KorAP: Find »[drukola/base=cântec & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...108 109 110 ...1356 >

33,891 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883

loc: numele tău este rostit împrejurul focurilor de seară ale ținuturilor acestora, lumea te laudă pentru vrednicia și înțelepciunea ta, tu nu te arăți, nu te lauzi, tu doar muncești ca o furnică albă de dimineața până seara și compui cântece pentru prințul tău mult așteptat. vecinii te laudă în vremuri de prosperitate și te atacă în vremuri de restriște, tăcerea e ca lăptișorul de matcă pentru tine. șase în al cincilea loc: nu ești câtuși de puțin arogantă, deși ai

Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
ca mahi-mahi și baracuda, care se aleargă și ele, pentru a supraviețui. e momentul să înfrumusețezi acvariul dragostei tale cu niște mahi-mahi și să le cânți în șoaptă, pentru că ei nu trăiesc cu praf de pești urât mirositor, ci cu cântecele fredonate în șoaptă, cu cântecele de floricele din acelea mâncate la cinematograf, care sunt făcute din praf de pești urât mirositor, care nu a fost folosit pentru pești și de care s-a ales praful. șase în al cincilea loc

Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
se aleargă și ele, pentru a supraviețui. e momentul să înfrumusețezi acvariul dragostei tale cu niște mahi-mahi și să le cânți în șoaptă, pentru că ei nu trăiesc cu praf de pești urât mirositor, ci cu cântecele fredonate în șoaptă, cu cântecele de floricele din acelea mâncate la cinematograf, care sunt făcute din praf de pești urât mirositor, care nu a fost folosit pentru pești și de care s-a ales praful. șase în al cincilea loc: regretele dispar, te oprești o

Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
suspendată a dragostei tale de obrajii tăi, de sânii tăi, de pântecul tău, pântecul tău va deveni roditor, necazurile vor trece, ai noroc, e vremea sărbătoririi tale, petrecerea va dura șapte zile și șapte nopți, dușmanii vor fi adormiți de cântecul de dragoste al iubitului tău, vor dormi șapte zile și șapte nopți, poți să îți aranjezi liniștită părul tău lung și negru cu care vei putea mângâia curând umerii iubitului tău. nouă în al cincilea loc: conducătorul vremelnic al micii

Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
și fără capacitatea ta de rachetă nucleară explodând în mine, adică de a fi a mea de a înțelege aceste mâini care se desenează una pe alta of, altar al lui escher, cuib de berze suave, lentoare de pisică plictisită, cântec de canar tenor care va fi devorat, prăvălire a noastră în tabieturi de amor, făcute din vertebre de balenă aliniate pe periuța de dinți. nouă în primul loc: remușcările dispar atunci când îmbrățișezi ființa iubită, în ceașcă aburește cerul albastru, cele

Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
burtă în pătucul tău fără picioare, așezat direct pe burta proaspătă a pământului reavăn al grădinii suspendate a dragostei tale, scoți un tril scurt, de incantație de seară, și aștepți plutoanele de furnici albe harnice, care nu întârzie deloc, în cântec de fanfară, și încep să îți maseze fantastic de relaxant mușchii din spate ai gambelor tale, gastrocnemienii tăi cu formă perfectă, plutoanele mărșăluind creează unde miraculoase care saltă fibrele musculare ale gastrocnemienilor tăi, terminațiile nervoase simt marșul cadențat, se bucură

Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
rezervă, vezi inima ta pulsând pentru drumul tău către grădina suspendată a dragostei celei mai pure, simți pulsațiile în tâmple, în ceafă, în abdomen, auzi oștirile dușma nilor tăi, destul de aproape, uneori avansând, alteori odihnindu se, uneori plângând, alteori cântând cântece soldățești, se aprinde crucea sudului deasupra ta, îți iei inima în căușul palmelor, o strecori la loc sub vestuța de pluș, treci pe circulație intracorporeală, steaua se stinge, craniile dispar, furate de reflux, se duc înapoi în trupurile lor, în

Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781

-i pierdură urmele / Ciobănași cu turmele, / Și-i pierdură semnele / Pădurari cu lemnele.// În temeiul codrului / Cale nu-i, cărare nu-i... MAMA (încet, parcă ar rosti un descântec): Nani, nani, copilaș / O poveste spune-ți-aș, / O poveste-n cântec tragăn / Ca să-mi crești voinic în leagăn. Când norocul mi-a murit / Teiu-acesta am sădit, / Teiului te-am arătat, / Teiului te-am închinat, / M-am rugat de creanga lui, / De florile teiului: / "Creangă-floare, scapără / Și de răi mi-l apără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
aș spune să te-apuci de neguțat boi, cumnate, că acolo te miști mai în voie... DĂNILĂ: Bine-mi pare și mă bucur de-asemenea sfat! Iară din câte vrei s-auzi, cumnată, bag samă că prima o să fie cu cântec. ISPAS: Ce tot spui acolo, Dănilă? DĂNILĂ: Spun bine, bădie. (se aude, apropiindu-se, o melodie săltăreață, cântată cam scârțâit la vioară) Ei, am sau n-am dreptate? Aista-i Pâșpâlică, scripcarul, aista simte peste trei hotare unde-i rost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
și cumpănește cu dreptate bucata de pâine pe care-o mănânci și căpătâiul pe care-ți reazemi capul. Cu osebire îmi place să țes și să cos straie frumoase, și-n vreme ce lucrez îmi place să îngân câte-un cântec auzit în copilărie. Îmi mai place să ascult șoaptele nopților senine de vară, ca și glasul supărat al viscolului, iarna, când joacă pe pereți umbrele focului din sobă și toată suflarea s-a tras în adăposturi. E frumoasă viața, Măria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
adevărat, așa este! Iaca, eu acuma sunt singură și mi-i urât de-atâta singurătate, așteptând întoarcerea slăvitului meu soț și a fiului meu iubit. N-ai vrea tu, fată cuminte, să stai cu mine și să-mi cânți un cântec din cele ale copilăriei tale? Ia un gherghef și, lucrând, cântă-mi. LIANA: Mă sfiesc, Măria Ta. Eu glas preafrumos n-am, și cânt doar pentru mine, când nu-i nimeni prin preajmă. LIOARA: Cântă de data asta avându-mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
în preajmă pe mine, gândindu-te la vremurile de demult. LIANA: Cu dragă inimă, Măria Ta. (ia un gherghef, începe să lucreze. Pare a se gândi câteva clipe. Cântă) (Melodie simplă, fără înflorituri. Introducerea, susținerea și finalul, pe tot timpul cântecului, vor aparține unui singur instrument, după posibilități flaut, vioară sau oboi, în înregistrare de foarte bună calitate. Eventual, pentru întâmplări neprevăzute, poate fi înregistrat integral /voce și instrument/ întregul cântec, actriței revenindu-i doar play-back-ul.) "Frunzuliță busuioc, / Maica m-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
simplă, fără înflorituri. Introducerea, susținerea și finalul, pe tot timpul cântecului, vor aparține unui singur instrument, după posibilități flaut, vioară sau oboi, în înregistrare de foarte bună calitate. Eventual, pentru întâmplări neprevăzute, poate fi înregistrat integral /voce și instrument/ întregul cântec, actriței revenindu-i doar play-back-ul.) "Frunzuliță busuioc, / Maica m-a scăldat în scoc / Să rămân fără noroc, / Și mi-o pus în scaldă spini / Să rămân printre străini. / Da' ar fi făcut mai bine / Să mă ia de mână, / Prefăcută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
mi-o pus în scaldă spini / Să rămân printre străini. / Da' ar fi făcut mai bine / Să mă ia de mână, / Prefăcută că mă scapă / Să m-arunce-n apă. / Că de cer ar fi iertată / Și de lumea toată." LIOARA: Frumos cântec, fata mea, da' nu-i cântec de om bucuros, cum ziceai tu c-ai fi aici, la casa noastră. Nu vrei să-mi spui și mie ce amar îți umbrește zilele și nopțile? (Intră grăbită Fata.) FATA: Măria Ta, iertare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Să rămân printre străini. / Da' ar fi făcut mai bine / Să mă ia de mână, / Prefăcută că mă scapă / Să m-arunce-n apă. / Că de cer ar fi iertată / Și de lumea toată." LIOARA: Frumos cântec, fata mea, da' nu-i cântec de om bucuros, cum ziceai tu c-ai fi aici, la casa noastră. Nu vrei să-mi spui și mie ce amar îți umbrește zilele și nopțile? (Intră grăbită Fata.) FATA: Măria Ta, iertare. A sosit sol de la slăvitul împărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
pierd în noapte. Rareori, prin storuri o lumină scapă de-mi aprinde-n cale reci oglinzi de apă și-mi trimite-n față raza ei răsfrântă... F4: Ploaia bate-n geamuri; streșinile cântă. B2: Dar, treptat, cu larmă potolită scade cântecul acestui tremur de cascade. Tot mai des, în preajmă umbre vii răsar; ploaia peste case pică tot mai rar și-n grămezi de neguri apele se strâng... F1: Lumea-ntreagă doarme... F4: Streșinile plâng. * B1: Dormi, iubire dulce... B2: Numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
cârd de oi... ori, poate, niscai capre... Că după miroasa lor se vede bine doar că nu poate fi vorba de vaci. (Intră Ilinca. Trupeșă, sănătoasă. Are pe umăr câteva fâșii de pânză înălbită. Fredonează pentru ea un crâmpei de cântec.) ILINCA: Sărutăm dreapta, părinte! SISOE (cam cu gura altuia): Domnul... (O privește lung, trece și se uită la ea dintr-o parte. Iar se întoarce) ILINCA: Da' ce te uiți așa la mine? N-ai mai văzut femeie venind cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
să uiți? BEȚIVUL: Vreau să uit că mi-e rușine. MICUL PRINȚ: Și de ce ți-e rușine? BEȚIVUL: Mi-e rușine că beau. MICUL PRINȚ: Pot să te ajut cu ceva? (Bețivul face un semn de respingere, își toarnă. Mormăie cântecul, bea) Îmi pare foarte rău pentru tine, dar n-am ce-ți face. Nu te poți ajuta decât singur. (Se lasă perdeaua-nor, Micul Prinț trece la al patrulea asteroid. Tușește ușor, se ridică perdeaua-nor. Afaceristul este cufundat în calcule, ridică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
drumurilor. (se uită în fântână) Mi-e sete. Tu nu vrei să bei? VULPEA: Ba da. (Micul Prinț pune scripetele în mișcare. Zgomot specific.) MICUL PRINȚ: I-auzi! Noi trezim fântâna, și ea cântă... VULPEA: Da, e cel mai frumos cântec. Lasă-mă să te ajut. (se apropie) MICUL PRINȚ: Cum să mă ajuți? Doar tu ești o vulpe! (scoate ciutura pe marginea fântânii) Să bem! Mi-e sete de apa asta născută din cântecul fântânii. (bea) Bea și tu. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
VULPEA: Da, e cel mai frumos cântec. Lasă-mă să te ajut. (se apropie) MICUL PRINȚ: Cum să mă ajuți? Doar tu ești o vulpe! (scoate ciutura pe marginea fântânii) Să bem! Mi-e sete de apa asta născută din cântecul fântânii. (bea) Bea și tu. E dulce ca o sărbătoare. (Vulpea se apropie și bea) Vezi tu, apa asta e cu totul altceva decât o hrană oarecare. S-a născut din drumul străbătut sub stele, din cântecul scripetelui, din truda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
asta născută din cântecul fântânii. (bea) Bea și tu. E dulce ca o sărbătoare. (Vulpea se apropie și bea) Vezi tu, apa asta e cu totul altceva decât o hrană oarecare. S-a născut din drumul străbătut sub stele, din cântecul scripetelui, din truda brațelor mele. E asemenea unui dar pe care-l întinzi inimii cuiva. Ar trebui ca oamenii să înțeleagă asta. VULPEA: Câteodată înțeleg. E deajuns pentru asta să știi să privești o floare sau un strop de apă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876

cea din jur era punctată doar de o poartă trântită, un lătrat de câine, un muget de vită sau un sforăit de cal. Mergeau cu pași târșiți. Oboseala își spunea cuvântul... O dimineață de primăvară adevărată, inundată de soare și cântec de păsări. Dangătul clopotului bisericii lui Bașotă chema cu unduiri prelungi sătenii la slujbă. Era a treia zi de Paști. Măriucă, știi bine că astăzi merg cu Petrache la nașul. Va veni și agronomul, poate aflăm și noi ce se

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
încă. Îi privea chipul oglindă a chinurilor prin care a trecut. Nimic din înfățișarea lui nu mai arăta ca înainte... Nu s-a dezlipit de el. L-a ținut în brațe ca pe un copil speriat, care, după descântecul și cântecul mamei, a adormit... Ea nu a adormit decât târziu, când trupul lui Costăchel s-a abandonat somnului profund... În acea dimineață, o liniște deplină plutea peste fire ca niciodată... Măriuca a rămas lângă Costăchel o vreme, mângâindu-i chipul doar

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
m-a luat mai la o parte și mi-a spus: „Costăchele! Poate ești singurul ostaș din armata noastră care are norocul să lupte pentru satul și chiar pentru casa lui... Fă-o așa cum știi mai bine. Îți urez noroc!”... Cântecul cocoșilor de la miezul nopții a găsit cele două formații - a mea și a caporalului Tânjală - la locul ordonat. Adică în cimitir. După ce am rânduit ostașii cum trebuia, lam văzut pe caporal că se apropie de mine. Era bun de glume

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848

lumină, că peste tot veghează îngeri păzitori, că se simte împlinit și împăcat cu tot ce viața îi așternuse în cale. Cum ieșea din tură alerga spre casă, se spăla îndelung, se primenea și apoi cu fetița pe genunchi, fredona cântecele pe care el le spunea de obicei vântului, pădurilor și întinderilor de la fereastra ovală a locomotivei, privind cu nesaț de-a lungul liniilor ferate, peste pajiști și ogoare, mereu cu gândul acasă la boțul lui de aur și la Maria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]