3,031 matches
-
a reprezenta diferitele clanuri în relațiile externe, adică putea face pace și declara război în numele tuturor clanurilor și în acest fel exercita puterea militară; dreptul de a judeca disputele dintre clanuri, de a numi șeful clanurilor, în cazul în care căpetenia unui clan murea și dreptul de a înființa sau desființa asemenea clanuri. Împăratul era, deci, Pontif Suprem, comandant militar suprem, arbitru suprem și magistrat suprem. Cu toate acestea el nu era rege, pentru că puterea lui era exercitată prin consensul clanurilor
Împăratul Japoniei () [Corola-website/Science/302866_a_304195]
-
iar campania să în Italia a eșuat.Întors în Africa, Hannibal primește ajutoare, recrutează noi soldați și pornește împotriva forțelor lui Scipio, după ce a refuzat un compromis. La 29 octombrie 202 î.Hr., l-au înfruntat pe Scipio și pe Masinissa, căpetenia numizilor în Bătălia de la Zama. Înainte de luptă, fiecare dintre comandanți au rostit cuvântări de îmbărbătare a propriilor militari. Confruntarea a semnificat bătălia supremă, care a decis destinul cărui va face legea în Mediterana. Răsplată victoriei-nu doar Italia și Africa, ci
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
de doi ani, o ceată de tâlhari, „spoiți cu cărbuni pe ochi“ și foarte cruzi, băgaseră în sperieți pe locuitorii din „trei hotare“, prin furturi, torturi și omoruri. Hoții fuseseră prinși de poteră în pădurea Dobrenilor și acum era căutată căpetenia bandei. Popa Iancu din Podeni, văduv și bogat, locuia împreună cu maică-sa. Averea popii creștea văzând cu ochii, își cumpărase două moșii, multe vite, oi și cai de rasă, construise un han și o casă de piatră și se spunea
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
era trimisă înaintea bătăliei de la Plevna, în care, se știa, muriseră foarte mulți români și se întreba, în subconștient, dacă Iancu o fi scăpat cu viață. El se interesează și de pedepsirea tâlharilor și, aflând că aceștia nu-și trădaseră căpetenia, Stavrache își exprimă disprețul pentru judecătorii incompetenți („Ce mai judecători! ...“) și se întreabă dacă fratele lui ar îndrăzni să se mai întoarcă și să-și revendice averea, care era acum administrată de hangiu: „... O veni? ... n-o veni? ...“. După un
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
un castru în care a staționat temporar legiunea a XIII-a Gemina. Morisena a fost oraș și reședința temporară a avarilor și apoi a hunilor lui Atila. Aici s-a aflat, sub numele de Urbs Morisena, localitatea de reședință a căpeteniei Ahtum. Acesta a înființat aici o mănăstire și o episcopie ortodoxă sub control bizantin, cu hramul "Sf. Ioan Botezătorul", cu călugări aduși de la Vidin, cândva în jurul anului 1000. Mănăstirea a ajuns, probabil, la începutul veacului al XIII-lea în mâinile
Cenad, Timiș () [Corola-website/Science/304586_a_305915]
-
căderea Constantinopolului și nu-și mai păstrau limba. Clericul Cristophor Lukacsi, în "Historia Armenorum Transilvaniae" (Viena, 1859), explică existența elementului armean în Transilvania citându-l pe istoricul Ghevond, care afirmă că în secolul al VIII-lea armenii din oastea unei căpetenii hazare din Caucaz, numiți de acesta în posturi de comandă datorită vitejiei lor, s-au alăturat altor șapte triburi hazare ale ungurilor, luând parte, împreună cu acestea, la cucerirea de teritorii în Europa. De altfel, armenii ar fi putut trece în
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
meșteșugari, numite frății, dintre care în sec. XVIII au apărut primele manufacturi de tip capitalist, cele mai importante fiind cea de pielărie din Gherla și cea de lumînări din Dumbrăveni. Și la Gheorghieni meseriașii armeni au deținut un rol de căpetenie, mai ales berarii, rachierii, blănarii. Frățiile armenești, de natură laică, au conservat tradițiile naționale și au îndeplinit, de asemenea, un rol social, îngrijindu-se de cei săraci și de instrucția școlară a copiilor acestora. Frăția Voinicilor din Gherla, menționată prima
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
13 ani de doliu și durere, crăiasa burgundă acceptă să îl ia de soț pe Atila, regele hunilor, dar nu din dragoste, ci sperând că va găsi o cale să răzbune moartea dragului ei Siegfried. La nunta lor, vin multe căpetenii de oști. Este invitat inclusiv cneazul vlah Ramunc, care sosește alături de 700 de însoțitori. După alți 13 ani scurși, rugat fiind de soția sa, Atila își invită cu mare pompă cumnații să vină în ospeție. Pe parcursul vizitei, din cauza încordărilor dintre
Cântecul Nibelungilor () [Corola-website/Science/304697_a_306026]
-
văduva sa, pe de altă parte. Și dacă prima parte a luat ființă din sensibilitatea populară a spiritului nordic medieval, a doua parte are la origine un fapt istoric concret: înfrângerea burgunzilor conduși de regele Gundahar (Gunther în epos) de către căpetenia hunilor, Atila, în anul 437.
Cântecul Nibelungilor () [Corola-website/Science/304697_a_306026]
-
cristianum" în Europa. După 934 ungurii s-au orientat și către spațiul bizantin, unde au intreprins expediții de jaf, uneori și în colaborare cu pecenegii. Relațiile cu Bizanțul s-au desfășurat și pe plan confesional. Cu ocazia unei solii, două căpetenii maghiare, Bulcsu și Gyula, s-au creștinat și au adus cu ei un episcop, Hierotheus, cu rolul de a-i evangheliza pe unguri. În a doua jumătate a secolului al X-lea a început și misionarismul german printre unguri, care
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]
-
baia de sânge care a urmat, a fost în curând dincolo de controlul Caterinei sau a oricărui lider. Încercase o ultimă împăcare organizând nunta fiicei sale Margareta cu Henric al III-lea de Navara, care după moartea prințului de Condé, era căpetenia hughenoților. Dar în fața intransigenței celor două părți, consimte să fie uciși principalii conducători hughenoți veniți la Paris, cu ocazia căsătoriei. Masacrul, numit Noaptea Sfântului Bartolomeu, începe în noaptea dintre 23 și 24 august 1572. Ipoteze contradictorii se înfruntă și în
Caterina de' Medici () [Corola-website/Science/303755_a_305084]
-
militant înflăcărat pentru drepturile aromânilor, lipsiți de drepturi în Munții Pindului și hărțuiți de comitagii bulgari care intrau ilegal și desfășurau acțiuni cu caracter belicos în Cadrilater. Între anii 1932-1933, într-o perioadă de puternică extindere a Mișcării legionare, este căpetenie a Tineretului Legionar Macedonean și prim-consilier al „Căpitanului”, Corneliu Zelea Codreanu. Este ales deputat de Caliacra pe listele partidului Totul pentru Țară în decembrie 1937. În 1939, pe timpul exilului legionarilor la Berlin, este membru al comandamentului grupului de acolo
Constantin Papanace () [Corola-website/Science/303828_a_305157]
-
hoți într-un butoi, în jurul căruia se adună lupii. Tânărul leagă coada unui lup de sfoara cu care era el legat, iar animalul o ia la fugă, rostogolind butoiul care se sparge. Tâlharii o prinseseră între timp pe Păcălița, iar căpetenia lor (Ion Besoiu) voia să o ia de nevastă. Scăpat din butoi, Păcală o ajută pe mireasă să fugă în ziua nunții de mirele pe care nu-l iubea. Cei doi fac schimb de haine, iar adevărata mireasă fuge cu
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
material de propagandă. Negulici pictase la București portretele lui C.A. Rosetti, Nicolae Bălcescu, C. Aricescu și Cezar Boliac și urma în opinia lui Ion Frunzetti să execute portretele altor revoluționari din Țara Românească. Barbu Iscovescu trebuia să înfățișeze chipurile căpeteniilor mișcării transilvănene și ca urmare în iarna anului 1848 a plecat în Țara Moților, acolo unde se aflau trupele lui Avram Iancu. Astfel, el a luat legătură cu fruntașii revoluției și i-a portretizat, remarcabile rămânând istoriei imaginea-izvod a lui
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
expuse mai sus, referitor la acest episod Dan Grigorescu nu a pomenit nimic, a afirmat doar, că în iarna anului 1848 Iscovescu se afla la Brașov unde lucra împreună cu Ion Negulici la albumul pe care voiau să-l facă cu căpeteniile revoluției, fără să aducă vreo sursă în acest sens. Nu amintește nimic de drumul spre București și așa zisa misiune pe care Iscovescu ar fi avut-o. A menționat situația militară din Ardeal în acel moment și a amintit de
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
prin Predeal. Referitor la alte misiuni ale lui Iscovescu în perioada revoluționară, Ionel Jianu a mai pomenit o ipoteză privitoare la prezența artistului la Semlin. El a precizat că misiunea pictorului nu a fost doar cea de a picta portretele căpeteniilor transilvănene. Datorită faptului că sârbii se răsculaseră și ei în acea perioadă, Nicolae Bălcescu reușise să creeze o legătură cu aceștia, argumente în acest sens fiind scrisorile lui Bălcescu în care este pomenit adesea numele lui Biscianovschi, care era pe
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
pe lângă guvernul revoluționar maghiar. Nicoale Bălcescu a încercat să unească toate naționalitățile "oprimate" și ca urmare, a spus Ionel Jianu, a vrut să câștige simpatia sârbească și de aceea l-a trimis pe Iscovescu la Semlin, pentru a picta portretele căpeteniilor de acolo. Jianu nu a adus nicio sursă care să susțină o asemenea informație. Conform aceluiași biograf, pictorul ar fi stat la Semlin mai multe luni de zile începând din luna martie a anului 1849 și astfel, ar fi pictat
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
Prin trădare, la 27 decembrie 1784, de către pădurarul Anton Melzer din Abrud, Horea și Cloșca au fost prinși în pădurea Scorușetului din Munții Gilăului. În 30 ianuarie 1785 a căzut prizonier și Crișan, vândut de nouă țărani greco-catolici din Cărpeniș, căpeteniile lor fiind preoții greco-catolici din acel sat, tată și fiu (Popa Moise/ă și Popa Moise/ă cel Tânăr) . Arestații au fost depuși la Alba Iulia. S-a constituit o comisie de anchetă, condusă de baronul Anton Iankovic, care a
Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan () [Corola-website/Science/304013_a_305342]
-
tracilor e identificată cu Artemis, Zagreus cu Dionis și fiul celor doi, zeu al cailor la traci, cu Ares. Zeul Ares fusese trac și în accepția lui Homer, care în "Iliada" îl implicase pe zeul războiului în luptă sub chipul căpeteniei trace Akamas.. Ritualurile orfice constau inițial în comemorarea teo- și cosmogoniei trace, reprezentată prin treptele inițierii. Numele grecești se datorează izvoarelor. Primele patru trepte, tetrada, semnifică și cele patru ipostaze ale Zeiței Mamă în conformitate cu elementele "pământ, aer, apă, foc": Această
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
decadent. Imperiul Roman de Răsărit, mai puternic, a depășit criza și a respins atacurile germanice. Imperiul Roman de Apus a fost încontinuu invadat de germanici și huni, iar decăderea economică, socială și politică l-a dus la dispariție. În 476, căpetenia mercenarilor germanici heruli Odoacru (Odowakar) a intrat în Roma, l-a detronat pe împăratul (în vârstă de doar 13 ani) Romulus Augustulus și s-a autoproclamat rege al Italiei. Apoi, Imperiul Roman de Apus a fost invadat de germanici. După
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
Vladimir, Muron. Parțial, dacă nu toți varegii, erau cunoscuți de asemenea sub denumirile "kylfingar" [külfingar] (în idiomul scandinav), "kolbiaghi" (în slava medievală ruso-ucraineană), "kulpingoi" (în greacă), "al-kilabiyya" (în arabă) și "kölpények" (în maghiară). În cronica lui Anonymus este menționată o căpetenie de trib cu numele "Culpun", echivalentul termenului maghiarizat "kölpény", din anturajul ducelui Arpad). Potrivit unor cercetători, termenul ar fi fost reflectat și în "Külbey" ("Kulbey"), numele unuia dintre triburile menționate de împăratul bizantin Constantin VII Porfirogenetul în cartea sa "De
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
a petrecut noaptea de după bătălie în Augsburg. El a dat ordinul precis ca toate podurile și vadurile rîului Lech să fie bine păzite, cu scopul ca toți ungurii, și mai ales conducătorii lor, să fie capturați și uciși până la unul. Căpeteniile Bulcsu, Lehel și Sur au fost duși la Regensburg și executați în public. Au fost lăsați în viață, dar cu urechile și nasul tăiate, doar câțiva militari de rang inferior care trebuiau să ducă în Panonia mesajul că, dacă ungurii
Bătălia de la Lechfeld () [Corola-website/Science/304411_a_305740]
-
100 de ani de raiduri de jaf ale ungurilor în Europa. Practic după anul 955 ungurii au încetat orice raid în vest, așa că Otto, acum încoronat Împărat, nu a fost nevoit să pornească campania de pedepsire finală. Fajsz [pronunțat Fois], căpetenia triburilor maghiare, a fost detronat după înfrîngerea de la Lechfeld, locul de Mare Prinț al ungurilor fiind luat de către Taksony. Acesta a trimis solie la Constantinopol pentru a i se trimite ajutor de creștinare.
Bătălia de la Lechfeld () [Corola-website/Science/304411_a_305740]
-
cât și în formele latine "rex", "regis", în irlandezul "ri" sau în galicul "-rix". Numele tatălui, Eioneus, provine probabil din toponimul Eion ("Coasta"), purtat de așezământul tracic care a devenit apoi polisul Amfipolis, aflat la vărsarea râului Strimon (azi Struma). Căpetenia tracă a venit în ajutorul regelui Priam în cel de-al zecelea an al războiului troian, instalându-și tabăra în fața zidurilor Troiei. Rhesus era vestit pentru carul său de luptă bogat ornamentat și pentru cei mai frumoși cai pe care
Rhesus (mitologie) () [Corola-website/Science/304417_a_305746]
-
475-476) al Imperiului Roman de Apus. La 31 octombrie 475, patricianul Orestes îl proclamă împărat pe fiul său, , autoritatea împăratului limitându-se la sudul Galiei și la Italia. La 28 august 476, Romulus Augustulus este îndepărtat de la tron de către Odoacru, căpetenia herulilor (neam germanic din uniunea de triburi a goților). Severin de Noricum, consilier al lui Odoacru, a mediat detronarea fără violență a ultimului și tânărului împărat roman al Imperiului de Apus, pentru care a reușit să obțină chiar și o
Romulus Augustulus () [Corola-website/Science/304439_a_305768]