16,527 matches
-
a schemelor electronice, un tip care nu poate să aibă succes decît Între oameni asemenea lui. Coaje, În schimb, e un pachet de mușchi dobîndiți În urma unor ședințe Îndelungate de culturism. Nu ți-e greu să-i găsești, stau la căsuțe, lîngă lacul din Costinești. Împreună, sînt un cuplu de ciudați de care se ia notă, chiar și În Îmbulzeala de sezon din stațiune, așa că oricine poate să-ți spună numărul la care stau. Din poveștile lor reiese că au rămas
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fapt, e scîndură de beată și s-a dat mai Într-o parte să vomite puțin. Așa că vă duceți, jalnici, la culcare. Iar dimineața ne trezim fiecare În patul lui, Vlad adunîndu-și fizicul derutant de pe dușumeaua de lemn prăfuit a căsuței. Dă un nou Înțeles expresiei „mă ridic din pat“, spuneți voi. E obișnuit cu situațiile În care el iese prost, e prețul pe care Îl plătește pentru că trăiește pe altă lume. Planul C e de fapt o Întîmplare fericită. Pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
știți, ca atelier. Pe vremuri, Alex obișnuise să se amuze cu vopsele și lut și papier mâché. Brian și Gabriel se îndoiau că mai continua și acum. Era un simplu pretext. Papucul era un soi de pavilion de plăcere, o căsuță de vară clădită prin 1920, la capătul mai îndepărtat al grădinii, de către Geoffrey Stillowen, tatăl lui Alex. Dar clădirea nu era chiar atât de mică. Veți avea libertatea să locuiți acolo când eu voi fi în pământ, ceea ce s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mirositoare, în care oamenii intrau și ieșeau nervoși, se împărțeau în patru sectoare: în primul sector te dezbrăcai într-o nișă; în al doilea îți încuiai hainele într-un dulăpaș; în al treilea agățai cheia dulăpașului pe un rastel cu căsuțe numerotate, iar în al patrulea sector beneficiai și de un duș, înainte de a te duce la bazin. Alex nu avea nici o încredere în securitatea sistemului și prefera să se dezbrace în cabină și să-și pună hainele într-o sacoșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
păcătui. Își spălă ceașca și farfuria și o porni spre Băi, pe un drum ocolit. Ajuns acolo, se duse întâi, așa cum am văzut, la Baia Interioară. Mai târziu, când ieși din cabină, gata de înot, observă o coincidență tulburătoare. Numărul căsuței în care-și lăsase cheia era 44, ca și numărul locuinței lui, ca și ultimele două cifre de la numărul mașinii lui. Era, de asemeni, și vârsta lui. Mărunțișurile astea aveau un tâlc. Erau semne și, acum, orice fel de semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
protestanților, la fel de barbari ca și inamicii lor. A încercat un sentiment de vinovăție, de durere, de furie. Orășelul de lângă reședința de familie a mamei lui a fost făcut praf de o bombă plasată în mica și amărâta Stradă Mare, cu căsuțele ei albe și cele șase cârciumi. Au murit laolaltă protestanți și catolici. A vizitat Belfastul și a văzut frumosul oraș în ruină, edificiile publice distruse, străzile abandonate, prefăcute în morminte de zidărie. Și, după cum îi făcea lui impresia, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o moștenise de la părinții lui. În realitate, „marea carte“ (conținând, se presupunea, „doctrina secretă“) prinsese viață. De bună seamă, nici o carte de filozofie nu e vreodată terminată, ci numai abandonată, John Robert s-ar fi putut instala foarte bine în căsuța veche ca să-și rescrie cartea. Dar nu luase asemenea hotărâre. Privind în urmă, la puerilele lui scrieri din tinerețe, își putea da seama cât învățase în cincizeci de ani. Ah, de-ar mai avea alți cincizeci în față! Dacă viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dăduse seama, în năuceala lui, de o ciudățenie. Își vârâse ciocanul în buzunarul pardesiului și acum îi lovea la fiecare pas genunchiul. Îl scoase și parcurse o bucată de drum ținându-l în mână, până ajunse la un șir de căsuțe moderne, numite Blanch Cottages, clădite după ce o bombă devastase, în timpul războiului, această parte a orașului. Câteva dintre grădinile din fața caselor aveau boschete de arbuști pereni, ale căror ramuri se bolteau până în stradă. George aruncă ciocanul peste un gard scund, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
deși i se ceruse în mod expres să renunțe la ea. Se pare că cineva, nu știa cine, îl informa pe episcop de tot ce făcea el. Nu jinduia după marea casă parohială victoriană, distrusă, ci locuia modest într-o căsuță clericală, unde se gospodărea singur, având cea mai bună scuză să nu primească musafiri, și unde putea practica în voie, nepedepsit, culturile lui particulare. Nu avea paroh și era mulțumit, pentru că orice paroh ar fi fost un spion episcopal. Știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Pearl erau acum niște „fetișcane zglobii“, poate că întemnițate și poate osândite (acestea erau imagini pe care le întrezăreau, uneori, „cu colțul ochiului“), dar, pentru moment, neavând altă obligație decât să-și trăiască prezentul și să se bucure de această căsuță fermecător de artificială, care părea o incitantă șaradă. Pearl sosise înainte cu bagajele. Taxiul o lăsase, la ceasul asfințitului, în fața porții din spate, unde o găsise pe Ruby așteptând-o. Înainte de aceasta, zburaseră o serie de scrisori dintr-o direcție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
viitorul...! în casa asta simt atât de intens „acum și aici“. — La asta te gândeai când ai spus că ești fericită? — Zăpada era, într-un fel, ca marea. Mi-ar fi plăcut să locuim la mare. Aș dori ca această căsuță să zboare acum pe malul mării. Mi-o imaginez zburând. Sunt sigură că poate zbura. — Și eu aș dori să zboare undeva... departe. — Undeva, unde? Departe de ce? Pearl rămase tăcută. Era zece seara și, de la cina lor frugală discutaseră întruna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fel, din toate astea, mai ales cu tămbălăul ăla de sâmbăta trecută. Aveau ceva foarte dubios. Slavă Domnului că au plecat. — Au plecat? întrebă Brian. Când? — Cel puțin așa sper. Azi-dimineață am găsit cheile de la Papuc într-un plic în căsuța poștală. Nici o scrisoare de lămurire, nici un „Mulțumesc“, numai cheile. Se-nțelege că m-am dus imediat să văd dacă locuința e în bună stare și am constatat că toate lucrurile lor erau împachetate într-un cufăr și în câteva valize
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de la noi, care au intrarea la fel, de exemplu cea de la Voroneț. I-am cerut adresa de poștă electronică și mi-a răspuns că nu folosește internetul. Apreciez faptul, deși tot el recunoaște că ar vrea să aibă măcar o căsuță poștală electronică. Predică zilnic, duce o viață foarte simplă și îmi zic în sinea mea că este o binecuvântare că l-am cunoscut. Ii las adresa și-l invit în România. Imi spune că îl încântă ideea, cu atât mai
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
și permit o a doua locuință, sau poate a treia. Partea veche a satului este mică, înghesuită și îmbătrânită și de aici îmi iau de mâncare pentru ziua ce va urma. Miercuri, 15 august: Anglès-Castres: 37 km Dimineață las în căsuța poștală de la primărie costul cazării, adică 8 euro, și trăgând adânc aer în piept și invocând binecuvântarea Domnului și protecția sf. Iacob, pornesc la drum, din nou prin pădure. Rucsacul atârnă destul de greu, căci a trebuit să mă aprovizionez cu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mă neliniștesc. Ii plătesc 12 euro pentru cazare și 1 euro pentru lapte (pentru pâine și roșii nu vrea să primească nimic), iar la plecare îmi spune să nu uit să încui când plec și să-i las cheia în căsuța poștală de la poartă. Apoi pleacă în grabă, urându-mi odihnă plăcută aici, iar mâine drum bun. Și iată-mă singur, într-o casă care chiar că mă încântă. Recomand acest han al pelerinilor, plasat lângă pârâu, înconjurat de copaci; este
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
lor, deci cu caracteristici negative. Cele 10 caracteristici se aranjează pe orizontală, una sub alta, rezultînd 2 coloane, între care se lasă un spațiu liber, suficient, astfel încît rîndul care unește două caracteristici contrare să poată fi împărțit în șapte căsuțe. Cu cît se va bifa o că-suță mai apropiată de o anumită caracteristică, cu atît părerea va fi mai apropiată de acea caracteristică. Exemplu: Acest profil bipolar se aplică pe două grupe de subiecți: A) Prima grupă este formată doar
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
la respectivul eveniment sau să formulați un text pentru o invitație pe spatele unei ilustrate, pe care să o trimiteți. Încercați să vă puneți în locul destinatarului. Care credeți că va fi primul impuls al acestuia în momentul în care în căsuța poștală va da cu ochii peste o scrisoare, sau o vedere? La care credeți că se va uita în primul rînd? Este evident că destinatarul va fi atras de o vedere cu o imagine cît mai atrăgătoare și pe aceea
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
nu mai putuseră să îndure viața grea de acasă, crescuți, vorba vine, de un unchi arțăgos, și de aceea luaseră hotărârea să plece în lume. Apoi, cum în ajun de Crăciun, pribegi pe coclauri, adăstaseră la fereastra luminată a unei căsuțe singuratice și, privind pe furiș înăuntru, jinduiseră după bunătățile primite în dar de doi copilași fericiți și câte și mai câte. Apoi trebuiau să răspundă ce își doresc să capete în dar de la Moș Crăciun în Noaptea cea Sfântă. Lucian
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
știe cam ce fel de oameni îi erau simpatici tatălui său. Oameni care aveau pe față, mereu, un zâmbet prietenos sau o anumită seriozitate responsabilă. Vasăzică așa... te-ai recăsătorit... Eu am cunoscut-o? Nu. Lucian a îngenuncheat la piciorul căsuței pentru lumânări și își șterge lentilele ochelarilor cu bucățica de piele de căprioară pe care o ține în toc. A deschis ușița căsuței. Și cu apartamentul tău de la București ce-ai de gând să faci? Cred c-am să-l
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
seriozitate responsabilă. Vasăzică așa... te-ai recăsătorit... Eu am cunoscut-o? Nu. Lucian a îngenuncheat la piciorul căsuței pentru lumânări și își șterge lentilele ochelarilor cu bucățica de piele de căprioară pe care o ține în toc. A deschis ușița căsuței. Și cu apartamentul tău de la București ce-ai de gând să faci? Cred c-am să-l vând. Ești sigur că n-o să-ți pară rău? Tatăl său obișnuia să asculte și să tragă concluziile în gând; sau poate că
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ea. Poate o să călătorim. Sper să fie totul bine. ...Lucian aprinde o lumânare. Vântul culcă flacăra și o stinge. O dâră subțire de fum urmează grăbită calea șerpuitoare a vântului. O aprinde din nou. Vântul tresare plin de viață... În căsuță au rămas capetele de lumânare de la vizitele anterioare. O aprinde și pe cea de-a doua și închide ușița. DRAGOȘ ȘI SEXUL FRUMOS Delia Cu destul de mulți invitați, masa începuse în tihnă, în sufrageria din apartamentul de la etaj al unchiului
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și divertismentului regelui Franței. Numele i se trage de la un cătun, atestat încă în Evul Mediu, din care regele Louis al XIV-lea a cumpărat, prin anii 1660, o parte, pentru a spori domeniul Versailles. Câțiva ani după aceea, căsuțele sătenilor au fost demolate, iar oamenii au fost strămutați prin alte locuri. în anul 1667, a dispărut și micuța biserică. Dar, despre Trianon vom mai avea câte ceva de spus, ceva mai încolo. Trianon de porțelan în anul 1670, s-a
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
acestei noi viziuni, ea a suprimat grădina botanică. Se spune că o cam scoteau din sărite plantele fostului rege de la Paris, Louis al XV-lea. Tocmai acela care i-a facilitat accesul la Trianon. Ceva mai târziu, ea a ridicat căsuțele țărănești din cătunul Hameau, înființând și exploatații agricole miniaturale. Aceasta este categorisită ca ultima creație regală de la Trianon, despre care nu se poate spune cu toată inima că a oferit întotdeauna expresia umană și familială a Versailles-ului. Desigur, nici
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
Moldovei. ― După atâta “ciorovăială”, cred că a sosit ceasul să ne odihnim. S-o facem, fiule, fiindcă, după umila mea părere, o merităm. Nu uita, însă, ca mâine când soarele va sta gata să apună, eu te voi aștepta la căsuța din vale. Acum îți urez poftă bună și somn liniștit. ― Nu voi uita, părinte. Noapte bună. ― Mergi în pace, fiule. Când am ieșit în cerdacul chiliei bătrânului, de peste pădure mă privea o lună plină, luminând feeric firea. Primul gând a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Noapte bună. ― Mergi în pace, fiule. Când am ieșit în cerdacul chiliei bătrânului, de peste pădure mă privea o lună plină, luminând feeric firea. Primul gând a fost cu întrebare: “Ce-o fi pus la cale bătrânul de mă poftește la căsuța lui din vale?” Dominat de această întrebare, am pornit spre chilioara mea. Lumina slabă a lămpii abia aburea geamul. Era semnul că cineva a trecut pe acolo. Dar cine? Odată intrat, m-am repezit să fac lumina lămpii mai mare
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]