11,186 matches
-
împietrit, a ființei devenite ea însăși parte a mașinăriei morții. Aplecându-se asupra cadavrului, el nu are nici cea mai mică tresărire. Singurul sunet auzit este cel al vertebrelor gâtului înțepenit al detectivului, care pârâie atunci când se aplecă să studieze cadavrul. Precizia descrierii și formulele decupate parcă dintr-un manual de medicină legală dau un aer halucinant, de suprarealitate coșmarescă năvălind în plină normalitate: Genunchii îi erau ridicați, dar inerți. Cele două găuri din pieptul gol erau de culoare albastru-închis și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
polițiștilor de lucru. N-a strigat și nici n-a fugit nimeni pe ușă. Nu s-a auzit nici un fluier de polițist. Totul era liniștit și însorit și calm. Nici un motiv de spaimă. Nu e decât Marlowe, descoperind încă un cadavru. Își face treaba ca la carte. I se spune Marlowe-ziua-și-crima. În urma lui umblă mașina frigorifică să încarce marfa pe care-o găsește. E, în felul lui, un tip destul de cumsecade. Stilul cinic-fotografic al redării amănuntelor, precizia plină de cruzime a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
unei moliciuni pe care cititorul nu e pregătit s-o digere. Necazurile vin peste el fără să le caute, iar detectivul se mărginește să constate că a devenit un fel de anexă a institutului medico-legal (vezi scena în care găsește cadavrul lui Lavery ori pe cel al lui Mildred). Înțelepțit de vârstă sau doar obosit, Marlowe se ferește să-și contrazică interlocutorii, interesat să scurteze drumul anchetei. Un straniu pacifism îl animă, de la un capăt la altul al celor trei zile
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
reprezintă două ipostaze complementare ale seducătorului detectiv, ipostaze în care trăsăturile bitter-sweet se decupează irezistibil. The Long Goodbye (Rămas-bun pentru vecie) mi se părea, pe de o parte, insuficient de „antrenantă”, iar pe de altă parte, dezamăgitor de săracă în cadavre. O lectură „profesionistă” ce exclude - din păcate! - aproape automat ideea de delectare, o lectură cu creionul în mână, atentă la „cusăturile interioare” și la efectele artistice, arată că exegeții operei lui Chandler nu s-au înșelat. The Long Goodbye nu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Cu toate acestea, e greu de identificat în roman prezența notei funerare, a tonului dramatic din preajma sfârșitului. Dimpotrivă, există o jubilație nezăgăzuită, o exuberanță atotcuprinzătoare, vizibilă în tehnica amânării secvențelor dramatice. Trei sferturi din carte nu ni se „oferă” nici un cadavru, iar când acesta e invocat, el rămâne - ca în The Little Sister - în afara razei vizuale a cititorului. Impersonalizarea (undeva, cineva, dintr-un motiv oarecare, e omorât), obiectivitatea rece, detașarea calmă se insinuează într-un decor în care Marlowe pare să
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
probe, Marlowe își folosește intuiția. Relația cu Eleanor King este, din acest motiv, ambiguă și duplicitară: nu-și face scrupule să răspundă semnalelor ei amoroase, dar în același timp nu cade în eroarea de a deveni complice la debarasarea de cadavrul pe care-l abandonase pe balcon. Aparté-ul detectivului nu lasă nici o umbră de îndoială în acest sens: „M-am întrebat dacă e chiar atât de proastă încât să-și închipuie că am s-o ajut să scape de cadavru”. Cei
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de cadavrul pe care-l abandonase pe balcon. Aparté-ul detectivului nu lasă nici o umbră de îndoială în acest sens: „M-am întrebat dacă e chiar atât de proastă încât să-și închipuie că am s-o ajut să scape de cadavru”. Cei cinci mii de dolari oferiți nu reprezintă pentru el nimic altceva decât taxa pe prostie. Discutabilă este și rezolvarea dispariției lui Mitchell de pe balcon: avem nevoie de tot umorul pentru a accepta o soluție în care formula deus ex
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Mitchell de pe balcon: avem nevoie de tot umorul pentru a accepta o soluție în care formula deus ex machina e invocată la propriu: Brandon - despre care aflăm, în trecere, că are pasiunea pescuitului - a aranjat ca un elicopter să transporte cadavrul în mijlocul oceanului pentru a-i da drumul în valuri! Inspirația lui Chandler, chiar în varianta cea mai neagră, nu a produs niciodată un scenariu mai pueril. Deznodământul e spectaculos, într-adevăr, dar e genul de inventivitate care-i strepezește cititorului
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cu un client care, pentru bani puțini, vrea multe informații. Informații pe care le obții sau nu, în funcție de împrejurări. La fel și cu onorariul. Se întâmplă uneori să obții informația și încă multe alte lucruri, inclusiv o poveste despre un cadavru pe un balcon care, atunci când mergi să verifici, nu mai e acolo. Bunul-simț îți spune să mergi acasă și să uiți totul, inclusiv de bani. Bunul-simț vorbește întotdeauna prea târziu. Bunul-simț e un ins care-ți spune că trebuia să
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
dea o mână de ajutor lui Les/Larry, în clipa când surprinde tandrețea ce-l leagă de inocenta Angel, care-l iubește cu o imensă devoțiune. Lucrurile virează din dramatic spre tragic atunci când Marlowe descoperă în biroul lui Larry Victor cadavrul unei femei împușcate. Printr-o pură întâmplare, detectivul fusese martorul confruntării violente între fotograf și femeia cu pricina, Lola, care încercase să-l șantajeze. Obiectul șantajului era o fotografie a lui Muriel (Muffy) Blackstone, făcută cu câțiva ani în urmă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
care se vor transfera; a maltratat deținuți, a centralizat declarațiile smulse prin tortură și înșela administrația, căreia îi spunea că deținuții sunt reeducați, „deși, în realitate, aceștia erau mai legionari decât fuseseră înainte”3. Mai mult, a participat la înlocuirea cadavrului lui Ion Dincă cu cel al unui alt deținut, fără știrea medicului. Ionescu ar fi recunoscut participarea voluntară la toate acestea. Ce se poate observa din toată mizanscena comunistă? În primul rând, preocuparea obsesivă de a arunca vina exclusiv pe
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
încercarea de a-l convinge să renunțe la acțiunile sale, prevenindu-l că regimul comunist se va descotorosi de el, și îl descrie mai apoi ca fiind foarte stăpân pe sine și încrezător în hotărârea sa de a trece peste cadavre pentru a-și vedea soția și copilul, afirmând chiar că nici un deținut nu va ieși din închisoare fără să fie „reeducat”. După proces, Itul a fost transferat la Pitești în februarie 1950, în același transport cu un alt prieten de-
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
nu înțelegeți că facem ce vrem cu voi? De beton armat să fiți și o să vă înmuiem ca pe o mămăligă nefiartă! O să vă compromitem în ochii voștri și ai lumii. Dacă mai scăpați cu viață, sufletește veți fi niște cadavre!1. Cunoștea doar patru persoane din lotul în care a fost inclus, restul fiind studenți la alte facultăți. A fost condamnat la 10 ani de detenție. A fost transferat direct la Pitești, probabil în mai-iunie 1949, întrucât amintește de înrăutățirea
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
de parvenire. Lui Țurcanu i se promisese în schimbul colaborării eliberarea înainte de termen și un post în Securitate, adică exact ceea ce își dorea cel mai mult. Înfuriat de situația fără ieșire în care se găsea după arestare, el a călcat pe cadavre, la propriu, pentru a-și atinge scopul. Ceilalți agresori din primul lot au fost și ei ademeniți cu aceleași propuneri, Ion Stoian mărturisindu-i unui student pe care îl tortura că Nicolschi le-a promis eliberarea și funcții de ofițeri
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
ca înlăturarea să fie efectiv posibilă. În autobiografia sa, Charpak (1993) - fizician de renume, care a trăit deportarea în lagărele naziste -, după ce povestește că, imediat după eliberarea sa de către americani, a descoperit cu oroare o baracă plină până în tavan de cadavre, afirmă: „Urăsc aceste amintiri și nu mă gândesc niciodată la ele”. Și adaugă: „Pelerinajul organizat la Dachau în 1947 a fost o mare încercare. Din acea zi, am vrut să trag o linie definitivă peste toată această perioadă și să
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de amorțire a simțurilor care a ajutat-o „să îndure insuportabilul”. „Una dintre condițiile pentru a supraviețui era să te înăsprești, să te desensibilizezi. Anumite atitudini pot părea șocante azi, de pildă imaginea deținutelor care împingeau cântând cărucioare pline cu cadavre claie peste grămadă... Trebuia să reușești să fii insensibil în fața tuturor acestor cruzimi” (în Fischer, 1994). În sfârșit, relatând niște circumstanțe similare, Levi (1958/1987) scrie: „Am suportat cu toții noua primejdie (bombardamentele) și noile greutăți cu aceeași indiferență, care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
deportați, descrisă anterior, le-a permis acestora să suporte condiții de viață dramatice, o atitudine asemănătoare, dar împinsă la extrem, fiind semnalată și la deportații supranumiți „Musulmanii” din cauza fatalismului lor. Bettelheim (1960/1972) face o descriere foarte sumbră a acestor „cadavre ambulante”. Ei erau total lipsiți de reacții afective și de iubire de sine și se lăsau dominați în întregime de mediul înconjurător. Erau niște „cochilii goale”, acționate mecanic din exterior și nerăbdătoare să moară. Levi (1958/1987) confirmă acest diagnostic
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
use of the Defense Mechanism Test (DMT) in Norway for selection and stress research”, in M. Olff, G. Godaert și H. Ursin(eds), Quantification of Human Defense Mechanisms, Springer-Verlag, Berlin. Torok M. (1978/1987), „Maladie du deuil et fantasme du cadavre exquis”, in N. Abraham și M. Torok, L’Écorce et le Noyau, Flammarion, Paris, 229-251. Tustin F. (1972/1977), Autisme et psychose de l’enfant, Seuil, Paris. Tustin F. (1986/1989), Le Trou noir de la psyché, Seuil, Paris. Vaernes R.J.
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1953). Câtă vreme a fost comandant la Capul Midia, a manifestat o brutalitate excesivă atât față de deținuți cât și față de cadrele lagărului. Literatura memorialistică Îl caracterizează drept un: „Individ de o cruzime ieșită din comun. Supraviețuitorii spun că verifica starea cadavrelor Înfigând În ele o țeapă lungă de fier. Cei decedați erau depozitați Într-o magazie, ridicați săptămânal, apoi aruncați În gropi comune, fără niciun semn”. Într-un referat Întocmit de Servicul Cadre al DGPCLM la 17 iunie 1953, semnat de
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
cursul percheziției, m-am apropiat de fereastră, l-am revăzut pe camaradul lor cel ghinionist întins pe stradă și, în umbra tot mai cuprinzătoare a serii, cele două siluete furișe care, ivindu-se dintr-o ulicioară, s-au apropiat de cadavru, au pus mâna pe prada risipită în praf și s-au făcut nevăzute, în bezna de unde ieșiseră. Ai venit alături de mine și, zărind detaliul care-mi scăpase, ai șoptit zâmbind: „Privește, albumul nostru...“ Era un album mare de fotografii, pe
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de profesioniști, prin care ni se întâmplase deja să trecem în cursul acelor trei ani. Strecurat pe colțul prăfuit al unui raft, albumul, cu bonomia lui de rutină conjugală, era mai convingător decât legenda cea mai elaborată. Acum, zăcea alături de cadavrul soldatului, în orașul ăsta pe jumătate ars, iar lucrul cel mai straniu era să ne închipuim un locuitor care l-ar frunzări într-o bună zi, crezând că dă peste o adevărată poveste de familie, totdeauna înduioșătoare în imuabila repetare
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
va trebui să putem spune adevărul... M-am simțit surprins în flagrant delict că ți-am urmărit gândurile. Dar mai cu seamă obligat să exprim acel adevăr ivit din spatele fotografiilor falsificate dintr-un album de familie. Care adevăr? Am revăzut cadavrul soldatului întins pe pământ, tânărul care tocmai ne confiscase câteva bancnote, în numele dreptății revoluționare. Mi-am amintit că în ajun văzusem un blindat incendiat și brațul acela cu o brățară de piele la încheietura mâinii, un braț ce ieșea dintr-
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
tăiată de valuri de frig, glasurile încinse de alcool își pierdeau asprimea germanică, un pahar de vin fiert a avut pentru mine gustul unei existențe complet diferite de a mea și foarte apropiate. Mă gândeam la acea apropiere, socotind pe cadavrul unui ceas de deasupra barului întârzierea tot mai evidentă a omului care trebuia să vină. Întârzierea aceea putea face ca, la un moment dat, în locul persoanei așteptate, alte persoane să mă poată aborda, prezentându-și cartea de identitate, cerându-mi
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pantă nisipoasă și, în dreapta, drumul acela. La o jumătate de zi de trap până acasă. În cursul acestei lungi traversări, Nikolai văzuse câmpuri înțesate de trupuri de oameni și de cai, rămase acolo după câte o luptă, sate populate de cadavre atârnate în fața porților, precum și chipul acela pe care-l luase la început drept propria sa imagine, atunci când se aplecase peste un puț, înainte de a pricepe... Morții, focul, ruinele caselor nu-l mai surprindeau, atâta timp cât făcea parte din acea imensă armată
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
lui nu se lăsa înșelat. Nikolai nu încerca să judece. Îmbătrânit mult în acești doi ani, era mulțumit că ajunsese la reflecția asta foarte simplă: firește, puteau să nu iasă la arat, la semănat, dar atunci câmpurile se acopereau de cadavre. Iapa adormită dădu iarăși cu botul în crupa Vulpoiului, care își încetinise imperceptibil pasul. Era ceva ca un gust liniștitor de fericire, în încrederea pe care o arăta animalul acela tânăr ațipit. Nikolai respiră adânc, recunoscând atât mirosul reavăn al
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]