2,791 matches
-
roiesc în jurul sanctuarului. Agitat și surescitat „unul dintre soldați, fără să aștepte un ordin și fără să se îngrozească de aceasta sau, mai degrabă, ca împins de un demon, a luat una dintre făcliile aprinse și, ridicat de unul dintre camarazii săi, a aruncat focul prin Fereastra de Aur, care ducea în încăperile de lângă Sfânta Sfintelor.” Odăile sunt îmbrăcate cu lemnărie veche și conțin, pe lângă materiale ușor inflamabile pentru jertfe, vase cu ulei sfințit. Focul torțelor găsește imediat hrană din belșug
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
lupte grele. Din cauza faptului că Tudor nu a dus ordinele de retragere, două batalioane românești au fost decimate. Maiorul Nicolau este grav rănit la plămâni în atac și moare, vegheat de locotenentul Gheorghiu. Chinuit de remușcări că a cauzat moartea camarazilor săi, Tudor Gheorghiu se prezintă în luna noiembrie în fața generalului comandant al diviziei (Alexandru Dobrescu) și se declară vinovat de distrugerea celor două batalioane, prezentând ca probă cele două plicuri cu ordinele de retragere. Generalul îl crede nebun și îl
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
rămas pe loc doar o companie din Regimentul 57 Mehedinți, alcătuită din 62 ostași și 3 ofițeri, condusă de maiorul invalid Anghel Ciucu. Acest mic detașament a luptat eroic, baricadat în hrube și case timp de 3 zile, până la revenirea camarazilor lor”. Trupele retrase se regrupează la Bulboaca, primesc întăriri - 2 batalioane și la 24 ianuarie, contraatacă. „Înaintarea spre Bender se face pe trei coloane: În dimineața de 25 ianuarie, la ora 6, cele trei baterii ale detașamentului, împreună cu baterie călăreață
Lupta de la Tighina (1918) () [Corola-website/Science/330695_a_332024]
-
prizonieri în timpul raidului. Membrii comandoului au dorit să nu lase un membru să păzească prizonierii și le-au legat mâinile acestora din urmă. În conformitate cu versiunea britanică, unul dintre prizonierii germani a început să strige ca să îi prevină de atac pe camarazii săi și a fost împușcat. Celorlalți patru prizonieri li s-a umplut gura cu iarbă, pentru a-i împiedica să vorbească. În timp de grupul de comando se îndrepta cu germanii capturați spre plajă, trei dintre prizonieri au încercat să
Ordinul comandoului () [Corola-website/Science/330101_a_331430]
-
mereu atribuiau evenimentele ca fiind parte a unei înșelătorii regizate de trupele Aliaților. După 5 ani petrecuți în junglă, Akatsu - unul dintre oamenii lui Onoda - a decis că se va preda, însă nu a împărtășit gândurile sale cu ceilalți trei camarazi. Astfel, în 1949, Akatsu a părăsit grupul pe ascuns și după 6 luni petrecute singur în junglă, s-a predat cu succes celor ce încă îi cosidera că ar fi trupele Aliaților. Din cauza acestui eveniment, celula lui Onoda a devenit
Hiroo Onoda () [Corola-website/Science/330223_a_331552]
-
merge foarte bine. Conducătorii Uniunii desconsideră armata de țărani a auto-proclamatului rege al nordului, ceea ce duce la înfrângeri dezastruoase, într-una dintre acestea pierzându-și viața prințul moștenitor Ladisla. Ingeniozitatea comandantului trupelor Uniunii, Burr, devotamentul lui West și ajutorul foștilor camarazi ai lui Logen, care se alătură Uniunii pentru a se răzbuna pe Bethod reușesc să echilibreze pe moment situația în războiul care devastează Englia. SFF World consideră romanul „urmarea excelentă a volumului "Tăișul sabiei", opera unui autor care scrie o
Fără îndurare () [Corola-website/Science/329345_a_330674]
-
germană, este prezentat în timp ce îl roagă pe bogatul și snobul căpitan al vasului să reducă viteza, dar el îl refuză și Titanicul se lovește de un iceberg. Pasagerii de la clasa întâi se comportă ca niște fricoși, în timp ce Peterson împreună cu alți camarazi germani își păstrează calmul și încearcă să salveze sute de pasageri, inclusiv o tânără care ar fi fost lăsată în cabina sa să moară de către mama ei britanică. În cadrul unei anchete a dezastrului, Peterson depune mărturie împotriva lui Ismay, condamnându
Titanic (film din 1943) () [Corola-website/Science/328700_a_330029]
-
vânătorul bengalez Tremal-Naik și apoi de Daro, servitorul „surd și mut”, care îi salvase viața în Labuan. Daro îl conduce pe Sandokan în satul său, iar „Tigrul Malaeziei” află că niște însoțitori i-au sosit în ajutor, printre care și camaradul său Yanez de Gomera. Sandokan o convinge pe Marianna să-l urmeze în Mompracem, dar pe drum spre insulă sunt surprinși de un crucișător englezesc. Pentru a o salva pe Marianna, Sandokan este forțat să se predea. Corabia lui Sandokan
Sandokan, tigrul Malaeziei () [Corola-website/Science/328741_a_330070]
-
Marele lac permanent)"(actualul punct terminus pentru turiști), "Passage des étroits (Pasajul strâmtorilor)", "Tunnels (Tunelele)". Ei fac cale-ntoarsă la al 34-lea lac permanent, la aproximativ 2 km de la puțul de acces. Pe 9 septembrie 1890, la ora 14, Martel, camarazii săi din 1889 la care se adaugă Louis de Launay, profesor la „Școală de Mine”, s-au întors, secundați de peste o mie de persoane. La miezul nopții, trei bărci plutesc deja pe râu. Puțin înainte de a ajunge la "Lac des
Avenul din Padirac () [Corola-website/Science/328856_a_330185]
-
organizeze apărarea Dagoskăi în fața gurkienilor. Mai mult, aceștia îi cer să-și spioneze superiorul, pe Arhilectorul Sult. Glokta se simte prins în capcană, dar invadarea Midderlandului de către armata gurkiană schimbă toate datele problemei. În Nord, Logen se alătură foștilor săi camarazi, care-l credeau mort. Împreună pun la cale o tactică de a-l învinge pe Regele Nordului, Bethod. Ei vor să-l atragă spre o fortăreață în care să se lase asediați de el, în timp ce armata Uniunii urmează să-l
Puterea armelor () [Corola-website/Science/330977_a_332306]
-
unor alt zeci de generali și ofițeri superiori, acest subiect rămânând in continuare a fi cercetat și documentat de către istorici. Racovitză s-a retras la 1 septembrie 1941 cu conștiința curată. Atitudinea sa și providența l-au scutit de traiul camarazilor săi, anchetați după război, adesea oră torturați, condamnați la mulți ani de pușcărie sau la moarte. A locuit la Bucuresti in mod modest împreună cu familie sa, cea de a doua soție Florica, născută Flondor (1897-1983) și cei doi copii Maria
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
de vânătoare a fost ambuscat și atacat. Takkar, folosindu-se de noua abilitate de a îmblânzi animale, va ajunge în cele din urmă la putere și își va conduce propriul trib. Takkar, un vânător din tribul Wenja, abia supraviețuiește după ce camarazii săi sunt ambuscați și omorâți de un smilodon în timp ce ei mergeau către ținutul Oros. Continuând singur, Takkar o întâlnește pe Sayla, o femeie tot din Wenja, și, împreună cu ea, el ajunge în Oros, unde află că oamenii din Wenja sunt
Far Cry Primal () [Corola-website/Science/334918_a_336247]
-
preluat de un Comitet Revoluționar Bolșevic, iar la Nijneudinsk, "Legiunea iugoslavă" a fost distrusă de Armata Roșie și trupele cehoslovace nu au intervenit, retrăgându-se pe calea ferată. Aflate în ofensivă, trupele Armatei a 5-a Ruse au solicitat cooperarea camarazilor lor din Irkutsk, însă, dinspre est, orașul ajunsese între timp amenințat de presiunea trupelor generalului La 3 februarie, în gara Șeragul se aflau concentrate Batalionul II „Mărășești” împreună cu trenul său blindat cu același nume, Escadronul de Lăncieri, un detașament de
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
l-a caracterizat astfel: „Pentru versantul nordic (al Munților Făgărașului, n.n.) trebuie să vorbim în primul rînd de Lehmann de la Oficiul de turism Brașov. Trebuie să spunem numaidecît că nu este vorba de o călăuză obișnuită, ci de un excelent camarad de munte. Cunoaște regiunea foarte bine, știe nomenclatura exactă a locurilor și este un gentleman perfect...”, după cum se precizează într-un interviu acordat de Lehmann la împlinirea a 90 de ani în publicația Almanah Turistic 1985. Acesta s-a stins
Carol Lehmann () [Corola-website/Science/337462_a_338791]
-
relația acestuia cu cântăreața germană Elsa Lichtmann (Erika Heynatz). Când un fost coleg din Marină al lui Phelps este găsit mort, Phelps descoperă că mulți dintre foștii săi colegi au fost omorâți în același fel. După întâlnirea cu un fost camarad, Jack Kelso (Gil McKinney), el realizează că o mare parte din unitatea din care făcea parte se droga cu morfină, substanță furată de pe SS "Coolridge", vas care a transportat unitatea înapoi la Los Angeles, după terminarea celui de-al Doilea
L.A. Noire () [Corola-website/Science/331196_a_332525]
-
podului de la Neuf-Brisach, folosit pentru aprovizionarea germanilor. Regimentul al 7-lea de infanterie americană a atacat spre sud, alungând germanii din regiunea dintre râurile Fecht și Ill. În timpul luptelor, caporalul Jose F. Valdez s-a oferit voluntar să acopere retragerea camarazilor săi în timpul luptelor din preajma stației de cale ferată Rosenkranz. Caporalul a fost decoar post-mortem cu Medalia de Onoare. Regimentul al 30-lea de infanterie americană a înaintat spre sud-est, a traversat râul Ill la nord de podul din lemn de la
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
divizie, a servit ca comandant al Corpului 3 Armată Galați (1906-1910), și 2 Armată București (1910-1911). Încă în luna noiembrie 1909, bun un an înaintea morții sale la vârsta de abia 64 de ani, generalul Warthiadi a fost sărbătorit de camarazii din Corpul 3 Armată la împlinirea a 50 de ani de serviciu militar, iar la 8 noiembrie, la restaurantul Capșa, a avut loc întâlnirea promoției sale, mai fiind în viață 8 din 15 absolvenți, dintre care generalul de divizie Constantin
Panait Warthiadi () [Corola-website/Science/334342_a_335671]
-
Bellu pe un tun tras de șase cai. În jurul sicriului și pe două platforme erau așezate mulțime de coroane din partea Regelui Carol I, fiului regal Ferdinand, Corpurilor 2 și 3 Armată, Regimentului 2 Artilerie, Școlilor militare, Revistei Artileriei, Revistei Armatei, camarazilor de arme, prietenilor și rudelor. Afetul mortuar a fost urmat de un foarte mare număr de generali și ofițeri superiori, rude și prieteni, trăsura Regelui Carol I (ca o distincție acordată generalului - doar consilierii familiei regale și generalii Alexandru Cernat
Panait Warthiadi () [Corola-website/Science/334342_a_335671]
-
prima zi în care s-a putut zbura. Secretul operațiunii a fost atât de bine menținut, încât multe dintre forțele terestre și navale germane nu au fost informate despre ea, iar unele dintre unitățile germane au suferit din cauza bombardamentelor propriilor camarazi. Serviciile de contrainformații britanice, care au beneficiat de informațiile decriptate „Ultra”, au sesizat mișcările de efective și avioane din zonă, dar nu și-au dat seama de iminența declanșării operațiunii aeriene. Operațiunea s-a bucurat de elementul surpriză și a
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
crescut neliniștea vieții sale, deoarece o irosea în petreceri și timp liber, și a plecat din nou pe mare, „obsedat de gândul de a călători spre lumea bărbaților pentru a vedea orașele și insulele lor”. Accidental abandonat din nou de camarazii lui, el se trezește blocat pe o insulă pe care găsește ouă de pasăre . Simbad se agață de o astfel de pasăre și este transportat într-o vale cu șerpi uriași care pot înghiți elefanți; aceștia servesc ca pradă naturală
Sinbad marinarul () [Corola-website/Science/335155_a_336484]
-
regim de urgență. În timp ce bancherul german Hermann își relatează povestea, naratorul nuvelei ascultă cu atenție. El îl observă pe un alt oaspete cum începe să tremure vizibil și să transpire pe măsură ce aude povestea lui Hermann și-l suspectează a fi camaradul de arme al lui Prosper Magnan și adevăratul criminal al lui Walhenfer. Acest om, Jean-Frédéric Taillefer (după cum se află mai târziu), este tatăl Victorinei Taillefer, care va apărea și în romanul "Moș Goriot". Taillefer se îmbogățise ca furnizor al Armatei
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]
-
16 și mitraliorul sergent major Gheorghe Marghileanu,ceilalți membrii fiind rănitți. În jurnalul de operații al Grupului 6 se arată : "Grupul deplânge pierderea lor,care au luptat cu atât elan fiind nelipsiți de la nici o misiune.Grupul pierde prin moartea acestor camarazi un echipaj valoros,greu de înlocuit". Trupul neînsuflețit al aviatorului Jipa Ionescu,adus la Urziceni,a fost înhumat în cimitirul din localitate,la capătul său străjuind elicea unui avion.În semn de pios omagiu pentru sacrificiul suprem al acestuia ,o
Jipa Ionescu () [Corola-website/Science/331606_a_332935]
-
inventator creează o mașină inteligentă care, în cele din urmă, se revoltă împotriva sa și îl ucide. În timp ce făcea de gardă, un ofițer federal găsește cadavrul unui soldat confederat. După ce trăiește un coșmar, ofițerul este descoperit a doua zi de camarazii săi, decedat, ca și cum s-ar fi luptat cu soldatul confederat. După ce iubita lui moare otrăvită, un ins se sinucide. Cei din anturajul său nu știau însă că avea un frate geamăn a cărui apariție, după ceva vreme, este interpretată ca
Valea bântuită () [Corola-website/Science/331782_a_333111]
-
proprietarul unui magazin, deși acesta este mort de multă vreme. Halucinația pacientului unui ospiciu, conform căreia un câine uriaș dorea să-l ucidă, devine realitate. Supraviețuitorul unei bătălii din timpul Războiului Civil află că, în realitate, el a murit alături de camarazii săi. Un copil rămas orfan ajunge înapoi în locul în care erau îngropați părinții săi, unde moare. Un chinez decedat se ridică din morți și își ucide fostul stăpân. Un bărbat întâlnește frecvent stafia unei femei moarte care-i fusese vecină
Valea bântuită () [Corola-website/Science/331782_a_333111]
-
30 august o echipă de grenadieri francezi au reușit să pătrundă în galeria "Mezzaluna di soccorso" ucigând santinelele și încercând să doboare una din ușile ce duceau în internul citadelei. Pietro Micca, era de gardă în acea noapte împreună cu un camarad. Tradiția povestește că cei doi auzind împușcăturile și înțelegând că nu vor rezista mult, decid să arunce în aer galeria (cu ajutorul unui butoi cu praf de pușcă de 20 de kg.) pentru a provoca prăbușirea galeriei și a nu permite
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]