2,870 matches
-
Sper să nu supăr pe nici unul dintre dragii noștri musafiri, dar din toți cei de față doar Nicu și nenea Mitru Înțeleg și retrăiesc starea noastră sufletească. Ei au fost acolo. Ei au văzut poate cum cel mai drag dintre camarazii lui cade lângă el sub lovitura glonțului sau a schijei inamice... Nu știu cine ar fi În stare să explice zbuciumul din suflet atunci când camaradul tău, fratele de sânge, Își dă ultima suflare În brațele tale și tu nu poți să-l
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
retrăiesc starea noastră sufletească. Ei au fost acolo. Ei au văzut poate cum cel mai drag dintre camarazii lui cade lângă el sub lovitura glonțului sau a schijei inamice... Nu știu cine ar fi În stare să explice zbuciumul din suflet atunci când camaradul tău, fratele de sânge, Își dă ultima suflare În brațele tale și tu nu poți să-l ajuți cu nimic, decât luându-i capul În brațe și, strângându-l la piept, să-i spui: „Adio frate... Adio!” - a vorbit Petrică
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-o cu năduf... ― Ce fel de frați sunteți dacă purtați nume de familie diferite? - a Întrebat În cele din urmă, privind la tata Toader și la Petrică. ― Dacă aveai mintea la dumneata, ai fi reținut că pe front am fost camarazi, ceea ce Înseamnă că suntem frați adevărați. Da’ ce Îmi bat eu capul să explic dacă mintea dumitale nu bate până acolo Încât să priceapă ce Înseamnă camaraderia pe câmpul de luptă? Acolo, În calea glonțului! ― Ei să dau viteji față de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
intra în Linn și în casă, începu să se dedice cu înverșunare instrucției de război a armatei. Circula o veche zicală în armata linneană care spunea că în timpul primei luni, un recrut, dacă era aruncat în bătălie, putea provoca moartea camarazilor lui instruiți. În timpul celei de-a doua luni, soldatul împiedica retragerile, provocate de prezența sa. Iar în timpul celei de-a treia luni, era numai bun să se lase omorât, de cum se angaja în luptă. Clane, urmărind un grup de recruți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
de exerciții, trecu prin toți fiorii spaimei, într-atât de adevărate erau vorbele din bătrâni. A învăța să arunci cu arcul cerea efectiv o mobilizare complexă a minții și corpului Lupta cu spada trebuia să includă capacitatea de colaborare cu camarazii. Lupta cu sulița era o adevărată artă în sine. Planul pe care îl schițase în noaptea aceea în fața plenului statului major fusese o încercare de a se feri de orice slăbiciuni. Era o hotărâre sinceră de a utiliza oameni nepotriviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
Habar n-am avut. Nici n-am presupus măcar cum și cînd m-au pus pe lista de interziși. Numai că nu-mi apăreau articolele. Se rătăceau prin mapele redacționale și, după "săptăluni", pricepeam că n-or să mai apară. Camarazii de revistă, cu care făcusem un fel de confrerie contra șefilor (da, e adevărat, am avut un talent: să mă pun rău dar bine! cu toată șefimea) nu mi-au spus nimic. Iar inteligența mea socială e zero: nu pricepeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mele și-l pierduse. În vara aia se purtau fustele cu sictir. Sictirul meu îi provoca amintiri orgasmice. Un exemplu din multe. Mereu și mereu, ce-am crezut a fi camaraderie a eșuat tam-nesam -, în propuneri indecente, șantaj, amenințări. De la "camarazi" mi-au venit cele mai mari necazuri și cele mai deocheate bîrfeli, tip "regina cu hormonii în litigiu". Vreo trei-patru s-au răzbunat crunt pentru "necooperare". Pînă și hulubul gras și înfoiat pe care-l hrănesc de ani buni, vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
asum și răspunderea... Mi-am asumat răspunderea celor scrise și părăsesc incinta comandamentului cu un sentiment de ușurare. Târziu, am aflat despre motivul repetării celor declarate. Fiind oarecum un spirit analitic, prezentasem în mod repetat un amănunt pe care ceilalți camarazi nu l-au semnalat și anume că - după ce componenții regimentului nostru, majoritatea din județele Cahul, Bolgrad și Ismail din Basarabia de sud, au plecat să-și pună familiile la adăpost, am rămas circa 200 de oameni dintre ostașii ce proveneau
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
rezistență față de invadator. Abia după ce a avut răspunsul concludent al tuturor comandanților că nu e posibilă o împotrivire, colonelul Burducea a concluzionat ca fiecare să se descurce cum va putea. În acest fapt declarația mea se deosebea de a celorlalți camarazi ofițeri și din acest motiv s-a vrut clarificarea situației. Menționasem și faptul că a încredințat sublocotenentului Cireș Sterian, normalist de la Bârlad, drapelul unității pe care acesta salvându-l, a salvat onoarea noastră de ostași și faptul că regimentul nostru
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mai iese. Eu vreau să fac ceva important. Nu mă pot Împiedica de aceste fleacuri. Am procedat foarte bine că i-am Întors spatele. Să se Învețe minte. Să nu mă mai plictisească. Sunt sătul de gâsculițe. Rămân un bun camarad cu ea, dacă vrea să discutăm idei. Îmi iau În fiecare după-amiază, când ies de la bibliotecă, o idee și mă plimb doar cu ea pe străzi. Atunci nu văd pe nimeni. Mulți colegi mă Înjură crezând că mă fac că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
interesat deloc ca femeie; aș putea spune că a fost atât de vicleană să se prezinte În fața mea În ipostaza de... hermafrodit. M-a uimit la ea tranșanța tonului și Înjurătura băiețească, astfel că am considerat-o un fel de camarad, În nici un caz o amantă. Era Îmbrăcată aproape totdeauna În pantaloni de sport și În tunici cât mai largi, care să-i ascundă orice urmă de feminitate; pe munte, prin rezistență și curaj, se manifestă ca un bărbat, dar azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ocazia să sesizez aceste mesaje secrete ale privirii, nu mă simt prea bine; nu mă bucură faptul că-mi sunt adresate mie. Încep chiar să mă irite. Nu vreau să existe nici un echivoc. Când uită să se comporte ca un camarad de facultate, A. mă plictisește. I-o spun. Se crispează. Dincolo de aceste incidente „amoroase“, excursia a fost splendidă. Am notat că, de câte ori Își atingea mâna de a mea, tresărea vizibil și și-o trăgea rapid Înapoi. I-am spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Herdelea întoarse capul spre el, uimit. În întuneric, desluși o față osoasă, negricioasă, din care scăpărau doi ochi aprinși. Mâinile mari, noduroase, sprijineau capela pe genunchi, împreunate într-o crispare stângace, înfricoșate parcă să n-o turtească. ― Dânsul mi-e camarad, explică Mișu. Am început miliția în aceeași baterie și am rămas prieteni. E băiat foarte de treabă. A ajuns căprar, uite tresa! Caporal Petre Petre! îl știe tot regimentul. ― Petre Petre, repetă Titu, adăugând în sine: "Ce nume!" Socotind că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dinspre curte, unde colonelul Ștefănescu vorbea și nu mai isprăvea cu țăranii. Bătrânul pensionar arendaș avea o înfățișare mai vioaie și glasul cutezător. Într-un moment de inspirație, alaltăieri, și-a adus aminte de maiorul Tănăsescu, care i-a fost camarad de promoție și de regiment ani de zile, la Severin, pe când erau căpitani. Nevastă-sa, fie iertată, a fost bună prietenă pe atunci cu Tănăseasca. Mutați de curând la Pitești și fără copii, ar putea găzdui perfect pe cele trei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu se ostoi până ce nu mai șopti comandantului trupelor să nu cumva să-l uite, fiindcă într-însul și-a pus toată nădejdea. Dumnezeu și norocul lui au făcut ca tocmai Tănăsescu să fie însărcinat cu conducerea detașamentului mixt, vechiul camarad în familia căruia se adăposteau azi fetele de frica țăranilor și unde s-a retras și dânsul când a fost izgonit. Prefectul Baloleanu trecu apoi repede la primărie, urmat de membrii parchetului și comandantul trupelor. Administratorul de plasă îi comunică
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îngrămădiți pe priciuri, într-o celulă de la subsol. Deodată unul dintre deținuți a sărit în picioare și a răcnit spre ceilalți : «Bandiților, trădătorilor !». De fapt, nu către toți, o parte erau deja înțeleși între ei. Îți imaginezi, până atunci fuseserăm camarazi, ne împărțeam bucata de pâine, gândurile, singurul bun pe care îl mai aveam. Dintr-odată s-au năpustit asupra noastră, lovindu-ne. Nu erau zgomote care să se audă la fel de puternic ca altele, dar, fără a fi asurzitoare, erau, cum
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
organizație proprie, Mîna Albă. În 1917 el deținea o poziție suficient de puternică ca să-l acuze pe colonel de trădare, răzvrătire și atentat la persoana lui. În iunie 1917, în cadrul unui exemplu splendid de crimă juridică, Dimitrijević și doi dintre camarazii acestuia au fost judecați, condamnați și executați. Alți aproape două sute au fost întemnițați. Pe lîngă aceasta, Pašić și Alexandru se confruntau și cu probleme legate de relațiile externe. Regele Nicolae nu numai că nu se arăta deloc dispus să accepte
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de răniții din rîndurile adversarului, erau deosebit de crîncene. Milovan Djilas, cea mai faimoasă figură literară ridicată din rîndul mișcării de partizani, descrie într-una din scrierile sale tratamentul aplicat de el însuși unor germani pe care îi prinsese împreună cu un camarad de-al lui: Mi-am scos pușca de pe umăr. Întrucît nu îndrăzneam să trag, din cauză că nemții erau la vreo cincizeci de metri deasupra noastră îi puteam auzi strigînd -, l-am lovit pe neamț în cap. Patul puștii s-a rupt
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
poziția lor. Orice critică la adresa acestei situații nu putea decît să provoace o reacție violentă din partea grupului care constituia ținta atacurilor. Chestiunea Djilas a fost discutată în ianuarie 1954 în cadrul Comitetului Central al Ligii Comuniștilor. Deși Djilas erau unul dintre camarazii apropiați ai lui Tito încă de pe vremea partizanilor, acest fapt nu l-a împiedicat pe liderul iugoslav să-i condamne ereziile. În acest cadru, Tito s-a referit direct la problema reducerii influenței partidului: Am fost primul care a vorbit
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
anterioară ca exemplu elocvent al diplomației autoritare și incompetente a lui Stalin: Rolul jucat de Stalin aici a fost o rușine. "Chestiunea iugoslavă" nu conținea nici o problemă care nu ar fi putut fi rezolvată prin discuții de partid, ca între camarazi. Nu exista nici o bază importantă pentru apariția unei "chestiuni"; evitarea rupturii cu țara aceasta era perfect posibilă. Aceasta nu înseamnă însă că liderii iugoslavi nu au făcut greșeli sau că nu aveau lipsuri. Dar aceste greșeli și lipsuri au fost
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
la numai o zi după cea de a 66-a aniversare și tot la vremea florilor de liliac, măcinat de o nemiloasă, îndelungată și incurabilă boală, a trecut în lumea umbrelor cel care a întruchipat, poate, ca nimeni altul dintre camarazii de idei și de generație, virtuțile umane în frumusețea, bogăția și diversitatea lor. A lăsat în urmă-i o familie, până atunci frumoasă și fericită (în pofida numeroaselor „cumpene” care i-au marcat - mult prea de timpuriu - destinul), o mulțime de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
alt „proscris” pe atunci, Alexandru Zub - spre a se putea alătura delegației. În acele împrejurări avea să se consume, probabil, una din cele mai frumoase și mai tulburătoare secvențe din biografia omului Leonid Boicu, invocată memorialistic de același prieten și camarad de drumeție, martor ocular la eveniment, Vasile Cristian. Este vorba de reîntâlnirea - după ani și ani de despărțire fraternă - cu sora Silvia și cumnatul Benedict Sergent, veniți special din Elveția pentru a se revedea și a petrece, apoi împreună, câteva
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
două chestiuni: are intenția să-i scrie lui Adam Czartoryski și să-l întrebe pe N. Bălcescu dacă nu avea nimic să-i transmită prin intermediul scrisorii sale și să se consulte cu acesta din urmă în privința manierei de a înmâna camarazilor săi banii pe care guvernul provizoriu din București i-a destinat cheltuielilor lor de drum. El adăuga rugămintea de a i se comunica generalului Tell că se ocupă de tactică. În aceeași zi, Zablocki îi scria și lui Adam Czartoryski
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
descoperă existența solidarității cu soldații de pe front contra celor din spatele frontului care se adaptează și colaborează, după fluxul și refluxul victoriilor și înfrângerilor, interesîndu-i doar problemele lor personale. Desfigurat în urma unei răni la față, Comșa înțelege violența afirmațiilor revoluționare a camarazilor săi, vechi combatanți care se cred înșelați de ordinea burgheză restaurată în 1919, însă nu poate să fie de acord cu hotărîrea lor de justițiari învinși. Luciditatea îl conduce pe erou la sinucidere. Din romanele lui Rebreanu și Petrescu se
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
evreiască criminală de la Moscova, parcurgeau străzile cîntînd Internaționala și strigînd: Jos armata! Jos regele! Peste tot erau pancarte cu lozinca: Trăiască revoluția comunistă! Trăiască Rusia sovietică!" Bolșevicii, pe cealaltă parte a Nistrului, nu dezarmează. La Iași, militanții naționaliști, Codreanu și camarazii săi, care îl au drept conducător spiritual pe profesorul Cuza, organizează în scurtă vreme un partid politic, căutînd să atingă mediile muncitorești și sindicaliste, socialismul național-creștin. "Eu cred într-un singur stat românesc, unic și indivizibil, întins de la Nistru pînă
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]