3,168 matches
-
La 5 mai 1950, agenția de știri TASS a dezmințit că în lagărele sovietice ar mai fi prozonieri germani: cei care mai erau, fuseseră condamnați drept criminali de război și nu aveau dreptul la eliberare. Abia în 1955, mulțumită diligențelor cancelarului RFG, Konrad Adenauer, au fost repatriați majoritatea prizonierilor de război germani. Deținuții politici și prizonierii de război din alte țări au fost eliberați mult mai târziu, după greve și intervenții diplomatice în apărarea drepturilor omului. Peste câțiva ani, unii dintre
Greva de la Vorkuta () [Corola-website/Science/306048_a_307377]
-
de nord-est, astăzi Italia, predominant vorbitoare de limba italiană și erau singurele mari puteri ce se împotriveau unificării. Imperiul Austriac a înăbușit vehement sentimentul naționalist ce se născuse în rândul populației din peninsula italiană, precum și în alte părți ale imperiului. Cancelarul austriac Franz Metternich, un influent diplomat în Congresul de la Viena, a declarat cuvântul „Italia” ca fiind nimic mai mult decât o „expresie geografică”. Sentimentele artistice și literare s-au întors deasemenea către naționalism, și poate cea mai faimoasă lucrare proto-naționalistă
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
Legislația trebuia, însă, adoptată doar cu consimțământul "Bundesratului", consiliul federal al deputaților statelor, în care și asupra căruia Prusia avea o influență foarte mare. Prusia își exercita astfel influența în ambele ramuri ale guvernării, regele Prusiei fiind "Kaiser" și aprobând cancelarul federal. Cancelarul era răspunzător doar în fața Împăratului. Oficial, cancelarul era un fel de guvern într-o singură persoană și era reponsabil cu buna desfășurare a tuturor problemelor de stat; în practică, secretarii de stat (oficiali birocrați ce conduceau domenii ca
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
însă, adoptată doar cu consimțământul "Bundesratului", consiliul federal al deputaților statelor, în care și asupra căruia Prusia avea o influență foarte mare. Prusia își exercita astfel influența în ambele ramuri ale guvernării, regele Prusiei fiind "Kaiser" și aprobând cancelarul federal. Cancelarul era răspunzător doar în fața Împăratului. Oficial, cancelarul era un fel de guvern într-o singură persoană și era reponsabil cu buna desfășurare a tuturor problemelor de stat; în practică, secretarii de stat (oficiali birocrați ce conduceau domenii ca finanțele, războiul
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
federal al deputaților statelor, în care și asupra căruia Prusia avea o influență foarte mare. Prusia își exercita astfel influența în ambele ramuri ale guvernării, regele Prusiei fiind "Kaiser" și aprobând cancelarul federal. Cancelarul era răspunzător doar în fața Împăratului. Oficial, cancelarul era un fel de guvern într-o singură persoană și era reponsabil cu buna desfășurare a tuturor problemelor de stat; în practică, secretarii de stat (oficiali birocrați ce conduceau domenii ca finanțele, războiul, afacerile externe etc.) acționau ca miniștri neoficiali
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
într-o singură persoană și era reponsabil cu buna desfășurare a tuturor problemelor de stat; în practică, secretarii de stat (oficiali birocrați ce conduceau domenii ca finanțele, războiul, afacerile externe etc.) acționau ca miniștri neoficiali. Cu excepția anilor 1872-1873 și 1892-1894, cancelarul imperial era simultan prim ministru al regatului-fief al dinastiei imperiale, Prusia. Dieta Imperială avea puterea să adopte, să amendeze sau să respingă legi, dar nu avea dreptul la inițiativă. (inițiativa legislativă era în exclusivitate dreptul cancelarului.) Celelalte state și-au
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
anilor 1872-1873 și 1892-1894, cancelarul imperial era simultan prim ministru al regatului-fief al dinastiei imperiale, Prusia. Dieta Imperială avea puterea să adopte, să amendeze sau să respingă legi, dar nu avea dreptul la inițiativă. (inițiativa legislativă era în exclusivitate dreptul cancelarului.) Celelalte state și-au păstrat și ele propriile guverne, dar forțele militare ale statelor mai mici au trecut sub comandă prusacă. Armatele statelor mai mari (cum ar fi regatele Bavaria și Saxonia) s-au reformat pentru a se coordona cu
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
noului Imperiu. Pentru unii germani, definiția "națiunii" nu includea pluralismul, iar catolicii în particular au intrat în vizorul acestora; unii germani, și mai ales Bismarck, se temeau că legătura catolicilor cu papalitatea le-ar putea reduce loialitatea față de națiune. În calitate de cancelar, Bismarck a încercat, fără prea mult succes, să limiteze influența Bisericii Romano-Catolice și a ramurii sale politice, Partidul Catolic de Centru, în educație și în problemele legate de limbă. Partidul Catolic de Centru a păstrat sprijinul popular în regiunile catolice
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
economic german în timpul lui Wilhelm II este datorat încurajării dezvoltării tehnologiilor, industrializării, științelor naturale, aceste progrese fiind sprijinite personal de către împărat.În politica internă Wilhelm II continuă politica socială a lui Bismarck, pe care l-a eliberat din funcția de cancelar, căutând însă - cu succes parțial - să șteargă diferențele în acordarea de drepturi grupărilor etnice minoritare. Politica lui internă și externă a lăsat impresia unui împărat mai autoritar ca bunicul său Wilhelm I, însă istoricii socotesc "regimentul lui personal" ca o
Wilhelm al II-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/304774_a_306103]
-
contradicție cu politica lui socială, împăratul nefiind de fapt deosebit de autoritar, frecvent contrazicându-se sub influența unor miniștri sau generali. În perioada lui de domnie au loc lupte pentru putere ale diferitelor partide politice, fapt care determină schimbări frecvente ale cancelarilor. Astfel, în conflictele dintre național-liberalo-conservativi și partidul social-democrat, din 7 cancelari 5 au fost eliberați din funcție.În timpul primului război mondial (1914 - 1918), incompentența strategică și tactică a împăratului devine evidentă, iar din 1916 se abține de a mai lua
Wilhelm al II-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/304774_a_306103]
-
frecvent contrazicându-se sub influența unor miniștri sau generali. În perioada lui de domnie au loc lupte pentru putere ale diferitelor partide politice, fapt care determină schimbări frecvente ale cancelarilor. Astfel, în conflictele dintre național-liberalo-conservativi și partidul social-democrat, din 7 cancelari 5 au fost eliberați din funcție.În timpul primului război mondial (1914 - 1918), incompentența strategică și tactică a împăratului devine evidentă, iar din 1916 se abține de a mai lua hotărâri, predând conducerea statului în mâna conducătorilor militari, generalii Hindenburg și
Wilhelm al II-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/304774_a_306103]
-
i-au sprijinit în mod constant domnia. Primul an de domnie a fost unul foarte dificil, Radu Șerban având de luptat mai întâi cu fostul domn, Simion Movilă, până când acesta fiind părăsit de oștile polone trimise de Jan Zamoyski, marele cancelar al coroanei, a fost nevoit să se retragă în Moldova, apoi cu Radu Mihnea, pretendentul la tron sprijinit de turci. Priceput comandant de oști, Radu Șerban a continuat politica lui Mihai Viteazul de eliberare a țării de sub turci și de
Radu Șerban () [Corola-website/Science/304794_a_306123]
-
de proporții. A fost, într-un fel, „darul otrăvit” al victoriei ușoare din vara anului 1913. Imediat după izbucnirea ostilităților ambele tabere solicită României să intre în război de partea sa. Astfel, Germania, prin intermediul împăratului Wilhelm al II-lea și cancelarului T. von Bethmann-Hollweg, cereau regelui Carol I să pună în aplicare tratatul de alianță și să-și facă datoria de aliat. La rândul său, Antanta, avansa României prin intermediu ministrului plenipotențiar al Rusiei Stanislas Poklewski-Koziel propunere de intrare în acțiune
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
posesia conților Chotek, întâi a lui Rudolf Chotek (fiului lui Herman), ultima proprietară fiind Maria Henrietta Chotek (1863-1945). Familia Chotek era o veche familie aristocratică cehă. Contele Johann Rudolf Chotek (1748-1824) avusese diferite funcții importante printre care și cea de cancelar al Bohemiei și Austriei. Contele Karl Chotek (1783-1868) a fost guvernator general al Regatului Neapolelui, după învingerea lui Murat, iar apoi guvernator al provinciilor Tirol și Vorarlberg. Sophie Chotek, soția arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei, era vară cu Maria Henrietta
Maria Henrieta Chotek () [Corola-website/Science/304888_a_306217]
-
a altor evenimente cu rezonanță, iar "legitimismul" era o teorie monarhică ce considera drept principiu fundamental al statului dreptul la tron al dinastiilor legitime și puterea absolută a acestora. Ședințele oficiale au început la 1 noiembrie 1814, fiind purtate între cancelarul Klemens von Metternich al Imperiului Austriac, lordul Castlereagh al Angliei, ministrul de externe al Franței, Talleyrand, țarul Alexandru I al Rusiei și baronul prusac Heinrich Friedrich Karl vom Stein, cel care avea să transfome Prusia într-o mare putere europeană
Congresul de la Viena () [Corola-website/Science/304902_a_306231]
-
desfășurarea lucrărilor l-au avut Castlereagh, reprezentantul Angliei, Nesselrode, reprezentantul Rusiei, Hardenberg, reprezentantul Prusiei, și Metternich, cel al Austriei. Fiecare reprezentant căuta să câștige numeroase avantaje pentru țara sa, prin diplomație și prin acțiuni desfășurate în secret. În acest sens, cancelarul austriac Metternich, ajutat și de poliția secretă austriacă, a fost deosebit de abil și eficient. In timpul lucrărilor, s-a remarcat și ministrul de externe francez Talleyrand, care, sprijinit de delegații micilor puteri, căuta să destrame alianța anglo-austro-ruso-prusacă și să obțină
Congresul de la Viena () [Corola-website/Science/304902_a_306231]
-
singur Dumnezeu pentru toate popoarele, însemnătatea acestui tratat este deosebită, deoarece marchează încercarea Marilor Puteri europene de a înceta conflictele majore. „Aerul mistic“ al tratatului a fost sugerat de țarul Alexandru I, însă rolul practic, foarte important, l-a avut cancelarul Austriei, Metternich, a cărui operă este „Noua Europă“, care se întemeiază pe marile principii ale legitimității, dar este și o încercare de raționalizare a hărții Europei și de organizare a „concertului european“. Marile puteri victorioase își arogă dreptul de a
Congresul de la Viena () [Corola-website/Science/304902_a_306231]
-
sa variantă pe 6 mai 1950. Ideea lui Jean Monnet este acceptată fără rezerve de Robert Schuman și, în timp ce acesta din urmă prezenta planul în dimineața zilei de 9 mai colegilor săi de guvern, un emisar secret îl înmâna personal cancelarului german Konrad Adenauer, a cărui reacție a fost, de asemenea, entuziastă. Astfel, la ora 4.00, în după-amiaza aceleiași zile, proiectul este făcut public sub numele de Declarația sau Planul Schuman. Propunerea concretă viza plasarea producției franco-germane de cărbune si
Jean Monnet () [Corola-website/Science/305714_a_307043]
-
din Ungaria în orice direcție vor. Explicația pentru acest gest era că „Ungaria nu mai poate tolera situația existentă, ea punând în pericol securitatea granițelor ungare în actuala stare de dezordine și indisciplină ce domnește la frontieră”. La această soluție, cancelarul Helmuth Kohl a avut o reacție extreme de relevantă. El considera că ceea ce a făcut Ungaria pentru germani nu va fi uitat niciodată. Ungaria a intrat în vizorul Marilor Puteri, în special al Americii, care dorea să ghideze într-un
Sfârșitul regimului comunist din Ungaria () [Corola-website/Science/306477_a_307806]
-
dată. Nici organizatorii și nici Rudolf Hess nu au fost dispuși să decidă dacă să aprobe planurile, și Hess l-a trimis pe Speer la Munchen la apartamentul lui Hitler pentru a cere aprobarea lui. Când Speer a intrat, noul cancelar a fost ocupat de curățarea unui pistol, pe care el la scurt timp l-a pus deoparte pentru a arunca, interest, o privire la planurile pe scurt, pentru a le aproba chiar fără a se uita la tânărul arhitect. Acest
Albert Speer () [Corola-website/Science/305850_a_307179]
-
conte Coronini de Cronberg (n. 16 noiembrie 1794, Görz - d. 26 iulie 1880 în castelul Sf. Petru lângă Görz) a fost descendentul ramurii italiene a unei familii străvechi din Imperiul Franc. Strămoșul său a fost Rudolph von Cronberg (d. 866) cancelarul împăratului Ludovic cel Pios și constructor al castelului "Cronberg" in apropiere de Frankfurt, de unde provine numele de familie. Johann Baptist a fost un Feldzeugmeister austriac și deținător al regimentului nr. 6 "Carol I al României", guvernator militar și civil al
Johann Baptist de Coronini-Cronberg () [Corola-website/Science/305953_a_307282]
-
lupta Aliaților. Copii ale acestui discurs au fost aruncate în spatele liniilor germane, pentru a încuraja Puterile Centrale să capituleze în speranța unei păci juste. Acțiunea a avut efectul scontat: printr-o notă din octombrie 1918 a prințului Maximilian von Baden, Cancelarul Imperiului German, acesta cerea un armistițiu imediat și negocieri de pace pe baza celor 14 puncte. Discursul a fost rostit fără o consultare prealabilă a liderilor europeni aliați. Cum acest discurs a fost singura declarație publică cu privire la obiectivele războiului, el
Cele 14 puncte ale președintelui Wilson () [Corola-website/Science/305259_a_306588]
-
Urban al III-lea, l-a urmat pe papa Grigore al IX-lea decedat la o vârstă înaintată. Numele său înseamnă "cel ceresc" (lat.). Celestin, născut ca Goffredo di Castiglione, era originar din Milano, unde era în perioada 1223 - 1226 cancelarul arhiepiscopiei. Din 1227 a avut funcția unui paroh cardinal de San Marco (Roma) iar din 1238 era episcopul-cardinal de Sabina. În toată istoria Bisericii Catolice, Celestin a fost primul papă ales în cadrul unei conclave a cardinalilor. Aceștia erau reținuți de
Papa Celestin al IV-lea () [Corola-website/Science/305429_a_306758]
-
sale se datorează faptul că Lothar al III-lea a decis să facă două expediții în Italia pentru protejarea papei Inocențiu al II-lea împotriva antipapei Anaclet al II-lea. Drept recunoștință papa Inocențiu al II-lea l-a numit cancelar și bibliotecar pontifical.
Papa Lucius al II-lea () [Corola-website/Science/305426_a_306755]
-
a fost numit senator al Imperiului Rus. Constantin Gavrilovici Catacazi a intenționat să urmeze cariera tatălui său și a intrat în serviciul Ministerului Afacerilor Străine al Rusiei. La începutul anului 1865 Catacazi i-a scris un memoriu Principelui Aleksandr Gorceakov cancelar de stat al Imperiului Rus. Memoriul său prezenta un plan conform căruia Rusia putea fi mediator în războiul civil american. În argumentarea sa, Catacazi susținea că atât Nordul cât și Sudul considerau că Rusia este un prieten deosebit al lor
Constantin Catacazi () [Corola-website/Science/312998_a_314327]