11,436 matches
-
că adesea modificările alterative sunt de ordin celular sau chiar molecular, niveluri structurale a caror investigație necesită o tehnologie amplă și destul de sofisticată. Cercetarea actuala a depășit însă vizibilul macroscopic și este din ce in ce mai ancorată în microcosmosul celular electronomicroscopic. Aici este miezul, nișă ecologică, a oricărei inflamații. Biotehnologia actuala a mai scos la iveală o categorie de modificări încă insuficient cunoscute: modificările cu substrat imun. Ele se intrica uneori atât de mult cu modificările din inflamațiile neimune încât
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
cunoscute: modificările cu substrat imun. Ele se intrica uneori atât de mult cu modificările din inflamațiile neimune încât adesea separarea lor este aproape imposibilă. INFLAMAȚIILE PREDOMINANT ALTERATIVE Omise de numeroși patologiști, inflamațiile predominant alterative se caracterizează prin prezența modificărilor distructive celulare și tisulare de la modificări de nivel electronomicroscopic până la lize tisulare mai mult sau mai puțin întinse. Într-un prim moment unele celule cad pradă citolizei, altele dimpotrivă își exacerbează funcțiile, își intensifică activitatea IOAN PAUL116 respiratorie, glicoliza aeroba, producția de
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
durata procesului morbid și etiologia acestuia. În hepatitele de natură virală procesul se însoțește adesea și de prezența unor incluzii care participă la stabilirea diagnosticului. Inflamațiile necrotice Inflamațiile necrotice se caracterizează, așa cum le arăta și denumirea, prin focare de moarte celulară sau tisulara, mai mult sau mai putin întinse, în raport cu patogenitatea agentului etiologic. Se deosebesc din acest punct de vedere inflamații necrotice manifestate prin focare miliare și submiliare cât și focare al căror diametru trece de 1-5-20 cm,necroze
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
avortul cu virus al iepelor (După Smith și Jones, 1958Ă Fig. 2.22. Incluzii intranucleare în hepatită contagioasă canina (După Smith și Jones, 1958Ă MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 119 Inflamațiile apoptotice Inflamațiile apoptotice sunt efectul noilor achiziții referitoare la mecanismele morții celulare (vezi Citotanatologie cap. IA. Contrar părerilor mai vechi, după care numai necroza induce reacții inflamatorii, cercetările experimentale au relevat prezența acestor reacții și în țesuturile moarte prin apoptoza. Moroșanu (2004Ă le-a observat în ficatul de om după hepatectomia parțială
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
leucocite în drum spre moarte. Țesutul submezotelial este disociat prin exsudat și degenerat. Și el poate fi înfiltrat cu hematii, leucocite și germeni izolați sau agregați. Cu cat evoluția procesului inflamator este mai lungă, cu atât este mai diversificata componentă celulară a exsudatului din subseroasa mezotelială, prin prezența de macrofage, fibroblaste, angioblaste, chiar muguri vasculari care contribuie la îngroșarea seroasei. Acest tip de inflamație se constată în poliserozita micoplasmică, pericardita pasteurelică acută, pericardita din adenoviroze și colibaciloza aviară, dar și în
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
purulenta a unui organ sau țesut, delimitata de o anumită zonă. Aceasta delimitare este opera țesutului mezenchimatos local, care la incitația produșilor MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 127 biochimici din zona de exsudație leucocitara se hiperplaziază și se diferențiază în diverse direcții celulare. Privind astfel procesul inflamator în evoluția lui obișnuită vom constata inițial un cuib de granulocite în masă diferitelor țesuturi sau organe, cunoscut sub denumirea de microabces. Prezenta granulocitelor pe de o parte, a agenților piogeni pe de altă parte induc
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
seros. În evoluția ulterioară, exsudației seroase i se adaugă hipersecreția glandelor și a celulelor mucoase, care imprimă exsudatului un caracter mucos sau mucinos. Atât exsudatul seros cât și mucusul, acționând asupra celulelor epiteliale ale mucoaselor, determină desprinderea acestora din angrenajul celular și amestecarea lor cu exsudatul seromucos, dând naștere catarului mucocelular sau descuamativ, forma cea mai frecventă a inflamației catarale (Fig. 2.28Ă. Uneori, descuamația este atat de pronunțată încât lamina propria rămâne denudată. Această distrugere accentuată este elementul determinant pentru
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
predominant descuamativa. Nu împărtășim acest punct de vedere. Fig. 2.28. Mastita (mamităă catarala. Destinderea acinilor prin exsudat și celule descuamate din pereții acinari. PAS, x 200. Morfologic, privind aspectele pur static, în majoritatea cazurilor nu se decelează decât descuamarea celulară cu hiperemie și hemoragie mai mult sau mai putin pronunțate, procesul apărând deci că o modificare predominant alterativă. Dacă privim însă procesul inflamator dinamic și în toată complexitatea lui, constatăm că modificările alterative din MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 131 inflamația catarala
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
modificările alterative din MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 131 inflamația catarala sunt secundare modificărilor exsudative care se continuă și după descuamarea mucoasei. Acesta este considerentul pentru care includem inflamația catarala în cadrul inflamațiilor exsudative chiar și în cazurile când histologic predomina descuamația celulară. În evoluția ulterioară a procesului inflamator, depozitul mucocelular existent la suprafață mucoaselor se îmbogățește prin prezența granulocitelor neutrofile, transformându-se treptat în catar purulent, forma principala de manifestare a inflamației purulente la nivelul mucoaselor. Trebuie subliniat faptul că primele faze
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
timp după infecție a unei populații de leucocite mononucleare (limfocite și monociteă și absența granulocitelor prezente în bacterioze a condus la investigații mai ample privind originea acestor celule. S-a demonstrat astfel că atât manșoanele limfomonocitare perivasculare cât și aglomerările celulare din țesuturi provin în cea mai mare parte din circulația sanguina și numai o parte redusă sunt elemente multiplicate pe plan local. Welch R.M. și Sen G.C. (1997Ă au sintetizat răspunsul gazdei la infecțiile virale sub forma „unei cascade complexe
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
mai mare parte din circulația sanguina și numai o parte redusă sunt elemente multiplicate pe plan local. Welch R.M. și Sen G.C. (1997Ă au sintetizat răspunsul gazdei la infecțiile virale sub forma „unei cascade complexe de citokine, hormoni și răspunsuri celulare diverse pentru repararea alterării tisulare și controlul agentului infecțios. Răspunsul se instalează rapid prin apariția IOAN PAUL132 limfocitelor B și Ț, cunoscut ca raspunsul de faza acută”. El începe prin activarea complementului de către virus și celulele infectate de acestă
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
al acestor inflamații îl constituie histiocitele, macrofagele, gliocitele, limfocitele, plasmocitele, mastocitele și eozinocitele pe de o parte, fibroblastele, fibrocitele, angioblastele și celulele mixomatoase, pe de altă parte. Că structuri specifice li se adaugă celulele epitelioide și celulele gigante. Fiecare tip celular poate predomina în focarul inflamator în raport de factorul determinant al acestuia. Un rol deosebit revine și factorului timp, evoluției focarului inflamator, care permite sau nu, specializarea în continuare a formelor citologice primare. Este unanim recunoscut faptul că inflamația histiocitară
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și cea limfoida poate deveni plasmocitară etc. Inflamațiile predominant productive sau proliferative, în raport de numeroși factori etiopatogenetici și în special de tipul celulelor participante la procesul morbid pot fi sistematizate, cu un oarecare grad de subiectivism, în diverse tipuri celulare (Tabel 2.12Ă. Inflamațiile limfohistiocitare Așa cum s-a menționat la morfogeneza, sub influența unor variați agenți patogeni se eliberează în țesuturi substanțe biologic active (citokine și interleukineă care determină hiperplazia și diferențierea celulelor mezenchimale în direcție histiocitară sau limfocitara în
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
fi observate și plasmocite cu corpi Russell, așa-numitele celule ale lui Mott (Gross T.L. și colab., 1992; Solcan Gh. și colab., 2003; M.V.M., 2005Ă. Inflamațiile eozinocitar-eozinofilice Inflamațiile eozinocitar- eozinofilice se caracterizează prin predominantă eozinocitelor, eozinofilelor sau ale ambelor tipuri celulare în MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 137 teritoriile inflamate. Considerăm oportun să subliniem că denumirea de eozinocite se acordă granulocitelor eozinofile tisulare, iar cea de eozinofile se rezervă granulocitelor din compartimentul medulovascular. Ambele tipuri pot fi implicate în inflamații și diferențierea în
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Inflamațiile fibroase Inflamațiile fibroase pot fi considerate o rezolvare favorabilă a proceselor inflamatorii, locul țesuturilor specifice fiind luat la început de țesut conjunctiv tânăr - țesut de granulație - și apoi de țesut conjunctiv matur, colagenizat. Și în această fază intervin mediatori celulari că: factorul de activare a fibroblastelor (M-FAFĂ, produs de monocite, care induce secreția de precolageni și colageni, ce vor spori fibroplazia locală. În raport de stadiul evolutiv al inflamației, în teritoriile afectate se constată predominantă fibroblastelor și a vaselor
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și colageni, ce vor spori fibroplazia locală. În raport de stadiul evolutiv al inflamației, în teritoriile afectate se constată predominantă fibroblastelor și a vaselor sanguine de neoformație sau a fibrelor argentafine și de colagen, putându-se vorbi de: inflamații fibroase celulare și acelulare sau mai corect paucicelulare, sărace în celule. Exteriorizarea macroscopica a inflamației fibroase se face prin reducerea în volum a regiunilor afectate, creșterea consistentei și o culoare albicioasa sau adesea maronie datorită unor pigmenți de uzură, acumulați la nivelul
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Exteriorizarea macroscopica a inflamației fibroase se face prin reducerea în volum a regiunilor afectate, creșterea consistentei și o culoare albicioasa sau adesea maronie datorită unor pigmenți de uzură, acumulați la nivelul teritoriilor respective. Din punctul de vedere histologic inflamația fibroasa celulară are caracter evolutiv iar inflamația acelulara este în general staționara, ca atare precizarea subtipului are importantă în prognosticul leziunii. Se întâlnește mai frecvent în ficat, așa-numitele ciroze, în formele cronice ale nefritelor și ale miocarditelor etc. Inflamația mixomatoasă Inflamația
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
rezultați din degradarea unor bacili alcoolo-acido-rezistenți (BAARĂ. Pépin M. (1993Ă le consideră inflamații cronice proliferative focalizate, cu aspecte morfopatologice variate după agentul inductor, răspunsul imunitar al gazdei și localizarea tisulara. Deși în structura lor se pot întâlni mai multe tipuri celulare: granulocite neutrofile dar și eozinofile, limfocite, celule dendritice, fibroblaste, celule epitelioide, celule gigante și macrofage, ultimele reprezintă celulele principale, sursa celulelor epitelioide și gigante. Conglomeratul de celule inflamatorii se poate structuraliza în așanumitele granuloame sau se dispersează în țesutul inflamat
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
fază a inflamației granulomatoase propriu-zise, granulomul epiteloid sau granulomul proaspăt, denumit de către Charcot: folicul tuberculos (Reclus P., 1985Ă. El se formează în aproximativ 2 săptămâni și este vizibil numai histologic. Atât în pregranulom cât și în granulomul epitelioid, pe lângă apărarea celulară reprezentată prin macrofage, respectiv celule epitelioide, intervine și apărarea umorala reprezentată prin limfocite și plasmocite, producătoare și eliminatoare de anticorpi care se dispun în număr variabil la periferia granulomului. Sub influența factorului de fuziune a macrofagelor (MFF sinonim cu ÎL-4Ă
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
care se dispun în număr variabil la periferia granulomului. Sub influența factorului de fuziune a macrofagelor (MFF sinonim cu ÎL-4Ă celulele epitelioide se unesc sau se multiplică fără diviziune citoplasmatica; se transformă în celule gigante. Ca efect al hipersensibilizării mediate celular, în zona centrală a granulomului apare necroza de cazeificare, iar ca urmare a eliberării factorului de activare a macrofagelor (MAFĂ de către limfocitele Ț sensibilizate, în zona periferica se observă atracția din sânge a noi și noi monocite cât și multiplicarea
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
debilitate, are un caracter mai agresiv. Infecția difuzează mai curând - generalizarea precoce -sau mai tarziu generalizarea tardivă, pe cale sanguina sau bronhica, determinând cele mai variate aspecte lezionale. Concomitent cu dezvoltarea citologica, granuloamele suferă o serie de modificări biochimice. Prin dezintegrarea celulară se produc distrugeri citoplasmatice, urmate de punerea în libertate a lipidelor. Prin pinocitoză acestea se insinuează în citoplasma elementelor epitelioide și gigante, unde pot fi observate sub forma unor vacuole mai mici sau mai mari, independente de mitocondrii. Mucopoliozidele acide
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
vom observa inițial o reacție - purulenta neutrofilică de intensități variabile, în jurul miceților. Ea se combină cu necroza elementelor locale, determinată de toxinele micotice. Produșii biochimici puși în libertate prin activitatea resorbtivă leucocitara iar pe de altă parte prin dezintegrarea celulară, vor determina hiperplazia și diferențierea mezenchimală atât în direcție limfohistiocitară cât și epitelioidogigantă. Dacă la păsări în structura granuloamelor micotice poate fi diferențiată net: o coroană de celule gigante, un strat de celule epitelioide și apoi reacția limfohistiocitară, la mamifere
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
granuloamelor micotice poate fi diferențiată net: o coroană de celule gigante, un strat de celule epitelioide și apoi reacția limfohistiocitară, la mamifere, în cea mai mare parte din cazuri, această separare nu mai este posibilă, fiindcă reacția productivă, de constituție celulară foarte polimorfa, înconjoară zona centrală purulenta. Celulele gigante, la mamifere, sunt rare și spre periferia granulomului se poate identifica un strat predominant fibros sau cu tendința spre fibrozare. Identificarea miceților în țesuturi se face prin metode specifice. Pentru genurile: Aspergillus
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
inflamațiilor cu lezionare macroscopica, adesea alterarea tisulara se extinde, depășește capacitatea de curățire a focarului și răspunsul inflamator evoluează în diferite direcții morfologice. Evoluția procesului inflamator este dependentă de reactivitatea generală a organismului , a diferitelor complexe tisulare, a numeroaselor tipuri celulare afectate cât și de patogenitatea agresorilor. Durată de viață a diferitelor celule și capacitatea lor de multiplicare are un rol deosebit. Din acest punct de vedere celulele animale pot fi sistematizate în celule labile, celule stabile, celule permanente, celule stem
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
tot mai frecvent problema unui al patrulea tip de celule implicate în refacerea țesuturilor: celulele stem. Sunt celule capabile de automenținere în număr constant pe tot parcursul vieții, având capacitate de multiplicare și specializare în raport de necesități. Fiecare tip celular posedă un numar de celule stem, care prin multiplicare va genera o celulă stem și o celulă de tranzit sau chiar stabilă, cap de clonă a unei noi linii celulare. Exemplu tipic ni-l oferă lobulul hepatic ale cărui hepatocite
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]