KorAP: Find »[drukola/base=ceremonial & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...108 109 110 ...115 >

2,856 matches

Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343

și spaimei le dă dreptul reîntoarcerii acasă, neasistați de nimeni, deci ca persoane transfigurate, ca entități sociale cu o identitate și legitimitate aparte. În paralel cu transformarea inițiaților are loc și transformarea comunității. Aceasta reface, În cele cinci zile de ceremonial, istoria mitică fondatoare, intră În contact cu puterile sacre, trăiește spaimele legate de o posibilă victorie a Răului (dacă dansatorii nu Îl Îmbunează pe Hoita, animalele vor rămâne Închise și oamenii nu vor avea ce mânca; dacă cel care conduce

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
Rău, ale cărui pofte inversau ordinea firească a Împreunării sexuale și amenințau fertilitatea cosmică; doar femeile, afirmând public puterea lor asupra creației și vieții, pot ordona continuarea ceremoniei, declanșarea inițierii, moartea și renașterea simbolică a inițiaților). În felul acesta, complexul ceremonial Okipa, centrat În jurul unei inițieri-sacrificiu, include numeroase alte rituri de trecere, plasate atât la nivelul corpului social, cât și la cel al Întregii naturi. Inițierile Îi plasează pe cei care iau parte la aceste ritualuri Într-o poziție de „interstițiu

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
de trecere și au ca scop semnalarea simbolică a crizei produse de slăbirea vechilor puteri divine (spre exemplu, soarele la solstițiul de iarnă) și pericolul ca figurile malefice să Își impună dominația asupra lumii. În acest interval au loc posturi ceremoniale, diverse forme de abstinență (de la viața sexuală, de la activitățile publice), precum și rituri de inversiune: suspendarea ordinii normale, umilirea celor puternici, Înlocuirea lor cu lideri „carnavalești” proveniți din zone marginale ale societății (precum sclavii, cerșetorii, străinii) și manifestări de penitență colectivă

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
mesaj este transmis prin punerea În scenă a bătăliei mitice dintre divinitățile primordiale cu ajutorul unor lupte Între măști. Un alt rit de Învigorare este „căsătoria sacră”, În care regele sau preotul suprem se Însura cu o femeie, reluând În plan ceremonial nunta fecundatoare din Începuturi, acel hieros gamos care a dus la instaurarea ordinii cosmice, a fertilității și bogăției. d) Riturile de bucurie Închid ciclul ceremonial, de obicei printr-un ospăț comun. Un asemenea festin presupune prezența, alături de membrii colectivității umane

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
sacră”, În care regele sau preotul suprem se Însura cu o femeie, reluând În plan ceremonial nunta fecundatoare din Începuturi, acel hieros gamos care a dus la instaurarea ordinii cosmice, a fertilității și bogăției. d) Riturile de bucurie Închid ciclul ceremonial, de obicei printr-un ospăț comun. Un asemenea festin presupune prezența, alături de membrii colectivității umane, a figurilor divine, fie ele strămoși, duhuri benefice, divinități complexe. Din altă perspectivă, analizând diferitele activități ritualice asociate În cultura populară română unor asemenea schimbări

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
iarnă sau mielul, În cele de Paște; b) pregătirea și consumarea unor alimente ritualice: cum ar fi turtele și colacii de o anumită formă (zoomorfe sau antropomorfe, cerc solar sau Încolăcit ca un opt), pregătiți special pentru colindători; c) ospețele ceremoniale: În forme moderate sau orgiastice, acestea celebrau fertilitatea și propițiau, prin consumul excesiv, forțele naturii să dăruiască aceleași roade și În anul sau momentul calendaristic ce urma să vină; d) așteptarea morților: În acest interval de „Între și Între”, duhurile

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
celor săraci) sau de luminare (sunt aprinse lumânări acasă sau la cimitir); e) stingerea și aprinderea focului, act de magie prin analogie, În care puterile vieții (lumina, căldura) erau ajutate să Înfrângă puterile morții (Întunericul, frigul) prin aprinderea unor ruguri ceremoniale și, deseori, prin săritul ritualic peste foc (metaforă a saltului de la o etapă calendaristică la alta); f) apariția măștilor: acestea reprezentau diferitele figuri, benefice sau malefice, care, Într-un fel sau altul au contribuit la drama cosmică a sfârșitului unei

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
ar fi cetele de colindători (copii și tineri), ceata drăgaicelor sau a călușarilor: În plus, acestea aveau și funcții magice de asigurare a fertilității, vindecare, protejare de puterile malefice etc.; i) riturile de profilaxie și purificare, care Însoțeau Întregul ansamblu ceremonial, vizau apărarea de diferite animale sau insecte dăunătoare (prin ungeri cu substanțe benefice, fixarea de plante protectoare, trecerea prin foc, fumigațiile, stropirea cu apă sfințită și alte operațiuni magice), gonirea spiritelor rele (de obicei, prin zgomotele produse de clopote, pocnitul

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
2000). Mai multe „calendare”, determinate de tipul de ocupație (agrar, pastoral, pomiviticol, apicol), se Împletesc cu calendarul creștin (I. Ghinoiu 1988). Zilele și perioadele „ținute” au atât nume ale sfinților creștini, cât și nume din mai vechi vocabulare sacrale. Actele ceremoniale provin din sfera vrăjitoriei, divinației și purificărilor, a ofrandelor și sacrificiilor, a celebrărilor și comemorărilor etc. În acest sistem ceremonial, dominante sunt interdicțiile, adică riturile de protejare magică Împotriva celor mai diverse surse ale răului. Cea mai importantă interdicție este

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
1988). Zilele și perioadele „ținute” au atât nume ale sfinților creștini, cât și nume din mai vechi vocabulare sacrale. Actele ceremoniale provin din sfera vrăjitoriei, divinației și purificărilor, a ofrandelor și sacrificiilor, a celebrărilor și comemorărilor etc. În acest sistem ceremonial, dominante sunt interdicțiile, adică riturile de protejare magică Împotriva celor mai diverse surse ale răului. Cea mai importantă interdicție este aceea de a munci: spre uimirea lui I.A. Candrea (1928, p. 130), calendarul tradițional indica ...96 de sărbători cu

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
și ce puține mai rămân Îngăduite pentru orice lucrare. Evident că logica rituală nu putea Învinge logica practicii: interdicțiile rituale erau flexibile, astfel Încât unele sărbători considerau anumite munci oprite, dar permiteau efectuarea altor activități. În felul acesta erau respectate rigorile ceremoniale, dar și Îndeplinite acele munci obligatorii fără de care viața gospodăriei ar fi fost În pericol să se prăbușească. Riturile de protejare (apotropaice) reprezintă a doua categorie importantă: ele implicau acte de abstinență (diverse forme de post), acțiuni de purificare, practici

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
cosmogonice, cât și miturile de origine, sunt acelea care le amintesc oamenilor cum a fost creată Lumea și tot ce s-a Întâmplat după aceea. Din această perspectivă, un rit de vară precum Caloianul ne oferă o multitudine de elemente ceremoniale și de configurații mitologice: În unele părți din Muntenia este datina ca În fiecare an să se adune În marțea a treia după Paști, des-dimineață, mai multe fete, În etate de la 5 sau 6 ani În sus, la un loc

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
următoarele cuvinte: „Iane, Iane,/ Caloiane!/ Te caută mă-ta/ Prin pădurea deasă/ Cu inima arsă,/ Prin pădurea rară/ Cu inim-amară,/ Și ea că te plânge/ Cu lacrimi de sânge,/ Iane, Iane,/ Caloiane!” (S.F. Marian, 1994, vol. II, pp. 323). Planul ceremonial, mult mai complex, se construiește În jurul unui rit de trecere (Înmormântarea), asociat cu rituri de sărbătoare (ospățul, colindatul și jocul), cu ofrande pentru lumea de dincolo (trimisul cojilor de ouă pe apă) și cu practici magice de fertilitate (stropitul, ruperea

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
ca În riturile asemănătoare ale Antichității grecești analizate de M. Detienne, 1997b). Ca În jocurile cu măști, ele par a performa o Înmormântare parodică (de tip carnavalesc), În care rolurile rituale sunt preluate de persoane total neeligibile pentru aceste poziții ceremoniale În situații normale (fetița-preot, fetița-dascăl). Obiectul ritului nu este un om mort, ci o păpușă, ceea ce pare a arunca manifestarea În zona jocurilor de copii. Caracterul inversat al ceremoniei funerare este evident și din locul acultural ales pentru Înmormântare: ape

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
ceremoniei funerare este evident și din locul acultural ales pentru Înmormântare: ape, zone cu mărăcini sau lanurile de „bucate”. Mai mult, Îngroparea este urmată de un alt act ritual - dezgroparea - efectuat, În lumea rânduită a adulților, În forme strict reglementate ceremonial sau În situații excepționale, Încărcate de conotații malefice (S.F. Marian, 1995, pp. 266-269). Aceasta conduce la o succesiune de gesturi magice, cu scop fertilizator: spargerea statuii și risipirea peste ogoare, aruncarea În fântână sau pe apă, formulele propițiatorii. În final

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
participării Întregii colectivități: În societatea urbană sau marcată de urbanism, obligativitatea participării afectează doar familia, vecinătatea și membrii apropiați ai colectivității profesionale; d) ștergerea importanței simbolice și a autorității absolute a oficiantului - În prim-planul evenimentului nu se află liderul ceremonial al grupului, ci persoana sau persoanele care suferă ritul de trecere; e) punerea sub semnul Întrebării a valorilor dominante, consensuale și accentuarea unor valori locale și a unor expresii ale contestării; f) migrația riturilor de trecere de la momentele „clasice” ale

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
configurația socială existentă, dar, pe de altă parte, prin non-ordinea pe care o dezvăluie, Îi susțin validitatea: Entitățile liminale nu se află nici aici, nici acolo, ele sunt „Între și Între” pozițiile atribuite și fixate de lege, obiceiuri, convenții și ceremonial. Datorită acestui fapt, atributele lor ambigue și nederminate sunt exprimate printr-o mare varietate de simboluri, În numeroase societăți care ritualizează tranzițiile sociale și culturale (1969, p. 95). Aflându-se la mijlocul a două etape ale vieții sociale, liminalitatea apare ca

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
de liminalitate. În esență, pentru antropologul englez liminalitatea este sinonimă, funcțional, cu antistructura și communitas: ea circumscrie modurile alternative de organizare socială și de semnificare culturală. Aplicat inițial pentru a descrie funcționarea specifică riturilor de trecere, În analizele consacrate vieții ceremoniale a populației Ndembu din Zambia, unde Turner a efectuat cercetări de teren (1967), conceptul de liminalitate a fost apoi extins pentru a explica mecanismele specifice unor ansambluri rituale precum pelerinajul, inițierile, carnavalurile, existența monastică, turismul, viața În kibbutz sau În

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
demonstrație, mascaradă, defilare ca etichete pentru diferite tipuri de rituri, toate axate pe o procesiune publică (K. Ashley, 2001, pp. 6-10; G. Fox, 1997, vol. II, p. 625); cel mai adesea Însă, procesiunile, paradele, defilările carnavalești, demonstrațiile apar ca unități ceremoniale autonome, individualizate prin anumite note specifice. Pe urmele lui R. Grimes (1987, vol. XII, p. 2), care denumește ansamblul riturilor ce implică mișcarea În spațiu a unor grupuri sau mase de oameni „rituri perambulatorii” (pelerinajele, procesiunile, paradele, demonstrațiile, procesiunile dansante

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
Între alte sisteme de clasificare. Poate că ar trebui să considerăm paradele și procesiunile drept manifestări ale aceleiași clase de acțiuni, una fiind definită prin caracterul celebratoriu, iar cealaltă prin aspectul solemn. Dacă paradele și demonstrațiile par a fi manifestări ceremoniale asociate Îndeosebi cu societățile complexe, procesiunile reprezintă un fenomen ritualic istoric și geografic general răspândit. Ele sunt atestate atât În marile civilizații dispărute (statele amerindiene, Egiptul, Grecia, Roma, China și India antice), cât și În societățile simple, fie ele exotice

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
magie prin contagiune), iar arătarea domnitorului și a familiei sale În văzul „norodului”, precum și confirmarea puterii lui de către reprezentanții Puterii divine țin de riturile politice. Procesiunile și paradele au rolul de a afirma și de a expune public, În exprimări ceremoniale, anumite sisteme de valori, ierarhii, norme care definesc o anumită ordine socială. Acest lucru este posibil datorită câtorva caracteristici esențiale. În primul rând, caracterul public: spre deosebire de alte ceremonii mai greu accesibile (sau unde accesul este mediat de specialiști ai sacrului

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
ani de două milioane. Se poate imagina intensitatea emoției trăite În ultimele minute de dinaintea asfințitului soarelui. Apoi este dat semnalul de „Împrăștiere”, care pare să simbolizeze Întoarcerea progresivă la viața obișnuită (A. Guellouz, 1996, pp. 315-317). Din acest punct al complexului ceremonial Începe o serie de alte rituri, care au ca scop desăvârșirea pelerinajului prin purificări sau sacrificii: Nahr - imolația. Cea de-a treia zi rituală este pentru pelerin yawm annahr „ziua imolației”. În această zi, toți musulmanii sărbătoresc Id-al-idha - sărbătoarea sacrificiului

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
cazare, tratament, comerț). În timp, cultul local se dezvoltă și cunoaște forme ritualice specifice care, la rândul lor, solicită medierea oferită de oficianți inițiați, despre care se crede că dețin, În urma contactului permanent cu „centrul”, anumite secrete sacre. Noul construct ceremonial atrage valuri de pelerini și facilitează crearea unei mitologii bine individualizate a acelui „loc” (A. Dupront, 1987; Ph. Davis, J. Boles, 2003; J. Sumption, 1975; M.T. Swartz, 1998). Unul dintre elementele prin care un loc este sacralizat și devine obiectul

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
precedent, din efect În cauză). Ca și miracolele, oracolele pot să funcționeze ca manifestări religioase autonome, impredictibile și nelocalizate Într-un anume loc. Totuși, cel mai adesea, ele sunt asociate cu anumite centre sacre și, prin aceasta, cu anumite cicluri ceremoniale. Puterea de atracție a locului În care forțele divine se revelează, precum și speranța că, prin ajutorul acestora, indivizii și comunitățile pot scăpa de povara unor situații nefericite declanșează numeroase pelerinaje către acel centru sacru și, mai ales, nenumărate așteptări, speranțe

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
tot anul. În vreme ce copiii aprind petarde (pentru a Îndepărta spiritele malefice), adulții joacă cărți. Este Îngăduită chiar și prezența femeilor tinere Împreună cu cea a fetelor tinere. Se schimbă daruri și dulciuri. (M. Hulin, L. Kapani, 1996, p. 382) Alte complexe ceremoniale, deși aduc În prim-plan diferite divinități, au În comun aceleași elemente constitutive ale sărbătorii: purificarea rituală, pregătirea alimentelor ceremoniale și consumul lor colectiv: Pe malul lacului sfânt Pushkar, din Rajahstan, are loc, În preajma lui octombrie-noiembrie (karttika) o mare adunare

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]