2,940 matches
-
un soi de logaritmi cu ușoare evaziuni estetice. Talentele artistice se rumenesc prin cafenele. Marii creatori duc nedumeririle epocii spre mister. Cei care au revoluționat arta nu s - au sfiit să facă naveta între ridicol și sublim. Hermeneutica este teoria chibritului aplicată operelor de artă. Marii artiști transformă angoasele din om în artă. Poezia autentică este ca o balerină în semiobscuritate. Trebuie să - i ghicești formele. Nici marea artă nu a eradicat ca lumea căscatul. Arta țâșnește din impactul adevărului cu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în jos până la tălpi și în sus până la creștet, la fiecare două săptămâni. Prin curtea regimentului, vreun naiv putea să caute mult și bine și tot nu ar fi găsit nici cel mai mic gunoi, nici măcar un simplu băț de chibrit aruncat din întâmplare. La revista de front, care se desfășura cu mare solemnitate în fiecare dimineață la ora opt fix, acompaniați de cunoscuta fanfară a regimentului și care defila ultima, nimeni nu avea voie să lipsească, nimeni nu avea voie
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
treabă; ai grijă de copii! Eu nu pot să te ajut cu nimic...". Toată iarna și primăvara am adunat câțiva bănișori pentru București, pentru avocat. Degeaba... Făcu un semn a lehamite și tăcu. Bidaru profită de tăcere, scoase țigările și chibriturile din buzunarul de la bluza udă de transpirație și ieși în coridor. Mâncase ceva, acum avea chef să fumeze. Se apropie Râmnicu-Sărat. * * * După ce au trecut câteva trenuri din sens opus și după ce și-a făcut alimentarea cu apă, totul însumând cincisprezece
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a auzit de așa ceva. A mâncat carne de ren, carne proaspătă de focă sau îngropată în gheață numită igunak; de iepure polar, pește prins la copcă... De trei-patru ori pe an se duce la târg de unde se aprovizionează cu chersin, chibrituri, zahăr, ulei, pește uscat, uneori chiar halva, dar cu sărmăluțe niciodată. Deși era lihnit de foame și simțea că stomacul i se lipește de șira spinării, nu ar fi pus gura pe porcăriile acelea din castroane nici mort. Numai că
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
suficient de încăpătoare, cu acareturi în spate și o grădină de flori în față, nu ar fi aflat de evenimentul amintit mai sus, dacă un grup de patru-cinci femei pioase nu ar fi venit imediat la ea cu lumânări și chibrituri, sfătuind-o să aprindă candela ca semn de recunoștință față de Dumnezeu, pentru faptul că l-a ocrotit pe acest mic ghimizdroc, recent rămas orfan de ambii părinți. Nu se știe dacă poate fi numit noroc faptul că, la scurt timp
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ari gaz, mătușă Săftica... murmură pădurarul, și el înfricoșat în inima lui, călcând-o pe gând, văzându-i spaima din ochi. ...S-o gătit gazu‟, mătușî Săftica repetă el, încet, mai mult pentru sine, ascunzându-și gândul superstițios. Scăpară un chibrit și aprinse opaițul, cu seu de oaie, și odată odaia se umplu de o lumină gălbuie. Prin cele două ochiuri de geam, o lumină palidă, năvăli în întunericul de afară, semn că înăuntru mai era viață... Sărmana femeie, părăsită de
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
un butoiaș de lemn cu măsline, altul cu scrumbii afumate... iar în rafturi acadele și tot felul de bomboneturi... Avea de vânzare Smil orice... „Dacă intră omul să cumpere trei coți de postav, ori de pânză, ori niscai sare și chibrituri, sau gaz de lampă... pentru gospodărie, zicea crâșmarul, nu se poate să nu dea pe gât și o cinzeacă, două... de rachiu, ori o dușcă de vin!...“ Mai avea Șmil rachiu și soiuri de vin bun, aduse de pe la Huși și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
că voi fi de-acum încolo monitorizat, că nu voi putea face nimica nesupravegheat. Acesta era surghiunul, indirect vorbind. Urma așadar, să-mi schimb yala la ușă, să-mi schimb toate încuietorile și să pun semne peste tot, frânturi de chibrituri, ca să văd dacă respectivul mă va mai vizita, și să fiu cu ochii-n patru. O fi gelozia vreunei femei, care abandonată când nu trebuia, acuma iată, se răzbună. - eram deseori luat în răspăr de diverși prieteni. E adevărat, pe-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Mihăiță, etc. Nu mai vorbesc de Stela Popescu. Eram în stare să stau la nesfârșit, ore în șir nemâncat și nebăut, ca să-l ascult. Avea mare talent la povestit. Fuma țigară de la țigară. Zicea că-i păcat să mai aprinzi chibrituri sau bricheta. Aprindea țigara de la chiștocul care era pe terminate. Trăgea fumul cât încăpea în cavitatea bucală și mai apoi adânc în piept, fără să piardă niciun firișor aiurea, după care, cu buza superioară, aproape lipită de dinți, împingea, într-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
invitația ta. Unde ai vânat-o? Gacel zâmbi în sinea lui văzând capcana grosolană. — în nord, răspunse. Strânsese vreascurile de care avea nevoie și, așezându-se pe pătura șeii, scoase cremenea și iasca, dar Malik îi oferi cutia lui de chibrituri: — Folosește-le pe astea, îi zise. E mai comod. Apoi făcu un gest de refuz: — Păstrează-le. Avem multe la economat. Se așezase în fața lui și îl observa cum înfige pulpele antilopei în vergeaua vechii lui puști, pregătindu-se să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se profilă o siluetă înaltă și robustă. Gacel nu avu nevoie să distingă stelele de pe uniformă ca să-l recunoască pe omul care-i ucisese oaspetele. îl văzu stând liniștit câteva momente, respirând adânc aerul nopții și aprinzând o țigară. Lumina chibritului îi aduse aminte de fiecare trăsătură a sa și de strălucirea oțelită și disprețuitoare a ochilor lui când afirmase că el era legea. Se simți tentat să pună mâna pe armă și să termine cu el dintr-un foc. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
expresia pe care ar fi folosit-o ea - iar el aprecie curajul, rapiditatea și decizia ei drept demne de admirat. — Cred c-o să fumez o țigară afară, spuse ea, scotocind prin poșetă după un pachet. Apoi ajunse lângă el. — Un chibrit? — Mulțumesc. Și, ieșind din raza vizuală a compartimentului, priviră Împreună În Întunericul plin de murmure. Nu-mi place tovarășul tău de drum, spuse Myatt. — Nu ți-i poți alege. Nu-i un om rău. Îl cheamă Peters. Myatt ezită o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
al trenului, va fi plecat pentru cel puțin trei minute. În acest interval de timp trebuia să afle destul de multe ca să-l facă să vorbească. În primul rând, acolo era balonzaidul. În buzunare nu avea nimic, doar o cutie de chibrituri și un pachet de Gold Flake. Mabel luă pălăria și pipăi În lungul panglicii și În interior, la căptușeală. Găsise uneori informații destul de prețioase ascunse-n pălării, dar a doctorului nu avea nimic. Acum ajunse la momentele periculoase ale căutării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se spune c-ar fi semnul că un Înger trece pe deasupra. Dar prin liniștea făcută de oameni se auzi clinchetul paharelor pe mese, roțile huruiră pe șinele de fier, geamurile zornăiră și scânteile trecură prin Întuneric ca niște capete de chibrit Încinse. Prea târziu pentru ultima comandă, dr. Czinner apăru În vagonul-restaurant În mijlocul tăcerii, cu genunchii puțin Îndoiți, ca un marinar care se ține bine pe picioare pe-o mare furtunoasă. Un chelner venea În fața lui, dar nu era conștient că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ca ei să știe că-i acolo, pentru că atunci nu avea cum să se petreacă asasinatul fulgerător al unui străin neidentificat. Nu vor putea face altceva decât să redeschidă procesul. Își deschise geamantanul și scoase ghidul Baedeker. Apoi aprinse un chibrit și Îl apropie de colțul hărții. Hârtia lucioasă ardea Încet. Calea ferată se ridică și se descompuse sub limba mică a unei flăcări, iar el văzu turnul pătrat al poștei transformându-se În cenușă neagră. Apoi verdele parcului, Kalimagdan, deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
că motorul acesteia Înghețase, În pofida covorașelor puse peste radiator. 4. Josef Grünlich spuse: — Unora le arde de cântat. Deși se jeluise că-i erau uscați, ochii Îi erau roșii de plâns și doar cu efort se despărți de fetițele cu chibrituri și de prințesele cu inima de gheață. — Nu mă prind ei așa de ușor. Începu să se Învârtă prin sala de așteptare, apăsând cu degetul umezit pe lemnărie. — N-am fost niciodată Închis. S-ar putea să vă surprindă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și se tură și distanța Înghiți zgomotul, transformându-l Într-un murmur. Adăpostul nu avea ferestre. Era destul de Întuneric și acuma era prea târziu să-l mai părăsească acolo. Coral căută În buzunarele doctorului Czinner și găsi o cutiuță de chibrituri. Când aprinse unul, acoperișul se Înălță brusc deasupra ei ca un vrej de fasole. Ceva bloca spațiul la un capăt, ridicându-se până la jumătatea Încăperii, spre acoperiș. Alt chibrit Îi dezvălui niște saci voluminoși, clădiți Într-o stivă de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Coral căută În buzunarele doctorului Czinner și găsi o cutiuță de chibrituri. Când aprinse unul, acoperișul se Înălță brusc deasupra ei ca un vrej de fasole. Ceva bloca spațiul la un capăt, ridicându-se până la jumătatea Încăperii, spre acoperiș. Alt chibrit Îi dezvălui niște saci voluminoși, clădiți Într-o stivă de două ori mai Înaltă ca un stat de om. În buzunarul drept al doctorului Czinner se afla un ziar Împăturit. Ea smulse o pagină și-o răsuci, făcând o făclie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
rămâne singură În depozit cu un om mort. Flacăra se stinse, murind În propria cenușă. Ea pipăi iarăși după ziar, târându-se pe mâini și pe genunchi, rupse o pagină, o răsuci și făcu altă făclie. Apoi constată că rătăcise chibriturile și, tot de-a bușilea, pipăi toată podeaua din jurul ei. Doctorul Czinner Începu să tușească și ceva se mișcă pe podea În apropierea mâinii ei. Fata aproape că țipă de frica șobolanilor, dar când, până la urmă, găsi chibriturile și aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
că rătăcise chibriturile și, tot de-a bușilea, pipăi toată podeaua din jurul ei. Doctorul Czinner Începu să tușească și ceva se mișcă pe podea În apropierea mâinii ei. Fata aproape că țipă de frica șobolanilor, dar când, până la urmă, găsi chibriturile și aprinse hârtia răsucită, văzu că doctorul fusese acela care se mișcase. El se târa, chircit, spre capătul șopronului. Ea Încercă să-l ghideze, dar bărbatul păru să nu fie conștient de prezența ei. Tot timpul cât dură acea deplasare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
parte, când În cealaltă, ca să-ți păstrezi echilibrul, dar se văzu nevoit să asculte tot drumul ipocritele lor consolări, căzând și iar căzând, potopit de dureri. Era imposibil de spus din magazie cât de noapte era. Când Coral aprinse un chibrit ca să se uite la ceas, fu dezamăgită să vadă ce Încet trecea timpul. După o vreme, rezerva de chibrituri se Împuțină și nu Îndrăzni să mai aprindă unul. Se Întrebă dacă n-ar trebui să iasă din adăpost și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
căzând și iar căzând, potopit de dureri. Era imposibil de spus din magazie cât de noapte era. Când Coral aprinse un chibrit ca să se uite la ceas, fu dezamăgită să vadă ce Încet trecea timpul. După o vreme, rezerva de chibrituri se Împuțină și nu Îndrăzni să mai aprindă unul. Se Întrebă dacă n-ar trebui să iasă din adăpost și să se predea, pentru că acum Începea să-și dorească cu disperare să-l vadă pe Myatt. Acesta făcuse mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se echilibra și atinse fața doctorului. Acesta nu se mișcă și, deși fața Îi era caldă, ea Îi putu simți sângele scorțos și uscat În jurul gurii ca pielea veche. Țipă o dată și apoi rămase tăcută și stăpână pe sine. Căută chibriturile și aprinse o făclie. Dar mâna Îi tremura. Nervii Îi cedau sub povara responsabilităților pe care le avea, chiar dacă n-o lăsaseră de tot. I se părea că, Începând cu o săptămână În urmă, fiecare zi o pusese În fața unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
viteză nebună. Burta șalupei a întâlnit un sul gros de nisip. Din sforțare, pentru a-l depăși, șalupa sa răsturnat, intrând ca un bolid, cu botul, în malul tare al canalului Borcea. Coastele lui Naghi s-au frânt ca niște chibrituri. Sternul i a fost în întregime distrus. Fapt care a determinat moartea sa instantanee. Soția i-a fost aruncată la câteva sute de metri distanță. A fost dusă, cu iuțeală, la spital. Atâta știu. Mai știu că, la înmormântarea lui
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
provă. Cu mâna stângă căută vechea lanternă și se rugă în gând să mai funcționeze încă o dată, chiar dacă lumina ar fi tot atât de slabă și tremurată ca întotdeauna. Socoti distanța, focaliză mișcarea și apăsă pe întrerupător. Licărirea nu depăși scânteierea unui chibrit, dar fu de-ajuns ca să lumineze ochii caimanului: două focuri de cărbune, distingându-se ca niște periscoape pe luciul apei. Privirea îi era lacomă și crudă și din nările deschise de pe bot se ivea un abur ușor care îi dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]