7,296 matches
-
să spună. - Mă duc să mă culc. Vrei să-ți aduc ceva înainte de a urca? îl întrebă. - Nu, mulțumesc, spuse el privind-o blând, cu ochi disperați. Se simțea copleșită de tristețe, dragoste și milă. Ce rost avea să-l chinuie cu întrebările? - Carol. - Da. - Ești o femeie extraordinară. Mi-ești tare dragă. Nu „Carol, te iubesc”, ci „Carol, mi-ești dragă”. Părăsi încăperea fără să zică nimic. Cretin condescendent, își spuse ea, în timp ce urcă la etaj cu cei cincizeci de
AUTOR CARMEN SUISSA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344175_a_345504]
-
avea ochii cât cepele de la plâns. Daniel a urcat cu mult timp după. Simți timp de un moment mirosul ei curat și familiar, și se blestemă în gând. La șase dimineața a decis că n-are nici un rost să se chinuie să mai adoarmă. Probabil că nu va mai reuși să doarmă pentru tot restul vieții lui. Făcu rapid un duș și se gândi să meargă la alergat. Să alerge cât mai mult și cât mai departe. Nu putea da ochii
AUTOR CARMEN SUISSA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344175_a_345504]
-
DOMNUL IISUS i-A Poruncit : Să meargă pe "Ulița Dreaptă", unde e Saul în orbire Ce-așteaptă în Rugăciune, prin el să ia tămăduire. Pe când auzea de Saul, Anania se lepăda Pentru că-l știa din fapte, cum pe Creștini îi chinuia : Chiar și la Ierusalim, pe cei Sfinți i-a prigonit Și vroia ca și-n Damasc, Biserici să fi nimicit... Dar i-A zis DOMNUL IISUS : "-Saul este vasul Meu Cel ales pentru Lucrarea Singurului DUMNEZEU ! TATĂL Meu de Sus
SF.AP.ANANIA. de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343030_a_344359]
-
ori mai multe persoane. La nivel de stat, acest mecanism este cel care justifică sacrificii umane pentru binele națiunii. Dar aici e problema - cine definește binele public? Avem exemple la noi. Am avut un președinte care, pentru binele public, a chinuit o generație cu ger, întuneric, foame și lipsa unor articole de igienă elementară. După dispariția acestuia, asistăm la un fenomen frecvent - toți oamenii politici, cinstiți sau hoți, corupți sau incoruptibili (de ce râdeți, poate avem și din ăștia), susțin că doresc
DESPRE BINE ŞI RĂU de DAN NOREA în ediţia nr. 1276 din 29 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343043_a_344372]
-
înroși sub spada lui Marte, Mistuind efemerul cuget al nopții plumb mirositor... Razele celești vor aduce pe brațe steaua unirii Și laolaltă vom cânta-n răsăritul teluric. Visul Unirii Pe cărări de munți merg adesea, Căutând zbuciumul veacurilor Care-au chinuit mii de stele, Pe pământul robiei Ce zace-n bălți de sânge. În stâncile roase de vreme Citesc urmele istoriei, Care mă lasă static în curgerea timpului, Ca o sămânță-nfiptă-n teluricul străbun Ce nu se mai poate desprinde. Pe crestele
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
În scaun șed de când mă știu, Fără să mă pot folosi de al meu lut, Ca un criminal închis în temniță, Ce-n amintiri n-a fost altfel, Decât o stâncă înțepenită-n pământ. Cușca profană-mi pârjolește scheletul, Mă chinuie ne-ncetat Și mă usucă ca pe o frunză palidă, Lăsându-mă în balta deznădejdii, În care mintea e cuprinsă Și nu mai poate scăpa. Ochii se desfată-n viața pământească, Încercând să se apropie de semenii Ce-și stăpânesc teama
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
le umplea sufletu-n extaz, Făcându-le să nu simtă amărăciunea crudă a neputințelor. Geamul, aburindu-se pe fiece răsuflu al vieții, Se preschimbă din secundă-n secundă, În scut rece de metal, Și mă lasă singur în focul disperării, Chinuindu-mă ne-ncetat. Ochii, rămânând din ce în ce mai stinși, Mă aruncă-n negura amăgitoare a mirajului, Care mă-nvăluie puternic Și mă lasă-n balta melancolică a duhului, Care se stinge-n trupul meu bolnav. Invaliditatea profană a lutului, Mă-nhață puternic Și mă
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
Și mă plimb singur în noapte - Un căutător de bogății imense, Care caută comoara ființelor muritoare Și absolutul cosmic. Pașii vieții se duc în negura viitorului Și mă lasă-n preajma singurătății haine, Aruncându-mă pradă deznădejdii profunde, Care mă chinuie permanent. În marea întunecime a minții, O lumină divină-mi licărește palid, Ridicându-mă din bezna gândului meschin, Care mă-nrobise de tot. În parcul verde-mi caut liniștea Și o stea gingașă mă privește strălucitor, Iar ochii mei cei
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
întunericul veșnic înotau, Să ajungă la strălucirea din fereastră, Unde se afla o scumpă astră. Finețea și gingășia corpului tău, Permanent mă asaltau, De dragostea ce mă stăpânea, Ce fără oprire mă cuprindea. Recele vremii mă învăluie Și mereu mă chinuie Mă umple de o melancolie adâncă, Despărțindu-mă de-a mea iubire unică. Legenda Primăverii Din vechile cărți ale pământului, Se citește din neam în neam, De o aspră-mpărăție, Care stăpânea toată omeneasca suflare, Ținând-o-n grelele geruri
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
la piață cu ciubere și lemne de construcție. Am urcat pe acea căruță și hai încă 10 km.până la Șimleu. Ajunși la internat, mi-am ocupat dulap pe hol și alături de mine ce să vezi un coleg din Cehei se chinuia să-și ungă părul-freza cu unsoare de porc ca să-i stea bine părul. După ce se pieptăna și ieșea la rece afară unsoarea se sleia și pe cap i se vedea pronunțat dârele de la piaptăn. Ei acest coleg pe care îl
CAP.1 de IONEL CADAR în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343124_a_344453]
-
la începutul fiecărui an școlar să culegem recolta de pe tarlalele C.A.P.- urilor nu mi-am luat niciodată concediu medical cum făceau cei deștepți? De ce mă implicam trup și suflet și nu pospăiam numai adunatul ca să treacă timpul? De ce îi chinuiam pe copii, îi puneam să muncească ore în șir pe câmp cu mânuțele înghețate, flămânzi majoritatea din ei? De ce? Pentru că vedeam în aceste activități un prilej de educație prin muncă, deși săracii copii munceau acasă pe rupte. Vedeam în aceste
TE ARESTĂM PENTRU SABOTAJ! de SAVETA VĂRĂREANU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343021_a_344350]
-
frumoasă este? O adevărată păpușică! - Da, este frumoasă și seamănă cu mama mea, nu cu taică-su, mai spuse tânăra lehuză strângându-și fetița cu dragoste la piept, sărutând-o cu tandrețe. În timp ce Lili se aflase în sala de naștere, chinuindu-se să aducă pe lume primul său copil, soțul se lupta cu sticla cu țuică adusă de acasă să-și facă curaj, de parcă el năștea nu soția lui. A avut timp suficient de a-i face de petrecanie lichidului și
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343117_a_344446]
-
bătrânele din vecini le spusese că vor avea băiat, că are burta țuguiată, erau plini de speranță că se va naște un copil sănătos, primul lor moștenitor. Poate că acel copil dacă va fi băiat, nu va avea aceeași viață chinuită de țăran ca toți cei de aici din comună. Va putea să învețe o meserie ca și el, să plece la oraș unde să-și facă un rost, să câștige pâinea mai ușor. La oraș duci altă viață, chiar dacă la
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343111_a_344440]
-
metri adâncime. Speriat, țipam și dădeam din mâini să ies la mal, căci nu prea știam să înot, ceea ce i-a amuzat pe vlăjgani, care au plecat cu toții râzând, lăsându-mă în plata Domnului, să mă descurc singur cum pot. Chinuindu-mă ca vai de lume și înghițând din belșug apă plină de mâl, am reușit să mă prind de vegetația de la mal și am ieșit murat, din cap până în pantofii cu talpa din azbest, care erau găuriți deja de pietrișul
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343107_a_344436]
-
deveni tătic? - Nu de asta. - Chiar! Ce vom face dacă se dovedește că am rămas însărcinată? Ce ghinion! - Nu știu ce răspuns să-ți dau. De ce este ghinion? - Pentru că s-a întâmplat chiar din prima mea relație cu un bărbat. Altele se chinuiesc ani de zile să rămână însărcinate și nu reușesc. Și eu... - Stai, poate este așa cum ai presupus tu, alarmă falsă. - Și dacă nu este? Cum pot să merg la părinți și să le zic: Știți, eu sunt un pic însărcinată
CONTINUARE. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343529_a_344858]
-
iubești... și te-am crezut... Atunci explică-mi, cum de te-am pierdut? Vrei să te uit? Asta-ți dorești tu, oare? Nu voi putea. Iubirea mea nu moare! Și-oi bântui prin lume, cu-a mea soartă. Care mă chinuie, care mă poartă. Doar, ști că fericirea-ar fi deplină Doar de vom merge-o viață, mână-n mână. Poate vei înțelege, iubitul meu dorit Dându-ne iar o șansă și-o să fii fericit. Craiova Septembrie 2009 Referință Bibliografică: Te-
TE-AŞTEPT SĂ VII! de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 635 din 26 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343598_a_344927]
-
de medicul de gardă, asistente și infirmiere, se învârteau pe lângă mama ei. Văzându-și mama pe patul de spital, parcă era și mai mică decât în realitate. O mână de om aflat într-o stare inertă. Medicul de gardă se chinuia să o stabilizeze, însă starea bătrânei era prea gravă. Când s-a recomandat ca fiică a bolnavei, privirea medicului era mai degrabă de compasiune. - Să știți că mama dumneavoastră pur și simplu nu dorește să trăiască, nu luptă cu viața
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343548_a_344877]
-
acum încetinește.Trece curba la Vasile apoi iasă de pe drum oprindu-se în salca aia mare în care m-am cățărat toată vara.. De ce nu coboară nime’? -Mă copile? Mă? Vino încoa! Iute! Fug la ușa din spate și mă chinui s-o deschid dar nu pot.Bătăile se întețesc în tabla de culoarea neagră iar pe ușa din față cade un milițian.. E lovit! Aha! Cineva i-a lovit bine! Șoferul e mort? Stă cu capul pe volan și cheile
AL TREILEA CERC..P1 FRAGMENT de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343646_a_344975]
-
Sunt bolnav, tușesc așteptând un medicament care nu mai vine.Sanitarul a trecut prin tranșeu cu mâinile strânse de burtă și nu ne-a dat nici o atenție nimic. -N-am! N-am nimic! Cereți dracului odată să muriți! De ce vă mai chinuiți? De ce vă mai chinuiți să trăiți ? Când rușii vor ataca totul va deveni istorie ! Istorie ! Zbiară cuprins de febră iar camarazii îl doboară la pământ potolindu-l.Are dizinterie, dinții i-au căzut unul câte unul cum cad toamna frunzele
INGERI CAPTIVI P4 de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343653_a_344982]
-
un medicament care nu mai vine.Sanitarul a trecut prin tranșeu cu mâinile strânse de burtă și nu ne-a dat nici o atenție nimic. -N-am! N-am nimic! Cereți dracului odată să muriți! De ce vă mai chinuiți? De ce vă mai chinuiți să trăiți ? Când rușii vor ataca totul va deveni istorie ! Istorie ! Zbiară cuprins de febră iar camarazii îl doboară la pământ potolindu-l.Are dizinterie, dinții i-au căzut unul câte unul cum cad toamna frunzele.. Vom muri aici.. E
INGERI CAPTIVI P4 de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343653_a_344982]
-
Doamne, tu ești destinul meu, deci, mă veghezi ?! Înseamnă că, fără tine, multe nu s-au spus ! În viață urci, cobori, mergi lin și mai oftezi Și-nțeleg că ce ți-e scris, în frunte ți-e și pus ! Se chinuiesc și zilnicele horoscoape Să ne-arate viața în puncte cruciale! De credem în departe sau credem în aproape Nu ne putem sustrage fazelor astrale! Ca o concluzie finală eu aș spune Că viața ne e una și nu cred să
CE-I DESTINUL ? de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340131_a_341460]
-
acestă mare minune pe care Dumnezeu o hărăzește femeilor. Pruncul mi-era bolnav. Prea bolnav să reziste, după spusele unora. Inima mea de mamă bătea mai repede ca de obicei, mereu atentă la inimioara mică din trupșorul fragil care se chinuia să trăiască! Într-o zi, a început lupta cu moartea...lupta contra cronometru...în salvare, în drum spre Iași am realizat că poți pierde totul într-o secundă, că nu te poți opune morții, că nu poți fi nimic fără
CU SUFLETUL ÎN SCĂLDĂTOAREA VITEZDA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340135_a_341464]
-
dar ce romantic erai de mic! râse Babacul. -Dar Zmeul? Cum de ți-a plăcut? se interesă Doc. -Păi, dragă, Eftimiu a îmbrăcat cu el aspirația singuraticului de a se bucura de iubire, de frumosul vieții ca și ceilalți. Și, chinuit de dorință, neștiind ce cale să adopte, recurge la răpirea idolului său cu care se poartă minunat din iubire și înțelepciune, dar și sperând că-l va convinge de profunzimea, de sinceritatea trăirilor sale, în ciuda chipului său neatractiv și a
CAP.8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377379_a_378708]
-
asupra condiției umane. Focul și Apa, se cheamă reciproc pentru stabilirea unui echilibru, se constitue în însemne în simboluri ale unei ecuații ceea ce face ca tonul odei eminesciene să aibă afinități cu reacțiile moderne de astăzi. ,, Jalnic ard de viu chinuit de Nessus, Ori ca hercul înveninat de haina-i: Focul meu a-l stinge nu pot cu toate Apele mării. ,, Gheața simbolizează pentru Eminescu un regim al sensibilității, revărsând o teroare confuză. Muntele semnifică pentru el sublimul inaccesibil. Acela care
REGAL EMINESCIAN LA ICR BEIJING de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377483_a_378812]
-
nesăbuite, Umbrele cailor care tropoteau Păreau tridimensionale la lumina lunii hilare, Ropotele lor încălzeau semicercuri stelare, În desișul acesta ecoul se pierdea în zare. Mă pierdusem în abisul Pădurii spânzuraților, Un semn al durerii, a umbrelor împământenite, A unor suflete chinuite de remușcări zdruncinate, De ce atâtea tristeți păzite și nemărturisite? A unor chipuri care cândva au fost zidite, apoi zădărnicite. Din vremurile acelea de goană azi se aud doar șoapte, Șoapte care urlă prin vântul tomnatic A capitanului care comandă încă
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]