2,841 matches
-
multe, Nick. — Știu. Ei ce făceau? — Au mîncat o cină sănĂtoasă și acum stau pe verandă - beau și-și spun povești din care reiese cît de deștepți sînt. — PĂi pînĂ acu’ n-au fost prea deștepți. — Vor să te Înfometeze. Cică după cîteva nopți În pădure o să te Întorci. Cică dac-auzi cum strigă un cufundac și tu ai stomacu’ gol o să te-ntorci imediat. Ce le-a dat mama să mănÎnce? — O, ceva groaznic. — Bine. — Am găsit tot ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cină sănĂtoasă și acum stau pe verandă - beau și-și spun povești din care reiese cît de deștepți sînt. — PĂi pînĂ acu’ n-au fost prea deștepți. — Vor să te Înfometeze. Cică după cîteva nopți În pădure o să te Întorci. Cică dac-auzi cum strigă un cufundac și tu ai stomacu’ gol o să te-ntorci imediat. Ce le-a dat mama să mănÎnce? — O, ceva groaznic. — Bine. — Am găsit tot ce era trecut pe listă. Mama s-a culcat, o durea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
facem? Ar trebui să culegem niște zmeură și eu aș Încerca să Împușc ceva potîrnichi sau măcar una. Putem prinde oricînd păstrăvi. Da’ n-aș vrea să te plictisești de păstrăvi. — Tu te-ai săturat vreodată de păstrăvi? — Nu. Da’ cică mulți oameni se satură. — Eu nu m-aș sătura de ei. De știu că te saturi imediat. Dar de păstrăv sau de cățĂrat nu te saturi niciodată. Știu asta, Nickie. Vorbesc serios. Nici de știuca de apă dulce nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și i-a ucis askari-ul, nu prea departe de unde sîntem acum. CÎnd a fost asta? — Acum cinci ani, așa mi-a zis. Dar asta poate să Însemne oricînd. Zice că tu erai Încă un toto. — Și de atunci umblă singur? — Cică da. Nu l-a mai văzut. A auzit doar de el. — Și cît de mari zici că sînt? — Vreo nouăj’ de kile. E mai mare ca toți elefanții pe care i-am văzut vreodată. Cică s-a mai văzut unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Și de atunci umblă singur? — Cică da. Nu l-a mai văzut. A auzit doar de el. — Și cît de mari zici că sînt? — Vreo nouăj’ de kile. E mai mare ca toți elefanții pe care i-am văzut vreodată. Cică s-a mai văzut unul singur mai mare, și Ăla era tot de pe-aici. Cred că mă duc să mă culc, spuse David. Sper să mă simt mai bine mîine. — Te-ai descurcat minunat azi. SÎnt foarte mîndru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
crezi că umblau Împreună? Îl Întrebă David pe taică-său. — Habar n-am. Întreabă-l pe Juma. — Întreabă-l tu, te rog. Taică-său schimbă cîteva cuvinte cu Juma, după care acesta se uită la David și Începu să rîdĂ. — Cică probabil cam de patru-cinci ori mai mult decît vîrsta ta, Îi spuse taică-său. Nu prea știe și nici nu-i pasă. „Mie-mi pasă“, se gîndi David. „Eu l-am văzut În lumina lunii și era singur. Eu Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
prea. N-am timp. PĂi acum ce faci? — Aștept. — Vrei să mergem la ei? — Da. — Crezi c-ar trebui să-i spunem sergentului? — Nu. — E o chestiune de etică, spuse, Închizîndu-și cartea. — Tu vrei să-i spui? — Nu. Și, oricum, cică un om e nevinovat pînĂ la proba contrarie. Poate că nici nu l-a omorît pe italianul Ăla. — SÎnt drogați? Nu știu dacă-s drogați sau nu. SÎnt mulți cei care se droghează. Dar dacă iei morfină sau heroină sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Știi, plaja aia de azi-dimineață e cea mai frumoasă plajă pe care am văzut-o-n viața mea. — MĂ-ntreb cum de-i așa albă și fină. — Spune-mi, iubire, ești foarte, foarte bronzat? — De ce? — Așa, mă gîndeam la tine. — Cică ajută să stai În apă rece cînd faci chestii de-astea. — Și eu sînt bronzată. Ți-ar plăcea. — Îmi place. — Citește mai departe. Citești, nu? — Da. — E În regulă, cu Spania? — Nu. — Îmi pare rău. E foarte rău? — Nu. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
urma pînă la Miroslava, la casa lui Martin Panica”. Cred că ne-am cam abătut puțin din cale și am umblat “huci-marginea”, vere... Ca să nu mai crezi un asemenea lucru, ia ascultă una bună. Dacă-i bună, arunc-o încoace. Cică acolo, la Șorogari, s-ar fi aflat un loc care ședea pustiu de vreo 70 de ani. Doi oameni cu gânduri bune, Vasile, fiul lui Ion Dulban, și cu Gligoraș, fiul lui Istrate, s-au apucat și au sădit vie
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de fată și tu îmi pui în brațe două babe! Două!!! Nu una. Așa-i piesa, dragule. N-am ce să-ți fac. Dacă altă cale nu-i, atunci unde a mers suta a merge și mia. Dă-i drumul! Cică două babe au stat ani îndelungați la pușcărie. Asta n-ar fi nimic, dar au stat în aceeași celulă! Le-a venit și sorocul să plece acasă. Când s-au văzut la drumul mare, una din ele a prins glas
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
apus...O tot mers, fără să mănânce nimic, vreme îndelungată. Doar cu apă își ținea zilele și abia după vreo lună o ajuns la graniță. Acolo, grănicerii ruși o pus mâna pe el și nici una nici două l-o închis. Cică îi șpigon...O stat el cât o stat închis, dar într-o noapte s-o hotărât: „Am să fug din închisoarea asta blestemată”... Cum să fugă din închisoare, om bun? a întrebat Hliboceanu. Uite că o fugit!...Era o noapte
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Hliboceanu. Că i-o căzut scândura în cap mai treacă-meargă, dar să povestești întâmplarea la sărvici îi prostie curată. Tot el îmi spunea că cei de la chefere nu se mai opreau din râs când a sfârșit el de povestit întâmplarea. Cică până la urmă o început și el să râdă. Si râzi, frate, și râzi până nu știu cum îi vine să se sprijine de un dulap cam șleampăt de alături...Cum o făcut, cum n-o făcut, da’ l-o răsturnat peste dânsul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și l-a întrebat: Ia spune-mi, Pâcule, ce îi adevăr și ce îi poveste în istoria din noaptea asta? Că tare nu-mi vine a crede că o înviat moarta ceea și că nu s-o prefăcut în strigoaică...Cică strigoaicele îs mai rele ca strigoii...Ele iau mana vacilor și nu mai papi lapte cât îi lumea și pământul... Așa o fi, Dumitre, dar fimeia lui Surcică o înviat de-adevăratelea și nu s-o prefăcut în strigoaică...O
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ceva divin... Zeul a instituit apoi Ordinea, a separat negurile de străluciri, solidul de lichid, iar steaua centrală a sistemului a alcătuit-o după ce făurise planeta lor atît de specială! Apoi Demiurgul a creat virușii, plantele și animalele; ei sînt cică încununarea creației! Mai întîi a desăvîrșit un el. Acest model original, ca să nu înnebunească de sigurătate, a început să vorbească cu lucrurile din jur; ca să aibă o oarecare decență și coerență, le-a numit mai întîi, frunza frunză, cocorul cocor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
vizitatori. În timp ce vorbea, a ridicat receptorul: ― Alo! Duța? Știi că te iubesc. Fă-mi legătura cu clinica de chirurgie. ― Care clinică? ― Asta dinspre poartă. ― Da’ pe cine vrei de acolo? ― Pee... cum ai spus că Îl cheamă? ― Profesor doctor Hliboceanu. ― Cică Îi spune profesor doctor Hliboceanu. Eu n-am auzit de așa un profesor. Da’ dacă cucoana spune așa... După o vreme, a sunat telefonul. Portarul a ridicat receptorul. De la celălalt capăt al firului, a răspuns Duța. ― Nu răspunde nimeni la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
curajul „să mă spui lui mami?” ― Dacă tu zici „da”, atunci nu am nici un păcat. Cu alte cuvinte: „Avantti per l-attacooo!” - cum ar fi strigat În timp de război comandantul unei grupe de militari italieni. Și „macaronarul” din fundul tranșeii cică ar fi răspuns: „Che bella voce!”... „Uite la tati. Eu am inima cât un purice, iar mami așteaptă să vadă dacă bănuiala ei este adevărată ca pe o izbăvire, și el... El glumește. Doamne, ce minune de om! Așa a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
boicot total: că nici o orchestră israelită nu va cînta cu Barenboim. "Pe noi nu ne interesează aicea...", a tăiat Turcitu. Cu chiu cu vai, mi-am dus la cap demonstrația: Barenboim e dirijor evreu. Nu arab, nu altceva. Iar Israelul cică-i stat democrat. Și, ca să-i înveselesc, le-am amintit o vorbă a năzdrăvanului de Nichita Stănescu: "Nu pot să-i sufăr pe șovini și pe unguri". N-a zîmbit nimeni. Spre sfîrșitul emisiunii, am reușit să intervin încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Pentru mine trecutul e prea viu. Eu nu-l pot pierde. Trecutul e la fel de viu ca prezentul. Peste cîteva luni, cînd tata s-a întors de la București, i-a spus mamei că Iordan s-a recăsătorit. "Are și o superstiție. Cică a treia nevastă nu trebuie părăsită". Mi-au căzut în noroi toate stelele. Luceferi sparți. Priveam pianul cu dușmănie. Monstrul de pian rînjea. Norocoasa rivală era cîntăreață de operetă. Ea cînta, eu nu. Rîvneam la sărutul cu gust de vișină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Mândra, care, în paginile revistei "Flacăra", își examina la marxism profesorul și-l lăsa repetent... De profesorul Călinescu e vorba? Da. Mândra a fost promovat "pe scurtătură". Trecut (prin salt revoluționar) de la lector la ultimul grad didactic. Primă de reparație! Cică fusese marginalizat sub Ceaușescu. Vitner avea un complex de inferioritate față de Călinescu. Mândra la fel. Crohmălniceanu la fel. Cine n-ar fi avut? Cum să fi concurat cu G. Călinescu? Le-a fost mai simplu să-l interzică. La cursuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Șichy apel la formula unui detergent. Liposystemul curăță impecabil sosul roșu. Tare-i curat românul. Spală și bani, și epoleți. De ce nu și-ar spăla amintirile? Îți brifez (apăs eu pe neologismul ăsta care abundă) cum își narează amintirile Croh. Cică ar fi fost grozăvie! dat afară de la "Contemporanul", pentru cosmopolitism. Ce mai! Era gata să intre-n sinaxar, ca martir al europeismului. Ședința o prezida însuși Iosif Chișinevski, șeful Direcției de Agitație și Propagandă, iar secretarul prim al Uniunii Scriitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
crezi că făcea sumarul Tratatului de istorie literară? Călinescu? Nu. Crohmălniceanu îl făcea. Călinescu nu era decît un "histrion", "un saltimbanc burtos". Așa îl prezintă în Amintiri deghizate, chiar dacă tocmai "Lumea" lui Călinescu îl lansase în critică, prin '45-'46. Cică avea umoare rea, devenise maniac. Suferea de mania persecuției, îl obseda invidia celor din jur. De nebun, făcea "remarci menite să trezească stupefacție". Cum a fost aceea aici am pus un semn! că "Sadoveanu e cel mai persan scriitor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
1725 de nume. Apoi, în ordine, 225 de greco-catolici, 165 de romano-catolici, 65 de pastori protestanți, 25-neoprotestanți, 13-mozaici. Ceea ce dovedește, cu fapte, că nu Patriarhia de la Constantinopol ne-a sacrificat Moscovei. Churchill și Roosevelt ne-au predat aliatului lor, Stalin. Cică nu-i politically correct să repeți asta. N-o fi. În toată vremea aceea, poeții căutau (și găseau) locuri de închinare, să iasă din dezordinea inimii atee. Un paradis într-o pădure, un altar într-o poiană. Misticul bine temperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
orbita sexului masculin. Folia erotică (plaisir de descendre) pentru un Patrick fără urmă de noblețe sufletească a schimbat în rău firea lui Brăduț: devenise excesiv de mofturos și de văicăreț-efeminat. Nimic nu era destul de special pentru iubirea de lux a stripperului. Cică spartanii se rugau de zei să le dea puterea de-a suporta nedreptatea. Și eu mă consideram nedreptățită. Chiverniseam salariul (bănuții nu-mi erau de-ajuns, însă de la Marx tot am învățat ceva: mi-a transmis sila de sacul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
repede. Brucan e mai reversibil decît un impermeabil. Execută direcționarea NATO, după ce indicase Pactul de la Varșovia; Gogu Rădulescu e alintat în rememorări "Moșu"; Ștefan Andrei își publică fotografiile stîngoase mișcate spre dreapta. Generația lui Șichy aude despre disidența lui Jebeleanu. Cică scriitorii "în defect" se așezau la "masa lui Jebe", mîncau mîncarea lui și-i cereau să le rezolve cîte ceva. Dar de ce se rezolvau (sau nu) problemele la masa lui Jebe, în patul lui Moșu', în cabina de la teatru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
că te folosește să-i speli vasele. Nu te simți folosită, Silva? Nuuu, e drăguțică. Mi-a spus că am ten superb, da-s prea inhibată. Iar să-l auzim pe răgușitul de Tom Waits? Plus moșcăitul de bărbat-su. Cică-l remontează cu studentele cele mai faine. Ea i le alege. Bîrfe. Și dacă se-ntîmplă cîte-un sex acolo, ce? își unduie dosul fata cu nume de bere. Replica e ca din emisiunile lui madammm Tatu cu profesorul de acuplări. "Cîte-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]