6,513 matches
-
București, 1973; Jucării pentru Lily, îngr. și introd. Nicolae Ciobanu, Iași, 1974; Cum am scris „Medelenii”, îngr. și introd. Nicolae Ciobanu, Iași, 1978; Ulița copilăriei. În casa bunicilor, postfață George Gibescu, București, 1980; Întoarcerea în timp. Masa umbrelor, București, 1990; Cina cea de taină, îngr. Dumitru Vacariu și Lucian Vasiliu, Timișoara, 1996. Repere bibliografice: Ibrăileanu, Opere, III, 111-124, 406-410; Perpessicius, Opere, II, 330-334, 374-385, III, 79-87, 272-277, IV, 183-189, V, 166-173, VI, 324-328, VII, 71-73, 219-221, 307-309, VIII, 141-146, 317-324, IX
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
1978 (în colaborare cu Ion Arhip); Alexandru Vasiliu-Tătăruși, Focul cel mare. Amintiri din primul război mondial (1916-1918), pref. Petru Ursache, Iași, 1978 (în colaborare cu Ion Arhip), Lunga și amara pribegie, Iași, 2001 (în colaborare cu Lucian Vasiliu); Ionel Teodoreanu, Cina cea de taină, pref. edit., Timișoara, 1992; Otilia Cazimir. Viața și opera în imagini, pref. edit., Iași, 1995; Delavrancea și copiii, pref. edit., Iași, 1996; G. Topîrceanu. Viața și opera în imagini, pref.edit., Iași, 1996; Emil Gârleanu. Viața și
VACARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290403_a_291732]
-
își atribuie origini nobiliare, chiar princiare. Ambasadorul interimar State Daltaban, fiul unui „fioros bivolar” de la Zimnicea, fost hoț de cai, obține prin tertipuri cognomenul „de Seraschier” și visează să figureze în Almanahul de la Gotha, din care îi citește încântat, după cină, consoartei. Un subaltern al său se pretinde descendent din Porfirogeneți și semnează Théodore Trascano-Porphyrogénète, în realitate fiind nepotul unei Profira, preoteasă în satul Trăscău din Vale. Cu foarte rare excepții, nu numai diplomații, ci și alți deținători ai vreunei dregătorii
ZAMFIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]
-
Povestea vorbei” (supliment al revistei „Ramuri”), iar editorial cu volumul de nuvele Cerul de dincolo, apărut în 1969. Mai colaborează la „Ateneu”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Cronica” ș.a. Preocupat de relația dintre copii și părinți, de măruntele conflicte familiale sau profesionale (Cina cea de taină), de lumea miraculoasă a copilăriei (Goliat), Z. pare mai degrabă un prozator sentimental și melancolic. Schimbarea la față, Noaptea dintâi, Copilul, Mărgăritarul sunt poeme în proză, abordând liric teme majore. Personajele care populează nuvelele sale sunt misterioase
ZEHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290731_a_292060]
-
a făcut accesibile cititorului român, în transpuneri elegante și inspirate, sonetele lui Michelangelo (Premiul de Carte și Medalia de Aur la Edinburgh, 1965; Premiul Asociației Scriitorilor din București, 1975), versurile celor mai reprezentativi poeți italieni din Evul Mediu și Renaștere - Cino da Pistoia, Guido Guinizelli, Dante, Petrarca, Leon Battista Alberti, Angelo Poliziano, Giordano Bruno ș.a. -, precum și marea poezie franceză modernă, mai cu seamă prin traducerea integrală a capodoperei lui Baudelaire, Florile răului (1991; Premiul Uniunii Scriitorilor), dar și prin versiunile din
ZELETIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290732_a_292061]
-
ca bază a dezvoltării armonioase a copiilor și a sistemului familial mai larg. Sfaturi pentru o comunicare eficientă părinte- copil Fii disponibil pentru copilul tău: fii atent la momentele în care copilul tău este dispus să stea de vorbă (înainte de cină, la culcare, în mașină etc.) deschide discuția, astfel încât copilul tău va realiza că îți pasă de ceea ce i se întâmplă; găsește-ți timp, măcar o dată pe săptămână, pentru a petrece timp doar cu copilul tău, făcând una dintre activitățile lui
COMUNICAREA ÎN RELAŢIILE PĂRINŢI-COPII. In: Arta de a fi părinte by Prof. Alina Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1390]
-
La un loc cu viermii, lin, să nu-i deștepte. / Se întoarce-n carne, alte vremi s-aștepte, / Alba îngerețe închegată-n tine!” (Înger amânat). V. mai rescrie capitole din Evanghelie, precum acelea referitoare la umblarea pe ape și la Cina cea de Taină, ori fantazează în marginea unor momente din biografia cristică. În general vorbind, poezia lui afișat religioasă acuză cerebralitatea și meditația, „rugăciunile” zvâcnesc cu adevărat liric doar incidental. Când motivul religios devine prilej de retrăire a unor emoții
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
1). În serviciul religios, există și relația htonic-uranic atunci când, în cadrul Sf. Liturghii, preotul este cel care ridică mâinile la rugăciune pentru transformarea pâinii și vinului în Trupul și Sângele Domnului (Fig. 11/2-3), potrivit celor spuse de Însuși Mântuitorul, la Cina cea de Taină : „Aceasta să o faceți întru pomenirea Mea” (Luca, 22, 19). Așadar, relația htonic uranic, sau uranic-uranic (dacă acceptăm că statuetele feminine reprezentau divinitatea, nu marea preoteasă), este reprezentată, în arta și religiile paleolitice și neolitice prin asocierea
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
obiceiurile grecești” care însoțeau banchetele. Socotesc util să lămuresc aici ce erau, de fapt, acestea. Încă din secolele V-VI î.Hr. se statornicise la atenieni obiceiul ca „societatea bună” să se adune seara pentru a lua masa în comun. Această cină - devipnon (déipnon) - era, în sine, una cât se poate de obișnuită; era urmată, imediat după ospăț, de o ceremonie religioasă și, apoi, de băutură. Se bea vin împreună, de unde expresia sun-pinein (syn-pinein = „a bea”). Nu era o simplă bețivăneală de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
prispa „palatului”. Un bărbat ajuns la akmé, vârsta filosofării. Îmbrăcat în tunică simplă, cu barba nepieptănată, cu părul nins și cu ochii albaștri ai celor din sud - cu greu l-ai putea deosebi de un plugar arcadian. Este după o cină îmbelșugată: a mâncat un morun prăjit pe cărbuni și o friptură de purcel din turma porcarului Eumeneu, împănată cu ceapă, măsline din Naxos și usturoi; apoi a băut o carafă de vin dulce din Chios, adus de pirați, și a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
totul este,/ Și-n totul pretutindeni se ascunde”. Poezia religioasă - adunată îndeosebi în volumul Prinos de lumină și har (1995), supraintitulat În duhul adevărului. Crez și mărturii și care cuprinde multe teme biblice ritmate uneori în vers și imagini populare (Cina cea de Taină, Învierea Domnului, Drumul spre Emaus, Sfânta Treime etc.) - îl apropie de Nichifor Crainic, V. Voiculescu, Radu Gyr, neavând îndoiala sau tăgada prezente la Tudor Arghezi. Unele poeme sunt variațiuni pe o bogată tradiție de teme și motive
VIZIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
Din vale urca un fum albăstrui/ Și se simțea dulceața unui nor de rășină/ Ca și cum acolo un sat de dulgheri/ Și-ar fi făcut sălaș tăinuit/ Sau subțiri păstori de albine/ Ce te-au rugat să șezi cu ei la cină./ Prin pulberea lumii, copil, cu părul plin/ De viespi mari de aur și fluturi de seară,/ Până când n-ai mai fost decât un lung/ Fuior de raze-n mâna nimănui” (Prin pulberea lumii). Atât Umbria, cât și Focul și sărbătoarea
POPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
îngere,/ și surpă în mine/ aburindă a simțurilor cetate”. Reușește să găsească o variantă a motivului angelic consonantă cu imaginarul său: „Cu pupile obosite fixezi/ cadența roților dințate/ cum desfac un trup nenăscut,/ jumătate vis, jumătate...// A venit îngerul la cină/ lăsând să-i picure din rană must cald./ Făgăduielile, căldura palmei, haloul/ albastru al cuvintelor sale/ se rostogoleau în urnă, pe încinsul asfalt” (din ciclul În camera căptușită cu plută). R. a publicat împreună cu poeta Magdalena Constantinescu (stabilită la München
RADULESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289106_a_290435]
-
îngrijora pentru viitorul său. Aceasta este perioada când, pentru prima dată, Gwen a dorit să slăbească. Sub influența unei prietene care ținea același regim, ea sărea peste micul dejun. Apoi a început să vomite alimentele pe care le consuma la cină. Ea a pierdut în mod progresiv din greutate și și-a regăsit o oarecare liniște. Părinții săi n-au remarcat nici o schimbare fizică sau psihologică în ceea ce o privește. La vârta de 18 ani, Gwen lua o masă ușoară la
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
înălțime de 1,77 m. Comportamentele care ridică probleme Gwen are cinci până la opt crize de bulimie pe săptămână, toate compensate prin vomismente voluntare (bulimie cu vomismente). Bulimiile apar în timpul săptămânii, la începutul serii, la întoarcerea de la cursuri sau după cină. In timpul week-end-ului, acestea se manifestă după-amiaza, după masa de prânz. Gwen își provoacă vomă după mese normale. Pentru a-și înșela foamea și a rămâne în viață, ea fumează în fiecare zi aproximativ zece țigări și bea doi litri
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în legătură cu ea. Ea le cere să rămână cu ea după masa de seară, pentru a o face să renunțe să mai vomite. Părinții promit să rezolve diferențele de opinii dintre ei și să rămână un anumit timp împreună cu ea după cină. Terapeutul îi invită pe părinți să se abțină de la orice comentariu în legătură cu alimentația și cu aspectul fizic al fiicei lor, atât în timpul mesei cât și după aceea. Ca răspuns la cererea lor de a fi informați, el le recomandă să
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
analiza funcțională pentru a demonstra, din nou, existența cercurilor vicioase ale depresiei și ale bulimiei. Trecerea în revistă a sarcinilor Terapeutul consultă din nou carnetul alimentar și subliniază că ajutorul părinților, oferit seara, funcționează: nu mai sunt înregistrate vomismente după cină. In schimb, mai exită bulimii însoțite de purgații la întoarcerea de la liceu cât și în week-end, atunci când Gwen este singură sau se izolează în camera sa. Sarcini de efectuat Cu ajutorul tehnicii rezolvării de probleme, Gwen împreună cu terapeutul său caută mijloacele
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
teamă. Vreau doar să regăsesc sexualitatea noastră de dinainte... Revin mereu la aceeași „poveste”. Suntem tineri. Nu vreau să ignor acest lucru. Terapeutul - Si dumneavoastră, Hubert, ce puteți face pentru a controla din nou situația? Hubert - Să reluăm plimbările, o cină în exterior, cinematograf și să alternăm episoadele de alintări, mângâieri și penetrări, dacă fiecare se implică în aceste acțiuni cu bunăvoință. Eu, nu sunt disperat deoarece simt ca am erecție... Terapeutul - Simțiți că v-ați afirmat în alte domenii după ce
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
obiectelor familiare împotriva „stăpânului” era un semn al apropiatei sale extincții (Daniel Cristea-Enache). Dacă Moartea este personajul tragic, viclean și amenințător din veșnicie, reversul ei poate fi aflat în întâlnirea cu un Dumnezeu umanizat, pe fundalul unui panteism încântător. În Cină de taină se poate descoperi un fel de tovărășie cu divinitatea, ca într-un psalm arghezian, doar că la N. aceasta se produce într-o fermecătoare domesticitate, dincolo de care destinul rămâne enigmatic: „Astăzi l-am invitat pe Dumnezeu la cină
NICULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288454_a_289783]
-
Cină de taină se poate descoperi un fel de tovărășie cu divinitatea, ca într-un psalm arghezian, doar că la N. aceasta se produce într-o fermecătoare domesticitate, dincolo de care destinul rămâne enigmatic: „Astăzi l-am invitat pe Dumnezeu la cină. Vino, Doamne, să bem din paharele grele lumină / și s-adormim apoi beți pe covoare. Ochii maicii din icoana de lemn sclipesc. / Timpul arde-n sobă cu pocnete rare. / Noi mestecăm la masa veche, eu gândurile tale / tu gândurile mele
NICULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288454_a_289783]
-
într-o floare, Cluj, 1972; Jocul cu vipere, Cluj, 1972; Nopțile memoriei, București, 1973; Adevărul despre himere, București, 1976; Pasărea de lut. Baladă cu fotografii mișcate, Cluj-Napoca, 1976; Figurine de ceară, introd. Ion Hobana, Cluj-Napoca, 1978; Semnul licornului, București, 1980; Cina cea mai lungă, Cluj-Napoca, 1983; H. G. Wells. Utopia modernă, București, 1983; Anticipația românească, Cluj-Napoca, 1994; ed. 2, București, 2003; Discursul utopic, București, 2000. Antologii: Az átlépett látóhatár. Román tudományos-fantasztikus elbeszélések [Dincolo de orizont. Nuvele științifico-fantastice românești], pref. edit., Cluj-Napoca, 1975; Die
OPRIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]
-
care este locul săracilor și cel al bogaților în Biserică. Încercați să comparați mâncarea din cantinele seminariștilor cu bucătăria etalată în palatele metropolitane de patru sau cinci stele. Unii suferă de ulcer, alții de flatulență. Te întrebi uneori dacă, la Cina cea de Taină, Hristos a mâncat cu tacâmuri speciale, din linguri de argint, suflate, eventual, cu aur. „Regii neamurilor domnesc peste ele și se numesc binefăcători. Dar între voi să nu fie astfel, ci cel mai mare dintre voi să
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
moral, care s-ar putea explica pe sine, rațiunile teologice ale liturghiei nu pot fi înțelese imediat, de la o duminică la alta. Fără să fi fost mai întâi catehizat, îndrumat și curățit în apele Duhului, nimeni nu este invitat la Cina Domnului. Acest proces de formare (paideia) și reformare (metanoia) constantă, fără de care nu putem vorbi despre predanie sau tradiție (paradosis), nu poate fi deprins prin simpla acumulare de informații. Nu devii un creștin, adică o ființă teologică, devorând rafturi întregi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și pornirile sale păcătoase într-un fel despre care retorica unionistă vrea să știe cât mai puține. Ceea ce în Statele Unite ale Americii i-a adus pe negri într-o stare mai bună a fost, mai mult decât orice, părtășia la Cina Domnului și răspunsul dat entuziasmului evanghelic al atâtor comunități de creștini albi. După experiența traumatică a unor lungi decenii de apartheid, același fenomen de reconciliere creștină se petrece astăzi în Africa de Sud sub inspirata acțiune a arhiepiscopului anglican Desmond Tutu (laureat
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
La orice colț al nesimțirii ne paște ramolismentul. La început, Domnul apare credincioșilor Săi ca un „doctor al sufletelor și al trupurilor” și mult mai mai rar ca „mire al sufletului”. Vindecarea urmează întâlnirilor de taină, în rugăciune și la cina euharistică, petrecute alături de Cel iubit. Dacă nu are în vedere această restaurare deplină a omului (a celui care, prin statutul său filial, a câștigat dreptul de a-L chema pe Dumnezeu după Nume), mănăstirea nu va fi locuită decât de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]