38,100 matches
-
Personal, nu m-am pierdut. Dar într-un fel m-am pierdut pentru cititorii din România. Nu pentru că eu scriu diferit, fiindcă, de fapt, scriu la fel ca întotdeauna. Dar temele mi s-au schimbat. Asta ridică un zid surprinzător: cititorii din România nu au încrederea să mă citească, e opinia mea, și o bazez pe modul cum scrie despre mine un critic stimat și care mi-e prieten, Alex Ștefănescu. Despre Prins și celelalte cărți care au adus bucurie publicului
A fi scriitor român și în engleză by Petru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/10035_a_11360]
-
de fapt era mai multă distanță între Anglia și India atunci, decât e între România și America azi. Ce vreau să spun e că vreau să fiu citit în România fără prejudecată: dacă mă adresez unui public internațional, înseamnă că cititorii români sunt excluși din acest public. Firește că nu sunt excluși, iar eu vreau în continuare să-i cuceresc și să-i mențin. Iartă-mă dragă Alex, dacă nu suntem de acord. Dar ești prea influent în calitate de critic ca să nu
A fi scriitor român și în engleză by Petru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/10035_a_11360]
-
nostru" pare că n-a putut fi păstrat, inima românească simte un junghi familiar. Am pierdut, din nou am pierdut, noi românii. Nu, nu în cazul meu. Ce scriu eu azi e nu numai interesant, dar e chiar necesar pentru cititorii români. Crede-mă, Alex, și vă rog credeți-mă, cei ce citiți aceste rânduri. Judecați-mă după cărți. Veți vedea că sunt tot cel care mă știți.
A fi scriitor român și în engleză by Petru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/10035_a_11360]
-
substanței narative a romanului. În al doilea rînd, că nu are puterea de a se detașa de viața personajelor pe care le descrie. Sau, cum scrie Kierkegaard: Cînd eroul moare, Andersen moare și el și, în cel mai bun caz, cititorilor le e smuls, ca ultimă expresie, un suspin în privința ambilor." Nu este întîmplător că, atunci cînd va indica trăsăturile distinctive ale ironiei în cartea a doua din acest volum, Kierkegaard o va alege și pe cea a detașării. Un spirit
Deliciile ironiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10049_a_11374]
-
ci în chip absolut, atunci voi apuca să pun pe hîrtie o blasfemie teologică: că Dumnezeu duce o existență ironică, iar Kierkegaard chiar asta va ajunge să spună. De aici încolo, improvizațiile retorice se pot înșirui după bunul plac al cititorului: de pildă, pot spune că creația lumii a fost un gest ironic al lui Dumnezeu, că lumea s-a ivit din suprema ironie a unui Dumnezeu plin de umor, sau că ironia adevărată e cea întoarsă asupra ei înseși, caz
Deliciile ironiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10049_a_11374]
-
Daniel Cristea-Enache Există în spațiul literelor noastre o sumă de complicități, aranjamente și reciprocități avantajoase, prin care exercitarea salubră a spiritului critic este deopotrivă mimată și subminată. Pentru un cititor avizat, care cunoaște culisele, o bună parte din cronicile, studiile, bursele și premiile recompensând ,valoarea" sunt întru totul previzibile; și aceasta fiindcă numărăm deocamdată relativ puțini comentatori care nu se lasă influențați, în opțiunile lor, de elemente și aspecte extraestetice
Un hacker intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10044_a_11369]
-
autohtonă, în care complexele de inferioritate și cele de superioritate se îngemănează. De fapt, argumentează convingător Alexandru Mușina, la noi cultura scrisă își are primele repere în secolul al XIX-lea. Lăsând deoparte cultura orală, milenară, suntem niște scriitori (și cititori) foarte tineri, fapt ce poate reprezenta un impediment, dar și un avantaj. Nu ne comparăm cu francezii, ci cu albanezii, sârbii, columbienii. Cehii, polonezii? ,Pardon, ei au universități încă din secolul XIV". Dacă mimetismul, copierea servilă ne ,sincronizează" cu Occidentul
Un hacker intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10044_a_11369]
-
sarea și piperul demonstrației. Din capul locului trebuie spus că umorul care se degajă din replicile unora și altora dintre eroii acestei cărți provine din zone diferite ale gândirii (mă rog, atâta câtă este). Asocierile logico-semantice sunt mereu surprinzătoare, așteptarea cititorului este adesea prinsă pe picior greșit, fapt menit să păstreze intactă cota de interes a unei cărți care, la un moment dat, ar fi putut deveni redundantă. O primă sursă de umor în discursul vedetelor este beția de cuvinte. Odată
Clasicii decerebrării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10067_a_11392]
-
Ce femeie nu și-ar dori un astfel de destin minunat. Pe lângă această consistentă antologie de perle ale vedetelor tranziției, cartea lui Radu Paraschivescu aduce sub lupă și câteva dintre textele unor melodii la modă (din decență și respect față de cititori nu voi exemplifica), dar și un scurt capitol, Așa da, cu expresii de reținut pentru inteligența și expresivitatea lor. Pentru a-și demonstra buna credință, autorul nu ezită să îi treacă, atunci când e cazul, în această secțiune, pe unii dintre
Clasicii decerebrării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10067_a_11392]
-
scutit sportul românesc de (încă) o mediocritate. Ce a câștigat literatura rămâne de văzut. Sportul este fapt de civilizație Ce carte, netradusă la noi, v-ar corupe să vă întoarceți ,în meserie"? După ce cărți inaccesibile în românește ați tânjit, ca cititor, de-a lungul timpului? Absolut nici una. Mai am, ce-i drept, mici elanuri când citesc în engleză ceva pe sufletul meu, dar mă controlez. La ora asta, cel puțin, sunt de neîntors. Singurul regret pe care-l nutresc e că
Radu Paraschivescu: popularitate, atâta valoare",Marele pariu e să am câtă popularitatea, atâta valoare" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10020_a_11345]
-
în plină suspicionită, așa că fiecare cuvânt scris te expune. Știu ziariști care țin cu Craiova și sunt înjurați pentru stelism sau rapidism. Pe vremuri, Ioan Chirilă nu făcea nici un secret din simpatia pentru Dinamo, fără ca asta să-i atragă oprobriul cititorilor. Sigur, pentru mine e comod să-mi declar preferința pentru Poli, fiindcă sunt doar colaboratorul unui ziar de sport. Dacă aș fi angajat acolo, probabil că instinctul de conservare mi-ar impune anumite precauții. Oricât de bunî ar fi, cartea
Radu Paraschivescu: popularitate, atâta valoare",Marele pariu e să am câtă popularitatea, atâta valoare" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10020_a_11345]
-
că n-ai cum să faci muncă de asanare doar râzând pedagogic. Asta nu înseamnă că n-o să mă ocup în continuare de colecția ,Râsul lumii" de la Humanitas. O s-o fac cu aceeași încântare, fie și pentru a-i da cititorului român prilejul unor întâlniri reconfortante. Și pentru a dovedi, în răspărul unei prejudecăți încă active, că nu-i deloc ușor să scrii literatură comică de calitate. Cu ce carte bună scăpați, măcar o vreme, de nesimțiții din jur? Ce recomandări
Radu Paraschivescu: popularitate, atâta valoare",Marele pariu e să am câtă popularitatea, atâta valoare" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10020_a_11345]
-
N. Georgescu - Breazul”, recomandat pentru „judecata dreaptă și cumpănită și adânca cunoaștere a limbii și a sufletului românesc”,calități pe care „acest scriitor, punându-le în serviciul revistei, aduc o trainică nădejde pentru sigura ei propășire”<footnote Costin, M. - Către cititori; în: Muzica, București, An III, nr. 1, ianuarie 1921, p. 1. footnote> . Prezența lui Breazul nu se rezumă doar la înscrierea numelui său pe frontispiciul revistei și la începutul sau la sfârșitul articolelor de critică muzicală, de muzicologie, ori de
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
faptul că ediția apare cu sprijinul financiar al firmei Microsoft România. Să dea Dumnezeu ca din ce în ce mai multe firme să susțină eforturile intelectuale ale creatorilor din țară, dacă altă cale nu există. De ce am ales această carte ca s-o prezint cititorilor? întâi și-ntâi, fiindcă ea este foarte utilă, asemeni unei cărți de telefon... Astfel, cartea introduce publicul în problema spinoasă a proprietății, nu alta decât intelectuală, mai puțin uzitată. Termenii relatării sunt obișnuiți, accesibili unui cetățean ce nu posedă neapărat
Fel de fel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10074_a_11399]
-
l-ar putea încerca cercetătorii literari. La nivelul informației lucrurile noi sunt punctuale și aproape nesemnificative. Pentru că această carte se adresează în primul rând sufletului și doar apoi minții. Aș spune chiar sufletului celui care o scrie, mai mult decât cititorului. Chiar așa, copleșită de sentimentalism cum este, cartea oferă câteva pagini antologice care scot în evidență indiscutabilul talent literar al lui Deliu Petroiu. Iată un foarte succint portret făcut lui Eugen Todoran în care, toți cei care l-au cunoscut
Ultimul cerchist de la Sibiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10060_a_11385]
-
șcare a inițiat un astfel de program, n.Cronicarț este unică, deocamdată". Cronicarul a încercat să răspundă și el la cele 3 întrebări ale anchetei din Contrafort. Prima se referă la participarea cea mai recentă la o întâlnire cu publicul/ cititorii de la țară. Răspunsul Cronicarului este, ca al multora, , N-am participat niciodată la o astfel de întâlnire!". La întrebarea a doua, ,Ce focare de cultură mai există astăzi la sat?" răspunsul ar fi, pesemne că doar școala. Sau poate că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10058_a_11383]
-
după paravanul nedemn al lui "se spune" și "se vorbește". Suntem suficient de maturi să știm exact pe ce poziții ne aflăm, ca să apelăm la subterfugiile înfigerii pumnalului pe sub masă, în timp ce ne zâmbim grațios. Poate că astfel de lucruri înspăimântau cititorii "Scânteii". În ce mă privește, le privesc - în cel mai bun caz - cu ironie. N-aș fi scris aceste rânduri dacă insinuările cu iz de ca-lom-nie s-ar fi referit exclusiv la mine. Sunt obișnuit, ba chiar sunt tăbăcit de
Lauda calomnioasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10066_a_11391]
-
sens extramoral de Friedrich Nietzsche: acesta se referă la partea atavică din om, cruzimea, lăcomia și instinctul de a ucide, de care omenirea pierdută în visare nu e conștientă). În concepția lui Wolf Wucherpfennig, literatura are funcția de a îndepărta cititorul de problemele lumii reale, însă nu prin anularea ambivalențelor de care aceasta e cuprinsă (așa cum încearcă literatura de consum, care zugrăvește o falsă armonie și încearcă să ordoneze și să stăpânească realitatea prin dihotomia alb-negru), ci prin înfățișarea acestora într-
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
împreună cu unchiul cumpărături pentru toată săptămâna, iar după-masa gătea pentru tot restul săptămânii. Aici era totuși ajutată de tehnică, întrucât cei doi aveau aragaz și frigider cu gaz. Pe urmă, unchiului nu-i mai rămânea decât să încălzească mâncarea. Un cititor cu experiență s-ar așteapta acum să povestim despre vreo întrerupere a bine-reglementatului sistem, de pildă cam așa: Într-o bună zi însă, ascensorul se blocă în dreptul etajului doi", sau: , Într-o bună zi, unchiul simți că îl apucă nevoile
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
o bună zi însă, ascensorul se blocă în dreptul etajului doi", sau: , Într-o bună zi, unchiul simți că îl apucă nevoile în timpul trasului." Și să urmeze ceva hazliu, care să dea peste cap toată ordinea. Ei bine, un astfel de cititor va fi dezamăgit, poate chiar derutat. Pentru că nu s-a petrecut absolut nimic din toate acestea. Lucru cu adevărat derutant, deoarece imposibil. Unchiul și mătușa își încadraseră viața într-o ordine fixă. Însă, se știe, oamenii nu pot suporta decât
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
lui Anania, Azarias și Misael. Porumbelul întruchipează spiritul divin, în timp ce turtureaua trece drept model de castitate pentru credincioșii creștini, pentru ca vulpea, din cauza vicleniei ei, să fie aleasă spre a-l personifica chiar pe diavol. Să nu ne facem iluzia că cititorului contemporan cuvintele Fiziologului îi vor provoca un ecou afectiv asemănător celui pe care îl trăiau medievalii. Paradigma s-a schimbat, și o dată cu ea și pragul nostru de receptivitate livrescă. Cu alte cuvinte, ne aflăm în față unei cărți destinate uzului
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
Fiziologului îi vor provoca un ecou afectiv asemănător celui pe care îl trăiau medievalii. Paradigma s-a schimbat, și o dată cu ea și pragul nostru de receptivitate livrescă. Cu alte cuvinte, ne aflăm în față unei cărți destinate uzului cărturăresc al cititorilor culți. Fără umoarea sobră a unei priviri cultivate, cartea ar semăna cu o antologie de amănunte exotice pe care teologii le-au exploatat odinioară în folosul dogmelor aflate în vogă. De aici aerul de predică creștină din care a fost
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
nimeni, nici pe organizatori, nici pe scriitori, nici pe "grupul țintă". Situația de fapt, care a condus la concluzia că este bine să se inițieze și altfel de programe de către USR, este una care vine dintr-o reacție galopantă a cititorului român de poezie, sau a ascultătorului de poezie față, nu neapărat de poezie, ci de poet, de scriitor, față de statutul acestuia în societate, perceput la nivelul unuia alde Cătălin Avramescu sau Cristina Modreanu, toboșari ai tipurilor noi, cum bine îi
Scriitorii, între anatemî și vip by Gelu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/10086_a_11411]
-
cu efect, o astfel de părere în rîndul receptorului de literatură. Poate că astfel de reacții vin și din alte motive care merită o analiză sociologică mult mai atentă. Chestiunea este că situația nu este deloc una liniștitoare, chiar dacă adevărații cititori de literatură nu se vor răsturna confortabil în fotolii să privească la tot felul de năzbâtii cu iz cultural, zappînd pe multitudinea de canale teve, ci vor merge, să spunem, cîți vor încăpea, la Clubul Prometheus, sau oriunde în altă
Scriitorii, între anatemî și vip by Gelu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/10086_a_11411]
-
noutate pentru cei mai mulți dintre scriitori, fie ei din Capitală, unde mizele culturale sunt diverse și cu adevărat pline de tot felul de VIP-uri, fie, mai ales, din Provincie. Dacă până în decembrie 1989 "cunoașterea" scriitorului intra, de regulă, în conștiința cititorului promovată într-un program ideologic bine coordonat și cu scop precis, selecția scriitorilor care meritau să fie scoși în public fiind bine supravegheată, iar aceștia devenind după câteva întîlniri sau ieșiri în peisaj atracții sau legende ale vremii, după 1990
Scriitorii, între anatemî și vip by Gelu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/10086_a_11411]