3,262 matches
-
legată de cea a lui Godfrey, a fost condusă de Gaston al IV-lea de Béarn. Godfrey, Robert, Tancred și Gaston au părăsit Arqa în martie, dar asediul a continuat. Situația nu era tensionată doar printre conducători, dar și printre clerici. De la moartea lui Adhemar nu mai exista un adevărat lider religios, și încă de la descoperirea Sfintei Sulițe de căre Pierre Bartholomeo în Antiohia au apărut acuzații de fraudă printre diferitele facțiuni religioase. Până la cele din urmă, călugărul Pierre a fost
Asediul Ierusalimului (1099) () [Corola-website/Science/306563_a_307892]
-
fost de obicei legată de bani, până și „The Catholic Encyclopedia” a constat că: "„Această practică a fost extrem de periculoasă și a devenit curând o sursă fructuoasă a răului... un mijloc de a strânge bani... indulgențele au fost folosite de către clerici lacomi ca mijloc de câștig bănesc... abuzurile au fost foarte răspândite"!" Pentru a putea finaliza lucrările la Catedrala Sfântul Petru din Roma, papa a întreprins o campanie de strângere a banilor prin acordarea de indulgențe. Cu această ocazie, Martin Luther
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
Flandra, Henri I, viitorul conte de Champagne, Robert I de Dreux, fratele regelui, Alphonse I de Toulouse, William al II-lea de Nevers, Guillaume al III-lea de Warenne, Hugues al VII-lea de Lusignan și mulți alți aristorcrați și clerici de frunte. Un sprijin și mai important a venit din partea oamenilor de rând. Bernard a scris Papei că, la câteva zile după prima predică, "Am deschis gura, am vorbir și de-odată cruciații s-au înmulțit la infinit. Satele și
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
al II-lea al Austriei, viitorul împărat Frederick I Barbarossa (în acele vremuri duce al Swabiei) și William al V-lea de Montferrat, reprezentând Sfântul Imperiu Roman; Ludovic, Bertrand, fiul lui Alphonse, Thierry de Alsacia și diferiți lorzi seculari sau clerici reprezentând Franța; regele Baldwin, regina Melisende, patriarhul latin al Ierusalimului Fulk, Robert de Craon (maestru al Ordinului Templierilor), Raymond du Puy de Provence (maestru al Ordinului cavalerilor ospitalieri), Manasses de Hierges (conetabil al Ierusalimului]), Humphrey al II-lea al Toronului
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
importantă pentru un împărat al Bizanțului, Iustin al II-lea este deseori prezentat ca fiind cel care a încercat împăcarea dintre Calcedonieni și non-Calcedonieni. Astfel, chiar de la începutul domniei sale, el a revocat decretul lui Iustinian prin care monofiziții erau prigoniți. Clericii monofiziți care erau în închisori au fost eliberați, iar episcopilor exilați li s-a permis să se întoarcă. Ulterior, Iustin a încercat, printr-un nou edict în care era recunoscută distincția dintre cele două naturi ale lui Isus (cea divină
Iustin al II-lea (împărat) () [Corola-website/Science/306615_a_307944]
-
în dorința de a își crește încasările din taxe și vămi, printr-un act eliberat la 19 august 1316, acordă o serie de privilegii și libertăți Clujului. Decretul dorea totodată să consolideze puterea regelui, în dauna nobililor feudali și a clericilor. Localitatea este eliberată de sub stăpânirea episcopului, primește titlul de oraș ("civitas") și unele drepturi de a se autoadministra pe plan juridic și bisericesc (printre acestea era și dreptul orașului de a își alege liber preotul și parohul). Cu această ocazie
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
obligă să constatăm și aici rolul asociațiilor de copii, dar conducătorii lor ne prevăzuseră un posibil refuz al regelui , nici ce aveau să facă după ce merindele de drum aveau să se sfârșească. Ajunși la Saint Denis se spune că și clericii și alți oameni cu minte sănătoasă i-au îndemnat să se întoarcă acasă. Unii au ascultat, dar la întoarcere drumul era mai greu, descurajarea i-a cuprins repede; sfâșiați de foame au început să cerșească, iar peste tot lăsau impresia
Cruciada copiilor () [Corola-website/Science/306643_a_307972]
-
Administratorul apostolic în Biserica Catolică este numit clericul (episcop, sau în unele cazuri simplu preot) care conduce o structură eclezială asemănătoare diecezei, care din diverse motive nu este încă definitivată ca atare (de obicei până la înființarea propriu zisă a noii dieceze sau recunoașterea ei de către stat). Este numit
Administrator apostolic () [Corola-website/Science/306665_a_307994]
-
de a primi și asista pelerinii săraci care veneau la Roma. În același timp Filip continuă să viziteze și să asiste bolnavii la Sf. Iacob, încredințați confraților asociației "Divino Amore". În acest grup participă și Gaetano Thiene, sfântul și fundatorul Clericilor regulari de mai târziu. Este în această perioadă când Filip îi întâlnește pe alți doi viitori sfinți: Ignațiu de Loyola, fundatorul Societății lui Isus (iezuiții) și Francisco Javier, marele misionar al Indiei. Va menține raporturi strânse cu ei însă nu
Filip Neri () [Corola-website/Science/306662_a_307991]
-
bisericii florentine în Roma, "S. Giovanni" (numită și astăzi "S. Giovanni dei fiorentini"). Acceptă, însă puse anumite condiții: de a locui în continuare la S. Girolamo, de a elibera biserica de preoții care serveau acolo și de a încredința serviciul clericilor săi. Cu această ocazie fură consacrați primii săi preoți, Cesare Baronio, Giovanni Francesco Bordini e Alessandro Fedeli, printr-o specială dispensă papală între mai și septembrie 1564. În 1568 este prezent în grup, Francesco Maria Tarugi (viitor arhiepiscop de Avignon
Filip Neri () [Corola-website/Science/306662_a_307991]
-
grup, Francesco Maria Tarugi (viitor arhiepiscop de Avignon și cardinal) care va deveni pentru alții un punct de referință, fiind cel mai în vârstă dintre toți și cel mai stimat de Filip. Comunitatea crescu și după 3 ani avea 18 clerici. Tipul de viață pe care îl duceau era similar aceluia de la S. Girolamo. Capelanii puneau în comun finanțele și masa, fiecare dintre ei dedicându-se la toate activitățile de gospodărie care erau necesare. În 1574 florentini, mândri că biserica S.
Filip Neri () [Corola-website/Science/306662_a_307991]
-
papa Grigore al XIII-lea (Ugo Boncompagni, 1572-1585), în 15 iulie 1575, publică o bulă, "Copiosus in misericordia Dominus", prin care îi conferi biserica parohială "S. Maria in Vallicella" și în care îi recunoscu de asemenea - în mod canonic - comunitatea clericilor seculari formată în jurul lui, și pe el ca superior. Neri nu se gândise niciodată la crearea unei noi congregații; însă acceptă voința papei cu ascultare și încredere, convins fiind că era voința lui Dumnezeu. Congregația primește așadar o formă de
Filip Neri () [Corola-website/Science/306662_a_307991]
-
vândut drepturile unei societăți franceze, păstrând o parte din acțiuni și făcând parte din comitetul director. La inițiativa lui s-au asociat și alți oameni de afaceri din Europa de vest ; de asemenea proiectul a beneficiat de donațiile a numeroși clerici creștini din Țara Sfântă, iar execuția lucrărilor s-a făcut de către o companie franceză de lucrări publice (La Compagnie de Travaux Publics et Construction de Paris). Lucrările au durat doi ani , între 1890 - 1892 și au fost încheiate în august
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
depindea de o interpretare cvasi-literală a Bibliei. Cu toate acestea ei nu erau interesați de geologie, acordându-le oamenilor de știință timpul premergător Genezei pentru a justifica fosilele și descoperirile geologice. După decesul lui Darwin puțini oameni de știință sau clerici au respins antichitatea pământului și natura progresivă a fosilelor descoperite. Tot puțini au fost aceia care au adăugat o semnificație geologică potopului biblic, spre deosebire de creaționiștii ce i-au urmat. Scepticii evoluționismului, lideri creaționiști și cercetători sceptici au avut interpretări diferite
Controversa creație-evoluție () [Corola-website/Science/306706_a_308035]
-
un apel către instituțiile competente ale statului, pentru a-l plasa pe Vlad Filat în arest la domiciliu, spunând că acesta este un „bun creștin”, cu referire la „o serie de activități de ctitorire și binefacere” față de lăcașe de cult, clerici și credincioși și de asemenea menționând că aceasta ar face posibil ca „un tată și un soț să fie alături de copii, soție și de rudenii”. Pe 11 noiembrie judecătoria Buiucani a prelungit mandatul de arest pe numele lui Vlad Filat
Vlad Filat () [Corola-website/Science/306768_a_308097]
-
așa cum fusese văzut prima oară și nu a mai cauzat o chemare imediată la cruciadă. Papa Inocențiu al IV-lea și împăratul Frederick al II-lea al Sfântului Imperiu Roman erau implicați în lupta imperialo-papală. Frederick luase prizonieri din rândul clericilor care se deplasau la Conciliul de la Lyon, în 1245 fiind în mod formal deposedat de puterile sale imperiale de către Papă. Papa Gregorie al IX-lea oferise cu ceva vreme mai înainte fratelui regelui Ludovic al Franței, Robert de Artois, coroana
Cruciada a șaptea () [Corola-website/Science/306831_a_308160]
-
preoți. În Tours ei au atacat câteva mănăstiri. Cei care au rămas în jurul lui Le Maître au ajuns în Orléans pe 11 iunie. Aici ei au fost certați de episcop, pe care de altfel ciobanii l-au atacat alături de alți clerici. Au fost atacați și studenții din oraș. După ce au ajuns în Amiens și Bourges, ciobanii au început să atace și comunitățile de evrei. Blanche a ordonat ca turbulenții să fie arestați și excomunicați. Ordinul reginei-mamă a fost îndeplinit fără mare
Cruciada ciobanilor () [Corola-website/Science/306832_a_308161]
-
1617 a lui ducelui catolic de de Styria, Ferdinand, ca Rege al Boemiei pentru a-i urma la tron împăratului Matthias al Sfântului Imperiu Roman. În 1617, oficialii catolici au ordonat oprirea construcției unor capele protestante pe terenuri pe care clericii catolici le revendicau ca aparținându-le de drept. Protestanții, care considerau aceste terenuri ca fiind sub jurisdicția regelui, nu a Bisericii Catolice, au considerat acțiunea mai sus-amintită ca o violare a dreptului la libertate religioasă garantată de "Scrisoarea Maiestății" emisă
Defenestrațiile de la Praga () [Corola-website/Science/306929_a_308258]
-
plătit Ana 20 de zloți; anul 7049"". Din această inscripție se deduce că pereții exteriori ai bisericii au fost zugrăviți în anul 1541, odată cu refacerea parțială a picturii interioare. Autorul frescelor este pictorul moldovean Dragoș Coman. Acesta nu este un cleric, ci un exponent al lumii laice. Acest lucru transpare din spontaneitatea picturii, din transparența culorii, aidoma unei acuarele, din construcția siluetelor, care au uneori gesturi și atitudini necanonice. Prin Biserica Arbore, Dragoș Coman introduce în pictura bisericească unul dintre cele
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
punct de vedere economic ducatul era dependent mai mult de comerțul maritim peste Canal decât de cel de transportul fluvial pe Sena. Normandia și Marea Britanie nu mai erau unite de 128 de ani (1204), însă proprietarii de terenuri (nobili și clerici) dețineau domenii pe ambele părți ale canalului (de la cucerirea normandă a Angliei și prin jocul succesiv de alianțe matrimoniale). Clanurile nobiliare din Normandia s-au regrupat pentru a face față situației. Astfel ele au obținut o mare autonomie. La 19
Carol al V-lea al Franței () [Corola-website/Science/307843_a_309172]
-
locului nașterii sale, cu o scurtă prezentare a istoriei Humuleștiului și a statutului social al familiei. Primul capitol se concentrează pe mai multe personaje legate direct de primii ani de școală ai lui Nică: Vasile a Ilioaei, tânărul învățător și cleric ortodox, care îl înscrie în clasa nou înființată; superiorul lui Vasile, preotul paroh; Smărăndița, fata inteligentă, dar neastâmpărată, a preotului; tatăl lui Creangă, Ștefan, și mama Smaranda. Unul dintre primele episoade prezentate în carte prezintă pedepsele corporale recomandate de preot
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
oarece rivalitate între armata regulată și gărzile revoluționare, combinate de ayatollahul Khomeini în octombrie 1980. Chiar la nivelul conducerii supreme existau disensiuni, dat fiindcă șeful suprem al Consiliului Suprem de Apărare era președintele Abulhassan Bani Șadr, iar membrii consiliului erau clerici, precum ayatollahii Moḥammad Behešti și Akbar Hăšemi Rafsanjani. Conflictul dintre autoritățile civile și militare pe de o parte, și cele religioase de cealaltă, vizau în special orientarea republicii islamice, dar s-au reflectat în primul rând în modul în care
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
ulterior forțele irakiene au încercuit diviziile iraniene, producându-le pierderi grele. Președintele Bani Șadr s-a opus de la bun început acestei ofensive, considerând că nu este încă momentul pentru un atac generalizat asupra irakienilor, în final trebuind să cedeze în fața clericilor din Consiliul Suprem de Apărare. Eșecul din prima fază a ofensivei iraniene a fost ulterior depășit, astfel încât în septembrie 1981, armata iraniană a lansat o serie de atacuri încununate de succes împotriva trupelor agresoare. Prima a împins armata irakiană pe
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
cianuri și gaze neuro-paralizante, în timp ce bombardierele lansau în adâncimea frontului rachete cu gaz muștar, extrem de persistent, pentru a tăia retragerea soldaților iranieni. Presat de aceste pierderi grele, Conducătorul Suprem al Iranului, Ayatollahul Khomeini a numit în fruntea forțelor armate un cleric, Ali Akbar Hashemi Rafsanjani. Acesta a ordonat un contra-atac prin surprindere asupra trupelor irakiene, care a și fost declanșat în 13 iunie 1988. Extrem de bine coordonat, atacul a ajuns să amenințe chiar palatul prezidențial din Bagdad. Irakienii au recurs din
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
campanie de teroare în rândurile armatei, peste 300 de ofițeri superiori fiind executați în urma diverselor erori comise în timpul luptelor cu armata iraniană. De asemenea, a început o campanie de represiune contra comunității șiite. 90 de membri ai influentei familii de clerici șiiți al-Hakim, dintre care doi membri de seamă Mohammad Baqir al-Hakim și Abdul Aziz al-Hakim se opuneau regimului lui Saddam din emigrație, au fost arestați, 6 fiind spânzurați. Represiunea împotriva kurzilor a vizat 8 000 de membri ai clanului Barzani
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]