2,912 matches
-
clasică a teoriei melting pot-ului românesc este avansată de D.D. Patrașcanu (1937): "Prima pătură etnică, care a intrat în compoziția poporului nostru, a fost cea tracă, reprezentată prin Daci [...] Peste această primă pătură a venit elementul romanic, reprezentat prin coloniști, armată și administrație - care [...] a dat naștere Daco-Romanilor. [...] Năvălind Slavii, [...] procesul de formație al poporului românesc s-a accentuat, desăvârșindu-se prin absorbirea elementelor slavone de către cele romanizate. A ieșit acuma un popor nou - care nu mai era nici Daco-Roman
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
îndepărtare de idealul purității merită semnalată. Am arătat cum pentru cărturarii Școlii Ardelene (și pe urmele lor în prima generație de manuale de istorie: Aaron, 1839; Albineț, 1845; Rusu, 1865; Moldovan, 1866) de o importanță crucială era proveniența geografică a coloniștilor romani. Motivați de dorința de a demonstra caracterul nobil al românilor, aceștia au insistat asupra originii pur italice a coloniștilor (Roma fiind preferat ca orașul din care au emigrat majoritatea coloniștilor). Ulterior, manualele din perioada naționalismului etnic (1859-1918) nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de manuale de istorie: Aaron, 1839; Albineț, 1845; Rusu, 1865; Moldovan, 1866) de o importanță crucială era proveniența geografică a coloniștilor romani. Motivați de dorința de a demonstra caracterul nobil al românilor, aceștia au insistat asupra originii pur italice a coloniștilor (Roma fiind preferat ca orașul din care au emigrat majoritatea coloniștilor). Ulterior, manualele din perioada naționalismului etnic (1859-1918) nu mai menționează Roma, mergându-se în continuarea pe originea italică a coloniștilor, deși se admite că o parte dintre aceștia proveneau
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1866) de o importanță crucială era proveniența geografică a coloniștilor romani. Motivați de dorința de a demonstra caracterul nobil al românilor, aceștia au insistat asupra originii pur italice a coloniștilor (Roma fiind preferat ca orașul din care au emigrat majoritatea coloniștilor). Ulterior, manualele din perioada naționalismului etnic (1859-1918) nu mai menționează Roma, mergându-se în continuarea pe originea italică a coloniștilor, deși se admite că o parte dintre aceștia proveneau din regiuni extra-italice. În perioada naționalismului critic (1918- 1947), se face
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
românilor, aceștia au insistat asupra originii pur italice a coloniștilor (Roma fiind preferat ca orașul din care au emigrat majoritatea coloniștilor). Ulterior, manualele din perioada naționalismului etnic (1859-1918) nu mai menționează Roma, mergându-se în continuarea pe originea italică a coloniștilor, deși se admite că o parte dintre aceștia proveneau din regiuni extra-italice. În perioada naționalismului critic (1918- 1947), se face încă o concesiune. Abia acum se ajunge la respectarea citatului clasic al lui Eutropiu, potrivit căruia colonizarea Daciei s-a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
critic (1918- 1947), se face încă o concesiune. Abia acum se ajunge la respectarea citatului clasic al lui Eutropiu, potrivit căruia colonizarea Daciei s-a făcut cu oameni aduși "Ex toto orbe Romano". Adresând ab contrario teza originii italice a coloniștilor romani, manualele interbelice insistă asupra falsității acesteia. Spre exemplu, I. Floru (1923) combate direct proveniența italică a coloniștilor, indicând că "din Italia nu s-au adus coloniști, căci tocmai acolo populația era foarte rară și însuș Traian a luat măsura
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Eutropiu, potrivit căruia colonizarea Daciei s-a făcut cu oameni aduși "Ex toto orbe Romano". Adresând ab contrario teza originii italice a coloniștilor romani, manualele interbelice insistă asupra falsității acesteia. Spre exemplu, I. Floru (1923) combate direct proveniența italică a coloniștilor, indicând că "din Italia nu s-au adus coloniști, căci tocmai acolo populația era foarte rară și însuș Traian a luat măsura, ca din Italia să nu se mai trimeată colonii" (p. 16). Același lucru este menționat, invariabil, în toate
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
oameni aduși "Ex toto orbe Romano". Adresând ab contrario teza originii italice a coloniștilor romani, manualele interbelice insistă asupra falsității acesteia. Spre exemplu, I. Floru (1923) combate direct proveniența italică a coloniștilor, indicând că "din Italia nu s-au adus coloniști, căci tocmai acolo populația era foarte rară și însuș Traian a luat măsura, ca din Italia să nu se mai trimeată colonii" (p. 16). Același lucru este menționat, invariabil, în toate volumele consultate: "Colonii nu erau din Italia, afară de prea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
se mai trimeată colonii" (p. 16). Același lucru este menționat, invariabil, în toate volumele consultate: "Colonii nu erau din Italia, afară de prea puține cazuri" (Tafrali, 1935, p. 53). Desprinzând încă o foiță a nobilității poporului român, Floru menționează că "mulți coloniști veniau din țările vecine cu Dacia, din Iliria, din Panonia, din Tracia, apoi din țări mai îndepărtate ca Galia, Egipt, mai ales din Asia" (Floru, 1923, p. 17). Alte locații exotice sunt menționate de C.C. Giurescu, pentru care o parte
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
țările vecine cu Dacia, din Iliria, din Panonia, din Tracia, apoi din țări mai îndepărtate ca Galia, Egipt, mai ales din Asia" (Floru, 1923, p. 17). Alte locații exotice sunt menționate de C.C. Giurescu, pentru care o parte considerabilă a coloniștilor proveneau "ba chiar și din Africa și din Siria. Din Italia au venit mai puțini" (Giurescu, 1942, p. 47). Pe lângă faptul că colonizarea nu s-a făcut cu oameni aduși "din Roma și din Italiia" (Micu, 1995, p. 36) [1805
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
din Africa și din Siria. Din Italia au venit mai puțini" (Giurescu, 1942, p. 47). Pe lângă faptul că colonizarea nu s-a făcut cu oameni aduși "din Roma și din Italiia" (Micu, 1995, p. 36) [1805], teza originii nobile a coloniștilor primește o lovitură de grație prin afirmația că "unii coloniști nu erau romanizați [!] [...] alții vorbiau grecește [...] dar marea lor mulțime erau romanizați" (Floru, 1923, p. 17, subl. n.). Continuitatea. Teza continuității nu a suferit nicio modificare demnă de semnalat după ce
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
puțini" (Giurescu, 1942, p. 47). Pe lângă faptul că colonizarea nu s-a făcut cu oameni aduși "din Roma și din Italiia" (Micu, 1995, p. 36) [1805], teza originii nobile a coloniștilor primește o lovitură de grație prin afirmația că "unii coloniști nu erau romanizați [!] [...] alții vorbiau grecește [...] dar marea lor mulțime erau romanizați" (Floru, 1923, p. 17, subl. n.). Continuitatea. Teza continuității nu a suferit nicio modificare demnă de semnalat după ce a fost schițată în tradiția cronicărească și definitivată de cărturarii
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mai vechiu popor creștin din sud-estul european. Toți vecinii noștri, dar absolut toți, au fost creștinați mult în urma noastră" (Giurescu, 1942, p. 4). Creștinismul constituie ADN-ul spiritual al poporului român, întrucât "în Dacia, sămânța creștinismului a fost aruncată de coloniștii lui Traian" (Patrașcanu, 1937, p. 37). El este, așadar, elementul spiritual care a catalizat sinteza etnogenetică a românilor. Datorită absorbirii atât de incipiente a creștinismului, este firesc ca poporul român să fie un focar de lumină în barbarie: "dela Daco-Romani
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
trupul nostru. Căci, pentru noi, ea este adevărata cămeșă a fericitului" (Patrașcanu, 1937, p. III). Pe planul concret al interpretării istorice, istoriografia critică se exprimă în sensul unei demitizări parțiale a metapovestirii istorice românești. De exemplu, teza originii italice a coloniștilor romani este demontată complet, arătându-se că aceștia proveneau din cele mai exotice părți ale imperiului (Asia, Egipt, Africa, Siria etc.), iar unii dintre ei nici măcar nu erau romanizați. Criticismul istoriografic își permite chiar să pronunțe ceea ce pentru naționaliștii fanatici
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
incipient a fost permisă pentru a submina mitologia națională sub semnul căreia s-a construit până acum memoria românească. În privința originii, reflexiile istoriografiei critice pot fi depistate în tezele impurității etnice, a provenienței non-italice și a deficitului de romanitate al coloniștilor cu care a fost populată provincia dacică. Pe linia deja trasată de criticismul interbelic, se afirmă fără rețineri că Dacia a fost colonizată "cu elemente aduse ex toto Orbe Romano", cu oameni veniți din "Tracia, Pannonia, Gallia, Asia Mică, Nordul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
afirmă că închegarea nucleului etnico-lingvistic al românității era practic încheiată înainte de contactul cu slavii, astfel că influența acestora a fost cu totul marginală. După ce arată că "elementele principale din care s-a constituit poporul român au fost autohtonii daci și coloniștii Romei", manualul de istorie antică a României explică și influența minimală a slavilor asupra limbii române: Faptul că influențele slave, care se manifestă începând cu secolul al IX-lea e.n., se altoiesc nu pe limba latină, ci pe limba protoromânească
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
dacic. Promovând un organicism metaforic condimentat expresiv cu o epitetică estetizantă, manualul de clasa a IV-a a istoriei românilor face următoarea analogie: "Localnicii, adică dacii, s-ar putea asemăna cu o tulpină viguroasă, adînc înfiptă în pământul strămoșesc, iar coloniștii romani, cu un altoi care face ca roada să fie mai bună și mai frumoasă" (Almaș, 1994, p. 17). Influențele slavice sunt în continuare minimalizate, etnogenia românească fiind considerată finalizată odată cu sinteza daco-romană. Atunci când sunt recunoscute, înrâuririle slavice sunt apreciate
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
numită "zaplaz", construit din bârne rotunde sau în patru laturi, cu acoperiș de draniță. Acest "complex gospodăresc" formează locuința de tip "cetate" sau gospodărie "cu ocol întărit". Din sec. al XIX-lea, această organizare a gospodăriei tradiționale a suferit influența coloniștilor germani care au așezat casa în primul plan al gospodăriei, cu fața orientată spre poarta de intrare, iar anexele erau așezate în spate, locuința fiind prevăzută cu două intrări, o intrare pentru accesul în casă și o altă intrare pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
dizolvantă. Nu e, în egală măsură, argument că ar fi vorba de limbi diferite, ci, doar, de ceea ce lingviștii descriu drept particularități ale unui grai. Tot pe același palier mai trebuie, totuși, subliniat ceva. De peste cinci decenii rușii au fost coloniști privilegiați, cărora li s-au oferit casele cele mai bune, slujbele cele mai importante, pensiile cele mai mari. Ei constituie astăzi jumătate din populația capitalei republicii (iar spiritul de castă i-a făcut să-și pună ostentativ K în loc de C
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
pas în acest sens constituindu-l retragerea israeliană unilaterală din Gază. Consider că la data de 17 august 2005 s-a înregistrat un pas important în evoluția procesului de pace marcat de preluarea noii granițe de către Autoritatea Palestiniană, în pofida demonstrațiilor coloniștilor evrei și a procesiunilor de la Zidul Plângerii; în acest context, Ariel Sharon s-a dovedit fidel promisiunii făcute americanilor și, personal, lui Mahmoud Abbas. Parafrazându-l pe Jean-Paul Sartre, se poate conchide că a sosit timpul că ambele părți să
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
a aplicării acordurilor UE-Israel în cazul Teritoriilor Palestiniene ocupate, înăsprind recomandările adresate cetățenilor și companiilor UE în legătură cu coloniile și activitățile din colonii, luând măsuri împotriva companiilor din UE care se fac complice la încălcările din colonii, luând măsuri concrete împotriva coloniștilor, inclusiv adoptarea unei politici de încetare a contactelor și de respingere a vizelor, excluzând produsele din colonii de pe piața internă a UE și înghețând relațiile UE-Israel în virtutea articolului 2 din Acordul de asociere; rezoluția reiterează decizia UE de lansare a
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
cointeresate în gestionarea și soluționarea acestuia.938 În linii mari doctrina lui Clinton, privind situația din Orientul Mijlociu, viza: crearea unui stat palestinian,939 stat care ar fi garantat implicit securitatea Israelului, găsirea unei soluții echitabile în cazul refugiaților palestinieni, retragerea coloniștilor israelieni din Teritoriile Ocupate și o monitorizare privind punerea în aplicare a unui posibil acord final. Cel mai important moment al administrației Clinton, aș putea spune chiar emblematic, rămâne totuși semnarea primului document de pace între Israel și OEP, Declarația
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
sunt improbabile, în primul rând datorită orientării majoritare a actualelor puteri din regiune. Alternativă B. În contextul feed-back-ului pozitiv al Israelului, la presiunile externe, vor avea loc ample mișcări de masă, de protest, pe plan intern, inițiate în principal de coloniștii israelieni. Un alt rezultat ar putea fi pierderea credibilității și destabilizarea regimului politic israelian, pierderea controlului asupra forțelor extremist-naționaliste israeliene care ar recurge la violente împotriva palestinienilor în scopul frânarii procesului de pace, ceea ce ar conduce la contra-acțiuni palestiniene și
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
înțelegerii prin care să împărtășească aceleași perspective asupra soluționării conflictului israeliano-palestinian. Un lucru este cert: oamenii simpli, cetățenii obișnuiți nu resimt efectele procesului de pace în viața de zi cu zi, palestinienii continuă să sufere din cauza privațiunilor generate de ocupația coloniștilor, iar israelienii trăiesc în continuare sub imperiul fricii izbucnirii unor atacuri teroriste. Se poate conchide că incapacitatea de a se uni a celor două entități într-un front comun pentru pace constituie principalul eșec în soluționarea conflictului israeliano-palestinian și cu
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
să se imprime definitiv, organizarea provinciei după modelele romane vor determina un puternic progres al vieții economice, sociale și culturale În Dacia. Pe fondul unor puternice influențe de limbă, viață materială și spirituală, exercitate prin diferiți factori inclusiv armata și coloniștii, care vor avea un rol determinant În procesul de romanizare a populației locale, se poate dovededi concret și aportul tradiției autohtone la crearea unei civilizații daco-romane, În mod deosebit În domeniul olăriei așa cum o atestă săpăturile din așezările de la Săcelu
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]