2,985 matches
-
constatând că Panaitescu a folosit stiloul dumneavoastră. Pe al lui îl caut. Îl găsiră într-unul din buzunare. Bătrâna se așeză din nou în fața biroului. Cu un calm desăvârșit, fără să-i tremure mâna, reproduse dintr-o singură trăsătură de condei iscălitura lui Panaitescu. P-ul în special și parafa complicată erau desăvârșite. ― Fantastic! exclamă sufocat Matei. Asta zic și eu plastografie! Melania Lupu își îndreptă spatele: ― Nu e mare lucru. Puțină îndemînare. Cartea poștală o s-o rupem. Să nu se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și le clocește. 256 {EminescuOpVI 257} 320 Sărmanul bărbatul meu Mult e flăcău bădărău, De friptură-l doare-n gură, De plăcinte-i pic-un dinte. 321 Ea-și numără dinții-n gură Ca parii la curătură. 322 Nu-i condeiul Tot temeiul. 323 Cu condacul Împli sacul - Da cu grămătica N-ajungi la nimica. 324 Gurele Mai mult ca prescurele. 325 Pentru tine sunt în stare Să mă plâng la mic și mare. 326 Bun e locul de jucat, Rău
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
datată 21 iulie 1645, spre a o vindeca: îi propune să o fami liarizeze cu „mijloacele pe care filozofia ni le oferă ca să dobândim fericirea suverană, fericire degeaba așteptată dinspre partea avuției de către sufletele vulgare“. Și dintr-o trăsătură de condei scrie Tratatul despre pasiunile sufle tului. Mai târziu, într-o altă scrisoare, filozoful se justifică: „Este adevărat că, de regulă, refuz să-mi trec pe hârtie ideile pe care le am în privința moralei (...). Unul dintre motive este acela că nu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
un ziar care începuse să-i trateze ca pe niște trădători și idioți după atâția ani de armonie perfectă și lectură asiduă. Declararea stării excepționale, permițându-i guvernului să-și asume puterea corespunzătoare și să suspende dintr-o trăsătură de condei garanțiile constituționale, a venit să ușureze mintea directorilor și administratorilor de greutatea incomodă și umbra amenințătoare. Cu libertatea de exprimare și de comunicare condiționate, cu cenzura privind peste umărul redactorului, se găsise cea mai bună dintre scuze și cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Și idealurile ruginesc în timp. Să transformăm strigătul în soluție. Arta națională trebuie să edifice imaginea unei spiritualități nesupusă eroziunii timpului. Și totuși omul ar putea fi măduva timpului. Rezistăm încă pentru că nu am renunțat la idealurile inaccesibile. Spre coarnele condeiului ne mână o suferință, un pariu, o obsesie. Cu timpul, unele idealuri ajung ca brânza uitată la soare. Marile spirite știu să grădinărească și în deșertul apocalipsei. Ordinea nu trebuie să deregleze armonia. Complicitatea unui ideal se câștigă prin transpirație
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
scăpa de reumatism. Tinere, în literatură nu se mai vine. Acum se pleacă. Dintr-o doză mică nu pot ieși capodopere. Atât comunismul cât și fascismul au apărut pe lume ca speranțe. Stresul crește proporțional cu împuținarea iluziilor. Spre coarnele condeiului ne mână o suferință, un pariu, o obsesie. Ne-a ars casa, e adevărat. Dar ce foc sublim! Sublimul e un pisc în care nu ai cum să te odihnești. De la Demostene încoace, niciodată nu știm ce au oratorii în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
înseamnă recuperarea speranței. Cultura nu este pentru toți, cum susțin demagogii, dar nici pentru câțiva, cum a început să fie. Aforismul trebuie să fie scurt și dificil. Nici în artă, evlavia nu este productivă. Arta ne ocrotește roua din simțiri. Condeiul - acest paratrăsnet prin care se scurg neliniștile pe hârtie. Arta poate eterniza entuziasmul exploziv al unei clipe. Nici bilețelele găsite în ușă nu trebuie citite mot a-mot, d-apoi creațiile literare. Starea fertilă a scriitorului este singurătatea. În cazul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sublim. Poezia actuală e ca muzica. Nu este obligatoriu să înțelegi ceva din conținutul ei. Oricărui cronicar de artă îi pot înmuguri gânduri de ayatolah. Cu ceai de sunătoare nu poți recepta o poezie scrisă la temperatura coniacului. A rupe condeiul unui scriitor e ca și cum ai ucide o căprioară când bea apă. Disprețul artei este combustibilul frigului. În artă contează drapelul, nu solda. Poezia - o împărtășanie a orelor de taină. Arta încearcă o îmblânzire a abisurilor din noi. Reduta din fața oricărui
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
superiorii. Căpitanul avea și el necazurile lui, avea și el familie și, ca atare, aceste conspecte i-ar fi răpit din prețiosul său timp liber. Mai bântuia printre ofițeri și un alt motiv, mult mai sensibil când era vorba de condei. Până și locțiitorul politic, care în fapt avea puterea supremă de decizie în regiment, era și el agitat și emoționat, probabil, din aceeași cauză. Unii mai curajoși își luau inima în dinți și, pe șoptite, răspândeau zvonul că acesta ar
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu ceva gologani puși la chimir, iar la întrebarea stereotip: Unde a-ți petrecut vacanța?" răspunsul era unul și același: "În R.F.G." (pentru neavizați "R.F.G. = refugiu în fundul grădinii") Cu toate aceste mici neajunsuri materiale, comune tuturor celor ce lucrau cu condeiul, ca toți ceilalți, și soții Bidaru erau pregătiți pentru-ca în ziua ce va urma să se prezinte la datorie cu forțe relativ proaspete. Era într-o duminică dimineață. Soarele, care-și făcuse apariția pe un cer senin, fără urmă de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
comporta întocmai ca dânsul și față de care se simți îndată atras. Iar acest ieșit din comun trăsnet al iluminării, ei bine, avu asupra sa urmări dintre cele mai neașteptate, urmări pe care le cunosc foarte bine și sunt pregătit, cu condeiul în mână, să le fac cunoscute și altora. Iată. Locuind de multă vreme singur și fără prea multe legături sociale, treptat, Anton se deprinse cu înclinații către monolog. Prin urmare, în fiecare dimineață, fără nicio excepție, el se înfățișa în fața
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nu pot trece? Rămâne să mai meditez. Fără îndoială că acum ea așteaptă ceva de la mine, vrea un semn, îmi vrea răspunsul. S-o rănesc?” Ei bine, negreșit, trebuie musai să nu uit a mai aminti în grabă, din fuga condeiului, de încă o întâmplare - am putea crede cu toții - banală, însă care a avut o înrâurire fără seamăn asupra eroului povestirii, răspândind cu generozitate lumina vie a adevărului în sufletul său zbuciumat, căci așa se petrece întotdeauna: întâmplările mărunte, aparent neînsemnate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
niciodată. Cel despre care voi face vorbire în continuare nu mai suflă aerul vieții alături de noi; povestea sa, însă, ni-l va tulbura și ni-l va înteți pe al nostru. Și, cu toate că simt sfială în suflet și tremur în condei, voi porni, totuși, spre a o spune, după puterea și talentul meu, deși știu prea bine că este greu din cale-afară acest lucru în acest regretabil veac, când literatura devine, din zi în zi, tot mai ieftină și reprezentată de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
vorba. Și iată că ajunse la destinația mult-dorită. Nu voi insista prea mult, însă, asupra descrierii grozavului omor, nu trebuie. Imaginile care zdruncină prea tare inima omului este mai bine să nu fie ilustrate vreodată nici cu penelul, nici cu condeiul. Voi spune doar că, fără mare greutate, Silvestru, știind că ușa de la intrare nu se încuia aproape niciodată, din cauza neglijenței părinților fetei, strecurându-se abil în casa unde locuia aceasta, stăpânit fiind de o ură cumplită, își slobozi tot veninul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
un tăietor de lemne să lucreze la mecanismul fin al ceasului elvețian, tot așa cum este imposibil să iei din mâna de matematician a contabilului creionul și să-i 1 Cuvinte atribuite lui Charles-Maurice de Talleyrand-Périgord. 102 Rareș Tiron pui în loc condeiul artistic al poetului. Ar fi o utopie! Așa că, însuflețit de aceste gânduri, care îi reînviară în întregime țelul râvnit și care îi goniră norii negri, ce îi întunecaseră lui sufletul, Osvald porni din nou, cu un avânt și mai puternic
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
clipă, ba acum chiar îl răscolea și mai tare decât înainte, căci acolo unde moartea, veșnic aceeași, pune, în chip firesc și inevitabil, punct, literatura, mai liberală, râde și pune două puncte! Așa încât, simțindu-se că deține resurse incalculabile în condei, îl apuca mereu cu pasiune spre a-l folosi, simțindu-i sărutarea, de multe ori, cum i se adâncește ascuțit între degete. De asemenea, simțea cum dospește în el o putere naturală și sinceră de a face literatură, mai ales
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ca fiindu-i de acum o parte constantă a eului său. „Am să scriu o carte și am s-o dedic anonimului din mine!, își spunea acesta. Numai așa, aș putea eu mulțumi talentului meu lăuntric, ce-mi conduce adesea condeiul cu atâta siguranță și avânt!” Iar aceasta fu adeziunea supremă, pe care o făcu el față de sine însuși și de la care simțea că nu se mai poate nicidecum abate, până când nu va izbuti a o duce, cu bine, până la capăt
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
aceste sincere cuvinte, venite direct din partea autorului: Tot ceea ce stă scris în continuare a fost realizat sub imperiul unor sentimente grele de apăsare și de constrângere lăuntrică, în împrejurări dintre cele mai vitrege. În istorisirea mea, am încercat, cu truda condeiului - această sculă frățească a oricărui scriitor -, să întrețes întâmplări între oameni obișnuiți, ca mine și ca tine. Și nu poți refuza unora dintre ei admirația și simpatia ta, iar altora, compasiunea pentru destinul lor dramatic. Nu dezmint că personajele pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
farmecul, din naturalețea, dar, mai cu seamă, din notele de suspans și din finalurile uneori imprevizibile, consider că oricare dintre piesele incluse în volumul de față constituie o veritabilă probă de talent artistic debordant și de maturitate deplină în mânuirea condeiului. Deși este foarte tânăr, Rareș Tiron probează limpede, cu maximă responsabilitate, faptul că ne aflăm în fața unui scriitor de primă mână, un creator de viață veritabil, mai ales capabil să scruteze dimensiunile profunde și greu de pătruns ale sufletului uman
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
între timp numele, îi ziceam tovarășul Popescu, nu scria nimic. Absolvise însă școala de literatură și, împreună cu dînsul, analizam cele mai reușite texte din poezia contemporană. Se trăgeau concluzii importante. El ne demonstra că o strofă ca Plugul, strungul și condeiul Au pornit să chiuie. Și-au pus flori la pălărie Și văzduhul țiuie. depășește în valoare Nunta Zamfirei, deoarece, spre deosebire de aceasta, strofa oglindește o etapă a cuceririlor populare. Simbolistica poeziei era plină de forță generalizatoare. Popescu demonta operele într-un
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
la podea care, în genunchi și-n coate, se zgîiau, răsucindu-și privirile la mine. Am dictat rar cuvintele, pășind printre mîini și picioare pînă la poponetele care. absent, ședea în bancă cu coatele îndoite la spate: n-avea caiet, condei, caiet, nici cărți, nici traistă. Doar puțea, ceea ce nu mă miră în școala în care chiar directoarea mirosea a gaz. Eram hotărît să-l întreb pe Costică cum își justifică salariile, mai numeroase decît anii de studii. La școală venea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de țigară, hârtiile, petele de vin roșu și șervețelele mototolite (și alte gunoaie) de pe jos și așteaptă inevitabila saturație care câteodată se produce, câteodată nu. Acum, în momentul acesta, l‑a apucat în sfârșit greața, așa că lasă să‑i cadă condeiul cu care voia să‑și noteze un vers în caietul de însemnări, iar cerneala țâșnește fără rost. Asta a fost greața sau nu? Nu, mai degrabă nu. Spațiul în care se află arată la fel de mic‑burghez ca întotdeauna. Abia dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în timp ce unii scriitori se proclamă, cu entuziasm, reprezentanți ai lui, supraestimându-l, alții, ostentativ, își declară absența oricărei legături cu acesta, hulindu-l, demonizându-l chiar. Mai sunt două categorii de autori: una (cea mai largă, firește) formată din mânuitori de condei (și-i numesc, prin sintagma aceasta uzitată și uzată, eufemistic!) sau, mai nou, de tastatură, pentru care încadrarea / înghesuirea oriunde, fie și în numita controversată direcție literară, e mana cerească, o șansă poate de a intra și de a rămâne
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în fânețe, carele împovărate cu roadele câmpului care se întorc în sat, toamne arămii, mori măcinând timpul, atmosferă uneori bucolică (la care face apel chiar și pentru a defini actanții procesului de creație: cioban gânditor / rezemat într-o bâtă / stă condeiul plecat pe cuvânt, / alături, plop susurând dintr-o mie de frunze / poetul / de la ei învață pământul / rotirea în eternitate), drumuri, visuri etc. Și, cum alambicul-iad transformă trupul verii adunat în prune făcându-l alcool, tot la fel imaginația poetului preschimbă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
De la Arghezi la Călinescu, de la Victor Ion Popa la Iorga sau chiar de la azi uitații Paul B. Marian și Tudor Teodorescu Braniște la încă de atunci celebrul Eugen Ionescu, floarea literelor române, masculină în esență, a acceptat foarte greu alternativa condeiului feminin. Performanța Hortensiei Papadat-Bengescu nu este aceea de a fi scris și publicat într-o lume a bărbaților, ci de a fi obținut o recunoaștere categorică și de durată. După ce a fost întîmpinată ca "altfel", a fost acceptată ca o
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]