3,867 matches
-
otravă" b. o prostie de articol - "articolul este ca o prostie" (ii) Tipul literal: relația dintre N1 și N2 este una de echivalare (N2 este N1), nu de comparație. Pe prima poziție a sintagmei se află un substantiv cu o conotație apreciativ-stilistică (insultă, afecțiune, ironie etc.) sau un adjectiv, iar pe a doua poziție se află un substantiv sau un pronume: (147) a. deșteptul de tine - "tu ești deștept" b. prostul de Ion - "Ion este prost" c. nebunul de Ion - "Ion
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
fie primit (înțeles) de destinatar? Fiind stabilit că o comunicare verbală respectă linearitatea mecanică emițător-receptor, întrebarea se pune pentru a ști în ce condiție mesajul emis își poate atinge scopul. Aici intervin deosebirile între univocitate și plurivocitate, codaj și decodaj, conotație și denotație, în sfîrșit, noțiunea de redundanță. Aceste deosebiri și definiții sînt toate orientate către un scop: a găsi care este cel mai bun mod ca un mesaj să fie înțeles de un receptor ; a evita să intervină pe "linie
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
sînt toate orientate către un scop: a găsi care este cel mai bun mod ca un mesaj să fie înțeles de un receptor ; a evita să intervină pe "linie" prea multe obstacole, obstacole datorate, în exclusivitate, alcătuirii rele a mesajului. Conotația și denotația trebuie, în limba vorbită, să se îmbine în mod echilibrat. Căci, dacă nu putem formaliza limba cotidiană, nu putem nici să o poetizăm prea mult. Acest echilibru, atît de dificil, are totuși cheia sa, care este redundanța: pentru ca
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
termeni noi. Iată un extras din "manifestul" lui Gabriel Almond: "Astfel, în loc de conceptul de "Stat", limitat cum este acesta de semnificații juridice și instituționale, îl preferăm pe cel de "sistem politic"; în loc de "puteri", care, din nou, este un concept cu conotație juridică, începem să preferăm conceptul de "funcții"; în loc de "posturi" (din nou juridic), preferăm "roluri"; în loc de "instituții", care ne îndreaptă cu gândul spre norme formale, "structuri"; în loc de "opinie publică" și "pregătire cetățenească", cu sensul lor formal și rațional, preferăm "cultură politică
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
conceptului de carismă limitează drastic relevanța acestuia în lumea contemporană. Cuvântul carismă derivă din cuvântul grecesc semnificând favoarea divină sau grația divină. Acesta a fost pentru întâia oară înregistrat în engleză în secolul al XVII-lea și are o puternică conotație religioasă în ciuda unei extensii semantice mai recente în domeniile politice. Conceptul de carismă derivă de la trimiterea din Epistola către Corinteni în care Sfântul Pavel enumeră tipurile de carismă. Acesta denumește un dar bun care vine de la "iubirea binevoitoare a lui
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
vagabondez”: din ’78 până În ’81 În R.F.G., la Frankfurt - aveam deja cetățenia germană din ’72, din „primul exil” -, apoi din ’81 până În martie ’90, „definitiv” În Franța, la Paris. Cei care Îmi contestă „calitatea” de exilat - gândindu-se exclusiv la conotația sa politică, deși eu m-am „bucurat” și de aceasta și Încă dublu: exilat intern și extern! - Își Închipuie că-mi „iau ceva”, de fapt, sărăcind exilul literar românesc postbelic, cu excepția celor trei mari nume - Eliade, Ionescu, Cioran -, nu foarte
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
element pozitiv: acea perplexitate de care vorbeam mai sus, ezitarea și uimirea profundă a omului „de bun-simț”, fruct al unei dezvoltări europene de secole În fața unor fenomene sau aserțiuni acut, bizar paradoxale - absurde, un termen uzitat adesea, totdeauna cu o conotație negativă. (În știintă sau filozofie, deoarece arta, arta contemporană, mai ales suprarealistă, a produs printre altele acel „teatru al absurdului”, revelator al unor Încă nebănuite reflexe și situații umaneă. Acel moment de ezitare, de perplexitate, care, În ciuda „aparențelor” și a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
abstract, un alt cerc, care compus din sentimente, reflecții, reverie, prises de conscience", configurează un "fel de loc mental ce devine spațial placentar al poeziei" (Post Scriptum la Metamorfozele cercului; la fel, noțiunea de locuire, care a căpătat, odată cu Heidegger, conotații poetico-filosofice fundamentale, ar fi avut aici o importanță aparte). După ce, în primul cerc, eul eminescian va fi studiat ca nucleu al unui "artist total", "amestec singular de structuri ale imaginarului", gândirea eminesciană va fi abordată din unghiul viziunii cosmologice a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
combătut-o statornic și în toate articulațiile ei. Și-a atras asupra sa atâtea aversiuni din partea "roșilor" încât afirmația lui A.C. Cuza din 1923, că "liberalii au ucis mișelește cel mai mare poet al neamului", ar putea căpăta și alte conotații. Să fi știut liderul naționalist ceva care nouă ne scapă? Ca "român absolut", cum l-ar numi Petre Țuțea, Eminescu a apărat cu consecvență, cu îndârjire, cu principialitate drepturile tuturor românilor, inclusiv ale celor din provinciile aflate sub stăpânire austro-ungară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în cenușă", de râd fetele cele mari, fudule, îmbufnate; sau o primesc cu condescendență, în cel mai bun caz. Numele Cenușăresei din Bacău s-a ascuns sub pseudonimul Bacovia!" (pag. 12). Dl. Theodor Codreanu acreditează cuvântul "complex" și cu o conotație religioasă, ceea ce devine un nucleu de interpretări inedite, cu totul originale, ale poeziei bacoviene. Capitolul IV al cărții, Negativul stilistic, debutează cu secțiunea tematică Poezie și Absolut, cu o "intuiție esențială asupra întregului fenomen poetic românesc: "Complexul Bacovia" e una
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
intră în dispută cu demitizanții de diverse categorii și vârste, dar are în vedere și cultul fanatic, exaltarea fără discernământ, idolatria nătângă, precum și cultul "oficial", contrafăcut și interesat anexionist. Mitul este viu, reformator, iar sacrificarea are cel puțin o dublă conotație: de autosacrificiu, cu diverse nuanțe, și de victimizare, sacrificarea de către ceilalți, tot în diferite ipostaze, de la obsedata respingere a mitizării, până la cea mai joasă demolare. Evident, nu orice reacție critică echivalează cu o denigrare. Hagiografia stă față în față cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
incursiuni în genul dominant al ultimelor două secole, romanul. De aceea ni se pare că, nu întâmplător, Theodor Codreanu a avansat în prim-planul preocupărilor sale proza de dimensiuni mari, concepută ca romane multivolume sau cu serii istorice cu evidente conotații programatice. Din a doua categorie face parte și Mihail Diaconescu, care și-a extras materia epică din spațiul dacoromân al ultimelor două milenii. Fascinația unor asemenea construcții epice este indusă de continua descoperire a fluidului viu care circulă prin arterele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de a-și păstra individualitatea, cu trimitere directă la faptul că de-a lungul timpului românii s-au aflat, de fiecare dată, la marginea diferitelor imperii. Capitolul al treilea, Experiența românească, bogat ca spațiu acordat, dar și valoric, ideatic, cu conotații istorice, își propune să răspundă la o întrebare reper: există civilizație românească în context european? Autorul nu-și explică și consideră că nici ISTORIA nu a dat un răspuns privind relația dintre majoritari și minoritari în Transilvania, unde minoritarii și-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
îndeobște steril, dar virulent, de care este cazul să ne delimităm. El adresează un apel binevenit de revenire, împotriva conformismului, la gândire cu capul pe umeri. Sunt de părere că problema este acum ca ceea ce numim, la propriu, gândirea în conotația lui Kant, Hegel, Eminescu sau Heidegger, dacă vrem să ne luăm repere printre numele reprezentative să fie dusă până la capăt, dincoace de orice clișeu, inclusiv de clișeele pe care viața le generează sub ochii noștri. "Contemporanul. Ideea europeană", nr. 1
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
poetul ieșean, prieten cu noi, Vasile Fetescu, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Anul 1983 s-a dovedit a fi pentru consăteanul meu Alexandru Mânăstireanu nu numai anul în care i-a plecat Doamna - că despărțire poate avea și altă conotație, într-un fel mai blândă, eventual reparatorie - și al începutului planificărilor pentru semicentenarul pe care cu toții îl așteptau și-și aranjau lucrurile să-l sărbătorească cu fast, dar pentru doi oameni sau și pentru familiile lor era și momentul autobiografic
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
privind capacitățile de luptă și înzestrarea tehnică a Ungariei. Câteva luni mai târziu, în septembrie 1929, la Praga, a fost adoptat Planul de operații al armatelor Micii Înțelegeri, bazat pe două variante. În cadrul Micii Înțelegeri, relațiile româno-polone au avut o conotație specială, astfel că o colaborare informativă având ca numitor comun U.R.S.S. a fost implicită. Între 28 aprilie și 2 mai 1930, la Varșovia, s-a desfășurat o reuniune a experților militari din cele două țări, care au analizat situația
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Bosnia. După cucerirea otomană, aproape o cincime din locuitori trecuseră la islamism; ulterior, acești oameni au intrat în posesia marile moșii, ocupînd și cele mai bune posturi din administrația locală. Repetatele răscoale care au izbucnit pe durata secolului aveau puternice conotații sociale, dar și naționale. Principalele nemulțumiri ale rebelilor erau îndreptate împotriva proprietarilor funciari și a administratorilor musulmani, care puteau fi greci ca origine etnică și ca limbă. Sub puternica presiune a marilor puteri, guvernul otoman a încercat să introducă anumite
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
poată menține ordinea în regiune. Generalul Milan Nedić, șeful guvernului pe durata ocupației germane, considera acest fapt drept sarcina lui majoră pînă la sfîrșitul războiului și pînă în momentul posibilei reinstaurări a guvernului anterior; administrația lui nu avea deci nici o conotație ideologică. El avea la dispoziție o mică forță militară. Liderului fascist sîrb, Dimitrije Ljotić, i s-a acordat un oarecare sprijin de către puterea ocupantă și i s-a permis organizarea unui corp de aproape 3.600 de oameni. Sub dominația
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
găsește în trecutul ei rațiunea și speranța, adică forța de a face față destinului ei, românesc și european"12. Pentru istoric, împlinirea destinelor țărilor din zonă, destine deopotrivă naționale și europene, stă încă sub influența a două noțiuni încărcate de conotații negative: "balcanism" și "balcanizare". "Balcanismul" a apărut "atunci cînd statele nou create au început să se bată între ele, cînd naționalismul a stîrnit antisemitismul, cînd frontierele păreau în permanentă mișcare, iar cruzimea din timpul ciocnirilor militare depășea normele internaționale"; "balcanizarea
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
direction d'Andre Burguière et Jacques Revel. L'Etat et ses pouvoirs, par Robert Descimon, Alain Guery, Jacques Le Goff, Pierre Léveque, Pierre Rosanvallon, Paris, Éditions du Seuil, 1989). 2 Cuvîntul "temporal" (de la tempus, temporis) are în Evul Mediu o conotație religioasă, și se referă la tot ce ține de lu-mea materială sau de Universul vizibil, în opoziție cu "spiritualul" domeniul prin excelență al Bisericii romane a cărui sferă era divinul. 3 În realitate, avarii și bulgarii nu au ocupat niciodată
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
finele secolului al IX-lea în sudul Burgundiei feodum, feudurn, fevum), "feudul" sau "fieful" s-a substituit "beneficiului" carolingian în condițiile cînd acesta care fusese pînă atunci viager, nu neapărat corelat cu sistemul relațiilor de dependență personală și fără o conotație materială specifică a devenit ereditar, a fuzionat definitiv cu vasalitatea și s-a identificat cu precădere (dar nu exclusiv) cu posesiunea funciară (cf. François-Louis Ganshof, op. cit., p. 106-117; Joseph Calmette, op. cit., p. 19-22; Marc Bloch, op. cit., voI. I-II, passim
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Zernatto (1944). Urmărind "permutările semantice" ale termenului de națiune, Greenfeld a putut identifica nu mai puțin de cinci înțelegeri diferite succedându-se de-a lungul istoriei. Cuvântul națiune își are originea în latinescul "natio", care în semantica sa originală avea conotații peiorative, fiind utilizat pentru a descrie grupuri de străini ce proveneau dintr-o regiune geografică bine specificată. Nefiind cetățeni romani, statutul lor era evident inferior. Astfel, primul sens din lungur șir de semantici ale termenului de "națiune" este acesta: "un
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
13). Această înțelegere s-a perpetuat mult după prăbușirea lumii romane, fiind reperabilă în "națiunile" de studenți din universitățile medievale. Totuși, în noul context al mediului universitar, conceptul de "națiune" a fost reabilitat în sensul că s-a debarasat de conotațiile derogatorii. Merită insistat asupra faptului că națiunile universitare formau o categorie pur administrativă, cu valoare exclusivă în spațiul universității. Dincolo de zidurile academiei, categoria "națiunii" nu era operantă. Ca atare, în context universitar, termenul de "națiune" conferea o identitate situațională și
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
îi fac pe aceștia să se identifice din ce în ce mai mult cu românitatea contemporană. Originea. În calitatea sa de structură de rezistență mitică a conștiinței istorice românești și de piatră unghiulară a memoriei naționale, teza originii romane, a latinității pure, a preluat conotații sacrosancte. Pe de altă parte, această dogmă a latinismului incoruptibil al poporului român trebuia acomodată evidențelor empirice care probau infiltrarea unor elemente dacice în limba, cultura și obiceiurile românilor. Tensiunea funciară dintre dezideratul mitic al purității și constrângerile de ordin
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
aceasta din urmă este la rându-i redusă la istoria partidului. Pe fondul acestei conversii a naționalului în social, antreprenorii mnemonici însărcinați de partid să restructureze memoria românească efectuează o serie de "reșapări semantice" prin care întreaga ordine temporală cu conotații naționale pe care se fundamenta memoria românească este re-semnificată într-un registru socialist. Acest proces este evident în cazul a ceea ce am numit "calendaristica simbolică" a memoriei naționale, despre care am arătat că avea ca centru ziua de 10 mai
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]