2,866 matches
-
școlile și spitalele sau firmele economice pe care, de asemenea, sociologii le studiază pentru a surprinde tipurile de relații umane care se desfășoară în ele. În sfârșit, combinația grupurilor și organizațiilor formează societățile, care sunt cele mai cuprinzătoare forme de conviețuire socială. Sociologii sunt interesați cum funcționează aceste societăți și cum ele diferă unele de altele într-o serie de probleme ca distribuția resurselor sau rolul familiei și al relațiilor de rudenie în viața oamenilor. 1.1.1. Perspectiva sociologică O
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
reformate în arcul carpatic, orașe precum Sibiu sau Brașov, înzestrate cu tradiții tipografice încă din secolul al XVI-lea, au devenit centre de iradiere culturală, împrăștiind în universul rural înăuntrul cărora se aflau unde de cultură. În Transilvania, spațiu de conviețuire multietnic prin excelență, se poate observa cel mai frapant diferențele în rata de alfabetizare numeroaselor naționalități conlocuitoare (români, maghiari, sași, secui, evrei, rromi etc.), comparând contrastele cromatice în funcție de zonele locuite predominant de acestea. Dacă zonele ocupate de fostele scaune săsești
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mai autentică a vieții totale" (p. 66). Direcționându-și raționamentul pe calea polemicii cu doctrina românismului propusă de C. Rădulescu-Motru (1936) drept "catehismul noii spiritualități" românești evacuată de ortodoxie, Stăniloae protestează vehement subliniind centralitatea ortodoxiei ca polul spiritual al românismului: "o conviețuire de două mii de ani ne dă dreptul la o convingere aproape aprioristă că sufletul românesc a fost frământat și răscopt în mustul ortodoxiei" (Stăniloae, 1939, pp. 67-68). Sublimitatea expresivă a metaforei mustului în care s-a răscopt ortodoxia nu compensează
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de tot chinu-i și tot jindul./ Dar pân’ la urmă vrednic ea găsindu-l,/ Văzând adică dragostea-i umilă/ și zbuciumul, a prins de dânsul milă/ și se-nvoi în taină dumneaei/ Să-l facă soțul și stăpânul ei.”819 Conviețuirea lor are la bază un respect reciproc, o dorință de a respecta drepturile și libertățile fiecărui partener: „Așa se învoiră ei blajin:/ Ea șerb și l-a făcut, dar și stăpân:/ șerb în amor și 814 Derek Brewer, The Canterbury
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
antisociale, în primul rând crimele, sunt provocate de caracteristici ale creierului făptașilor. Aceste caracteristici sunt determinate în parte de gene, în parte de influențe care s au exercitat înainte de naștere sau în copilăria timpurie. De aceea respectarea sau încălcarea normelor conviețuirii sociale nu ar mai trebui să fie privite drept un merit sau o vină a indivizilor. Noile cercetări ar fi probat că în multe situații ei nu pot alege să facă ceva, și nu altceva. În acest sens, liberularbitru este
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
simțim, fie când a venit, fie când urmează să vină. Dialogul e firesc, tot așa cum sunt firești și convorbirile dintre noi, oamenii. Noi ne ajutăm unii pe alții, ne învățăm unii pe alții, ne dăm sfaturi, ne împlinim destinele în conviețuirea socială. Dumnezeu, fiind Creatorul nostru, Cel ce ne-a dat viață, veghează asupra noastră prin Providența Sa, este și El implicat în destinele noastre. Și, oare, nu-i drept să fie consultat, să fie rugat să intervină în viața noastră
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
a descoperit, totuși, existența unei relații semnificative între interacțiunea socială și stres. Nevoia de afiliere este profund conștientizată în momentul când o persoană se confruntă cu efectul "inimii sfărâmate"; este vorba de efectul declanșat de pierderea bruscă a relației de conviețuire existentă între două sau mai multe persoane pe o perioadă lungă de timp. Același efect se produce la un nivel mai scăzut și la persoanele care sunt îndepărtate din grupul din care făceau parte integrantă (Pânișoară, Pânișoară, 2005). Satisfacerea trebuinței
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
a întreține asemenea relații. Majoritatea vor să le evite sau să le elimine cât mai repede. Înainte de a ajunge la gestionarea relațiilor conflictuale, importantă este prevenirea acestora. Ca strategii posibile de prevenire a conflictelor există: • respecterea normelor și a regulilor conviețuirii sociale, ale întrajutorării; • strategii pentru anticiparea riscurilor de producere a conflictelor. Există astfel: - acorduri care anticipează și înlătură posibilitățile apariției lor; - deschiderea comunicării și a participării părților la decizie. • prevenirea escaladării conflictelor în curs. Se face prin detectarea precoce a
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și valorile dezirabile, unanim acceptate. Ea s-a angajat într-o relație de căsătorie cu o persoană recalcitrantă, consumatoare de alcool, cu un comportament antisocial - un vagabond. Nemairezistând acestui climat tensional, a hotărât să se despartă după câteva luni de conviețuire cu această persoană). In: Să înțeleg că mama s-a despărțit și... I: S-a recăsătorit cu tatăl meu de al doilea în perioada când eu aveam nouă luni... In: Deci, mama, când s-a recăsătorit, avea vârsta de... I
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
un rol decisiv asupra formării copiilor îl au modelele de comportament ale părinților, modele reținute prin extraordinara receptivitate și plasticitate caracteristice vârstei, internalizate și imitate cu o fidelitate surprinzătoare. Încă din primii ani de viață, copilul învață anumite reguli de conviețuire, anumite modele de comportament, însușindu-și într-o primă formă valori morale definitorii. În această perioadă el își însușește primele noțiuni legate de responsabilitate, noțiuni de bine și rău, de cinste-necinste. Relațiile pline de dragoste, căldură dintre părinți, atmosfera de
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
pretindă dreptul soțiilor de a-și legaliza amanții și de a ajunge astfel la un triunghi de genul "o femeie + doi bărbați". Ele au adăugat chiar că speră ca după cinci ani să obțină paritatea, adică să existe tot atâtea conviețuiri în trei cu o femeie câte vor fi cu un bărbat. Daltoniștii ne-au oferit o surpriză. Era ultimul grup (aproximativ 5% din populație) care suferea încă de pe urma gravelor discriminări. Trebuie să fii mai întâi daltonist ca să îți dai seama
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
acesteia, a Eului personal. K. Jaspers afirmă că istoria individuală a unei persoane se face în afara ei. În sensul acesta viața trebuie înțeleasă ca fiind o construcție atât autonomă și egocentrică în asimilarea obiectului, cât și socializată în ceea ce privește coexistența și conviețuirea ei în lume. Se desprinde de aici faptul că în cazul reacției participă atât persoana, cât și experiența de viață a acesteia. Reacția trebuie considerată, în acest caz, ca un tip special, neobișnuit de experiență, o „experiență-cheie” care modifică existența
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de o producție delirantă comună ambelor persoane. Pentru apariția acestui tip de delir sunt necesare următoarele condiții psihopatologice: o predispoziție la afecțiunea respectivă, rolul inductor al unui individ în cadrul acestui „cuplu”, o stare marcată de sugestibilitate care apare în condițiile conviețuirii îndelungate și apropiate cu bolnavul delirant, persoana indusă are un Eu slab, ușor de dominat în raport cu Eul tare și dominant al bolnavului, fiind, din acest motiv, influențată de acesta din urmă. Personalitatea delirantă Persoana umană este un subiect cunoscător. Ca
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
plină de ambiguități, ca o formă mascată de auto-protecție a instituțiilor sociale și a organizării politice în raport cu „ordinea” statuată. Cui se datorește această atitudine, pe care, de altfel, nimeni nu o contestă, fiind unanim acceptată și considerată ca fundamentul unei conviețuiri sigure în societate? La această întrebare J. Maritain răspunde: acțiunii de represiune și control pe care o exercită asupra Națiunii, considerată ca grup comunitar-uman, corpul politic și statul. Acest punct de vedere este acceptat de majoritatea specialiștilor (J.W. Burgess
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se urmărește înzestrarea copilului cu abilități de gestionare a resurselor proprii, fie ele comportamente, aptitudini sau abilități. Conform Dicționarului de Pedagogie conceptul de disciplină prezintă următoarele semnificații: din punct de vedere social, ea urmărește „acceptarea și supunerea la regulile de conviețuire socială stabilite, potrivit cu cerințele de organizare și ordonare ale muncii și vieții sociale”; din punct de vedere școlar, aceasta vizează „formarea elevilor în vederea respectării cu strictețe a cerințelor învățământului și a regulilor de conduită în școală și în afara școlii”. Lucrările
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
importante asupra limbii materne, datorită unor reflecții și unor eforturi conștiente la nivelul limbii literare, caracterizate prin asemenea intervenții voite. Aceasta nu presupune însă că limba populară rămîne inertă la impactul cauzat de poliglotismul vorbitorului. Există condițiile ca, în cazul conviețuirii în imediata vecinătate cu vorbitori nativi ai altor limbi, vorbitorul respectiv să-și însușească prin simpla influență a mediului și o altă limbă (sau alte limbi) decît cea maternă, eventual tot în primii ani de viață. De obicei, se produce
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
din limbile cunoscute. Mai mult, comparația poate genera efortul conștient de a modifica limba proprie, de obicei sub aspectul ei literar, pentru a corespunde anumitor exigențe. Calitatea de vorbitor al unei limbi (al limbii materne, desigur) este rezultatul nemijlocit al conviețuirii în comunitate. Prin această conviețuire, individul uman exersează aptitudinea limbajului prin folosirea unei limbi în relația cu obiectele lumii și în relația cu ceilalți componenți ai comunității. Sub acest aspect al relației cu ceilalți, vorbitorul deprinde exercițiul alterității, care nu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
comparația poate genera efortul conștient de a modifica limba proprie, de obicei sub aspectul ei literar, pentru a corespunde anumitor exigențe. Calitatea de vorbitor al unei limbi (al limbii materne, desigur) este rezultatul nemijlocit al conviețuirii în comunitate. Prin această conviețuire, individul uman exersează aptitudinea limbajului prin folosirea unei limbi în relația cu obiectele lumii și în relația cu ceilalți componenți ai comunității. Sub acest aspect al relației cu ceilalți, vorbitorul deprinde exercițiul alterității, care nu se rezumă însă la folosirea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
rolul modelator asupra conștiinței sociale colective, care se constituie și se manifestă prin intermediul celei individuale. De altfel, nici conștiința individuală și nici cea socială nu pot fi concepute în afara limbajului. Faptul că limbile se pot învăța, în ciuda complexității lor, prin conviețuirea în societate, demonstrează că cei care le învață sînt echipați biologic pentru a le însuși. Competența lingvistică Orice individ dotat cu facultatea de a vorbi este capabil de a se exprima în limba proprie cu corectitudine și de a interpreta
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
acest lucru. De la statul minimal, paznicul de noapte în viziunea clasicilor, până la statul omniprezent, totalitar, fiecare dintre noi poate să aleaga exemplul care-i este pe plac. Un lucru este sigur: statul, oricât de minimal ar fi, trebuie să existe. Conviețuirea în anarhie nu este posibilă. Însa important este ca el să acționeze în anumite limite, să fie un stat de drept. În concepția lui Friederich Hayek, acesta ar trebui să le dea indivizilor diferiți aceleași posibilități obiective, regulile să fie
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
fiind nevoit să se limiteze doar la contactele cu cei care îi înțeleg propria limbă. Același lucru se întamplă cu orice individ care trăieste într-o societate dată: este nevoit să accepte și să-și însușească anumite norme fără de care conviețuirea în interiorul societății respective nu ar fi posibilă, libertățile sale nu ar putea fi exprimate dar nici respectate. Libertatea umană nu este anulată complet, nu orice faptă a omului este dictată de zei. Dar orice încălcare a voinței acestora este pedepsită
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
iluminiști și dezvoltată în cadrul filosofiei politice din sec XVIII-lea și al XIX-lea. În acest cadru, corelația libertate - necesitate dobândește sensuri noi prin necesitate înțelegându-se nu atât legile naturii, cât și legile juridice, care exprimă stringențele inevitabile ale conviețuirii oamenilor în cadrul societății. Această corelație va sta la baza ideii statului de drept, stat în care fiecare cetățean este liber deoarece voința sa nu se subordonează nici unei alte voințe subiective,după cum afirmă J. J. Rousseau, nici unui ordin arbitrar ci numai
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
neputând niciodată pretinde să aibă altă slujbă decât aceea de a le servi și asculta”. J.J. Rousseau, I. Kant și alți gânditori ai secolului al XVIII-lea considerau că rolul legilor și al statului este de a asigura condițiile necesare conviețuirii oamenilor, desfășurării normale a vieții sociale, prin asigurarea respectării drepturilor și libertăților umane. În viziunea lor, statul se subordonează societății slujind-o prin crearea cadrului de drept necesar activității libere a oamenilor și a grupurilor sociale. Din nefericire secolul următor
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
înzestrat cu introspecție și cu posibilitatea de evaluare a propriilor capacități, va servi ca sursă de inspirație și pentru filosofia practică și politică. Filosofia politică a subiectivității se concentrează pe oameni, întrebând de ce au aceștia nevoie să-și reglementeze statal conviețuirea. Ea răspunde la această întrebare cu un experiment. Ea ignoră tot ceea ce omul datorează conviețuirii statale, plasându-l într-o stare fără stat, într-o stare naturală . În această stare, omul se eliberează de toate constrângerile statale; aici își poate
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
de inspirație și pentru filosofia practică și politică. Filosofia politică a subiectivității se concentrează pe oameni, întrebând de ce au aceștia nevoie să-și reglementeze statal conviețuirea. Ea răspunde la această întrebare cu un experiment. Ea ignoră tot ceea ce omul datorează conviețuirii statale, plasându-l într-o stare fără stat, într-o stare naturală . În această stare, omul se eliberează de toate constrângerile statale; aici își poate demonstra adevărata esență, tendința de autoprezervare. În calitatea lor de ființe care se auto-prezervă, oamenii
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]