KorAP: Find »[drukola/base=cost & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...108 109 110 ...7187 >

179,659 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756

cuprinzînd o parte de cost privat (intern) și o altă parte de cost extern. Denumim deci cost social suma costurilor interne și externe. Și, în această optică, vom spune că un efect extern există atunci cînd apare o diferență între costul social și costul privat. Costul extern se prezintă deci ca un element neluat în seamă de piață și suportat, integral sau în parte, de către membrii comunității. În general, producătorii și chiar și consumatorii unui bun toxic la origine nu suportă

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
de cost privat (intern) și o altă parte de cost extern. Denumim deci cost social suma costurilor interne și externe. Și, în această optică, vom spune că un efect extern există atunci cînd apare o diferență între costul social și costul privat. Costul extern se prezintă deci ca un element neluat în seamă de piață și suportat, integral sau în parte, de către membrii comunității. În general, producătorii și chiar și consumatorii unui bun toxic la origine nu suportă direct consecințele. Pentru

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
privat (intern) și o altă parte de cost extern. Denumim deci cost social suma costurilor interne și externe. Și, în această optică, vom spune că un efect extern există atunci cînd apare o diferență între costul social și costul privat. Costul extern se prezintă deci ca un element neluat în seamă de piață și suportat, integral sau în parte, de către membrii comunității. În general, producătorii și chiar și consumatorii unui bun toxic la origine nu suportă direct consecințele. Pentru ei, piața

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
și consumatorii unui bun toxic la origine nu suportă direct consecințele. Pentru ei, piața a funcționat pur și simplu. Totuși, alți indivizi au văzut utilitatea lor descrescînd. Este, de exemplu, cazul automobilului. Constructorii și utilizatorii nu țin seama decît de costurile private, dar pietonii din marile aglomerări urbane respiră gazul de eșapament, iar riveranii marilor axe de transport suportă zgomotul, poluarea atmosferică etc. Altfel spus, punctul de echilibru obținut spontan pe piață, plecînd de la costurile private, nu este un punct optimal

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
utilizatorii nu țin seama decît de costurile private, dar pietonii din marile aglomerări urbane respiră gazul de eșapament, iar riveranii marilor axe de transport suportă zgomotul, poluarea atmosferică etc. Altfel spus, punctul de echilibru obținut spontan pe piață, plecînd de la costurile private, nu este un punct optimal. El nu permite o bună afectare a resurselor și se impune o intervenție pentru ca acele cantități schimbate din bunul născător de toxine să se modifice pentru a reduce costul social. De la punctul de echilibru

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
spontan pe piață, plecînd de la costurile private, nu este un punct optimal. El nu permite o bună afectare a resurselor și se impune o intervenție pentru ca acele cantități schimbate din bunul născător de toxine să se modifice pentru a reduce costul social. De la punctul de echilibru trebuie ajuns la un alt punct ce semnifică o reducere a cantităților schimbate și o creștere a prețurilor. Într-o primă aproximare, se rămîne într-o logică comercială, operîndu-se o modificare a prețului. Dar, în măsura în care

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
reducere a cantităților schimbate și o creștere a prețurilor. Într-o primă aproximare, se rămîne într-o logică comercială, operîndu-se o modificare a prețului. Dar, în măsura în care Statul sau colectivitate decide să modifice echilibrul comercial, fixînd un preț care să acopere costurile sociale, poate să apară o reparație din partea acestora. Se poate cere, de exemplu producătorilor să plătească o redevență, numită "taxă pigoviană", cu referință la A.C. Pigou, care permite să fie indemnizate victimele poluării, sau pot fi puse în operă procedee

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
plătească o redevență, numită "taxă pigoviană", cu referință la A.C. Pigou, care permite să fie indemnizate victimele poluării, sau pot fi puse în operă procedee tehnice care să suprime sau să reducă poluarea. Prin astfel de metode se poate reduce costul social și obține internalizarea sa. Dar există și alte metode de internalizare. 2.2.2. Principiile internalizării Pentru a înțelege aspectele uneori surprinzătoare pe care le ia internalizarea, e necesar de precizat ceea ce diferențiază punctul de echilibru spontan al pieței

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
și alte metode de internalizare. 2.2.2. Principiile internalizării Pentru a înțelege aspectele uneori surprinzătoare pe care le ia internalizarea, e necesar de precizat ceea ce diferențiază punctul de echilibru spontan al pieței de punctul optimal, dacă ținem seama de costurile sociale. Acestea din urmă se pot descompune după cum urmează: costul privat suportat de producători pentru oferta adițională; costul extern internalizabil, în sensul că el reprezintă surplusul consumatorilor și al producătorilor; pierderea socială, sau partea de cost extern care excede surplusul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
Pentru a înțelege aspectele uneori surprinzătoare pe care le ia internalizarea, e necesar de precizat ceea ce diferențiază punctul de echilibru spontan al pieței de punctul optimal, dacă ținem seama de costurile sociale. Acestea din urmă se pot descompune după cum urmează: costul privat suportat de producători pentru oferta adițională; costul extern internalizabil, în sensul că el reprezintă surplusul consumatorilor și al producătorilor; pierderea socială, sau partea de cost extern care excede surplusul consumatorilor și al producătorilor, apărut odată cu producția suplimentară; Plasarea în

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
le ia internalizarea, e necesar de precizat ceea ce diferențiază punctul de echilibru spontan al pieței de punctul optimal, dacă ținem seama de costurile sociale. Acestea din urmă se pot descompune după cum urmează: costul privat suportat de producători pentru oferta adițională; costul extern internalizabil, în sensul că el reprezintă surplusul consumatorilor și al producătorilor; pierderea socială, sau partea de cost extern care excede surplusul consumatorilor și al producătorilor, apărut odată cu producția suplimentară; Plasarea în punctul optimal permite deci evitarea acestei pierderi sociale

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
dacă ținem seama de costurile sociale. Acestea din urmă se pot descompune după cum urmează: costul privat suportat de producători pentru oferta adițională; costul extern internalizabil, în sensul că el reprezintă surplusul consumatorilor și al producătorilor; pierderea socială, sau partea de cost extern care excede surplusul consumatorilor și al producătorilor, apărut odată cu producția suplimentară; Plasarea în punctul optimal permite deci evitarea acestei pierderi sociale nete ce se definește ca fiind parte de cost extern ce excede surplusul consumatorului și al producătorului. Se

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
consumatorilor și al producătorilor; pierderea socială, sau partea de cost extern care excede surplusul consumatorilor și al producătorilor, apărut odată cu producția suplimentară; Plasarea în punctul optimal permite deci evitarea acestei pierderi sociale nete ce se definește ca fiind parte de cost extern ce excede surplusul consumatorului și al producătorului. Se poate într-adevăr solicita utilizatorilor sau producătorilor să plătească o redevență echivalentă pe total cu pierderea socială. Dar aceasta nu va acoperi decît o parte din costul extern adițional, care nu

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
ca fiind parte de cost extern ce excede surplusul consumatorului și al producătorului. Se poate într-adevăr solicita utilizatorilor sau producătorilor să plătească o redevență echivalentă pe total cu pierderea socială. Dar aceasta nu va acoperi decît o parte din costul extern adițional, care nu va fi deci decît parțial inter-nalizat. Este deci preferabil să ne plasăm în punctul de optim. Pentru aceasta sunt posibile mai multe metode: prima a fost deja prezentată. Printr-o măsură administrativă, se va fixa prețul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
care "polua-torul plătește"; principiul subsidiarității poate de asemenea interveni în acest cadru. O inițiativă privată provenind de la utilizatori, va consta în a pro-pune o indemnizație producătorilor pentru ca ei să accepte să-și reducă oferta. O abordare interesantă, referitoare la internalizarea costurilor, îi aparține lui Ronald Coase. În această perspectivă, un efect extern este pur și simplu semnul de degradare a unui drept de proprietate. Dacă vecinul dvs. reușește să vă împiedice să dormiți cu vocea sa cultivată, înseamnă că dreptul dvs.

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
de rivalitate și de excluderabilitate. Reformulate într-o manieră juridică, aceste exigențe se exprimă astfel: un drept de proprietate este deplin atunci cînd există posibilitatea transferabilității, adică a vînzării și a exclusivității, adică absența interferențelor de tipul efectelor externe. Or, costul social reprezintă în mod cert o degradare a dreptului de pro-prietate privată. Originalitatea acestei noi abordări rezidă în faptul că ea nu justifică chestiuni cum sunt economia bunăstării sau intervenția economică a Statului. Configurația în care există carențe ale pieței

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
acesta trebuie restaurat, refăcut. Indemnizarea preventivă a unui poluator potențial de către cei care-i sunt victime nu este, din acest punct de vedere, decît o formă particulară de apărare a dreptului de proprietate prin alte mijloace. Ceea ce înseamnă că internalizarea costurilor sociale este mai întîi o problemă de definire și de apărare a dreptului la proprietate. Iar pentru a-l apăra, piața rămîne pentru R. Coase mijlocul cel mai bun. 2.2.3. Dezbaterea Coase Pigou Se poate spune că A.C.

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
atunci să fie suprimate și puterea publică ar trebui să intervină pentru a sancționa, prin tarificare și /sau reglementare, pe autorii efectelor străine negative; A doua școală de gîndire, reprezentată de Ronald Coase, reflectează asupra gradului de acceptabilitate a diferitelor costuri sociale, deoarece acestea nu trebuie și nu pot fi integral și sistematic eliminate. Cum a arătat autorul american, un cost social poate într-adevăr să fie compensat, deci suprimat, dacă drepturile de proprietate sunt respectate. Chiar în absența compensării, activitatea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
autorii efectelor străine negative; A doua școală de gîndire, reprezentată de Ronald Coase, reflectează asupra gradului de acceptabilitate a diferitelor costuri sociale, deoarece acestea nu trebuie și nu pot fi integral și sistematic eliminate. Cum a arătat autorul american, un cost social poate într-adevăr să fie compensat, deci suprimat, dacă drepturile de proprietate sunt respectate. Chiar în absența compensării, activitatea aflată la originea producerii efectelor externe poate de asemenea să procure un venit adițional comunității, iar acesta poate fi superior

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
poluării. Dar această abordare nu trebuie să conducă la considerentul că doar o intervenție publică în formă de reglementare ar fi soluția. În fapt, chestiunea efectelor externe se prezintă astfel: pînă unde se poate accepta desfășurarea unei activități generatoare de costuri externe, ce pot fi eventual compensate? Sau, în mod simetric, plecînd de la ce prag al costului extern trebuie considerat că e preferabil de închis respectiva activitate? Pentru a răspunde acestor întrebări, un raționament fondat pe modelul comercial și pe drepturile

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
formă de reglementare ar fi soluția. În fapt, chestiunea efectelor externe se prezintă astfel: pînă unde se poate accepta desfășurarea unei activități generatoare de costuri externe, ce pot fi eventual compensate? Sau, în mod simetric, plecînd de la ce prag al costului extern trebuie considerat că e preferabil de închis respectiva activitate? Pentru a răspunde acestor întrebări, un raționament fondat pe modelul comercial și pe drepturile de proprietate poate constitui o ieșire interesantă. Astfel, pentru H.Lepage, distrugerea accelerată a anumitor specii

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
depinde de reguli de drept și deci de prezența unei autorități care tranșează diferendele, dar și de existența unor procedee tehnice ce permit delimitarea proprietăților. În acest spirit a fost elaborată propunerea creării unei piețe a drepturilor de proprietate aplicată costurilor externe, care a fost numită "piață a drepturilor de a polua"22. Pentru a evita o dominație a polua-torilor aflați în poziție de forță, o autoritate publică determină cantitatea maximală totală de poluare de un anumit tip (bioxid de carbon

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
de a plăti dreptul de a polua. Ca și pe o piață unde oferta este inelastică, aici fiind vorba despre cantitatea maximă tolerată de poluare, nivelul cererii este cel care va determina prețul dreptului de poluare. Toate firmele pentru care costul modificării procesului de producție, unde intră și depoluarea prealabilă a efluenților, este inferior prețului dreptului de poluare, vor prefera să-și înceteze emisiile. Invers, cele care vor înregistra un cost superior, vor continua emisiile, cumpărînd drepturi de poluare, dar totalul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
va determina prețul dreptului de poluare. Toate firmele pentru care costul modificării procesului de producție, unde intră și depoluarea prealabilă a efluenților, este inferior prețului dreptului de poluare, vor prefera să-și înceteze emisiile. Invers, cele care vor înregistra un cost superior, vor continua emisiile, cumpărînd drepturi de poluare, dar totalul lor va fi atunci acceptabil. Principiul comercial al selecției, cu toate exigențele sale, este pus aici în serviciul apărării mediului de viață. Acesta este unul dintre rezultatele cele mai paradoxale

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
privată, el rezultă din confruntarea cererii cu oferta pe piață. În economia publică, acest lucru nu este întotdeauna posibil, fiind necesară intervenția Statului. Teoretic, alocarea eficientă a resurselor se realizează atunci cînd prețurile bunurilor și serviciilor sunt stabilite la nivelul costurilor marginale. Dar cum nu toate prețurile pot fi egale cu costul marginal, se pune problema mărimii abaterii. În general, se apreciază că dacă cererea este elastică pentru un anumit bun, prețul ar trebui stabilit cît mai aproape de costul său marginal

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]