KorAP: Find »[drukola/base=crăpa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...108 109 110 ...131 >

3,263 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785

prezenți ar fi suportat mai ușor cîte o măciucă în cap. Se uită unii la alții și constată că problema este mai complicată. Pascu nu se dă bătut și aruncă ultimul cartuș. Punem un robinet. Dar iarna? Iarna îngheață și crapă. Doamna Catinca, care a lucrat în domeniu, vine cu o observație solidă. Să știți că bețivanii nu se spală pe mîini. Eu am văzut că nici măcar unul dintr-o sută nu se spală pe mîini după ce face pipi. Proiectul trebuie

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
pe altul de după el pe listă. Ce nervos era Donose! A alergat la doamna Colentina și a cerut ferm să-l bojgonească pe șef. Să-i meargă ca la cei nebuni... Să moară? se miră baba. Da, să moară, să crape, să-l ia dracul, să dea ortul popii. Văleu, asta costă, nu glumă. Dau tot ce am dacă crapă diavolul. Donose a început să vorbească singur pe stradă, a slăbit mult și sărăcia și-a făcut apariția. M-am întîlnit

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
să-l bojgonească pe șef. Să-i meargă ca la cei nebuni... Să moară? se miră baba. Da, să moară, să crape, să-l ia dracul, să dea ortul popii. Văleu, asta costă, nu glumă. Dau tot ce am dacă crapă diavolul. Donose a început să vorbească singur pe stradă, a slăbit mult și sărăcia și-a făcut apariția. M-am întîlnit cu el întîmplător și am fost uimit de transformarea sa. Ești bolnav? întreb oarecum neutru. Nu. Mă omoară însă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
bolnav? întreb oarecum neutru. Nu. Mă omoară însă idiotul. Ce idiot? Șeful. Dar ai fost cel mai fidel susținător al său. Am fost un prost, un tîmpit. Deci acuma nu mai ești? Ba sînt și acum. Ar trebui să-i crăp capul năpîrcei. Deloc mirat și prea puțin interesat am scurtat convorbirea, deși Donose dorea prelungirea ei. Acum ce s-o fi întîmplat prin ceruri sau prin regatul lui Scaraoțchi nu știu exact. Poate întîmplarea a jucat și ea un rol

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
mare valoare. Sînt fascinat de rubinele, smaraldele și diamantele care au fost motiv pentru a curma vieți, pentru a produce durere și suferință sufletească. De unde ați luat-o? mă ia gura pe dinainte. Luat-o? Glumiți. Am cumpărat-o. Bogătanii crăpau de foame, le dădeau pe nimic. Adică chilipir... mai înțep eu. Chilipir? Asta i-a scăpat de la moarte. Piesa asta a salvat trei vieți. Soția și cei doi copii, că el a murit la Canal. Mă cutremur. Omulețul ăsta chiar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
sînt clampă. Mă duc după. Hai la frigider. Nu mă simt deloc un sabotor al democrației și urc dealul cu bătrînul Leo. Ce făceam era o rușine și mă miram că n-o simt, iar obrajii mei nici vorbă să crape datorită acestei fapte rușinoase. Îi umplu paharul la refuz, mai aduc o sticlă plină și apoi, fără nici o mustrare de conștiință, îl împing în stradă. Era clampă votantul hoțului. Ca de obicei, moșul se culcă pe pămînt și adoarme butuc

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
de tot și de data asta. Dar este cam bolnav, palid și cu ochii înfundați în cap. N-o mai duce mult! Pușchea pe limba matale, Bădie. Ce ți-a făcut ca să te bucuri așa de răul lui? Dacă ăsta crapă, la generale sîntem șăfi. Ferească Dumnezeu! Așa faci politică? Ei, nu, dar dacă ar crăpa, ce credeți că nu o să-i duc o coroană de flori? Așa era Bădia, om cu suflet de creștin pentru adversarii care crapă. Eu încerc

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
în cap. N-o mai duce mult! Pușchea pe limba matale, Bădie. Ce ți-a făcut ca să te bucuri așa de răul lui? Dacă ăsta crapă, la generale sîntem șăfi. Ferească Dumnezeu! Așa faci politică? Ei, nu, dar dacă ar crăpa, ce credeți că nu o să-i duc o coroană de flori? Așa era Bădia, om cu suflet de creștin pentru adversarii care crapă. Eu încerc să schimb discuția dar el se încăpățînează să-mi spună planul lui. Dacă, mă rog

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
Dacă ăsta crapă, la generale sîntem șăfi. Ferească Dumnezeu! Așa faci politică? Ei, nu, dar dacă ar crăpa, ce credeți că nu o să-i duc o coroană de flori? Așa era Bădia, om cu suflet de creștin pentru adversarii care crapă. Eu încerc să schimb discuția dar el se încăpățînează să-mi spună planul lui. Dacă, mă rog, crapă Satana, eu zic să-l punem în locul lui pe Scaroțchi ăla de profesor. Este omul nostru! Bădie, te-ai prostit de tot

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
ce credeți că nu o să-i duc o coroană de flori? Așa era Bădia, om cu suflet de creștin pentru adversarii care crapă. Eu încerc să schimb discuția dar el se încăpățînează să-mi spună planul lui. Dacă, mă rog, crapă Satana, eu zic să-l punem în locul lui pe Scaroțchi ăla de profesor. Este omul nostru! Bădie, te-ai prostit de tot, du-te după articolele de protocol. Vin oamenii ăia și să-i primim frumos. Alerg, nea Costică, alerg

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
publicul prost. Să creăm o societate... modernă, funcțională... Chiar dacă n-ar fi fost așa de urît, zău că nu l-aș fi votat. Mai mult, cînd îl vedeam cum pupă blonda aia în public, cu ostentație, îmi venea să-i crăp bostanul ăla hidos. Unde mai pui că n-am văzut-o niciodată, pe fata asta minunată, să scuipe după ce o săruta monstrul. Sau măcar să se șteargă discret la gură! Îmi vine să plesnesc de ciudă. Eu sînt cult, om cultivat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
mine, de pleașcă. În loc să spui săru' mîna, tu mă crezi... Un prost, bolborosește filozoful. O să vezi tu cine este prost! Stai aici fără să faci nimic pînă o pocni Soarele. De la mine pomană nu mai capeți! Te asigur că o să crăpi de lipsa băuturii, nu de pîrjoleală! După o săptămînă, Vasile Pantalon sorbea tacticos din țuica mea și arunca fumul de țigară în sus. Vorbea încet, tainic: Electronii se vor prăbuși pe nucleu și se va forma o stea pitică albă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
Ia nu mai cobi! Ce, ți l-am rupt eu? În fond, ce vrei? Nu ne amestecăm în treburile naturii. Dar tu ai luat penicilină cînd aveai gîlci... Am luat să-mi treacă, ce, n-aveam voie? Altfel ai fi crăpat, da? Poate. Deci, te-ai amestecat în treburile naturii. Ia ascultă, dom'le, ce ai cu mine? Ajută-mă. Dinu devine moale. A luat puiul în brațe și începe să se lamenteze. Are ochii în lacrimi. Crezi că sînt de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
v-am dat Crimeea, v-am dat estul cu Harkov cu tot! țipă rusnacii. Ne-ați dat și foamete și ne-ați omorît! Și așa erați cam mulți. Să nu vă amintim cum v-ați dat cu nemții cînd ne crăpa măseaua!? Nu vă mai vrem. Dorim libertate! Vă dăm gaz ieftin, petrol, credite de miliarde de dolari, ce naiba mai vreți? Să vă cărați acasă! De ce, mă? Să ne vină și nouă rîndul la os. Să furam și noi, să belim

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
pe un canal sportiv. Avea lîngă pat și papuci de odaie. Cînd mă vede, se ridică, încalță papucii și-mi rîde cu gura pînă la urechi. Dom' primar, scoate-mă de la ăștia... Ce-ai făcut, nenorocitule? Am greșit, n-au crăpat jigodiile... de unde să știu că nu-s crăpați? Dumnezeule, dar ce-ai gîndit, omule? Ce ți-a trecut prin minte?! Ei, aveau ceva lovele, bijuterii și aparate... Dar cum, cum ai intrat la ei? Ceream de lucru și le-am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
răspunde fratele meu din Romînia. Au murit mulți oameni din cauza arșiței. Mașina plutește, n-am transpirat de 4 zile și la mine în țară se moare de căldură. Apoi se va muri de frig. Pentru că iarna e invers. La noi, crapă pietrele de frig, iar aici iarăși este bine. Înghit în sec și trec la alte gînduri. Brännö Rödsten Încercam un sentiment ciudat, nedefinit complet, cu contururi opace, și poate și un pic de detașare față de viața de toate zilele. În

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
În bucătărie, miroase frumos a "coptură", frigiderul e tixit cu fel de fel de răcoritoare și cu bere din belșug. Stăm în fotolii, cu fețele spre apele fiordului, și pacea se așterne în sufletele noastre. Telefonul sună discret. Ți-a crăpat o țeavă în apartament, mă anunță panicat amicul meu din România. E atît de grav? Apa a ajuns cu două etaje mai jos. Ai lăsat cheile la cineva? Nu. Ce facem? Sparge ușa, distruge totul, fă ce vrei. Amicul meu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
hoț, ajutați-mă să-l duc la spital. Merg la locul faptei. Acolo nu găsesc nimic, doar o baltă de sînge. Nu, n-a plecat singur, nu putea, este imposibil, doar cunosc... Și aveți milă de bandiți? Dacă o fi crăpat, să-i fie de bine, spune polițistul. Notați-vă numele meu, doctorul Ortiz, de la Spitalul de acolo. Plictisit, polițistul pleacă. Dar doctorul n-are liniște, se întoarce la spital, poate l-au dus acolo. Povestește colegilor, se dau telefoane pe la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
mai lente și, deși eram singur pe o autorută largă ca o pistă de aerodrom, fără marcaje, fără delimitare de bandă, mă gîndesc că, cine știe ce se poate ivi în față. Capul devine cam greu și simt pulsul în nări. Acuma crapă un vas, mă gîndesc indiferent. Dacă ar crăpa, nu-i rău, mai scade tensiunea, îmi răspund neutru. Sînt ud complet și cu o batistă udă îmi șterg transpirația de la ochi. Stropi mari se adunau pe sprîncene și cînd se făcea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
autorută largă ca o pistă de aerodrom, fără marcaje, fără delimitare de bandă, mă gîndesc că, cine știe ce se poate ivi în față. Capul devine cam greu și simt pulsul în nări. Acuma crapă un vas, mă gîndesc indiferent. Dacă ar crăpa, nu-i rău, mai scade tensiunea, îmi răspund neutru. Sînt ud complet și cu o batistă udă îmi șterg transpirația de la ochi. Stropi mari se adunau pe sprîncene și cînd se făcea plinul, năvăleau în ochi. Reacția era o usturime

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-s chiar atît de nătărău. Mă supăr dacă crezi că... Zău, nu cred nimic, parol, pe onorul meu... Mă fac niznai și torn cuminte pălincă. Eram student în anul patru și eram virgin... Ei, să lăsăm lucrurile intime, spun cinic, crăpînd de curiozitate. Se face că nu aude și continuă monoton. Aveam o prietenă, studentă în anul doi. Eram prieteni de un an, ne iubeam foarte mult și am convenit ca, în sfîrșit "s-o facem". Ce? Ei, pricepi tu. Amîndoi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
mai la vale și-mi intră în ochi. Mă ustură ochii și scot batista leoarcă. Mi-i tare sete. O să comand patru beri, sau mai bine cinci. Să-mi ajungă. Le sorb repede, cu înghițituri mari și lacome. Să-mi crape burta. Să fie ca un butoi cu bere, dar rece, rece tare. Nu-mi mai trebuie cafea. Pantalonii se lipesc de picioare. Uf, ce scîrboasă senzație. Buzele le simt uscate, deși sînt ude și ele. Mă uit la ceas. A

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842

încăpere a clopotelor, o galerie superioară și în sfârșit terasa de unde ți se deschide o vastă panoramă a Iașului.” Si a dealurilor albastre ale acestuia, aș adăuga eu. Pe fața turnului scrie: „Această veche clopotniță în urma focurilor și cutremurelor întâmplate, crăpând, amenința a se surpa. Chibzuitu-sa deci a se mai ușura dându-se jos partea înălțată de Meletie Egumenul Mănăstirii Golia, la anul 1855, și păstrându-se numai partea zidită din vechime, restauratu-sa așa cum se vede în al 33-lea

Ruga de seară by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
angării, orice ar ieși pe alte crâșme aice în târgu, de toate să fie în pace și în scuteală.” - Să mai adăugăm, mărite Spirit, că în 1802, la 14 octombrie, a fost un mare cutremur, în urma căruia pereții bisericii au crăpat tare. Pentru asta biserica a fost demolată și rezidită, fiind gata la 1807, în vremea lui Mihail Sturza voievod. Dintre icoanele catapetesmei, câteva sunt pictate de Eustatie Altini, pictor care și-a găsit și odihna aici. În biserică se află

Ruga de seară by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365

și steagurile lor, cu cruci în vârf, apoi cei cu torțe, apoi preoții doi câte doi, în sfârșit patriarhul cu mitropolitul. Când patriarhul cu crucea în mână ajunse la malurile râului, el găsi apa înghețată, căci dimineața era ger de crăpau pietrele. Atunci oamenii sparseră gheața și patriarhul aruncă crucea în apă de trei ori, în care timp se cânta un imn. După aceea, mulțimea își umplu ulcioarele din râu, iar preoții cufundară în apă un număr mare de copii. Pe

Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu (2012) [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]