2,854 matches
-
Puchenii Mari (în trecut, Puchenii Crainici, Pucheni, precum și Răstoaica sau Răstoeni) este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Miroslăvești, Moara, Odăile, Pietroșani, Puchenii Mari (reședința), Puchenii Mici și Puchenii-Moșneni. Comuna se află în zona de câmpie din sudul județului, pe malul stâng
Comuna Puchenii Mari, Prahova () [Corola-website/Science/301719_a_303048]
-
a început un proces de comasare a acestor comune, incluse acum în plasa Câmpul, a cărui reședință a devenit comuna Puchenii Moșneni. Astfel, în 1925, comuna Puchenii Mici fusese desființată, satele ei fiind arondate comunei Puchenii Mari, denumită atunci "Puchenii Crainici"; tot atunci, comuna Puchenii-Miroslăvești a fost desființată și inclusă în comuna Puchenii Moșneni. Comuna Pietroșani, cu satele Pietroșani și Pușcași, avea 1497 de locuitori. În 1950, comunele au trecut în raionul Ploiești din regiunea Prahova și apoi (din 1952) din
Comuna Puchenii Mari, Prahova () [Corola-website/Science/301719_a_303048]
-
Avrig]], datat în anul [[1627]]. În conscripțiile secolului al XVIII-lea se menționează existența unor racoviceni care îndeplineau diferite funcții pe lângă castelanii de la [[Turnu Roșu]], pe lângă organele scăunale de la [[Tălmaciu]], precum și pe lângă cele două curți din sat, ca: plăieși, călărași, crainici, libertini etc., „slujbe” care implicau o minimală știință de carte. Ținând cont de aceștia dar și de faptul că în conscripțiile amintite sunt menționați numeroși preoți care îndeplineau funcțiile de „grămătici” , cum a fost cazul lui Ioan Vasile în 1721
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
Șeful Procuraturii generale) . De asemenea militarii unității din Brad au luat poziție de tragere pe Dealul Măgura iar satul a fost împânzit de securiști și milițieni. Salvarea locuitorilor s-a datorat lui Emil Georgescu (cel care ulterior va deveni celebrul crainic al postului de radio „Europa Liberă”) precum și colonelului de securitate Baicu, care convinși de nedreptățile făcute țăranilor, s-au opus oricărei forme de represiune, iar țăranii au primit terenuri agricole în schimbul celor confiscate, unele la distanțe de peste 30 de Km
Șteia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300561_a_301890]
-
în întreaga Transilvanie, administrația Regatului Ungar s-a suprapus unei structuri sociale românești mai vechi. Urmele acesteia în Cizer se pot distinge în menționarea voievodului Petru din Cizer la 1449 și a voievodului Grigore Baboș care conducea în 1594 peste crainicii satelor Cizer, Boian, Ponița, Hurez, Stârci, Ratin și Wayfalua (Pria). Începând cu secolul 17 avem primele date despre locuitorii satului. Astfel în 1658 a fost consemnate 22 de sesii iobăgești, aparținătoare de Cetatea Șimleului, în partea posedată de principele Transilvaniei
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
de Comitatul Crasna. În comitatul Crasna, ca și în întreaga Transilvanie, administrația Regatului Ungar s-a suprapus unei structuri sociale românești mai vechi. Urmele acesteia în Pria se pot distinge în menționarea voievodului Grigore Baboș care conducea în 1594 peste crainicii satelor Cizer, Boian, Ponița, Hurez, Stârci, Ratin și Wayfalua. Acesta din urmă, fiind menționat doar sub forma de sat al voevodului, ar putea fi identificat cu satul Pria, singurul care lipsește de pe Valea Cizerului și a afluenților ei. În anul
Pria, Sălaj () [Corola-website/Science/301824_a_303153]
-
Șimleu de la 1594 se amintește că, în toamna acelui an, domeniul Șimleului cuprindea 50 de localități dintre care două sunt târguri (Șimleu și Crasna). Din cele 48 de sate, 37 erau românești și aveau organizare proprie, instituții specifice, voievozii și crainicii lor. Satul Marin avea în frunte pe voievodul Pavel (Paal Waida). Voievodatul cuprindea doar satul Marin și era înscris cu 47 de supuși. Studiile făcute de Wolf (1983) arată că, în 1571 a intervenit o înțelegere între Volfgang și Cristofor
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
în multe privințe, un reprezentant tipic al tradiționalismului gândirist), «Viața românească», «Bilete de papagal», «Gând românesc» etc. Își consolidează imaginea de poet prin volumul «Vocile singurătății» (București, 1937), pendulând între un tradiționalism cu nuanțe expresioniste (mai mult pe linia lui Crainic decît a lui Blaga) și un simbolism întârziat (înrudit cu cel al ultimului Goga), dar cuceritor prin puritatea trăirii și a expresiei («E-n lucruri câte-un suflet și câte-un epitaf; / Imaginile seacă și se prefac în gând; / În
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
soarta ce i-a fost rezervată și jertfă uriașă care îi stătea în față. Crezul sau a devenit crezul unei întregi generații. Din 1963, după eliberarea din închisoare, a fost amenințat permanent, urmărit de Securitate. A colaborat - ca și Nichifor Crainic, teoreticianul fundamentalist al „statului etnocratic”, poetul și editorul revistei "Gândirea" sau că preotul legionar Ion Dumitrescu Borșa, unicul supraviețuitor postbelic al echipei gardiste combatante în Spania - la "Glasul Patriei" (mai tarziu "Tribuna României"). În acest ziar, destinat românilor din diaspora
Radu Gyr () [Corola-website/Science/298578_a_299907]
-
Heraldica ["lat." heraldus, "fr." héraut - crainic] este știința specială a istoriei care are drept scop stabilirea principiilor teoretice, cercetarea, interpretarea și evoluția stemelor unui stat, oraș, familie, corporație etc. Utilizarea heraldicii, ca manifestare simbolică, este atestată încă din preistorie, evoluând odată cu societatea și ajungând în Evul
Heraldică () [Corola-website/Science/298668_a_299997]
-
decembrie 1889, Bulbucata, județul Vlașca - d. 20 august 1972, Mogoșoaia) a fost un teolog, scriitor, poet, ziarist, politician, editor, filosof român și important ideolog rasist, de extremă dreaptă. În perioada de început a mai folosit pseudonimele Victor Rațiu (1908), D. Crainic (1909), D.I. Crainic, D.I. Nichifor, N. Crainic (1910), Victor Mărginaș. Din aprilie 1926 este numele lui legal. În 1940 este ales membru al Academiei Române (pe locul devenit vacant al lui Octavian Goga), exclus în 1945 și reconfirmat post-mortem în 1994
Nichifor Crainic () [Corola-website/Science/298724_a_300053]
-
județul Vlașca - d. 20 august 1972, Mogoșoaia) a fost un teolog, scriitor, poet, ziarist, politician, editor, filosof român și important ideolog rasist, de extremă dreaptă. În perioada de început a mai folosit pseudonimele Victor Rațiu (1908), D. Crainic (1909), D.I. Crainic, D.I. Nichifor, N. Crainic (1910), Victor Mărginaș. Din aprilie 1926 este numele lui legal. În 1940 este ales membru al Academiei Române (pe locul devenit vacant al lui Octavian Goga), exclus în 1945 și reconfirmat post-mortem în 1994. Nichifor Crainic a
Nichifor Crainic () [Corola-website/Science/298724_a_300053]
-
august 1972, Mogoșoaia) a fost un teolog, scriitor, poet, ziarist, politician, editor, filosof român și important ideolog rasist, de extremă dreaptă. În perioada de început a mai folosit pseudonimele Victor Rațiu (1908), D. Crainic (1909), D.I. Crainic, D.I. Nichifor, N. Crainic (1910), Victor Mărginaș. Din aprilie 1926 este numele lui legal. În 1940 este ales membru al Academiei Române (pe locul devenit vacant al lui Octavian Goga), exclus în 1945 și reconfirmat post-mortem în 1994. Nichifor Crainic a studiat teologia la Seminarul
Nichifor Crainic () [Corola-website/Science/298724_a_300053]
-
D.I. Crainic, D.I. Nichifor, N. Crainic (1910), Victor Mărginaș. Din aprilie 1926 este numele lui legal. În 1940 este ales membru al Academiei Române (pe locul devenit vacant al lui Octavian Goga), exclus în 1945 și reconfirmat post-mortem în 1994. Nichifor Crainic a studiat teologia la Seminarul Central (1904-1912) și apoi la Facultatea de Teologie (1912-1916) din București. În perioada facultății a fost cântăreț la Biserica Zlătari. După terminarea studiilor, a dorit să devină preot al acestei biserici, dar deși a fost
Nichifor Crainic () [Corola-website/Science/298724_a_300053]
-
în activitatea de profesor și în lirica sa. A obținut doctoratul în filosofie la Viena. Își desfășoară activitatea în calitate de profesor universitar la Seminarul Teologic de la București și la Facultatea de Teologie de la Chișinău. Este creatorul curentului gândirist axat pe „autohtonism”. Crainic a debutat ca poet în 1906, în perioada când era elev la seminar, cu poezia "La horă" publicată în revista școlară "Spre lumină", unde semnează cu numele real, Ion Dobre. A condus revista „Flamura” și, după strămutarea revistei „Gândirea”, una
Nichifor Crainic () [Corola-website/Science/298724_a_300053]
-
lăsa să se înțeleagă - inițiatorul curentului gândirist, axat pe autohtonism, neo-ortodoxism și naționalism. În "Gândirea" au apărut numeroase articole și eseuri programatice care vor defini orientarea politică naționalistă a curentului gândirist, tributar ortodoxismului militant și prezentând similitudini cu fascismul italian. Crainic a considerat chiar că nazismul (național socialismul german) era opțiunea ideală, cea mai corectă pentru România. A publicat mai multe articole în care a elogiat regimul lui Benito Mussolini. A elaborat apoi, în 1938, teoria „statului etnocratic" în lucrarea „Ortodoxie
Nichifor Crainic () [Corola-website/Science/298724_a_300053]
-
elogiat regimul lui Benito Mussolini. A elaborat apoi, în 1938, teoria „statului etnocratic" în lucrarea „Ortodoxie și etnocrație”. De asemenea,a colaborat la publicații precum „Sfarmă-Piatră” și „Buna Vestire”, oficiosul Mișcării Legionare. Dumitru Stăniloae îl descrie cu următoarele cuvinte: „Nichifor Crainic este cel dintîi teolog român din epoca modernă a istoriei noastre care scoate teologia din cercul strîmt și ocolit al specialiștilor, prezentînd-o, într-o formă impunătoare, atențiunii generale a lumii intelectuale... Nichifor Crainic înnoiește prin reactualizarea tradiției într-o teologie
Nichifor Crainic () [Corola-website/Science/298724_a_300053]
-
Stăniloae îl descrie cu următoarele cuvinte: „Nichifor Crainic este cel dintîi teolog român din epoca modernă a istoriei noastre care scoate teologia din cercul strîmt și ocolit al specialiștilor, prezentînd-o, într-o formă impunătoare, atențiunii generale a lumii intelectuale... Nichifor Crainic înnoiește prin reactualizarea tradiției într-o teologie care se mulțumea cu cîteva coji din această tradiție, primite pe calea și de multe ori prin interpretarea ocolită a teologiilor apusene”, săvîrșind “o adevărată restaurare a teologiei românești în duhul ortodox”. Crainic
Nichifor Crainic () [Corola-website/Science/298724_a_300053]
-
Crainic înnoiește prin reactualizarea tradiției într-o teologie care se mulțumea cu cîteva coji din această tradiție, primite pe calea și de multe ori prin interpretarea ocolită a teologiilor apusene”, săvîrșind “o adevărată restaurare a teologiei românești în duhul ortodox”. Crainic, fiind profesor la Facultatea de Teologie a Universității din București, a dezvoltat o întreagă exegeză teologică pentru a demonstra că Vechiul Testament nu ar fi evreiesc, că Iisus nu ar fi fost evreu și că Talmudul ar fi fost creat ca
Nichifor Crainic () [Corola-website/Science/298724_a_300053]
-
și distrugere a creștinilor. În 1968 Nicolae Manolescu îl include într-o antologie de poezie, care avea să fie interzisă, atât din cauza prezenței poeților condamnați în cadrul așa-zisului proces al ziariștilor fasciști din 1945 și a celor din exil (Nichifor Crainic, Radu Gyr, Aron Cotruș, Ștefan Baciu), cât și din cauza absenței unor scriitori proletcultiști ca Mihai Beniuc și Eugen Jebeleanu. Acest episod este semnalat de Monica Lovinescu în revista "Destin" apărută în Spania, care face o analiză a polemicii iscate atunci
Nichifor Crainic () [Corola-website/Science/298724_a_300053]
-
Spania, care face o analiză a polemicii iscate atunci în România. Împotriva lui George Ivașcu, înverșunat contestatar al antologiei semnate de Manolescu, scriitoarea din exil remarcă, la p. 131: "Singurul criteriu cu putință privind trecutul este cel estetic. Poezia unui Crainic este inclusă în antologie iar nu articolele sale politice. Atunci? Luptele trecutului și ciocnirile ideologice aparțin istoriei, cel mult istoriei literare. Operele, literaturii. Totul e de a ști dacă poezia unor Crainic, Gyr sau Crevedia înfruntă timpul ca poezie. Acesta
Nichifor Crainic () [Corola-website/Science/298724_a_300053]
-
putință privind trecutul este cel estetic. Poezia unui Crainic este inclusă în antologie iar nu articolele sale politice. Atunci? Luptele trecutului și ciocnirile ideologice aparțin istoriei, cel mult istoriei literare. Operele, literaturii. Totul e de a ști dacă poezia unor Crainic, Gyr sau Crevedia înfruntă timpul ca poezie. Acesta este tărâmul pe care-l alesese Nicolae Manolescu, și era singurul justificat (Monica Lovinescu, Asaltul umbrelor, în "Destin", Madrid, 1969, 19-20, p. 126-135). Pe plan politic s-a plasat la extrema dreaptă
Nichifor Crainic () [Corola-website/Science/298724_a_300053]
-
apărut la București în 25 ianuarie 1932 și suspendat la 24 martie 1932 din ordin guvernamental, apoi reapărut la 9 iunie al aceluiași an, până la 29 decembrie, când este din nou suspendat ca urmare a unui virulent articol al lui Crainic, îndreptat contra lui Carol al II-lea, Elenei Lupescu și camarilei regale, articol intitulat „Țara regelui Wieder și a reginei Duduca”. După asasinarea primului-ministru I.G. Duca, Crainic este arestat, împreună cu conducerea legionară și cu alți opozanți ai regimului, fiind acuzat
Nichifor Crainic () [Corola-website/Science/298724_a_300053]
-
când este din nou suspendat ca urmare a unui virulent articol al lui Crainic, îndreptat contra lui Carol al II-lea, Elenei Lupescu și camarilei regale, articol intitulat „Țara regelui Wieder și a reginei Duduca”. După asasinarea primului-ministru I.G. Duca, Crainic este arestat, împreună cu conducerea legionară și cu alți opozanți ai regimului, fiind acuzat că ar fi fost instigatorul moral al asasinatului. La procesul ce a urmat, a fost achitat. Momentul 23 August 1944 l-a găsit în București având dublă
Nichifor Crainic () [Corola-website/Science/298724_a_300053]
-
Gălănești care-i face un buletin de identitate pe numele de Ion Vladimir Spânu. Se ascunde prin diferite sate din Transilvania, în casele unor preoți care-i fuseseră elevi la Teologie. Din primăvara anului 1945 încep persecuțiile împotriva lui Nichifor Crainic. Trimiterea lui în judecată este salutată de Scânteia, într-un articol special din rubrica "Activitatea Tribunalului special. Noi criminali de război, în cercetarea Tribunalului Poporului", destinată să semnaleze "elementele reacționare" care puteau pune în pericol procesul de sovietizare a țării
Nichifor Crainic () [Corola-website/Science/298724_a_300053]