3,256 matches
-
chiuie. Ar fi putut să zboare din barcă în orice clipă și probabil că asta avea să se și întâmple la cât de aplecată stătea peste bord, fluturându-și degetele prin apă. Pielea capului a început s-o gâdile, ca și când craniul i-ar fi fost plin cu bule de oxigen. Jina s-a dus împleticindu-se până în partea din spate a bărcii, ținându-se cât putea de bine pe picioare, ca să facă față valurilor. Îl vezi ? a strigat ea ca să acopere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
puternică decît trecerea timpului. Ființa noastră o absoarbe În celule, nu știu unde, În ADN, fiindcă ea nu ține numai de memorie. Iată, ca dovadă, reprezentările mele vizuale: ele se produc obligatoriu Înaintea ochilor Îndreptați asupra lumii, nici vorbă să răsară Înăuntrul craniului. Imaginile generate spontan se situează numai În bătaia... să zic a privirii? Nu. Spun mai bine a fantomei privirii. Dar se alcătuiesc toate În afara mea, din materie luminoasă, oricît de intens colorate sau de stinse ar fi ele. — Nemaipomenit! N-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
prin urmare, o ia În amonte pe firul gîn durilor, al imaginilor Împletite una Într-alta pînă la capăt, În spate, sub occipital, pe cîmpul vizual. Bunul meu prieten, regretatul, de neuitatul poet Cristian Popescu, declama că visul zace Înăuntrul craniului ca un cristal, iar pentru a-l citi trebuie să-l scoți de acolo. La fel și Înțelepciunea syriotă: va constata mai Întîi că, pe cîmpurile cerebrale 17, 18 și 19 ale lui Ruby, ale mele adică, e o dezordine
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
avut loc „dezgropăciunea“... S-au adunat ai mei la marginea gropii, a fost o slujbă de pomenire, s-a servit niște vin, țuică etc., a plecat popa, iar bunicul din partea mamei a sărit în groapă și a luat în mână craniul, mângâindu-l: „Măi cuscre, măi, să nu vii matale la nunta copiilor?! Știi ce frumos a fost? Mare păcat... Dar ți-aduci aminte cum te-am cărat eu în spate?“... Apoi, cumva stânjenit, s-a întors către tata și i-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
Măi cuscre, măi, să nu vii matale la nunta copiilor?! Știi ce frumos a fost? Mare păcat... Dar ți-aduci aminte cum te-am cărat eu în spate?“... Apoi, cumva stânjenit, s-a întors către tata și i-a întins craniul: „Uite, ia spune și tu ceva lu’ taică-tu!“. Tata ce să mai zică? DISPLAY Furtună într-un cub cu apă Diana SOARE Marea, într-un du-te-vino înspumat, aducător de scoici. Apa de băut, în sticle de lapte de un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
Ovidiu Băjan este un poet talentat, cu un temperament de răzvrătit, specializat în contestarea lumii. El se consideră, pe urmele lui Tudor Arghezi, „singur și pieziș“ în univers: „nu există lumea numai eu / plin de silă-n fața unor ani / craniu-mi stă în gura unui leu / inima un cuib de șobolani // poezia nu e numai eu / deturnând cuvintele din haos / printre rime sunt un derbedeu / vieții pure inutil adaos“. Nu se poate să nu remarcăm (și să nu apreciem) imagistica
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
el mă piaptănă eu îl masturbez / îl sărut în cur“; „obosit scârbit / timpul nu mai vrea să continue / îi mai ard câte un șut în cur / dar degeaba“; „sub pași trotuarul devine de scârnă / în gură în loc de cuvinte am viermi /... / craniul îmi e un țucal puturos / inima cârpă îmbibată cu menstră“; ‹ „toamna se uită ca proasta la mine / duc mâna la fermoar e închis / poate-mi curg mucii“; „trântit pe asfaltul încins un câine și-o linge asiduu /... / supralicitând îi ordon
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sub noi, sub orice punct de vedere, e de gândit energia zero a centrului ubicuu, abisul. Yin - fie acest zero atoateprimitor, atoate născător. Yang - fie născutul, iar nu făcutul. Iar făcutul? Yin-yang.“ Ioan Buduca avansează teorii și în legătură cu natura misterioaselor „cranii de cristal“, pe care le consideră rezultate ale autocristalizării, printr-un act de voință, a memoriei unor înțelepți din alte timpuri, ca și în legătură cu Sfânta Treime, pe care o pune în legătură cu cele trei „manvatare“ (ere cosmice) menționate în textele sanscrite
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
supărat. Te puteam lăsa cu mașina la gară. Ceea ce Sammler se abținu să comenteze era că el și Lal puteau să o lase pe ea, pe Margotte, la gară. Dacă era supărat! Dar chiar și acum, cu toată presiunea din craniu și junghiurile din ochi, nu voia să fie prea dur cu ea. Își avea și ea țelurile ei vitale femeiești. Și nici cea mai vagă idee despre țelurile vitale ale celor din jur. Despre starea lui de tensiune acum. Govinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
un bolovan. Se lăsă ușor la pământ ca și cum se hotărâse să se Întindă pe stradă. Sângele Îi curgea În firișoare pe obraz. Oribilul metal Îl tăiase prin postav. Eisen Își săltă arma Înapoi peste umăr, gata să o trântească peste craniul omului. Sammler Îl apucă de mână și Îl răsuci. —O să-l omori. Vrei să Îi faci creierii terci? Tu ai spus, tată socrule! Se certau În rusește În fața mulțimii. — Ai spus că trebuie să fac ceva. Ai spus că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
strigă Iusuf. Prefer moartea decât un asemenea răspuns! - Ah! tresări Ștefan. Atunci... Cu un gest scurt luă sceptrul domnesc de pe perna ținută de spătarul Mihail, se Întoarse și plesni tâmpla solului cu o forță care Îi zdrobi pe loc oasele craniului. Iusuf se prăbuși, mort pe loc, Într-o baltă de sânge. Voievodul puse sceptrul la loc și făcu semn ca trupul solului să fie luat din sală. Însoțitorii acestuia rămăseseră Încremeniți, așteptând porunca de a fi decapitați. - Mai are cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
carnea răcită de pe oase, râtul de pe zgârciuri, gelatina de pe urechile deosebit de productive în această privință și de pe piele, căci mâinile lui nu se agitau niciodată prin aer fără un scop precis. El manipula maxilarul inferior, extrăgea cu lingura creierul din craniu, golea orbitele, ne atrăgea atenția asupra limbii desprinse de beregată, ridica falca eliberată de pătura de grăsime - o bucată consistentă - și începea, în timp ce tăia agil tot ce obținuse astfel în cuburi, să înșire tot ceea ce se mai cuvenea adăugat, pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Așezat alături de câte un bătrân căruia încerc să-i rețin chipul pe hârtie. Desenez cu creionul ochi tulburi, încețoșați, și pungile de sub ei, urechi uscate, cu marginile crestate, gura care molfăie întruna. Desenez fruntea, un câmp răscolit de brazde, acum craniul neted sau înnorat de smocurile de păr rar și moale, pielea subțire zvâcnind pe oasele tâmplei, pielea mototolită din jurul gâtului. Cu plumb moale și tonul deosebit de cald al acestuia se modelează osul nazal și maxilarul, buza de jos care atârnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de un un napolitan și de însoțitorul acestuia, mi-a strecurat pe furiș briceagul ei elvețian - și de întâlnirea cu călugăr capucin bărbos, care ne-a arătatcu mândrie și râzând răsunător, în catacomba de care avea grijă, colecția lui de cranii umane așezate unul peste altul, nu mi-a rămas decât vizita la pictorul, venerat de noi, Giorgio Morandi. Eram destul de tineri și de obraznici ca să întrebăm de casa acestuia din Bologna și să ne ducem peste el neanunțați. Ne-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se potrivea și ca într-un magazin second-hand, ca într-o paradă a umilinței, pieile umblau dintr-o mână descărnată în alta încercând să-și acopere dureros chipurile. Uneori, ochii nu se potriveau cu ferestrele tăiate în dreptul sufletelor. Alteori, oasele craniului împungeau ostentativ scalpul... După o muncă de sisif, piei și trupuri au fost invadate de o lumină orbitoare. -E lumina de dincolo!... șopteau jalnicele... ascunzându-se una în spatele celeilalte. Dar acea lumină a făcut ca obositele „făpturi” să-și găsească
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Moldova și ajunge la intrarea în peșteră, în pustiu și sălbăticie: și de această dată comoara rămîne a fi descoperită altădată, în "porțile de întuneric din inima Pietrei Domniței", dar în Peștera Liliecilor, Bărzăunul și ai săi găsesc oasele și craniul unui mamut, vestigii ale unor vremuri demult trecute, puse, apoi, în valoare de arheologii veniți "de la oraș". "Aventurile Bărzăunului" e, în fond, un roman al cărui protagonist este Ticu, zis Bărzăunul; prozatorul, cu o fină intuiție a psihologiei vîrstelor copilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
că-i os. E un fil-fil-fildeș! strigă Nuțu fericit că poate da o explicație atît de savantă. Cum adică, fildeș? întrebă Bărzăunul. Nuțu însă nu mai avu timp să explice, căci în aceeași clipă ochii tuturor se îndreptară spre un craniu uriaș, aproape cît un frigider, înnegrit de piatra depusă pe el de-a lungul vremurilor și înconjurat de mai multe oase de dimensiuni extraordinare. V-vedeți? se învioră Nuțu, străduindu-se din toate puterile să fie cît mai explicit. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Ce elefant, dom'le?... Visezi? îl contrazise cu autoritate Vlad. Cum elefant?... Și începu să chicotească într-un anumit fel, încît reuși să-i irite pe toți. Ăsta-i schelet de mamut!... Mamut! repetă el silabisind și punînd piciorul pe craniu ca un învingător. Are cel puțin cîteva milioane de ani. Am mai văzut unul de ăsta la un muzeu din București, acum doi ani. Și eu am văzut unul, dar mai mic, la Iași! strigă Bărzăunul străduindu-se din răsputeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
învingător. Are cel puțin cîteva milioane de ani. Am mai văzut unul de ăsta la un muzeu din București, acum doi ani. Și eu am văzut unul, dar mai mic, la Iași! strigă Bărzăunul străduindu-se din răsputeri să răstoarne craniul. Și, în timp ce analizau cît mai minuțios acea descoperire uluitoare, Virgil profită de lipsa de atenție a celorlalți și se retrase sub o altă boltă. Și poate că totul s-ar fi terminat cu bine, fără ca nimeni să-i poată reproșa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fu cel care îi reținu atenția lui Gosseyn. Acesta fusese victima unui accident. Era o monstruozitate alcătuită din cârpituri. Un braț îi era de plastic, la fel unul dintre picioare, iar spatele îi era acoperit de o platoșă de plastic. Craniul părea făcut din sticlă opacă: nu avea urechi, iar ochii ― doi ochi omenești ― te priveau printr-un dom perfect lins, de plastic chirurgical. În oarecare măsură putea fi considerat un norocos: de la ochi în jos, partea inferioară a feței era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de culoare și, dacă n-ar fi fost distrugerile suferite de trup, ar fi părut însuși Gosseyn adormit, atât de viu îi rămăsese chipul. După o vreme, băgă de seamă că partea de sus a capului era despărțită de restul craniului; calota fusese decupată și apoi repusă la loc. Gosseyn nici nu încercă să verifice dacă creierul se mai afla la locul lui. Un zgomot în spatele lui, îl făcu să se întoarcă, cu o mișcare lentă, derulată parcă cu încetinitorul. Practic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
clipă. Urmează un geamăt și imaginea se mișcă. Țipătul fetei și al doilea zgomot înfundat. Oligofrenul triumfător, lovind cu ciocanul. Țipete, voci, trupul care se rotește ușor și se prăbușește cu fața în jos lăsând la iveală o gaură în craniu, plină de noroi roșiatic. Ciocanul ținut de mîna noduroasă care mai izbește odată cu putere. Imaginea se schimbă: sirene, ambulanța și oameni în halate împingînd în fugă targa pe marginea căreia se bălăngăne ca pe o undiță o pungă de perfuzie
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cîntecul și veselia...” -îi spun. „-Știi de ce sînt așa? De ce le e moartea la îndemînă, de se joacă cu ea le dimensiunea holocaustului?” Nu-mi spune. Mă lasă să mă plimb printre statuile lor de o hidoșenie rară, la care craniul gol e ca arabescul repetat la infinit. Statuile sînt viața pîndită de moarte. Astfel de alcătuiri au provocat în zilele noastre atîtea morți subite privitorilor încît au trebuit să fie distruse sau îngropate la loc. Continui cu voce tare: „-De
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
degetului mare pe crenelurile ascuțite și apasă ușor. O să mă înțep. O să curgă sânge. Hipopotamul începe să închidă gura și dispare. Butonul telecomenzii e din cauciuc moale, așa că nu curge nici un sânge. Pe ecran apare un bărbat cu chelia studiată. Craniul bărbatului lucește puternic în lu mina reflectoarelor, dar șuvițe lungi și albe îi atârnă artis tic pe ceafă și pe tâmple. Cavanosa expiră cu efort și vocile horcăie. Bărbatul gesticulează violent în ritmul sunetelor emise de o sută de instrumente
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
după luni de zile, să deschidă ușa propriei sale claustrări. Un simț biologic îi dictase că afară e noapte. Animalele nocturne cu priviri fosforescente însuflețeau bezna cu trupuri arcuite și cu chemările lor de rut. Cutreieră orașul, bănuind pe după geamuri cranii lucioase abandonate cu voluptate în cușca somnului lor bântuit de vise fără memorie. Rătăcind fără noimă pe străzi, recunoscu la un moment dat împrejurimile. Șarpele timpului părea că se învârte în loc, devorându-și coada. Fără a fi băgat de seamă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]