2,936 matches
-
contesă de Andechs. În 1186, soțul ei l-a însoțit pe împăratul Henric al VI-lea în Regatul de Sicilia. În 1189, el a condus cea de a treia divizie a armatei imperiale și a fost purtător de stindard în Cruciada a treia. Agnes a avut opt copii (dintre care, trei regine): O fiică, al cărei nume nu este precizat, s-a căsătorit cu familia Nemania din Șerbia. Fiica sa, Agnes a devenit regina a Franței. O altă fiica, Gertruda a
Agnes de Rochlitz () [Corola-website/Science/325239_a_326568]
-
la Veneția unde se întâlnesc cu colega lui Henry, Dr. Elsa Schneider. Sub biblioteca în care tatăl său a fost văzut ultima oară, Indiana și Elsa descoperă catacombe pline de șobolani și mormântul unui cavaler care a participat la Prima Cruciadă, de asemenea pe scutul acestuia există o versiune completă a inscripției pe care o folosise, aceasta dezvăluind locul în care se află Sfântul Graal. Cei doi fug în momentul în care catacombele care conțineau petrol sunt incendiate de Frăția care
Indiana Jones și ultima cruciadă () [Corola-website/Science/325319_a_326648]
-
cu Ragusa și cu Imperiul Bizantin. În anii 1137, 1167 și 1174, republica era destul de puternică pentru a fi în stare să respingă forțele Imperiului occidental, inclusiv pe cele ale împăratului Frederic I Barbarossa. Vase anconitane au luat parte la cruciade, printre navigatorii săi numărându-se și umanistul Chiriac din Anconă. În cadrul luptei dintre papalitate și Imperiu care a tulburat Italia începând din secolul al XII-lea, Anconă a fost de partea guelfilor. Spre deosebire de alte orașe din Italia de nord, Anconă
Republica Ancona () [Corola-website/Science/324522_a_325851]
-
1088. Patru ani mai târziu, vase pisane și genoveze îl sprijineau pe regele Alfonso al VI-lea al Castiliei să îl silească pe celebrul Cid să părăsească Valencia. O flot pisană de 120 de vase a luat parte la Prima cruciadă, iar pisanii au fost implicați în cucerirea Ierusalimului de către cruciați din 1099. Pe drumul către Țara Sfântă, vasele pisane nu au ratat ocazia de a prăda câteva insule aflate în stăpânirea Bizanțului. Cruciații pisani erau conduși de către arhiepiscopul Daibert (Dagobert
Republica Pisa () [Corola-website/Science/324520_a_325849]
-
Țara Sfântă, vasele pisane nu au ratat ocazia de a prăda câteva insule aflate în stăpânirea Bizanțului. Cruciații pisani erau conduși de către arhiepiscopul Daibert (Dagobert), care va deveni ulterior patriarh de Ierusalim. Pisa și celelalte "Repubbliche Marinare" au profitat de pe urma cruciadelor pentru a-și instaura puncte comerciale și colonii pe coastele din Siria, Liban și Palestina. În privința pisanilor, aceștia au întemeiat colonii în Antiocia, Acra, Jaffa, Tripoli, Tyr, Joppa, Latakia și Akon. De asemenea, ei aveau posesiuni și în Ierusalim și
Republica Pisa () [Corola-website/Science/324520_a_325849]
-
de Flandra cu Richilde de Hainaut. El a devenit conte de Hainaut după moartea fratelui său mai mare, Arnulf al III-lea de Flandra, căzut în Bătălia de la Cassel, purtată împotriva unchiului lor, Robert "Frizonul". Balduin s-a raliat primei cruciade, în compania contelui Godefroy de Bouillon, iar nu în cea a contelui Robert al II-lea de Flandra, vărul său, față de care se menținea dușmănia din timpul lui Robert "Frizonul". Pentru plecarea în cruciadă, el și-a vândut o parte
Balduin al II-lea de Hainaut () [Corola-website/Science/324539_a_325868]
-
Frizonul". Balduin s-a raliat primei cruciade, în compania contelui Godefroy de Bouillon, iar nu în cea a contelui Robert al II-lea de Flandra, vărul său, față de care se menținea dușmănia din timpul lui Robert "Frizonul". Pentru plecarea în cruciadă, el și-a vândut o parte dintre proprietățile pe care le avea în Principatul episcopal Liège. În 1098, el a fost trimis înapoi la Constantinopol împreună cu Hugue de Vermandois în timpul asediului asupra Antiohiei, pentru a solicita ajutoare din partea împăratului bizantin
Balduin al II-lea de Hainaut () [Corola-website/Science/324539_a_325868]
-
socrul său, Foulque, într-o invazie asupra orașului Gilead. S-a întors în curând în Flandra, pentru a reprima o răscoală din Lotharingia Inferioară, condusă la acea vreme de contele Godefroi al III-lea de Louvain. Thierry a plecat în cruciadă pentru a doua oară în 1147, participând la Cruciada a doua. Cu această ocazie, el a condus trecerea râului Meandru din Anatolia și a luptat în bătălia de la Attalya din 1148. După sosirea în Regatul Ierusalimului, a participat la Conciliul
Thierry de Alsacia () [Corola-website/Science/324541_a_325870]
-
S-a întors în curând în Flandra, pentru a reprima o răscoală din Lotharingia Inferioară, condusă la acea vreme de contele Godefroi al III-lea de Louvain. Thierry a plecat în cruciadă pentru a doua oară în 1147, participând la Cruciada a doua. Cu această ocazie, el a condus trecerea râului Meandru din Anatolia și a luptat în bătălia de la Attalya din 1148. După sosirea în Regatul Ierusalimului, a participat la Conciliul de la Acra, unde s-a luat nefericita decizie de
Thierry de Alsacia () [Corola-website/Science/324541_a_325870]
-
la Dinant în 26 iulie 1199, prin care Filip era recunoscut ca deținător al Namurului. Filip a fost lăsat ca regent pentru Hainault atunci când fratele său mai mare, Balduin al VI-lea de Hainaut a plecat pentru a participa la Cruciada a patra și a activat ca protector pentru tinerele moștenitoare de Flandra și de Hainaut, Ioana și Margareta. În timpul unui război cu Franța, Filip a ajuns în închisoare și și-a răscumpărat libertatea doar prin căsătoria cu Maria, fiica regelui
Filip I de Namur () [Corola-website/Science/324551_a_325880]
-
maternă, Henric a fost văr primar cu regele Filip al II-lea al Franței și a fost prezent la încoronarea acestuia din 1 noiembrie 1179 la Reims. După cucerirea Ierusalimului de către Saladin în 1187, Henric s-a alăturat participanților la Cruciada a treia. El s-a îmbarcat la mijlocul anului 1189, anterior regilor Filip August al Franței și Richard Inimă de Leu al Angliei. Odată sosit în ceea ce mai rămăsese din Regatul Ierusalimului, el a luat parte la asediul Acrei. În vara
Henric I de Bar () [Corola-website/Science/324552_a_325881]
-
(n. cca. 1065 - d. 5 octombrie 1111) a fost conte de Flandra de la 1093 până la moarte. El a devenit cunoscut ca "Robert de Ierusalim" ("Robertus Hierosolimitanus") sau ca "Robert Cruciatul", ca urmare a participării sale la Prima cruciadă. Robert a fost fiul cel mare al contelui Robert I de Flandra cu Gertrude de Saxonia. Tatăl său a început să îl asocieze pe Robert la conducerea comitatului încă din 1086. Astfel, între 1086 și 1091, el a fost regent
Robert al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324546_a_325875]
-
1091, el a fost regent al ținutului pe perioada cât Robert I se afla în pelerinaj în Țara Sfântă. După ce a devenit conte de Flandra în 1093, Robert al II-lea s-a raliat imediat pentru a participa la Prima cruciadă, lansată de papa Urban al II-lea în 1095. Robert a lăsat la guvernarea comitatului pe soția sa, Clementia de Burgundia și a urmat grupul de cruciați din jurul lui Godefroy de Bouillon, duce în Lorena Inferioară. După ce au ajuns la
Robert al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324546_a_325875]
-
urmat grupul de cruciați din jurul lui Godefroy de Bouillon, duce în Lorena Inferioară. După ce au ajuns la Constantinopol, cruciații au fost nevoiți să jure fidelitate împăratului bizantin Alexios I Comnen și să promită că vor restitui Bizanțului teritoriile ocupate în cruciadă (cu excepția Iudeei. Robert, al cărui tată servise împăratului Alexios în timpul pelerinajului anterior, nu avusese nicio reținere să îi jure basileului fidelitate, însă unii dintre ceilalți lideri din Prima cruciadă au avut obiecții, fapt care a provocat oarecare întârziere armatei cruciate
Robert al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324546_a_325875]
-
Comnen și să promită că vor restitui Bizanțului teritoriile ocupate în cruciadă (cu excepția Iudeei. Robert, al cărui tată servise împăratului Alexios în timpul pelerinajului anterior, nu avusese nicio reținere să îi jure basileului fidelitate, însă unii dintre ceilalți lideri din Prima cruciadă au avut obiecții, fapt care a provocat oarecare întârziere armatei cruciate înainte de a părăsi Constantinopolul. Robert a participat apoi la Asediul Niceei, după care armata s-a separat în două grupuri. În ce îl privește, Robert a pornit în marș
Robert al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324546_a_325875]
-
printre primii care au ocupat citadela, însă imediat după aceea Bohemund a revendicat orașul pentru sine. La rândul său, Raymond emitea și el pretenții, însă Robert și-a declarat sprijinul pentru Bohemund în această dispută. Disputele dintre cruciați au întârziat cruciada de la a continua mai departe către Palestina. Raymond de Saint-Gilles a părăsit Antiohia pentru a ataca orașul Ma'arrat al-Numan, care a fost capturat, după ce Robert participase și la acest asediu. În continuare, Raymond a căutat să îi mituiască pe
Robert al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324546_a_325875]
-
Sfântului Gheorghe, primit în dar de la Alexios însuși. Relicva a fost depusă în biserica abației Anchin din Flandra. Revenit acasă, Robert a construit mănăstirea cu hramul Sfântului Andrei din Betferkerke, în apropiere de Bruges. Datorită rolului central jucat în această cruciadă, ca și a moaștelor aduse din Țara Sfântă, Robert al II-lea a primit supranumele de Robert de Ierusalim. Pe perioada absenței sale, împăratul Henric al IV-lea avusese o tentativă de a ocupa Flandra imperială. Revenit acasă, Robert a
Robert al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324546_a_325875]
-
obținut controlul complet asupra pământurilor Elisabetei din Vermandois din partea regelui Ludovic al VII-lea al Franței. Între timp, frații săi Matei și Petru au murit de asemenea fără a avea urmași, drept pentru care în 1177, înainte de a pleca în cruciadă, Filip a desemnat-o pe sora sa Margareta și pe soțul acesteia Balduin ca moștenitori. În Țara Sfântă, Filip nutrea speranța de a participa la plănuita invadare a Egiptului, pentru care scop cruciații s-au aliat cu împăratul bizantin Manuel
Filip I de Flandra () [Corola-website/Science/324543_a_325872]
-
1278 și contesă de Hainaut în două rânduri (1244-1253 și 1257-1280. Margareta a fost fiica mai mică a contelui Balduin I de Constantinopol de Flandra și de Hainaut cu Marie de Champagne. Tatăl său a plecat pentru a participa la Cruciada a patra înainte ca Margareta să se nască, iar mama ei a plecat și ea în Țara Sfântă în 1204, lăsând-o pe Margareta și pe sora ei mai mare Ioana în grija unchiului lor, Filip I de Namur. După ce
Margareta a II-a de Flandra () [Corola-website/Science/324556_a_325885]
-
fost fiica mai mare a contelui Balduin al IX-lea de Flandra, care era și conte de Hainaut sub numele de Balduin al VI-lea. Mama ei a fost Marie de Champagne. În anul 1202, tatăl său a plecat în Cruciada a patra, iar Marie s-a deplasat și ea în Țara Sfântă doi ani mai târziu, lăsând pe Ioana și pe sora ei mai mică, Margareta în grija unchiului lor, Filip I de Namur. Mama Ioanei a murit în august
Ioana de Flandra () [Corola-website/Science/324555_a_325884]
-
Asediul Niceei a avut loc între 14 mai și 19 iunie 1097, în timpul Primei cruciade. Niceea, oraș situat pe malul răsăritean al lacului cu același nume, fusese capturată de la Imperiul Bizantin de către turcii selgiucizi în anul 1081, constituind capitala Sultanatului selgiucid de Rum. În 1096, participanții la Cruciada săracilor, reprezentând faza inițială a Primei cruciade
Asediul Niceeii () [Corola-website/Science/324559_a_325888]
-
mai și 19 iunie 1097, în timpul Primei cruciade. Niceea, oraș situat pe malul răsăritean al lacului cu același nume, fusese capturată de la Imperiul Bizantin de către turcii selgiucizi în anul 1081, constituind capitala Sultanatului selgiucid de Rum. În 1096, participanții la Cruciada săracilor, reprezentând faza inițială a Primei cruciade, au prădat împrejurimile orașului, înainte de a fi înfrânți categoric de către turci. Ca urmare, sultanul selgiucid Kilij Arslan I a considerat că cel de al doilea val al cruciaților nu ar fi reprezentat vreo
Asediul Niceeii () [Corola-website/Science/324559_a_325888]
-
cruciade. Niceea, oraș situat pe malul răsăritean al lacului cu același nume, fusese capturată de la Imperiul Bizantin de către turcii selgiucizi în anul 1081, constituind capitala Sultanatului selgiucid de Rum. În 1096, participanții la Cruciada săracilor, reprezentând faza inițială a Primei cruciade, au prădat împrejurimile orașului, înainte de a fi înfrânți categoric de către turci. Ca urmare, sultanul selgiucid Kilij Arslan I a considerat că cel de al doilea val al cruciaților nu ar fi reprezentat vreo amenințare. El și-a lăsat familia și
Asediul Niceeii () [Corola-website/Science/324559_a_325888]
-
al doilea val al cruciaților nu ar fi reprezentat vreo amenințare. El și-a lăsat familia și tezaurul în Niceea și a pornit spre răsărit, pentru a lupta împotriva statului danișmenid pentru controlul asupra orașului fortificat Malatya (Melitene). Participanții la cruciada baronilor au început să părăsească Constantinopolul la sfârșitul lunii aprilie 1097. Godefroy de Bouillon a fost primul dintre ei care a ajuns la Niceea, urmat imediat de Bohemund de Tarent, de nepotul acestuia Tancred, de Raimond al IV-lea de
Asediul Niceeii () [Corola-website/Science/324559_a_325888]
-
urmat imediat de Bohemund de Tarent, de nepotul acestuia Tancred, de Raimond al IV-lea de Toulouse (Saint-Gilles) și de Robert al II-lea de Flandra, alături de care se afla Pierre l'Ermite și câțiva dintre supraviețuitorii din expediția anterioară (Cruciada săracilor), ca și o mică forță bizantină sub comanda lui Manuel Boutoumites. Ei au ajuns sub zidurile cetății la 6 mai, extenuați de pe urma lipsei de hrană, însă această problemă a fost rezolvată atunci când Bohemund de Tarent a asigurat aducerea acesteia
Asediul Niceeii () [Corola-website/Science/324559_a_325888]