3,588 matches
-
ca și prin claritatea și eleganța expunerilor. Timp de patru decenii, a ținut succesiv cursuri de "analiză matematică", "structura materiei", "mecanică analitică", "termodinamică și fizică statistică", "electrodinamică", "teorie cuantică veche", "mecanică cuantică". A inițiat cursuri speciale de fizică teoretică: "mecanică cuantică avansată", "teoria nucleului atomic", "elemente de teoria grupurilor și algebrelor Lie". A fost profesorul preferat al multor generații de studenți, îndrumătorul unor excelente teze de doctorat, mentorul admirat al unor fizicieni de valoare, fondatorul unei active și prestigioase școli românești
Șerban Țițeica () [Corola-website/Science/304138_a_305467]
-
mare varietate de tehnici moderne de cercetare (ex: rezonanta magnetica și nucleara, analiza termica diferențială, simularea Monte-Carlo, etc.). Prin metoda observației fenomenele fizice sunt studiate în desfășurarea lor naturala, fără intervenția explicită a cercetătorului. Niels Bohr (1885-1962), unul fondatorii mecanicii cuantice, sublinia importanța observației afirmând că „nici un fenomen fizic nu poate fi definit ca atare dacă nu este observabil”[1]. Probabil unul dintre cele mai simple și mai banale exemple de observație în fizică este cel care sta la baza descoperirii
Fenomen fizic () [Corola-website/Science/304260_a_305589]
-
nu știa încă de ce și la care metale se produce acest efect. Cu toate acesta pentru această descoperire el a obținut premiul Nobel pentru fizică în anul 1905. Rezolvarea problemei a venit de la Albert Einstein în 1905 când cu ajutorul teoriei cuantice a explicat dualitate luminii ea fiind prezentă în același timp și ca particulă și ca undă. Până atunci se credea că lumina este doar energie cu diferite lungimi de undă. Einstein în experimentele sale a constatat că lumina în unele
Celulă solară () [Corola-website/Science/304419_a_305748]
-
fost internat la spitalul "Addenbrooke". A două zi s-a declarat că starea lui este stabilă, dar pentru observație și o recuperare integrală, este în continuare ținut la spital. Principalele domenii de cercetare sunt cosmologia teoretică, relativitatea generală și mecanica cuantică. În anii 1965-1970 elaborează un model matematic asupra originii și evoluției universului în expansiune, din momentul "marii explozii" inițiale (""The Big Bang"") și întreprinde studii asupra relației dintre "găurile negre" din univers și termodinamică. Cercetările sale l-au dus la
Stephen Hawking () [Corola-website/Science/298010_a_299339]
-
de particule-antiparticule virtuale ducând la o "evaporare" treptată a acestora sub forma "radiației Hawking". Mai târziu, revine asupra acestei teorii, admițând că radiația se produce indiferent de procesul ce are loc înăuntrul unei "găuri negre", reprezentare ce contrazice regulile mecanicii cuantice, teorie cunoscută sub numele de "paradoxul informațional al găurilor negre". La Conferința Internațională asupra Relativității Generale și Gravitației din 21 iulie 2004, care a avut loc la Dublin, Hawking a emis ideea că "găurile negre" ar putea transmite, într-o
Stephen Hawking () [Corola-website/Science/298010_a_299339]
-
începuturi teoria informației s-a dezvoltat în direcția găsirii unor limite fundamentale ale compresiei datelor și comunicațiilor de date. Apoi, cu timpul, teoria informației s-a lărgit, găsind aplicații în multe alte domenii, inclusiv neurobiologie , evoluție , genetică , ecologie , termodinamică , calculatoare cuantice, detecția plagiatelor și alte discipline care implică analiza datelor și exploatare de date ("data mining") . O importantă măsură în teoria informației este entropia informațională, mărime de regulă exprimată prin numărul mediu de biți necesar pentru stocarea sau comunicarea respectivei informații
Teoria informației () [Corola-website/Science/312652_a_313981]
-
printr-o finalitate, care se explică prin conștiința ființei vii. În paralel cu studiile din domeniul biologiei, Raymond Ruyer a căutat să tragă concluziile teoretice care rezultă din descoperirile revoluționare ale fizicii secolului al XX-lea, în special din mecanica cuantică. căutâtând să pună în evidență o finalitate filozofică a acestor cercetări Gândirea sa ulterioară include o o filozofie a valorii , o critică a utopiilor ) și o analiză a teologiiilor raționale ale secolului al XX-lea . Aceste cercetări l-au condus
Raymond Ruyer () [Corola-website/Science/312707_a_314036]
-
Inseparabilitatea cuantică (în ) este un fenomen cuantic în care stările cuantice ale mai multor obiecte sau particule elementare diferite sunt „cuplate” între ele. Cuvântul englez „entanglement” înseamnă „încurcătură complicată”. În sens matematic, funcția de undă globală care descrie sistemul de obiecte entanglate
Inseparabilitate cuantică () [Corola-website/Science/312769_a_314098]
-
Inseparabilitatea cuantică (în ) este un fenomen cuantic în care stările cuantice ale mai multor obiecte sau particule elementare diferite sunt „cuplate” între ele. Cuvântul englez „entanglement” înseamnă „încurcătură complicată”. În sens matematic, funcția de undă globală care descrie sistemul de obiecte entanglate nu poate fi redusă („factorizată
Inseparabilitate cuantică () [Corola-website/Science/312769_a_314098]
-
Inseparabilitatea cuantică (în ) este un fenomen cuantic în care stările cuantice ale mai multor obiecte sau particule elementare diferite sunt „cuplate” între ele. Cuvântul englez „entanglement” înseamnă „încurcătură complicată”. În sens matematic, funcția de undă globală care descrie sistemul de obiecte entanglate nu poate fi redusă („factorizată”) într-un produs de
Inseparabilitate cuantică () [Corola-website/Science/312769_a_314098]
-
de undă globală care descrie sistemul de obiecte entanglate nu poate fi redusă („factorizată”) într-un produs de mai multe funcții elementare independente corespunzând fiecare câte unui obiect individual, chiar dacă obiectele respective sunt separate spațial. Este un fenomen din mecanica cuantică. Stările cuantice a două sau mai multe obiecte fizice entanglate sunt legată între ele în așa fel, încât un obiect separat nu mai poate fi descris fără a lua în considerație celelalte obiecte, chiar dacă ele sunt separate spațial. O astfel
Inseparabilitate cuantică () [Corola-website/Science/312769_a_314098]
-
globală care descrie sistemul de obiecte entanglate nu poate fi redusă („factorizată”) într-un produs de mai multe funcții elementare independente corespunzând fiecare câte unui obiect individual, chiar dacă obiectele respective sunt separate spațial. Este un fenomen din mecanica cuantică. Stările cuantice a două sau mai multe obiecte fizice entanglate sunt legată între ele în așa fel, încât un obiect separat nu mai poate fi descris fără a lua în considerație celelalte obiecte, chiar dacă ele sunt separate spațial. O astfel de interconexiune
Inseparabilitate cuantică () [Corola-website/Science/312769_a_314098]
-
încât un obiect separat nu mai poate fi descris fără a lua în considerație celelalte obiecte, chiar dacă ele sunt separate spațial. O astfel de interconexiune duce la corelații încă neelucidate între proprietățile fizice observabile ale sistemelor depărtate. De exemplu, mecanica cuantică declară că spinul unui obiect cuantic este nedeterminat, atâta vreme cât nu se intervine fizic pentru a-l măsura. Măsurarea stării cuantice a unui număr de particule duce la un rezultat impredictibil, pentru care într-o serie de măsurări la o jumătate
Inseparabilitate cuantică () [Corola-website/Science/312769_a_314098]
-
poate fi descris fără a lua în considerație celelalte obiecte, chiar dacă ele sunt separate spațial. O astfel de interconexiune duce la corelații încă neelucidate între proprietățile fizice observabile ale sistemelor depărtate. De exemplu, mecanica cuantică declară că spinul unui obiect cuantic este nedeterminat, atâta vreme cât nu se intervine fizic pentru a-l măsura. Măsurarea stării cuantice a unui număr de particule duce la un rezultat impredictibil, pentru care într-o serie de măsurări la o jumătate din ele rezultă spinul în sus
Inseparabilitate cuantică () [Corola-website/Science/312769_a_314098]
-
spațial. O astfel de interconexiune duce la corelații încă neelucidate între proprietățile fizice observabile ale sistemelor depărtate. De exemplu, mecanica cuantică declară că spinul unui obiect cuantic este nedeterminat, atâta vreme cât nu se intervine fizic pentru a-l măsura. Măsurarea stării cuantice a unui număr de particule duce la un rezultat impredictibil, pentru care într-o serie de măsurări la o jumătate din ele rezultă spinul în sus, iar la cealaltă jumătate spinul în jos. Dar dacă aceleași măsurări se fac cu
Inseparabilitate cuantică () [Corola-website/Science/312769_a_314098]
-
măsurării proprietăților particulei cuplate (entanglate). Dacă variabilele ascunse nu ar „comunica” între ele atunci când distanța dintre particule e mare, datele statistice ar satisface inegalitatea Bell, dar e dovedit experimental că inegalitatea Bell se violează, după cum a prezis teoretic și mecanica cuantică. Fenomenul de colapsare a funcției de undă dă impresia că actul de măsurare a unui obiect influențează instantaneu pe cel de-al doilea obiect, entanglat cu primul, chiar dacă cele două obiecte se află la o oarecare distanță unul de altul
Inseparabilitate cuantică () [Corola-website/Science/312769_a_314098]
-
funcției de undă dă impresia că actul de măsurare a unui obiect influențează instantaneu pe cel de-al doilea obiect, entanglat cu primul, chiar dacă cele două obiecte se află la o oarecare distanță unul de altul. Cu toate acestea entanglarea cuantică „nu permite” transmiterea informației clasice mai repede decât viteza luminii în vid. Entanglarea cuantică se folosește la tehnologii ca de exemplu computere cuantice, criptarea cuantică, teleportare cuantică experimentală. Entanglementul este o proprietate din mecanică cuantică pe care Einstein n-o
Inseparabilitate cuantică () [Corola-website/Science/312769_a_314098]
-
pe cel de-al doilea obiect, entanglat cu primul, chiar dacă cele două obiecte se află la o oarecare distanță unul de altul. Cu toate acestea entanglarea cuantică „nu permite” transmiterea informației clasice mai repede decât viteza luminii în vid. Entanglarea cuantică se folosește la tehnologii ca de exemplu computere cuantice, criptarea cuantică, teleportare cuantică experimentală. Entanglementul este o proprietate din mecanică cuantică pe care Einstein n-o agrea. În 1935 Einstein, Podolski și Rosen au formulat paradoxul EPR, un experiment imaginar
Inseparabilitate cuantică () [Corola-website/Science/312769_a_314098]
-
chiar dacă cele două obiecte se află la o oarecare distanță unul de altul. Cu toate acestea entanglarea cuantică „nu permite” transmiterea informației clasice mai repede decât viteza luminii în vid. Entanglarea cuantică se folosește la tehnologii ca de exemplu computere cuantice, criptarea cuantică, teleportare cuantică experimentală. Entanglementul este o proprietate din mecanică cuantică pe care Einstein n-o agrea. În 1935 Einstein, Podolski și Rosen au formulat paradoxul EPR, un experiment imaginar ce a demonstrat că mecanica cuantică devine non-locală. Este
Inseparabilitate cuantică () [Corola-website/Science/312769_a_314098]
-
două obiecte se află la o oarecare distanță unul de altul. Cu toate acestea entanglarea cuantică „nu permite” transmiterea informației clasice mai repede decât viteza luminii în vid. Entanglarea cuantică se folosește la tehnologii ca de exemplu computere cuantice, criptarea cuantică, teleportare cuantică experimentală. Entanglementul este o proprietate din mecanică cuantică pe care Einstein n-o agrea. În 1935 Einstein, Podolski și Rosen au formulat paradoxul EPR, un experiment imaginar ce a demonstrat că mecanica cuantică devine non-locală. Este știut că
Inseparabilitate cuantică () [Corola-website/Science/312769_a_314098]
-
se află la o oarecare distanță unul de altul. Cu toate acestea entanglarea cuantică „nu permite” transmiterea informației clasice mai repede decât viteza luminii în vid. Entanglarea cuantică se folosește la tehnologii ca de exemplu computere cuantice, criptarea cuantică, teleportare cuantică experimentală. Entanglementul este o proprietate din mecanică cuantică pe care Einstein n-o agrea. În 1935 Einstein, Podolski și Rosen au formulat paradoxul EPR, un experiment imaginar ce a demonstrat că mecanica cuantică devine non-locală. Este știut că Einstein, sceptic
Inseparabilitate cuantică () [Corola-website/Science/312769_a_314098]
-
altul. Cu toate acestea entanglarea cuantică „nu permite” transmiterea informației clasice mai repede decât viteza luminii în vid. Entanglarea cuantică se folosește la tehnologii ca de exemplu computere cuantice, criptarea cuantică, teleportare cuantică experimentală. Entanglementul este o proprietate din mecanică cuantică pe care Einstein n-o agrea. În 1935 Einstein, Podolski și Rosen au formulat paradoxul EPR, un experiment imaginar ce a demonstrat că mecanica cuantică devine non-locală. Este știut că Einstein, sceptic, numea cu ironie aceasta ca ”acțiune fantomă la
Inseparabilitate cuantică () [Corola-website/Science/312769_a_314098]
-
de exemplu computere cuantice, criptarea cuantică, teleportare cuantică experimentală. Entanglementul este o proprietate din mecanică cuantică pe care Einstein n-o agrea. În 1935 Einstein, Podolski și Rosen au formulat paradoxul EPR, un experiment imaginar ce a demonstrat că mecanica cuantică devine non-locală. Este știut că Einstein, sceptic, numea cu ironie aceasta ca ”acțiune fantomă la distanță”. Porecla dată de Einstein a fost "quantic entanglement", încurcătură cuantică. Două particule, aflate la distanță una de alta, pot să aibă o legătură între
Inseparabilitate cuantică () [Corola-website/Science/312769_a_314098]
-
și Rosen au formulat paradoxul EPR, un experiment imaginar ce a demonstrat că mecanica cuantică devine non-locală. Este știut că Einstein, sceptic, numea cu ironie aceasta ca ”acțiune fantomă la distanță”. Porecla dată de Einstein a fost "quantic entanglement", încurcătură cuantică. Două particule, aflate la distanță una de alta, pot să aibă o legătură între ele, așa fel încât măsurarea stării cuantice a uneia dintre ele schimbă instantaneu starea cuantică a celeilalte particule entanglate cu ea. Pe atunci se părea că
Inseparabilitate cuantică () [Corola-website/Science/312769_a_314098]
-
sceptic, numea cu ironie aceasta ca ”acțiune fantomă la distanță”. Porecla dată de Einstein a fost "quantic entanglement", încurcătură cuantică. Două particule, aflate la distanță una de alta, pot să aibă o legătură între ele, așa fel încât măsurarea stării cuantice a uneia dintre ele schimbă instantaneu starea cuantică a celeilalte particule entanglate cu ea. Pe atunci se părea că astfel de corelații non-locale ar putea viola postulatul limitării vitezei luminii (transmiterii de semnale) din Teoria relativității restrânse. Au existat încercări
Inseparabilitate cuantică () [Corola-website/Science/312769_a_314098]