3,741 matches
-
ciudată în piciorul meu drept. Trebuie să fi călcat pe un cui. Cînd mi-am ridicat piciorul și l-am răsucit, am văzut o deltă de sînge roșu strălucitor împrăștiindu-se foarte repede pe solul palid. Nu durea. Mi-am cufundat piciorul în apă, după care am privit fascinat cum scena se repeta. Șchiopătînd, cu pantofii în mînă și îmbrăcîndu-mă în vreme ce mergeam, m-am reîntors pe țărm. Mama se încălzise mai tare. Puteam mirosi asta. M-a tras înspre ea, bombănind
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
nerăbdător pe debarcader și acum zăvora ușile în spatele nostru. Lăsa afară ultima licărire de lumină, era o mică moarte acum înăuntru, pînă în dimineața următoare, cînd rîul avea să se trezească și prima barcă era lăsată afară. O clădire se cufundă liniștit în noapte. Poți s-o părăsești pentru ani de zile, cu lacăte bune la ușă și s-o regăsești, la fel de calm și încrezător ca întotdeauna. Cu bărcile e altfel. Ele nu pot fără oameni. Probabil pentru că niciodată nu am
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pentru întărirea încheieturii. Două lămpi electrice luminau un pic locul în care ne lucram exercițiile. Sunetul clar de metal pe metal, cînd și cînd amestecat cu gemetele și suspinele noastre, răsuna straniu prin adăpostul bărcilor care, în afara colțului nostru, era cufundat în întuneric. Aveam, pentru prima dată, prilejul să observ chipul lui David în vreme ce lucra. Chiar cînd se lăsa pe vine cu discurile roșii sau se lungea pe spate și aducea greutățile în dreptul pieptului și apoi le cobora spre sol într-
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
mai mică și să alunec sub pături ca și cum aș fi dormit într-un plic. Scrisoare cu destinație necunoscută, returnată expeditorului la aceeași adresă, în dimineața următoare. De îndată ce mă aflam sub pături și simțeam patul în jurul meu pe toate părțile, mă cufundam în somn. Nu existau ore fără somn, nici măcar ultime gînduri. Noaptea era o altă cameră, un spațiu separat, unde nu pătrundea nimic din ceea ce ar fi trebuit să se întîmple în altă parte. Dormitor, sufragerie. Hol, baia comună. Stradă și
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
convorbirile duse între cei prezenți estompează vocea de la televizor. Dimache are în față o halbă de bere. Stă cu coatele pe masă și-și reazemă capul și fața între palme, precum știm că se află poziția gânditorului de la Hamangia. E cufundat ca într-o meditație yoghinică. Nu-și mișcă privirea în jur, privește doar în halbă ca și cum ar avea în față ceașca de cafea și ar vrea să vadă în intersectarea liniilor din zaț ce-i sortește viitorul, de aceea nu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Șam. Adrian scutură din cap. Femeia asta nu-i un reporter de provincie cu cas la gură, Șam. N-o să țină. — Mda, s-ar putea să ai dreptate, recunoscu Șam cu părere de rău. Se încrunta și făcu o grimasa, cufundându-se în gânduri, după care exclama: — Stai puțin! Se însenina. — Stai puțin! Ce-ar fi să-i dai un interviu pe bune, dar să te folosești de prilejul asta ca să-i faci tu ei un portret caricatural pentru un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
de a-i face lui vreun bine sau pur și simplu de a hrăni lipitorile. Privea în tăcere acest inechitabil transfer de sânge, în timp ce un servitor bătrân smulgea cu grijă de pe carnea grafului câte o lipitoare sătulă, pentru a o cufunda apoi într-un mic vas de aramă, plin cu apă și alge. Un rictus imperceptibil făcea să vibreze un mușchi de sub pleoapa grafului, trădându-i voluptuoasa durere și vinovata plăcere. Un frison molipsitor de agitație lacomă străbătu plantele din jur
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
care-mi va fi și mie cândva loc de odihnă. Nimeni nu rămâne pe această lume. Aici este adevărata egalitate a tuturor oamenilor, de la cerșetor la capete încoronate. E atâta liniște în vastul cimitir - un nou Bârlad - mutat sub cruci. Cufundat în această liniște calmă, sub un cer senin, gândesc și filozofez la problema existenței omenirii și a individului în parte. Mă întorc spre casă, coborând încet spre vale. Cât de mult se mai bucura soția când îi dăruiam flori și
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
în sfârșit, amândouă, fericite. În fața micuțului televizor alb-negru (Contesa prețuia numai culorile din natură), Horațiu se gândea la violență. Când Jerry îi mușcă lui Tom coada, Horațiu își zise gata, o să mă duc și o să-i trag o palmă mongoloidului. Cufundat în fotoliul de catifea, Horațiu era cumva conștient de faptul că Popa nu avea nici o vină, că el se amestecase în viața individului, dar pe lângă frustrarea din parc, heruvimul blond avea și o mare cantitate de energie nefolosită. Contesa îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
că de mult nu fusese renovat, pereții erau murdari pe la colțuri, tocurile ușor mâncate de carii, perdelele galbene, iar draperiile și cuvertura, cu firele trase. Am deschis geamul și m-a întâmpinat o priveliște minunată: un verde cald al ierbii cufundat în albastrul lacului printre frunze de toate culorile sub cerul senin ca o mătase fină. Nu mă mai săturam privind abisul din fața mea. Am plecat regretând priveliștea frumoasă pe care parcă o văzusem pentru prima oară. Același recepționer îmi luă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
va aștepta cuminte și bolnav. Febra îi dădea din nou târcoale și ar fi putut adormi imediat... mai voia să stea treaz, să se uite la televizor cu ochii întredeschiși. Se lăsa întunericul și căldura plăcută din trupul său îl cufundă molcom într-o stare în care tot ce se petrecea în jur se vedea ca prin fum sau ca prin ceața ce se ridică dimineața dintre lianele căzute la pământ și care acum îi îngreunează mersul. Taie-le cu cuțitul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cu care se obișnuise de-o viață se odihneau pe fața de masă, în dreapta și-n stânga farfuriei cu supă. Nici ceilalți nu observaseră că s-ar fi întâmplat ceva ciudat cu el, fiecare era atent la lingura care se cufunda în supă și la plăcerea ce dezmierda apoi papilele gustative. Poate că ațipise fără să-și dea seama, oricum nu avea nici o importanță; acum se afla la masă și era nevoit să mănânce ce i se pusese în farfurie. Ce
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Pârjol a avut chef de un scăldat pe cinste. Și, nici una, nici două, s-a dezbrăcat, a urcat pe trambulină și, cu o voinicitate nenaturală, parcă, s-a azvârlit În apa, limpede și rece, a piscinei proprietate personală. S-a cufundat și n-a mai ieșit. N-a mai apărut la suprafață decât, Într-un târziu, dar, umflat, ca o cine știe ce arătare. S-a dus vestea, de Îndată, de-a lungul și de-a latul domeniilor sale Întinse. Crăpase inima, În
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
zilele și nopțile unul În brațele celuilalt, ea, străduindu-se să se mențină cu moralul permanent ridicat; el, la rându-i, făcând tot ce-l ducea capul, să o determine să-și mute gândul de la propria suferință, spre a se cufunda, ca mai Înainte, În binefacerile și bucuriile și În dulcile valuri ale vieții de zi cu zi. Zadarnice, toate aceste unite eforturi! Zadarnice, și iar zadarnice! Până la un moment dat. Până, Într-o imens de lungă și de neagră noapte
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
descoperi, cu o uimire care aproape l-a făcut să Înnebunească, de durere, superba floare, fără viață, În somtuosul salon situat cu fața spre lumina, care, În alte zile, umplea, totul, În preajmă, cu fluturi de bucurie, dar, care, acum, cufundase, totul, dar, absolut totul, Într-o nemaipomenită atmosferă de tristețe! Sfâșietorul plâns de mierlă Prin urmare, te-ai hotărât. Da. Definitiv? Absolut! Vrei, cu orice preț, să te măriți cu el. Da. Cu el. De ce Îl preferi, În defavoarea mea? Îl
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cum era, că după cel plătisem, tot devenise proprietatea mea, iar capătul de deget l-am Înfășurat În batistă și m-am dus acasă, și acolo, mai Întâi, l-am spălat, bine de tot, l-am spălat, apoi, l-am cufundat În borcanul cu formol, În care este și acum, la un loc de cinste, Între alte trofee, În vitrina cu rarități, domnule. Unde stai, unde ți-e casa, vreau să zic, domnule? Aici, nu tare departe de colțul acela de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
știu de pe timpul când au făcut, ambii, armata, În Bârlad. De la liberare s-au Întâlnit rar. Cu totul Întâmplător. Ca acum, de pildă, când, Badea Vasile primul a venit În stație mai de dinainte. Sta pe o băncușoară. Cu totul cufundat În gânduri. A sosit și celălalt bade Vasile. Da’ce faci, bre, așa Îngândurat? Ia, ce fac, mă gândesc. Văd. Și mă-ntreb: la ce te vei fi gândind, oare? La de-ale mele. Că doar nu la deale mele
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
a pornit să scrie. Ca să nu se vadă că scrie prea repede, prea curgător, se prefăcea că mai caută câte un cuvânt în dicționar. Așa că scria, căuta; iarăși mai scria, iar căuta; se mai uita și la Barosanul, care era cufundat în lectura ziarului; iar căuta în dicționar! Pe la jumătatea orei, însă, Barosanul a strâns ziarul frumos, l-a băgat în buzunar și a pornit cu pașii lui grei direct către banca lui Ducu. Este de prisos să mai spun că
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
în față-mi frumoșii ochi ai ei! Și mai încearcă, dacă mai poți, să scoți cuvinte... Îmi vâjâie tot capul... ."Humano capitis!" 1 Mă concentrez... degeaba... stăpân nu-s pe-a mea minte. Îmi trec mâna pe frunte și mă cufund în vis! Și sânt acum în clasă... Explică la "Algebră"... Pe marea tablă neagră, văd semne chinezești... Și tâmpla îmi zvâcnește de parc-aș avea febră! Mi-ndrept atunci privirea afară, pe ferești..." 1 începutul poemei latine "Ars poetica" a
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
merită să ne batem capul cu aceste chestiuni. Și, spunând acestea, Extraterestrul Își puse păhărelul pe masă și oftă adânc, aruncând totodată o privire pe geam și contemplând un timp luna care poleia acoperișurile de tablă și țiglă ale caselor cufundându-le În tăcere. - Nu miroase tocmai ca al nostru, dar la o adică merge. Noi suntem și la capitolul ăsta mai avansați și nu bem nici votcă, nici vin... Ci doar esențe pure... Pe vremuri, se confesă oaspetele, mujicii noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o punea pe Mașa să arunce banii În fântână. Banii aveau darul de a revela viitorul. Bănuții strânși la colind erau aduși pe o tavă de strălucitoare, stropită cu agheasmă. Aruncau atâția bani pentru bunăstarea și fericirea tuturor, Încât atunci când cufundau căldarea mai adânc, scoteau la suprafață, odată cu apa, și micile comori. Primăvara, când banii se sfârșeau, Nicanor Începea să arunce În fântână pești. Și peștii, ca și banii, aduceau noroc. Ciulindu-și urechea la fiecare plescăit, Nicanor trăgea concluziile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
aprigă, care nu-i de lepădat. La unii, nevasta e o simplă cârpă sau o mătură, care deretică prin casă fără să scoată un cuvânt. La mine, nevasta e nevastă. Chiar dacă face gură, o respect“, adăugă el cu o privire cufundată Înlăuntrul său. „He-he, dar uneori mătura te mai și altoiește“, chicoti un salahor. Ippolit nu-l luă În seamă. Abia după ce mai dădu Încă un borcănel pe gât, spuse: „Și Socrate se temea de mătura Xantipei, dar asta nu Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și la pământ, pe care le încălzesc. Energia și lumina solară încălzesc și activează tot ce întâlnesc în cale, inclusiv toate viețuitoarele. Soarele este vizibil ziua. Când soarele devine invizibil noaptea și în timpul eclipselor de soare, totul în jurul nostru se cufundă în întuneric. Oamenii sunt ființe ale luminii (copii soarelui). Ochii noștri văd numai la lumina soarelui. Programul stabilit de Dumnezeu pentru activitatea oamenilor, prevede repaus pentru oameni, pe durata de timp care începe la apusul soarelui, pe timpul nopții, până la răsăritul
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
bicornul împodobit cu o pană de struț, Haddock are aparențele unui prezentator de circ ce deschide un spectacol de dresură de lei. Tournesol este, la rândul său, fermecat de brevetul de academician și, atunci când nu îl privește cu emoție, este cufundat în carnetul său cu calcule. Milou roade tacticos o cantitate uriașă de oase și visează la vânătoarea de pisici de la Moulinsart. Ziua 2 - În curând vom pleca către Bulundi. Președintele ne-a informat că ne va pune la dispoziție o
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
acele zile, Steiner nu mai era decât o epavă ce murmura cuvinte neînțelese, un erudit care se clătina pe picioare, cu privirea tulbure în care nu se mai regăsea nimic din geniul său. Rădăcinile acestei rătăciri în care Steiner se cufunda ca într-un ritual nu erau dezvăluite nimănui, nici măcar lui Corto. Marinarul cu cercel în ureche aștepta răbdător ca întunericul din mintea și trupul lui Steiner să se risipească, pentru a porni din nou în voiajul ce avea drept capăt
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]