3,596 matches
-
doua zi dimineață cu senzația că nu mai poate continua. Dintr-odată. Nu se mai simțise niciodată atât de neputincioasă. Nici măcar în cele mai mizerabile și triste zile petrecute alături de Oliver nu se simțise atât de disperată - pe atunci se cufunda în muncă, trăind cu ideea că cel puțin un aspect al vieții ei era funcțional. Lisa nu cunoștea conceptul de depresie. Depresia era un sentiment pe care îl experimentau alți oameni, când viețile lor nu erau destul de strălucitoare. La fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
neglijase în ultima vreme și, dacă nu ar fi cerut Joy consultații în privința lui jumătate-om-jumătate-bursuc și plecarea lui, ar fi fost acoperite de praf. Dar aranjamentul care nu promitea nimic bun nu o liniști deloc. Neliniștită și agitată, Ashling se cufunda într-o ură reiterată pentru familia ei. Dacă ar fi avut una normală, asta nu s-ar fi întâmplat. S-a gândit la Marcus pentru un moment. Nu dădea vina pe el pentru că era nesigur. Cum putea să se urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pune tubul înapoi în geantă, simțea o senzație ciudată, cum că acestei femei i-ar putea încredința și viața, și tot s-ar simți în siguranță. Ea a exclamat ascuțit, ca și cum tocmai îi venise o idee genială, apoi s-a cufundat înapoi în geantă și, cuprinsă de râs, a scos o sticluță. A turnat puțin pe încheietura mâinii și apoi i-a întins-o lui Jack. —Hei, știi? Miros a ceva. Felul în care se îndoia, râzând, indica faptul că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mi-am dat seama că aș avea timp s-o contracarez. Mi-am adunat toată ura în pumnul drept și am izbit fix în ținta însângerată dinaintea mea. Am simțit pârâitul inconfundabil al cartilajului nazal, după care totul s-a cufundat în întuneric și într-o lumină de un galben încins. Mi-am ridicat privirea spre lumina orbitoare și m-am simțit ridicat de jos. Duane Fisk și Jimmy Lennon au răsărit lângă mine și m-au luat de brațe. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să aibă loc după numai zece minute de mers cu mașina. Am format numărul. Telefonul lui Fritz Vogel a sunat de douăzeci și cinci de ori. Am închis lumina și mi-am luat tălpășița. Căsuța de lemn a lui Vogel senior era cufundată în întuneric. Am oprit mașina vizavi de ea. Am rămas o vreme la volan și am refăcut în memorie planul casei, cunoscut de la vizita mea precedentă. Mi-am amintit de două dormitoare care dădeau într-un hol lung, o bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Russ mi-a aruncat următoarea replică: — Obscenitatea aia nu merita să rămână în picioare. Apoi m-a cuprins o sfârșeală de nedescris - urmată de somn. Russ m-a lăsat la El Nido. M-am aruncat în pat și m-am cufundat într-un somn adânc de douăzeci de ore. Când m-am trezit, primele lucruri pe care le-am văzut au fost cele patru pașapoarte ale familiei Sprague aruncate pe măsuța de toaletă. Primul lucru care mi-a venit în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mai dă ochii cu Emmett Sprague, așa că m-am dus eu după bani. Dwight, știa că sunt îndrăgostită de tine și a vrut să ne știe împreună. Ăsta a fost unul dintre motivele pentru care a plecat. Simțeam că mă cufund în nisipurile mișcătoare ale vechilor noastre minciuni. Nu a plecat, a fugit de jaful de la Boulevard-Citizens, de înscenarea pregătită lui De Witt, de încurcătura în care se afla cu Departa... Ne-a iubit! Nu-i contesta acest lucru. Am privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și Încercă să se infiltreze În șirul de mașini de pe banda din interior. — Nenorociții ăștia de bărbați la volan, murmură ea Înainte de a-și aminti că Logan era și el În mașină. Scuze, domnule. — Nu-ți face probleme... Logan se cufundă din nou În tăcere, gândindu-se la Charles Reid și la vizita din seara trecută la Spitalul Regal Aberdeen. Chiar nu fusese vina lui Charles Reid. Cineva Îți sună fiica și o Întreabă ce părere are despre faptul că trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
N-a fost nimeni pe aici de multe luni. Dacă cineva ar fi locuit acolo, iarba ar fi fost culcată la pământ Între ușă și drum. Omul de la consiliu privi spre casă, apoi spre Logan, apoi spre ceas, apoi se cufundă În mapa sa de piele, de unde scoase un dosar. Nu, spuse el, citind În partea de sus a colii de hârtie, această proprietate este locuința domnului Bernard Philips. Se opri, jucându-se cu nasturii hainei, apoi Își privi din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
deschidă umbrela. O să-i găsim, dar o să fie morți. 12 Logan și Insch se Întoarseră la sediul poliției fără să scoată vreun cuvânt. Cerul se Întunecase deasupra, norii de furtună Înșirundu-se de la un orizont la celălalt, acoperind lumina zilei și cufundând În Întuneric orașul la ora două după-amiaza. Mașina mergea și luminile de pe străzi se aprinseră, lumina lor făcând ziua să pară și mai Întunecată. Insch avea cu siguranță dreptate: nu-i vor găsi pe cei doi copii dispăruți În viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dar nu și-l Înăbuși; fu urmat de un râgâit scurt, aproape insesizabil. Era șapte fără un sfert și Logan se luptase cu nenorocitele alea de declarații aproape toată ziua. Era timpul să meargă acasă. Afară În hol, clădirea era cufundată În tăcere. Majoritatea personalului administrativ Își terminase treaba și se dusese acasă, iar vânzoleala se potolise. Logan se opri la sala de ședințe să vadă dacă se mai Întâmplase ceva cât timp el cercetase declarațiile. Erau câțiva agenți În sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să hoinărească În vreme ce bătrânul acela de 100 de ani Înregistra codurile de bare de pe meniurile gata preparate. Toate magazinele mici - atelierul de reparat Încălțăminte, laboratorul foto, curățătoria și cel care vindea clovni grotești din sticlă și figurine de porțelan - erau cufundate În Întuneric. Cu obloanele trase. Oricine avea o nevoie de ultim moment, pe viață și pe moarte, de un cățel scoțian ornamental, care cânta la cimpoi, n-avea decât să se Întoarcă a doua zi. Făcu un pas Înainte când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
vârî țigara ofensatoare În buzunarul de sus. — Și cum mai arată? — Ca un bătrân plin de riduri. — Mda? Păcat. Era frumușel al naibii la vremea lui. Ba chiar dădea femeile pe spate. Dar n-am putut să dovedim. Rămase tăcută, cufundată În amintiri. În cele din urmă oftă și reveni În prezent. — Deci crezi că frații McLeod ar fi oamenii noștri? Logan dădu aprobator din cap. Le citise din nou dosarele. Hăcuirea rotulelor cuiva cu maceta era chiar genul lor. Frații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fi recitat o lege: — Nimeni nu știe. Câmpii nesfârșite, acoperite de zăpadă multe luni, care odată cu dezghețul se acopereau de mâl; vara, nopțile erau mai scurte decât la Roma; iarna însă, soarele întârzia să se ridice pe cer și se cufunda în negură. — Caii care se împotmolesc în mlaștini, pânda în codru... Băiețelul privea. De-a lungul întregului orizont se mișca doar fluviul compact și puternic pe care geografii latini îl numiseră Rhenus. — Apa aceea se îndreaptă spre apus cale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Apoi îi îmbrățișă pe cei doi fii mai mari, tulburați, cărora încă nu le venea să creadă, cu chipurile brăzdate de lacrimi, dar nu avu putere să le șoptească ultimele sfaturi adresate tinereții lor lipsite de experiență. Din ce în ce mai des se cufunda în toropeală. „Cine știe“, gândea Gajus, care îl veghea întins pe jos, „unde se duce spiritul lui, ankh-ul despre care vorbea bătrânul preot de la Sais“. Apoi se trezea; dintr-o suflare se ghicea un ordin, o cerere. Îl chemă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui Arminius, populares și bătrânii republicani care se temeau de consolidarea puterii imperiale, vechii dușmani ai lui Tiberius și ai Liviei, toți strigau într-un glas că ucigașul era Calpurnius Piso și că în spatele lui se afla împăratul. Gajus se cufundă parcă în ireal, ceea ce-i ușura durerea. Sosirea la Roma fu amețitoare și, într-un fel, triumfală. Ca și cum Tiberius nu s-ar fi aflat în Domus Tiberiana, ca și cum spionii și pretorienii n-ar fi fost răspândiți prin oraș, o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
găsit. După câteva ore, întreaga Romă fu de acord că acea sinucidere generoasă îl apăra pe comanditarul otrăvirii. Tiberius îndură umilința fără nici un cuvânt, fără nici o tresărire. Însă în timpul uneia dintre tăcerile sale teribile - putea să tacă zile în șir, cufundându-se în spaima care-i dădea târcoale - hotărî că toți cei care se bucurau acum urmau să aibă curând motive să plângă. Și zvonurile nu-l mai îngrijorau, fiindcă procesul fu declarat închis. În lipsa sentinței, tăcerea veșnică a celui mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
al așa-numiților populares, pe care mulți îi numeau acum Juliani. Acest fapt i se părea lui Tiberius mai primejdios decât era în realitate, iar vechilor prieteni ai lui Germanicus le dădea speranțe deșarte. Cel de-al doilea, Drusus, se cufunda într-o neîncredere melancolică și se închidea în camera lui ore în șir. Când fu întrebat cum își petrecea timpul, răspunse că-i studia pe marii juriști ai Republicii și, nemulțumit, adugă usturător că Roma avea nevoie de așa ceva. Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-i adusese alinare împăratului. Pentru el, ușurarea după spinoasele probleme de stat nu o reprezentau jocurile de la circ, petrecerile care i-au făcut celebri pe alți împărați, iubirile mereu noi și exotice, spectacolele cu gladiatori sau cursele de cai. Se cufunda în lectura vreunui codex sau volumen, singur cu glasurile solemne, cunoscătoare din vechime. Mintea lui era stearpă; în timpul exilului din Rhodos nu găsise altceva mai bun de făcut decât să aprofundeze misterele artei magice chaldeene. Îi plăceau miturile vechi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
apără pe Sejanus; numeroșii săi complici, înspăimântați, se dezlănțuiră zeloși împotriva lui. El nu scoase o vorbă. În unanimitate, senatorii îl condamnară la moarte pentru trădare împotriva poporului roman. După o oră, Sejanus fusese executat, iar cadavrul lui disprețuit era cufundat în râu. Povestea Antoniei fusese scurtă, rostită cu glas scăzut, aproape pudic, însă îngrozitor de precis. Gajus ascultase privind-o țintă, fără s-o întrerupă, fără să rostească o vorbă. Avu senzația că a înghițit un lichid fierbinte: descoperise cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dacă l-aș lăsa să trăiască.“ Trăi toate acestea atât de intens, încât mușchii i se încordară, de parcă ar fi prins corpul acela greu și ar fi înfipt până în plăsele lama la baza gâtului, acolo unde pulsează viața. Pe când era cufundat în gânduri, tânărul Helikon se apropie de el și-i șopti: — Uciderea lui Drusus a cutremurat Roma. Poporul s-a adunat în fața Curiei, a aruncat cu pietre... Tiberius se alarmase și, pentru a justifica execuția, scrisese o scrisoare de acuzare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acelui tânăr rămânea activă și rece, fără să se sperie. Era aproape admirabil, dată fiind condiția lui. Hotărâse să-l lase în viață și să-i dea treburi umilitoare, care aveau să-i dezvăluie adevărata fire. Sclavul cel cult era cufundat în meandrele Villei Jovis. Însă - fiindcă, așa cum spunea Zaleucos, zeii se joacă cu destinele oamenilor - numele lui ieși la suprafață în ziua aceea înspăimântătoare, în timp ce Gajus încerca să-și impună, cu un efort atât de mare, încât i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Augustus le-a construit, o dezordine ca aceea din ziua de azi. În realitate, ani la rând, pe colina Palatinus, pustie și întunecată, nu se zărise nimeni. Tiberius fusese o prezență metafizică, a cărei viață materială îndepărtată, la Capri, fusese cufundată în taină. Gajus Caesar, în schimb, tânăr, foarte vizibil, aclamat cu pasiune de popor la fiecare apariție, tulbura imaginarul colectiv. În apropiere, în mijocul unui grup de prieteni noi, cu toții optimates, Valerius Asiaticus privi nemilos mișcarea vioaie a curtenilor, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
interveni entuziast Thryphiodoros, artistul decorator din Alexandria. Obiectele din bronz, tapiseriile, stofele vor fi la fel cu acelea pe care tatăl tatălui meu le-a făcut pentru ea... Închizătorile, mânerele, garniturile, ba chiar și plăcile sau cuiele carenei vor fi cufundate într-o baie de aur. Va fi o corabie de aur. Pe laturi vor fi minunate sculpturi de bronz, capete de lupi, pantere, monștri, simbolurile infernale ale misticii isiace. Pe khem, pe sanctuar, voi așeza un splendid cap al Meduzei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
plini de ură: „În sfârșit!“, ceilalți, optimates, înghețară de spaimă: în spatele farmecului inofensiv al tinereții, tânărul Împărat cu ochi verzi, părul pieptănat cu grijă și glas plăcut ascundea ceva... În noaptea dinaintea procesului, Împăratul suferi din nou de insomnie: se cufunda într-un somn profund, se trezea cu speranța că se iviseră zorii, descoperea că era încă noapte. Și înțelese că de fapt aștepta să vadă chipul unuia dintre oamenii care o trimiseseră pe mama lui la moarte. Arvilius intră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]