2,959 matches
-
la fiecare tur, într-un proces tautologic 116. Ceea ce este adevărat pentru comunicarea însăși este valabil și pentru cercetările asupra comunicării mediatice: analizele teoretice se desfășoară în cercuri deschise unele pentru celelalte. Părți ale unei viziuni liniare și obiectivante, ele culminează, fără a se încheia, prin lărgirea cîmpului de preocupări către disciplinele cele mai variate. Înglobînd astfel problema obiectului și subiectului într-o disoluție progresivă. Contextul ocupă un loc primordial, întrucît apare indisociabil de receptor. De acum încolo, receptorul-context primește-creează sensurile
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
este adevărat că multe sculpturi și-au recunoscut de-a lungul timpului dependența de privitor. Expunerea frontală a Paolinei Borghese de Canova (figura 20) se explică doar parțial prin necesitatea reprezentării în sine a figurii umane: ierarhia punctelor de vedere culminează cu simetria curbată a suprafeței frontale. Chiar și așa, atitudinea oarecum forțată a figurii este pe deplin justificată doar prin raportarea la privitor, pentru care figura este prezentată printr-o imagine unică, sinoptică. În astfel de exemple, compoziția operei nu
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
observat la capul Creatorului, care apare înconjurat de un nimb circular. Rotunjimea centrică accentuează cele două forme prin cipale ale compoziției și le leagă printr-o axă verticală excentrică, ce fixează cei doi centri mobili de dreptunghiul ramei. Acțiunea picturii culminează cu interacțiunea dintre capul foarte energic al Creatorului și lumea căreia i-a dat mișcare și pe care o măsoară. Ne putem întoarce la capul Fecioarei din relieful lui Michelangelo (vezi figura 42). Rotunjimea sa, susținută de simetria imaculată a
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
pământ și eliberarea din gravitație către înălțime. Expansiunea și contracția gradate ale mărimii ajută la crearea tensiunii dinamice, și la fel fac și diferite mărimi ale intervalelor dintre un pătrat și altul. Sunt mai mici la bază, cresc pe margini, culminând cu vârful, unde sunt cele mai mari. Centrele pătratelor sporesc această tensiune, deviind de la centrul de echilibru al întregii compoziții. Deviația este mai puternică în cazul celui mai mic dintre pătrate, care a deplasat centrul de echilibru al întregului către
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
timpului. Mișcarea spațială dinspre departe spre aproape sau dinspre aproape spre departe sugerează mișcarea corespunzătoare din trecut în prezent sau din prezent spre viitor. Compozițional, aceasta tinde să înlocuiască sistemul central unic cu câteva asemenea sisteme, dispuse în succesiune și culminând cu unul frontal. Cele mai clare exemple sunt cele care deapănă o istorisire printr-un șir de episoade. Sassetta îl reprezintă pe Sf. Anton în depărtare (figura 123), pornind într-o călătorie prin deșert. Un al doilea nucleu compozițional îl
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
lumii omenești care aude,/ dar pare adesea a nu auzi." Poetul este conștiința trează, lucru pe care îl pretinde și semenilor, reașează obiectele în gravitatea lor esențială, așa se explică lipsa de metafore, stilul direct, revărsarea tulburătoare în puternice șuvoaie culminând prin sublinierea necesarului traversat de un fior existențial. Critica l-a situat pe Adrian Păunescu în descendența lui Heliade Rădulescu, Macedonski, chiar a lui Minulescu, dar în poezia lui stăruie și lirismul lui Goga. Păunescu renunță însă la solemnitatea și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
venea o ploaie vioaie de primăvară, mai blândă ca furtuna, dar nesfârșită, din aceea care-ți dă fiori din cap până-n picioare. Aici nu știu de câte ori atingeam culmea plăcerii. Am tot încercat să număr, dar întotdeauna le pierdeam șirul. Totul culmina cu la pièce de résistance, o repriză de ploaie mocănească în tempo rar, monoton, dar tocmai prin asta răscolitoare, care te pătrunde până la oase... Ajungeam atunci într-o fază în care nu mă mai adusese niciun bărbat. Încetul cu încetul
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
iubirii față de tovarășele de o viață -mioarele-, față de mama sa, pe care vrea să le cruțe de o mare durere sufletească. In al patrulea rând, această alegorie strălucește prin fabulosul ei pentru că elementele fantastice, de basm, prezente în întreaga baladă, culminează în acest fragment deoarece natura întreagă este însuflețită prin personificări și metafore. Astfel, acțiunea este scoasă din real și plasată în plin fantastic, autorul anonim atenuând în acest mod gravitatea și durerea morții, dându-i una din formele cele mai
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Hadrian, să-și povestească propria viața la persoana întâi. Cum de s-a cufundat atât de rapid în anonimat? După moartea sa au apărut o mulțime de lucrări despre realizările sale, în special despre alegerea ei neașteptată în Academia Franceză, culminând în 1991 cu o masivă biografie care adună toate faptele cunoscute, an de an, cu excepția celor ce vor fi spicuite în 2037, când va fi deschis dosarul conținând lucrările din timpul războiului de la Universitatea Harvard. Acum, la mai puțin de
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
lumea care deja îmi aparținea. Reflecții pe marginea compunerii Memoriilor lui Hadrian 26 60 de ani mai târziu, în 1982, aproape de nerecunoscut față de original. Greco de asemenea refăcut, relatează incestul dintre fratele Miguel și sora Anna, a căror aventură amoroasă culminează în timpul Săptămânii Patimilor la Neapole. Yourcenar a terminat-o după întoarcerea ei la Paris din Italia în primăvara anului 1925. Pune un accent deosebit pe puseurile erotice adolescentine și însăilează originalul nuvelei Anna, Soror, bazată pe strânsa legătură dintre surorile
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
public" un concept în sine evaziv. Acțiunea destul de independentă a managerilor sectorului public poate fi privită ca izvorând indirect dintr-o tradiție care a precedat democrațiilor liberale. Este legată de politicile intervenționiste ale monarhilor continentali din secolele XVII-XVIII, care au culminat cu despotismul luminat de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. În această tradiție, funcționarii publici sunt mai curând agenții statului decât ai guvernului. Se așteaptă ca aceștia să se supună mai curând principiilor "raționale" decât dorințelor politicienilor (Weber, 1968: 66-77). Această
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
a gîndirii binare. Logica binară a adevărului absolut și a falsității absolute acționează cu o impudoare ce te lasă fără grai. "Lupta Binelui împotriva Răului", "Dumnezeu este cu noi!" tot atîtea sloganuri ce fac să freamăte de aprobare mulțimile și culminează cu această incredibilă afirmație ce reia, fără s-o știe, un slogan leninist bine cunoscut: "Cine nu este cu noi este împotriva noastră!". Este interesant de subliniat inversiunea pe care gîndirea totalitară o operează în raport cu afirmația cunoscută din Noul Testament: "Căci
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
confrunta de acum nu doar cu Religia divină, ci și cu Rațiunea de Stat. Spre deosebire de Hobbes, care îl aservește pe individ Leviathanului (1651), în lucrarea sa Două studii asupra guvernării (1690), Locke cere statului să garanteze drepturile individuale. Aceasta va culmina în domeniul politic cu legea Habeas corpus și cu Declarația drepturilor omului. Umanismul va atinge desăvîrșirea filozofică odată cu secolul Luminilor și se va afirma din punct de vedere politic odată cu Revoluția franceză. Din acest moment, progresul Istoriei și propășirea omului
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
profesioniști ai domeniului. Geneza istoriografiei moderne, fondul și forma, dimensiunea morală, rostul ideilor, noile direcții în gândirea istorică, adevăr și greșeală, concepția umană, permanențele în istorie, individualism și solidarism, iată numai câteva teme puse în discuție de Iorga și ele culminează cu prefața la Istoriologia umană. Bianca Valota Cavallotti le pune în raport firesc cu alte demersuri de la finele secolului XIX și începutul secolului nostru. Formativ, marele istoric ține de acea generație de la 1890, ale cărei contururi intelectuale au fost definite
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
întoarcerea la surse, la Ur-forme ("basmul fantastic, dublet facil al mitului și ritualului inițiatic reia și prelungește inițierea la nivelul imaginarului" M. Eliade, 1956: 887) și continuă cu dezvoltarea romanului ca formă literară totalizantă (M. Bakhtine, G. Lukàcs, René Girard), culminînd cu analiza structurală a povestirii, infra 5.4 5.9. Achizițiile naratologiei structurale a anilor '70 au fost reluate de psihologia americană preocupată de mecanismele memoriei și stocării informației (psihologia cognitivă a confirmat de altfel ipotezele unui Propp și Greimas
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
a divinităților străvechi de către noua religie. Tudor Pamfile scrie în Mitologie românească: "O singură dată, pe lângă ursitoarele femei, întâlnim și ursitorii bărbați, și anume în povestea Sfântului Petru. După cât se pare, ei ajută să se îndeplinească scrisul fiecărui om." Povestirea culminează cu secvența în care dascălul își aduce aminte de scrisa ursitoarelor și se hotărăște să dea drumul sicriului pe apa Iordanului. Sicriul ajunge la "castelul cel mare și luminat al celor trei ursitori, trei mocani, care "s-au bucurat mult
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
află despre comunicatul oficial de intrare a României în război. Al doilea fir epic narează evenimente de pe frontul Primului Război Mondial (botezul focului, la Bran, cucerirea Pietrei Craiului, „întâmplări pe apa Ol tului“, marșul spre Sibiu, bombardamentul de la Săsăuș, bătălia de la Rucăr), culminând cu străpungerea focului de baraj de la Bărcuț, într o acțiune temerară a lui Gheorghidiu, care este rănit. Ultimul capitol evidențiază o schimbare radicală în ierarhia de valori a protagonistului. Cel care credea altădată că are drept de viață și de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
mai departe de către fiul său. În primul rând, în romanul lui Marin Preda tema familiei se dezvoltă prin accentuarea unui conflict între generații, soldat cu plecarea feciorilor „în lume“. Răzvrătirea fiilor mai mari (Paraschiv, Nilă și Achim) împotriva autorității paterne, culminează cu fuga lor la București, dar este urmată de împăcarea cu familia. În al doilea rând, între Ilie, apărătorul unor valori existențiale specifice lumii țărănești tradiționale, și fiul său cel mic se accentuează un conflict de idei, generat de noul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
celui format, apoi conținutul formării și, în cele din urmă, întregul univers spiritual al formării, la care individul participă prin naștere, apartenență la o anumită națiune sau la o anumită sferă socială. Evoluția istorică a acestui univers al educației culturale culminează cu conștientizarea idealului de cultură". (Jaeger, 2000, p. 226) Practic vorbind, educația nu poate fi știință în sensul existenței unei teorii care precedă și dirijează în mod eficient faptele; educația este techné, adică "fenomenologie": "Ceea ce oamenii de știință numesc "fenomenologie
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
și funcționarea ei cu ajutorul analizei produsului ei cel mai autentic: Divinitatea. Dar, din cauză că analiza completă a acestui simbol prezent în toate miturile depășește de departe cadrul unei singure lucrări, vom fi obligați să ne limităm la analiza simbolului în care culminează întreaga simbolizare mitică și expresia simbolică a moralei: simbolul "Dumnezeului unic". Toate epocile culturale, încă din cele mai vechi timpuri, s-au concentrat asupra simbolului "Divinității". Valorile morale au fost întotdeauna concepute în raport cu acest simbol. Declinul culturilor, adică deprecierea valorilor
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în criticarea comparațiilor facute de alții). Pentru psihologia intimități motivante, cheia simbolicului, nu există decît un singur principiu care poate permite ordonarea legală a detaliilor vieții în general și a detaliilor vieții semințiilor și popoarelor care au creat imaginile semnificative, culminînd cu simbolul "divinitații". Acest principiu ordonator este spaima față de mister. Este important să demonstrăm că evoluția istorică a umanității și etapele trecute ale acesteia se caracterizează în mod esențial prin producerea unei simbolizări tot mai lucide referitoare la misterul evident
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a nu putea participa la triumful blazaților. Înțelepciunea mitică stigmatizează moralismul inhibitiv prin simbolul "posedat de diavol", care exprimă faptul că mortificarea moralizantă este o maladie psihică mai puțin gravă decît "moartea sufletului": banalizarea. Justiția imanentă, expresie a responsabilității esențiale, culminează în faptul că omul poate renaște chiar și din "moartea sufletului" la o viață conformă "adevărului etern": legea armoniei, principiul bucuriei. Bucuria fiind contrariul morții elanului: elanul în activitate, fără exaltare sau inhibiție, ceea ce este însăși definiția sănătății psihice opusă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
impunea să se ia măsuri împotriva oricăror acțiuni de natura teroristă, s-a adoptat rezoluția prin care se interzicea vânzarea de arme către Libia. Se impunea de asemeni ca toate țările să reducă legăturile diplomatice cu această țară. Totul a culminat cu decizia prin care sunt înghețate conturile din bănicile străine, din afara teritoriului Libiei, echipamentele pentru extragerea petrolului erau interzise pentru a fi exportate spre Libia. Uniunea Europeană ia decizia în privința Libiei de a interzice ca avioanele de orice tip din interiorul
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moșnianu () [Corola-publishinghouse/Science/844_a_1868]
-
psihologizant, care tinde să individualizeze problema și să pună responsabilitatea exclusiv în seama agresorului sau a victimei, uneori a familiei, minimalizând influența contextului socio-economic și a instituțiilor. A fi victimă sau agresor devine atunci cumulul de trăsături de caracter care culminează la agresori într-o personalitatea "antisocială". Cum notează John Devine (2001), "trebuie să fim atenți să nu definim locusul de origine a violenței ca aparținând numai individului, ci să căutăm să identificăm nivelurile mult mai profunde ale violenței, care fac
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
sau deconstructivistă, acești cercetători ai spațiului virtual teoretizează identitatea în accepția de construct social, deconstruind identitatea în înțelesul esențialist al unui dat. Intersectând teoriile postmoderniste cu privire la eul instabil și fracționat și teoriile cyberculturale ale identității imateriale și permutabile, studiile acestora culminează într-un idealism al vieții electronice. Acest idealism este echivalat, la antipod, atât cu desființarea unității individului, cât și cu eradicarea înrădăcinării corporale a ființei. Astfel, în cadrul acestui discurs, identitatea tehnologică preia trăsăturile fragmentării, instabilității și deschiderii, în timp ce caracteristici, anterior
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]