3,441 matches
-
la Rainer Maria Rilke, cel mai important și cel mai criptic poet al sec. XX. Voi reda Începutul primei elegii de la Duino În care fenomenul de frumusețe este condiționat, este identificat cu o sfâșiere cosmogonică; amândouă, dau cunoașterea prin transmutațiunea Cunoscătorului În Cunoscut. Voi reda textul german pentru ca acei care cunosc această limbă, să-și poată da seama de pietatea și de fidelitatea poetică și intelectuală a traducătoarei. Elegii I. Am cunoscut-o, ca să spun așa, pe Lucreția Andriu, pe patul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Ascar. Mi-a scris În treacăt, ceva despre inima sa, dar nu, că ar fi ceva grav. Dragă domnule Dimitriu, te rog să mă ții În curent cu starea sa și cu diagnosticul pus. Da, am rămas, pot spune, singurul cunoscător al lb. germane medievale, În orice caz și cel ce poate traduce În versuri. Am oferit o Antologie a minnesängerilor editurii „Univers” și directorul Romul Munteanu mi-a dat... făgăduieli. Am vrut să predau studenților germaniști 2 ore săptămânal această
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
în mine o anume structură clasicistă, pe care mi-am refulat-o cu obstinație. Mult mai mult m-a impresionat magazinul cu albume de artă contemporană de la parterul muzeului - o adevărată abundență de nume, stiluri și orientări, ce stârnește aviditatea cunoscătorilor și scutură multe pungi, în pofida prețurilor piperate... Lecturile poetice de la Palatul Fernan Nuñez se desfășoară într-un ritm alert, la masa poeților se succed aproape toate grupurile Trenului Literar: autorii citesc în limba lor maternă, cu sau fără comentarii marginale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care l-a refuzat am fost chiar eu - , intră în vorbă cu „femeile care dejunează pe asfalt” și le spune ceva despre ornamentele celor trei uși de la intrare. Locul în care se află el, continuă pictorul c-un aer de cunoscător, e cel mai potrivit pentru a observa atent întreaga fațadă a edificiului. Englezoaicele îi dau dreptate și-l servesc cu un sendviș. VITALIE CIOBANU: Căile de urcuș spre cartierul Montmartre sunt înțesate de mici birturi, unul mai cochet decât celălalt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mai bine secțiunea cu Pop Art, noul realism, anti-form, artă conceptuală. Foarte multe instalații, mijloace multimedia, abstracții geometrice, artă cinetică. Toate astea se adresează, în mod sigur, altor centre de percepție ale creierului decât creația obișnuită. Dacă nu ești un cunoscător, trebuie să decizi: accepți sau nu să te situezi în interiorul acestui mod de a produce și recepta... frumosul. Un efort pe care nu oricine este dispus să-l facă. Aparent, regula este aceeași: esteticul rămâne încuiat într-o metaforă, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mi zâmbește din reflex, ușor stingherit. Baza de antrenament a Borussiei Dortmund reprezintă o salbă de terenuri excelent întreținute, încondeiate cu un gard viu, „englezesc”, și împăturite cu o „carpetă” de gazon verde și gras - o sursă de extaz pentru cunoscători. Poposim, aici, până vine unul dintre responsabilii bazei, însărcinat cu organizarea meciului. Cum așteptarea se întinde, am timp să bat împrejurimile, alături e și un bazin de înot supraaglomerat cu copii și maturi de toate vârstele, despărțit de peluzele Borussiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
desuet, naiv, de oameni abandonați, defazați, rătăciți la o margine de lume. Este de-a dreptul înduioșător să-i urmărești. Un „eseist” de prin partea locului, aflând că sunt din Moldova, se grăbește să-mi declare, pe un ton de cunoscător, că a fost la Chișinău, are și prieteni acolo, rămași din perioada sovietică, „știți, când eram împreună”. Îmi dă și o carte: Timpul local. Plimbări prin Kaliningrad - niște fantezii lirice despre „fața neștiută” a orașului. Îi mulțumesc. „Ar fi bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
colegiul. Școala rezistă mai bine decât spitalul unde, în ciuda prezenței unor voluntari străini (îndeosebi francezi), membrii diferitelor facțiuni încep să se ucidă între ei. Știți de ce am avea nevoie aici? De un profesor de muzică vocală și instrumentală, de un cunoscător al lui Bach. Mi-aș dori să fac un cor. Muzica ne-ar mai pune pe linia de plutire." Aviz factorilor de răspundere și melomanilor: Gaza are nevoie de ei. Solfegiul, colac de salvare al unei societăți care se îneacă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
început, neplăcerea în fața "incredibilei forfote" levantine. Părerile decantate printr-o lungă distilare n-au în comun cu impresiile de suprafață decât concizia. Quai O'Orsay, Foreign Office și State Department n-ar trebui să-și deschidă ușile capitonate decât în fața cunoscătorilor temeinici care au rătăcit vreme îndelungată prin Cezareea învățăcei gen Antiochus plimbându-și plictisul într-un Orient pustiu sau visătoarea Berenice cu sacul în spate și cu nasul în vânt. Fără constrângerile vreunei agende. Fără telefon mobil. Așa ca Germaine
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
din sfântul Pavel ca slogan. Pentru că dacă ești cumva ministru secretar de stat, vei alege "Căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu" (Romani, XIII, 1). Dacă ești cumva nemulțumit și te răzvrătești vei lua "Stăpânirea e Fiara" (Apocalipsa, XIII). Un cunoscător al Cărții are întotdeauna de ales măcar între două variante. Asta îi permite să facă față în orice situație. La câțiva pași de orașul roman, ruine de pe timpul cruciadelor. Resturi de fortăreață, o frumoasă sală boltită, ziduri de apărare de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
la sutane. Călugărul din Tarragon mi-a arătat pistoalele reglementare găsite ascunse într-un ungher al sacristiei. Erau cele ale părintelui Jaussen, ofițer de informații în Primul Război Mondial, care spiona cu Lawrence deplasările armatelor turcești. Jaussen era un epigrafist cunoscător de arabă, care a explorat deșertul Neguev, peninsula Sinai, locuințele nabateene de la Petra; era un familiar al triburilor de beduini și avea excelente relații de prietenie cu șeicii din regiune. De pistolet nu te puteai servi decât în taberele provizorii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
coșărar sau humelnic; o dată reține termenul ghionder auzit la Murighiol și utilizat în Împărăția apelor. Sute de alți termeni în nuanțele lor semantice elocvente se adaugă fără contenire până la senectute. Artist cu virtuți de filolog erudit, acest cel mai mare cunoscător al limbii române pe toată întinderea și pe întreaga-i istorie nu pierde nici un prilej pentru a-i ilustra tezaurul. Relatările diaristului perspicace, notele lui de drumeție pe itinerarii de la Balcic și Mangalia până în Deltă (1908 și 1914) cu rezonanțe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Ambasada R.P.R., masă. Participanți, pe lângă personalul Ambasadei, Boris Polevoi, Apletin, Surcov, Novicov, Geo Bogza, Vraca. Astăzi, cătră amiază, a venit la mine Constantinovschi, traducătorul Nadei Florilor. Mi-a vorbit de pretențiile traducătorilor în situația de azi a penuriei de buni cunoscători ai limbii și literaturii noastre și de necesitatea ca eu să intervin pentru a ușura angajarea de traduceri. În timpul conversației a sosit Mihail Fridman pentru care am adresat lui Polevoi scrisoarea de la 12 dec. Am asistat la o discuție în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bold", moldovenism pentru ac cu gămălie.) agrafă le preferă acului de cusut, acului de cap, acului cu gămălie, acului de siguranță. Vânătorului muntean îi place mai mult gotcan, bircan, ieruncă, decât cocoș de munte, cocoș de mesteacăn, găină de alună. Cunoscătorii limbii noaște știu că nu se pot amesteca noțiunile păstorești, noaten (miel înțărcat), cârlan (miel de un an), cu mânzoc, strâjinc, tretin, denumiri ale prăsilei cavaline (noaten și cârlan se spun în Muntenia căluților). Se cunosc deasemeni echivalentele moldo-ardelenești pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
boieri ai țării. Insistențele lui Ștefan cel Mare pentru a-l aduce pe Mihul în țară își au și o altă explicație. În afară de faptul că era cel mai de seamă feudal al Moldovei, Mihul era logofăt, adică un om instruit, cunoscător al problemelor de politică externă, cunoscător de limbi străine. De logofeți aveau nevoie în primul rând domniile noi, iar Ștefan s-a dovedit omul rar care a știut să-și aleagă colaboratorii. Mihul trebuie să fi fost unul dintre cei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cel Mare pentru a-l aduce pe Mihul în țară își au și o altă explicație. În afară de faptul că era cel mai de seamă feudal al Moldovei, Mihul era logofăt, adică un om instruit, cunoscător al problemelor de politică externă, cunoscător de limbi străine. De logofeți aveau nevoie în primul rând domniile noi, iar Ștefan s-a dovedit omul rar care a știut să-și aleagă colaboratorii. Mihul trebuie să fi fost unul dintre cei mai capabili boieri pe care-i
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nu rămâneau decât foarte puține trupe turcești. Era momentul cel mai prielnic în care Imperiul Otoman putea să fie atacat cu succes. Dar, ca de obicei, puterile creștine erau dezbinate și gata să se sfâșie reciproc. De altfel, sultanul, bun cunoscător al complicațiilor politice și militare care anihilau orice intenție de luptă activă împotriva turcilor, trimitea, înainte de plecarea sa în Asia, soli la Buda, ca să-i propună lui Matei Corvin încheierea unei păci de lungă durată. Matei Corvin găsește binevenită propunerea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
puteri — de exemplu, Ungaria — ale cărei forțe, așezate la granița Munteniei, ar fi putut interveni ori de câte ori nevoia ar fi cerut-o. Ungaria, însă, urma un program politic în care Țara Românească nu juca nici un rol. Vlad Țepeș fusese eliberat și, cunoscător al stilului de luptă cu turcii, conducea lupte de hotar cu sangiacii turci din Serbia și Bosnia. Ștefan cel Mare nu putea să asigure domnia unui voievod muntean decât în măsura în care acesta s-ar fi retras cu întreaga-i oaste în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
reînnoire a legăturilor cu Poarta, dându-se, probabil, cu această ocazie, cum crede Mehmet Mustafa o fetih-name, similară celei acordate de Mahomed al II-lea. Că nu este vorba de o închinare o arată un contemporan, Filippo Buonaccorsi-Callimachus, un bun cunoscător al realităților politice din acea vreme. În 1487, Buonaccorsi, mergând la Constantinopol, a trecut prin Moldova, unde l-a cunoscut pe Ștefan cel Mare. În 1490, când papa Inocențiu al VIII-lea a luat inițiativa organizării unei noi cruciade, Buonaccorsi
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
hotarele adevărate ale Moldovei”. Gheorghe Duzinchevici a socotit că în 1489, 1490 și 1493 nu au fost incursiuni preventive, sau, după o altă opinie, a fost incursiuni impuse de „necesități strategice” și economice. Liborius Nacker, cronicarul cavalerilor teutoni, un bun cunoscător al evenimentelor, scria: „Dacă Ștefan ar fi fost sprijinit de regele Cazimir, el ar fi rezistat cu succes sultanului. Cum însă moldoveanul a rugat pe regele răposat [Cazimir] pentru sprijin și ajutor și s-a întâmplat să fie părăsit, s-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cea de la Arezzo. Despre Judecata de Apoi, este suficient să amintim două capodopere, cea datorată lui Luca Signorelli, de la Domul din Siena (1499-1502) și celebra operă a lui Michelangelo din Capela Sixtină (1535-1541). Jean Delumeau, unul din cei mai buni cunoscători ai Renașterii, scria în prefața cărții lui Paul Henry, retipărită în 1984, că “acest curent umanist nu a fost doar un privilegiu al Occidentului. Apogeul artei moldovenești se situează în a doua jumătate a secolului al XV-lea și în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de către Zei, Eroii civilizatori sau Strămoșii mitici; aceste rituri au deci o origine supraomenească și, împlinindu-le, neofitul imită un comportament supraome¬nesc, divin”. Există în textele folclorice tipare inițiatice universale care au menirea de a transforma novicele într-un cunoscător al esenței lumii, prin însăși capacitatea lui de a repeta acțiunile sacre. „Orice ritual are un model divin, un arhetip; Noi trebuie să facem ceea ce zeii au făcut la început» (Satapatha Brahmana, VII, 2, 1, 4 ). Așa au făcut zeii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dai înot la mine,/ Să iei mine lângă tine?” (Titești - Vâlcea). îndemnul fetei seamănă cu cel al animalelor jertfite, devenite personaje inițiatoare pentru neofit. Pe lângă trasarea parcursului inițiatic, sugestia fetei conține și acceptul ei la nunta cu voinicul grămătic, deci cunoscător de mistere. în altă variantă a textului, feciorul pătrunde în apele sacre, deși acestea sunt adânci până la vârfurile copacilor mitici: „Jos de pe cal că se da,/ Și intra-n râu pân’ la brâu,/ Pă Ileana că și-o lua” (ProieniVâlcea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
extrem de numeroase. Argumentul care mi s-a prezentat de către director spre a mă convinge, deși eu nu am comentat în nici un fel oferta a fost: Tovarășe Sbârnă, ai sosit de la ambasada noastră de la Moscova și, probabil, ești cel mai bun cunoscător al limbii ruse. Eu cred că aici este cel mai oportun loc de muncă pentru tine și că ești cel mai util diplomat pentru direcția noastră. Tovarășe director, cel puțin jumătate din aprecierile pe care tocmai le-ați exprimat sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
regele Juan Carlos a fost condus de Petre Săndulescu, directorul Direcției Protocol în salon. Apoi, acesta a început să comunice cu voce solemnă numele ambasadorului și al țării pe care o reprezenta. Fiind pe post de adjunct al directorului și cunoscător al limbii spaniole, mă aflam în proximitatea regelui și a directorului Protocolului. În mod firesc, fiecare ambasador adresa regelui câteva cuvinte, eventual un scurt mesaj din partea autorităților din țara lui, sau poate chiar regele intenționa să transmită prin ambasador către
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]