3,068 matches
-
ești ofițer, ai oameni sub comanda ta care sunt mult mai importanți decât sincopele tale nervoase. Ai înțeles? Da, domnule locotenent! Măsurându-l din ochi cu răceală să vadă dacă cu adevărat realizase ce îi spune, Marius îl eliberează pe Darie din strânsoarea mâinilor sale. Nu e felul lui să bruscheze oamenii, dar trebuie să-l readucă la realitate pe tânărul ofițer. Dacă nu se trezește la timp, foarte repede va ajunge pe foaia de pierderi a regimentului. Bine, respiră adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Stai liniștit, toți am trecut prin așa ceva... Inclusiv dumneavoastră? Parcă nu-mi vine să cred. Răspunsul vine simplu și scurt. Chiar și eu. Replica francă a locotenentului face să dispară mare parte din încordarea acumulată în ultimele zile a lui Darie. Totuși, undeva într-un colț al minții lui rămân sub o formă vagă, dar cu atât mai neliniștitoare, tensiunea și frica. Sentimente de care știe că nu o să scape niciodată și asta îl face se gândească temător la ziua când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
rămâne decât să ne conformăm și noi. Ca locțiitor la comandă îmi fac datoria să vă informez că hrana oamenilor este terminată, apa la fel, de mult. Noroc de zăpadă, mai potolește setea și amăgește foamea. Cât despre muniție... Știu, Darie, cunosc situația. Cum, de altfel, o știm toți foarte bine. Cu un gest scurt, își ascunde sub căciulă firele de păr lipite pe fruntea transpirată. Tușește puternic și sec de câteva ori. Plămânul îl doare. Răcise zdravăn și se simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
liniile noastre sunt cam departe, am fi ultimii la care se gândesc că pot apare aici. Acum ascultă. Lași patru oameni cu automate și grenade afară. Sigur vor fi mulți care vor încerca să fugă. Nu trebuie să scape unul. Darie dă din cap că a înțeles, apoi pleacă grăbit urmat de oamenii lui. Brusc, un strigăt aspru, cu accent gutural, străpunge ca o frigare înroșită la foc măruntaiele crispate ale soldaților: Halt! Wer da?154 În același moment, o împușcătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o conductă spartă din trupul neamțului. Dar este viu! În jocul permanent de zaruri pe care-l poartă cu Moartea dăduse din nou șase-șase. Data viitoare va fi la fel de norocos? Undeva se aude un strigăt de durere: Ajutooooor! Infirmier! Ajutooooor! Darie se oprește lângă rănitului care se zbate și țipă. Îi spune ceva care se pierde în vacarmul luptei. Un braț înarmat cu un pumnal se ridică deasupra sublocotenentului. De sus, Klein trage cu automatul către Novăceanu. Rafala mușcă din tencuiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și țipă. Îi spune ceva care se pierde în vacarmul luptei. Un braț înarmat cu un pumnal se ridică deasupra sublocotenentului. De sus, Klein trage cu automatul către Novăceanu. Rafala mușcă din tencuiala pereților și se oprește în trupul atacatorului. Darie se aruncă pe o parte. Chircit la podea, clipește speriat și confuz. Vede trupul neamțului căzut lângă el. Pumnul strânge în continuare mânerul cuțitului. Alb la față ca varul, mulțumește din priviri lui Caftoi. Marius își pregătește grenada în fața unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
zidului, nu mai înalt de un metru din preajma subsolului, acolo unde el și alți câțiva supraviețuitori își găsiseră adăpost. Novăceanu, așezat pe o manta, începe să se zvârcolească. Liniștește-te, zice Romulus cu voce blândă ca a unei femei, dar Darie continuă să se agite înfrigurat. Vor să mă omoare! Nimeni n-o să se atingă de tine, ești în siguranță. Încearcă să-i imobilizeze brațele, dar sublocotenentul se zbate și mai aprig. Oare de unde mai găsește putere ființa asta pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
În mod special tuturor celor care m-au ajutat cu sfaturi și idei sau care mi-au oferit orice alt fel de ajutor am avut nevoie pe drumul pe care am pornit, și familiei mele dragi: Maia, Taia, Despina, Dinu, Darie, Mamina, Gigel și, În cer, domnului Botez.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
un labirint deosebit de complicat și subtil. Oricine s-ar fi aventurat pe coridoarele lui s-ar fi pierdut pentru totdeauna. <ref id="20">Jorge Luís Borges, Cei doi regi și cele două labirinturi, în volumul Moartea și busola, traducere de Darie Novăceanu, Editura Univers, București, 1972, p. 306.</ref> Un oaspete venit de departe a fost lăsat anume să rătăcească prin labirint, doar spre a se glumi pe seama simplității sale. Când totul părea pierdut miracolul se petrece: la căderea serii, simțindu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Constantin Voievod”? Spune! Am priceput, părinte. Dacă nu ai fi știut aceasta, așa-i că ai fi luat drept bună spusa lui Nicolae Alexandru Mavrocordat voievod? Drept-îi, sfințite. Află acum că la 17 mai 1693 (7201) „Acsinie spătăroaie a repoasatului Darie spătarul” și cu toți fiii ei dăruiește mănăstirii Sfântul Ioan Zlataust „Poiana lui łigan”. Pe urmă, la 25 mai 1741 (7249), Grigore Ghica voievod arată: „Dat-am carte domniei mele acestor 7 oameni de la Păscăloaie... ce sânt poslușnici sfintei mănăstiri
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
este susținută nu prin lipsa apei (Bachelard), ci prin prea-plinul ei, prin acvaticul distrugător în care plutesc „oase...pline de glod”, în care părul (complexul Ofeliei) „se smulge mai ușor decât iarba proaspătă din ogor plouat”(Ivanca, p. 318). Deși Daria și Ivanca nu au constituit o culme a creației blagiene , ele rămân reprezentative pentru modul în care realizează componenta thanatică a poeticii apei. în Daria există o bogată reprezentare psihanalitică, însă o imagine atrage mai cu seamă atenția, prin dubla
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
Ofeliei) „se smulge mai ușor decât iarba proaspătă din ogor plouat”(Ivanca, p. 318). Deși Daria și Ivanca nu au constituit o culme a creației blagiene , ele rămân reprezentative pentru modul în care realizează componenta thanatică a poeticii apei. în Daria există o bogată reprezentare psihanalitică, însă o imagine atrage mai cu seamă atenția, prin dubla ei semnificație: imaginea peștelui, a „pescuțului de argint” din nările înecatului, simbol al încastrării, (Durand), al Vieții și al Morții, totodată. Toposul vârtejului, al apelor
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
Odriá, Care a Coborît din Munți În 1948. Și n-avea nimic de-a face nici cu lumea ei de Lecții de Spaniolă și Reguli de Gramatică. Oare știau nefericitele astea ce Înseamnă Sintaxa ori Prozodia? Sau cine era Rubén Dario? Sau cine a fost poetul Americii? Ea, În schimb, era cel mai delicat produs al Manualului de Bună Creștere al lui Carreno, știa să spună „poftă bună“ cînd vedea pe cineva mîncînd și, lucru Încă și mai important, să răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
în viața lui. E ideea mea, din care, totuși, nu trag deloc concluzia că lumea ar fi alcătuită numai din hoți, cu toate că, zău, uneori tare-aș mai vrea să trag această concluzie. Dumneavoastră ce credeți? — Ptiu, ce prostește povestiți, replică Daria Alexeevna, și ce aiureală; nu se poate ca toată lumea să fi furat ceva; eu una n-am furat niciodată nimic. — Bine, Daria Alexeevna, n-ați furat niciodată nimic; dar ce-o să spună prințul, care s-a înroșit tot deodată? — Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
zău, uneori tare-aș mai vrea să trag această concluzie. Dumneavoastră ce credeți? — Ptiu, ce prostește povestiți, replică Daria Alexeevna, și ce aiureală; nu se poate ca toată lumea să fi furat ceva; eu una n-am furat niciodată nimic. — Bine, Daria Alexeevna, n-ați furat niciodată nimic; dar ce-o să spună prințul, care s-a înroșit tot deodată? — Mi se pare că e adevărat ceea ce spuneți, dar că exagerați foarte mult, zise prințul, care într-adevăr roșise. — Dar dumneavoastră, prințe, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
domnule Ferdâșcenko! interveni generalul. — Asta-i, de îndată ce s-a trecut la fapte, vi s-a făcut rușine să povestiți, așa că vreți să-l trageți după dumneavoastră și pe prinț, mai ales că e o persoană atât de blândă, spuse răspicat Daria Alexeevna. — Ferdâșcenko, ori povestești, ori taci și nu mai vorbi în numele altuia. Ne faci să ne pierdem răbdarea, spuse tăios și cu ciudă Nastasia Filippovna. — Imediat, Nastasia Filippovna; însă dacă prințul a recunoscut, pentru că eu susțin că e ca și cum prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și am râs; apoi m-am așezat chiar lângă doamne. Cam peste vreo jumătate de oră și-au dat seama de dispariția bancnotei și au început să le ia la rost pe servitoare. Bănuiala a căzut asupra uneia din ele, Daria. Am manifestat un interes deosebit, m-am arătat binevoitor și mi-amintesc chiar că, atunci când Daria se zăpăcise de tot, m-am apucat s-o sfătuiesc să mărturisească, garantând cu capul meu pentru indulgența Mariei Ivanovna; și toate acestea le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și-au dat seama de dispariția bancnotei și au început să le ia la rost pe servitoare. Bănuiala a căzut asupra uneia din ele, Daria. Am manifestat un interes deosebit, m-am arătat binevoitor și mi-amintesc chiar că, atunci când Daria se zăpăcise de tot, m-am apucat s-o sfătuiesc să mărturisească, garantând cu capul meu pentru indulgența Mariei Ivanovna; și toate acestea le spuneam în gura mare, în văzul și în auzul tuturor. Toți mă priveau, iar eu simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
avut cine știe ce mustrări de conștiință. Sunt sigur că n-aș mai repeta fapta; credeți sau nu, cum doriți, nu mă interesează. Ei, cam asta-i tot. — Numai că, firește, asta nu-i fapta dumitale cea mai urâtă, spuse cu dezgust Daria Alexeevna. — E un caz psihologic, nu o faptă rea, observă Afanasi Ivanovici. — Dar servitoarea? întrebă Nastasia Filippovna fără să-și ascundă repulsia. — Servitoarea, bineînțeles, a fost dată afară chiar a doua zi. E o casă cu principii severe. — Și ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
chiar l-a trișat! strigă Ferdâșcenko cu voce plângăreață, înțelegând că poate și trebuie să strecoare o vorbă. Pe dumneata cine nu te lasă să pricepi cum stau lucrurile? Ia și învață de la oamenii deștepți! i-o reteză aproape triumfătoare Daria Alexeevna (o veche și fidelă amică și complice a lui Toțki). — Aveți dreptate, Afanasi Ivanovici, acest petit jeu e teribil de plicticos și trebuie să-i punem capăt, spuse Nastasia Filippovna cu un ton neglijent. Vă povestesc și eu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
timp și că Nastasia Filippovna - deși, firește, își pierduse mințile - nu mai putea fi de-acum făcută să se răzgândească. Pe toți îi chinuia grozav curiozitatea. Pe deasupra, nici nu prea avea cine să se sperie. Nu erau decât două femei: Daria Alexeevna, doamna cea volubilă care văzuse destule la viața ei, așa că era greu s-o pună cineva în încurcătură, și frumoasa, dar taciturna necunoscută. Însă era prea puțin probabil ca frumoasa necunoscută să poată înțelege ceva; era nemțoaică și habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de-o teapă cu Rogojin! Ce-a spus prințul adineaori? — N-am spus că sunteți de-o teapă cu Rogojin, nu sunteți de teapa lui! rosti prințul cu vocea tremurătoare. — Nastasia Filippovna, draga mea, ajunge, scumpo! zise deodată, nemaiputând răbda, Daria Alexeevna. Dacă ți s-a făcut lehamite de ei, dă-i afară! Și vrei să pleci cu ăsta, chiar și pentru o sută de mii?! Ce-i drept, o sută de mii sunt bani, nu glumă! Suta de mii ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ce-i drept, o sută de mii sunt bani, nu glumă! Suta de mii ia-o și pe el gonește-l. Asta trebuie să faci; ah, să fiu eu în locul tău, cum mi ți i-aș... că cine se cred! Daria Alexeevna chiar se înfuriase. Era o femeie bună la suflet și foarte ușor impresionabilă. — Nu te supăra, Daria Alexeevna, îi răspunse râzând Nastasia Filippovna, doar nici eu nu i-am spus-o la supărare. I-am imputat eu ceva? Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
el gonește-l. Asta trebuie să faci; ah, să fiu eu în locul tău, cum mi ți i-aș... că cine se cred! Daria Alexeevna chiar se înfuriase. Era o femeie bună la suflet și foarte ușor impresionabilă. — Nu te supăra, Daria Alexeevna, îi răspunse râzând Nastasia Filippovna, doar nici eu nu i-am spus-o la supărare. I-am imputat eu ceva? Chiar că nu pricep cum de-a dat prostia peste mine, încât am vrut să intru într-o familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de delicată, cu idei atât de inteligente și - uite! Ce limbaj! Ce stil! — Acum sunt beată, generale, râse brusc Nastasia Filippovna, și vreau să petrec! Astăzi e ziua mea, ziua mea națională, ziua mea triumfală, am așteptat-o de mult. Daria Alexeevna, îl vezi pe acest buchetier, pe acest Monsieur aux camélias*, care stă și râde la noi... Nu râd, Nastasia Filippovna, ascult doar cu cea mai mare atenție, pară Toțki cu demnitate. Ia spuneți-mi, la ce bun l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]