4,078 matches
-
monotonie. Adică oricât de deprins ar fi băștinașul cu o tuslama, un „meșter“ (termenul e cam prea tehnicist...) culinar ar trebui să-i ofere noi și noi variante ale acestui fel de mâncare, toate purtând în miez originalul și toate depărtându-se creativ de el. Există în limba franceză un cuvânt intraductibil: terroir. Legat de pământ (terre), termenul desemnează un areal geografic cu proprietăți specifice, o miniregiune în care produsele agroalimentare au caracteristici proprii, inimitabile atât datorită particularităților solului ori climei
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
susurându-și apele, tălmăcind parcă taina unei alte lumi... o lume din adâncuri milenare, pe când uriașii Elani hălăduiau pe aceste locuri. Un strat alb, gros, întinde punți peste depărtări. Iepuri speriați își croiesc pârtii de ieșire prin zăpezi și se depărtează țopăind greoi. Vieri sălbatici se pitesc în văgăuni strâmte împădurite, apoi aleargă buimaci în susul povârnișului. Păsări răpitoare; huhurezi, bufnițe... stau îmbufnate în vârfuri de copaci înalți și-și iau zborul alene, doar când te apropii. Stai și te întrebi... Există
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
oriunde altundeva, numai nu în fața casei ei părintești din suburbie. Și-ar fi dorit să fie pe o plajă pustie luminată doar de stele, cu zgomotul ușor al valurilor mângâind țărmul pe fundal, în locul hărmălaiei traficului de pe strada principală. Se depărtă de ea și o privi fix în ochi. —Uau, făcu el. —Uau, îi răspunse și ea. Cred că te iubesc. Cred... cred că și eu te iubesc. — Trec pe la tine mâine să-ți mai repar calculatorul ăla. — Nu e nevo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
o presă pentru ulei din împrejurimi. Planul lor era să-și îmbutelieze propriul ulei de măsline și să-l vândă turiștilor. Darcey era sceptică în privința asta. Din câte își aducea ea aminte, San Pietro era un orășel micuț și foarte depărtat de traseele turistice obișnuite. Familia de la televizor ajunsese la concluzia că tocmai pentru că San Pietro era într-adevăr departe de traseu, turiștii aveau să poposească pe aici. Îndoielile lui Darcey crescură, dar era greu să nu ai speranța că aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
că... — La naiba, spune-mi, zise el nerăbdător. Și îi spuse. Când termină de vorbit, simți că leșină. — Ce naiba se petrece aici? Se întoarseră amândoi spre Nieve, care ieșea pe ușa restaurantului și, fiindcă stăteau aproape unul de celălalt, se depărtară imediat. Încerci să-l convingi că ți s-a făcut o nedreptate acum zece ani? Încerci să-l recâștigi? — Nu vorbi prostii, zise Darcey privindu-l îngrijorată pe Aidan. Vorbeam despre... —O, știu eu despre ce vorbeați! Ochii lui Nieve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Toate le lăsăm aici la alții, ne convine sau nu, asta e realitatea. Dacă ai făcut bine cuiva care avea nevoie aia te va ajuta mult și va cântări mult pentru salvarea ta. Noi în zilele astea de libertate ne depărtăm de Dumnezeu în loc să ne apropiem de El. Ne ducem în plăcerile lumii acestea trecătoare care ne ispitesc la tot pasul, ne degradăm pe noi. Se spune că-i greu, dar pentru unii chiar foarte greu, dar când vezi luxul care
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
deschiși și îmi amintesc, în timp ce înot, fel de fel de întîmplări cu oameni cărora rechinii le-au retezat un picior dintr-o singură mușcătură sau i-au devorat cu totul... Fără să mă oprească nimeni, mă feresc singur să mă depărtez prea mult de țărm. Și, după zece minute, mă întorc. Deși cine știe dacă voi mai avea vreodată prilejul să înot într-un ocean? În loc să mă facă să visez cu ochii deschiși, oceanul mă inhibă, mă silește să mă simt
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
împrejurare am scris aceste cuvinte și ca urmare a căror evenimente, data asta, cât era?! 20 februarie, mă întorc eu la caiet ca să-i dau răspunsul, un 20 februarie? Nu-mi spune nimic, dar în voința aceea de a mă depărta de lume și de a mă topi luminos în sufletul meu am simțit acum un mare orgoliu, nu orgoliul învingătorului însă, ci al învinsului, formele acelea aproape perfecte, și Theo desenează prin aer rotunjimi nevăzute, nu pot fi, dragul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fi foarte ușor să mă numească blasfemiator, ci și colegii mei, pictorii, sau foștii mei profesori mă vor judeca aspru de la înălțimea mediocrității lor, acum câțiva ani mi-ar fi plăcut să le văd mutrele descumpănite, astăzi însă m-am depărtat atât de mult de imaginea aceea damnată a artistului care înfruntă lumea, astăzi nu-mi pasă, atenție, Daniel, s-ar putea să mă vezi mine poimâine îngenuncheat și pocăit, Mai că i-aș crede cuvântarea dacă nu i-ar stărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Clignancourt soarele blând de primăvară nouă, oameni despovărați de greutatea hainelor de iarnă, mulțime pestriță, în stânga noastră piața, Trecem pe aici când ne întoarcem, îmi explică Marius, acum traversăm bulevardul și, Bine, un grup de fete tinere ne ține iarăși depărtați o vreme, Să nu ne pierdem unul pe altul, mă previne el când ne regăsim după câțiva pași Și ai grijă de bani! Am înțeles! Cum e?! Curiozitatea prietenului meu, Ce?! Cu ea, cu Anne sau cum o cheamă! miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Amândoi tăcură pentru o vreme, fără a se privi. Isobel Își răsucea paharul gol de plastic Între degete. — Îmi... Îmi pare rău. Se opri și Începu să răsucească paharul În sens invers. Logan Încuviință. — Și mie, spuse el și se depărtă. 4 Agenta de poliție Watson Îl aștepta la recepție. Era Înfofolită până la urechi Într-o geacă de poliție greoaie și neagră, pe care străluceau picăturile de ploaie. Părul Îi era strâns Într-un coc sub șapca ei cu cozoroc; nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Eric, Isus? Gary cel mare Îl lovi ușor peste ceafă. — Nu, nu amicu’ Isus. Cred că pot să țin minte numele lui Isus. Celălalt: leprosul sau așa ceva. Care a Înviat din morți. Știi tu. — Lazăr? Întrebă Logan, Începând să se depărteze de ei. — Lazăr! Exact! Gary cel Mare zâmbi. Resturi de ciocolată Îi rămăseseră printre dinți. — Lazăr McRae, așa Îți vom spune de acum. Inspectorul Insch nu era nici În biroul său, nici În camera de ședințe, așa că Logan Încercă cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
iasă cel mai teribil miros de care avusese parte Logan În toată viața lui. Toată lumea se trase Înapoi. O avalanșă de muște albastre moarte căzură de pe ușa care se deschisese direct În burnița cețoasă. Agentul Steve se grăbi să se depărteze pentru a vomita din nou. Clădirea fusese un grajd pentru vite la un moment dat: o construcție tradițională pentru o fermă, lungă și joasă, cu pereții din granit și acoperiș din țiglă. Un postament traversa mijlocul Încăperii, cu traverse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
atunci când venea vorba de ore târzii În noapte. Am pus niște agenți În uniforme să ia declarații. Ne uităm pe ele dimineață. Oricum, jumătate din locul acela doarme. Insch Îl lăsă la apartamentul lui, iar Logan privi cum mașina se depărtează cu atenție În jos pe stradă și dispare Înainte ca el să fi intrat. Beculețul roșu al robotului telefonic clipea. Preț de o clipă, Logan se gândi că trebuie să fie agenta Jackie Watson, dar când apăsă pe butonul Play
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În pădure... Mârâind, agenta Watson Își zvârli picioarele-n aer, legănându-se pe brațe, arcuindu-și spatele astfel că aproape ajunse cu susul În jos. Fața lui Martin se ridică, iar cântecelul i se stinse pe buze cînd ea Își depărtă cât putu de mult genunchii și țâșni spre capul său. Nu mai avu timp să se miște Înainte ca ea să-și Înfășoare picioarele În jurul gâtului său și să strângă cât de tare putea. Groaza Îi lăți lui Martin Strichen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
surprinse o frază: „Avea doar patruzeci și trei de ani“ - și o alta, mai cinică: „N-au crezut că va muri“. Se întoarse repede și, înainte să fie anunțat direct, îngrozit că avea să-și piardă controlul, încercă să se depărteze. Mergând, i se părea că strânge în palme un fier înroșit. Revolta, furia erau atât de mari, încât nu mai vedea nimic. Singurul său gând voluntar era să-și împietrească expresia feței, să-și înfrâneze dorința de a ucide, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să dezvălui că prin aceste cuvinte cineva pregătește uciderea unui senator e un lucru care îi impresionează pe toți, judecătorii și istoricii vor lua în seamă cea de-a doua variantă, și nu pe prima. Continuă să râdă, pe când se depărta. Împăratul nu răspunsese. Își amintise de ziua când, pe terasa de la Capri, Callistus, care acum ajunsese prea puternic, trecuse prin fața lui, în veșmintele lui modeste de sclav, ducând un vas. Se simți deodată foarte obosit. Puterea îi scăpa printre degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
stânca, trebuie să urc, trebuie ca, prin munte, să Încep o nouă viață. Patinajul mi-a secat sufletul de cele mai dragi clipe ale tinereții, nu mai se poate să-mi irosesc totul pentru gheață. Dar pentru a mă putea depărta de locul acela dureros și-atât de drag, trebuie ca timpul meu să fie plin, Încă prea plin, ca gândurile să nu se poată Întoarce așa, ca din Întâmplare, la gheața mea. Eu consider că, de data aceasta, aleg Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu mine alături de veselia lor. Am trecut pe lângă o cărare... care ducea spre piscul fericirii... Timpul mi-a legat simțirea și m-a azvârlit pe drumul meu cel vechi. La capătul drumului meu ce este oare? Vezi, Încep să mă depărtez de locul acela drag. Și se va așterne uitarea... buretele cu care Timpul șterge marile pasiuni ale oamenilor... Așteaptă-mă la o răscruce de drumuri... Să nu mă-ntrebi de unde vin, nici unde mă duc. Poate că nici n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
etape către Împlinirea unui destin Înalt, singular... Amuzant pe multe pagini, jurnalul adolescentei A. Împletește stilul exaltat, metaforic și simbolist specific vârstei cu contabilitatea strictă a evenimentelor zilei (gen: „M-am Împăcat cu Fredy, iată și acest vis atât de depărtat realizat. Ce bine-mi pare! Azi am făcut 4 ore de gheață și mă simt mai bine ca oricând.“ etc., p. 114). Pe măsura trecerii timpului, evoluția ei se oglindește În temperarea treptată a agresivității scriiturii, tot mai fluidă, abstractă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
loc! țipă Ausonio. - Măiculiță, îngăimă paznicul. În același moment, cele două își scoaseră armele, iar Franciscovich o îndreptă pe a ei către criminal, cu un gest, i se păru ei, surprinzător de ferm. - Nu te mișca! Ridică-te încet și depărtează-te cu mâinile ridicate. Vocea îi era mult mai puțin fermă decât degetele încleștate pe arma Glock. Omul procedă întocmai. - Întinde-te cu fața la podea. Și ține-ți mâinile la vedere! Ausonio se apropie de victimă. Franciscovich observă prima că pumnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
-ntâmplă? - Ai văzut ceva suspect?! își pierdu ea cumpătul. - Nu, doamnă. - De cât timp te afli aici? - Nu știu. Zece minute... Cred, se precipită interlocultorul. O nouă bufnitură se auzi dinăuntru. Franciscovich le făcu semn îngrijitorului și paznicului să se depărteze. Trase aer în piept, își ridică din nou arma și apăsă ușor clanța. Ușa era descuiată. Se trase din dreptul ei pentru a preveni riscul de a fi împușcată; văzuse această manevră în NYPD Blue sau poate la vreun instructor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
a fost de mare efect: nu ne gândeam nici că o să-ți dai seama de cel de-al patrulea individ din mașină așa devreme. Planificasem să-l împuște pe Wilkins și apoi am fi văzut cum te descurcai. În timp ce se depărta, zâmbi și adăugă: - Dar l-ai aranjat pe ticălos. Bang, bang. - Ai dat examenele scrise și orale, nu? întrebă căpitanul. - Da, aștept rezultatele. N-ar trebui să mai treacă mult până să le am. - Noi vom revizui raportul și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
să ne adresăm unul altuia măcar cu „camarade”. Cel puțin cât suntem față în față. - Nu am vrut să te jignesc. Doar că ești o femeie frumoasă. Iar eu sunt bărbat. Vezi legătura? Deci... - Deci..., mai spuse ea și se depărtă. Păși în fața ei, încruntându-se ușor. - Așteaptă. Nu cred că m-ai înțeles. Hai să bem o cafea împreună. Chiar cred că m-ai plăcea dacă m-ai cunoaște. - Nu te baza pe asta, râse unul din colegi. „Masculul feroce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
tinerei fete. Apoi continuă: - Imediat ce ai făcut un lucru nenatural, publicul e cu ochii pe tine. Uite, de pildă, spun că îți voi citi gândurile și fac asta. Kara își puse mâinile pe tâmplele lui Sachs și închise ochii. Se depărtă apoi și îi returnă acesteia un cercel pe care îl desfăcuse de la urechea acesteia. - Nu am simțit nimic. - Dar publicul va ști imediat cum am procedat, pentru că a atinge pe cineva în timp ce pretinzi că citești gândurile, lucru în care de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]