3,462 matches
-
fiii - Alexandru, Ștefan și Catherine. A patra fiica a doctorului , Elenă castorita Valimarescu. Fiul său, Constantin C. Angelescu Monteoru (1905-2000), a fost profesor de drept, decan al facultății de drept de la Universitatea din Iași. În anii represiunii staliniste a fost deportat la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Copiii acestuia au fost Ioana Angelescu, colaboratoare a postului de Radio Europa liberă, căsătorită cu George Angelescu, oboist. Domnul oboist a luat numele soției.
Constantin I. Angelescu () [Corola-website/Science/307069_a_308398]
-
a preferat să rămână pe loc, pentru a-și salva biblioteca și colecția de manuscrise. Pe 13 iunie 1941 a fost arestat de comisarii NKVD care nu i-au dat răgaz decât zece minute pentru a-și face bagajul, fiind deportat de sovietici în Ural. A încetat din viață în prizonierat la Orsk, în sudul Uralilor, în octombrie 1943. O mică parte din bogata sa colecție de documente, manuscrise, corespondența Hurmuzacheștilor etc, a ajuns în păstrarea Arhivelor Statului din București și
Sever Zotta () [Corola-website/Science/307070_a_308399]
-
l-au salvat angajându-l cu nume fals, ca administrator al moșiei de la Titulești. După confiscarea averii Academiei s-a refugiat în satele de munte din vestul țării. La 20 decembrie 1948 a fost arestat fiul cel mare, Alexandru și deportat în Siberia, la Magadan, apoi la Verhoiansc și pe urmă la Colâma, dincolo de Cercul Polar, de unde s-a întors în anul 1956, fiind eliberat pe 9 aprilie. În perioada 1952-1962 a fost urmărit de Securitate fiind anchetat și reținut în
Nichita P. Smochină () [Corola-website/Science/307158_a_308487]
-
lui Rainer, lucrarea sa de doctorat în medicină și chirurgie, consacrată inervației arcadei palmare superficiale. În timpul regimului Antonescu, fiind evreu, a fost demis, împreună cu Zalman Iagnov, din postul de la catedra de anatomie (după octombrie 1940), iar familia sa a fost deportată. În 1945 s-a stabilit la Timișoara, unde s-a numărat printre fondatorii Institutului de medicină local, a predat histologia (1945-1946), anatomia patologică (1946-1957) și biologia medicală (1957-1974) În 1951 a organizat și condus primul colectiv de cercetări medicale din
Benedict Menkes () [Corola-website/Science/307205_a_308534]
-
Onofrei (viitorul Mitropolit Silvestru) de la Târgu Neamț și a preoților Gheorghe Nichita și Nicolae Onofrei din Rădășeni. Persoanele mai tinere au fost duse la muncă silnică la Canalul Dunăre-Marea Neagră, care se construia cu deținuți, pe când cele vârstnice au fost deportate în localitatea Rubla din Bărăgan. Viitorul mitropolit Silvestru a fost condamnat la patru ani de închisoare, fără a fi acuzat de infracțiuni concrete și judecat ca atare. A executat doi ani de închisoare în regim de exterminare, reușind să supraviețuiască
Silvestru Onofrei () [Corola-website/Science/308736_a_310065]
-
arsă, precum dovedesc documentele vremii. Cimitirul a fost devastat și profanat, toate crucile fiind smulse și călcate în picioare. După război nu se mai cunoșteau mormintele, rămânând neidentificate până azi, iar unii călugări, printre care Ieromonahul Iulian Drăghicioiu au fost deportați în Germania unde au murit în lagărele germane. În 1929 a fost trimis de la Mănăstirea Frăsinei un grup de șase monahi, avându-l stareț pe Cuviosul Visarion Toia, care a ridicat din ruine mănăstirea, construind clădirile necesare și introducând viață
Mănăstirea Lainici () [Corola-website/Science/308752_a_310081]
-
dată, la dispoziția cercetătorilor într-un format științific. În timpul Revoluției ruse din 1905, Ion Halippa a fost unul dintre activiștii revoluționari din Chișinău care militau pentru revenirea Basarabiei la statutul dinainte de Tratatul de la București (1812). Din acest motiv a fost deportat în Rusia în (oficial „transferat” în Novomoskovsk, regiunea Ekaterinoslav) în anii 1905-1907 și, din nou, în 1910, a fost transferat în una din guberniile din interiorul imperiului - la Berdeansk. În 1938, istoricul Ion Halippa a fost destituit din funcția de
Ion Halippa () [Corola-website/Science/308018_a_309347]
-
în 1910, a fost transferat în una din guberniile din interiorul imperiului - la Berdeansk. În 1938, istoricul Ion Halippa a fost destituit din funcția de inspector școlar. În 1940, după Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de nord, a fost deportat din nou, de autoritățile din URSS. Deși în arhive nu se găsesc dovezi, există convingerea larg răspândită că Ion Halippa, împreună cu fiul său Constantin, au fost uciși în 1941 de NKVD, în timp ce erau internați în lagărul din Zaporojie, Ucraina.
Ion Halippa () [Corola-website/Science/308018_a_309347]
-
textele arabe se referă la Vangari, un echivalent în limba slavă pentru unguri. Ulterior, opinia sa s-a schimbat, în sensul că N.nd.r. ar fi aceiași cu Nandarinii, o populație de vreo 12.000 de creștini din Adrianopol deportați de către hanul Krum în 813 la Dunăre, loc în care au stat până în 836. Ei se numeau așa fiindcă erau adrianiți (adică îl aveau drept patron pe Sf. Adrian). Gh. Brătianu remarcă însă că aceste identificări nu corespund nici cu
V.n.nd.r. (N.nd.r.) () [Corola-website/Science/308256_a_309585]
-
o defăima”. Colonelul Constantin D. Chirilovici, fost chestor de poliție al municipiului Iași declara la 21 februarie 1945: Vasile Atanasiu aprecia că acuzele că generalul ar fi ordonat judecarea cetățenilor sovietici pentru „spionaj, defetism, comunism etc.” și că ar fi deportat evrei în Transnistria erau „complet neîntemeiate”, deoarece „nu avea calitatea, prin funcția ce avea, să judece, nici să ordone execuții” aducând ca dovezi declarațiile evreilor Leon și Eugenia Berman din Cernăuți. De asemenea, „n-a avut nici o legătură nici cu
Dumitru Carlaonț () [Corola-website/Science/307504_a_308833]
-
pentru dezrobire și pentru Unire cu România. După doi ani, din cauza înăspririi regimului, cercul a fost nevoit să-și suspende activitatea. Acțiunile lui Daniel Ciugureanu au atras atenția autorităților ruse care în mai 1912 l-au arestat și l-au deportat în Siberia. A fost eliberat după câteva luni de detenție și s-a întors în Basarabia. În Mai 1913 un grup de intelectuali moldoveni a fondat la Chișinău revista, iar în 1914 și ziarul Cuvânt moldovenesc, care va deveni o
Daniel Ciugureanu () [Corola-website/Science/307513_a_308842]
-
politicii de liber schimb cu Germania. Când Wallenberg a ajuns la legația suedeză din Budapesta în iulie 1944, campania împotriva evreilor maghiari era deja în desfășurare de câteva luni. Între mai și iulie 1944, Eichmann și asociații săi reușiseră să deporteze peste 400.000 de evrei cu trenurile de marfă. Dintre cei deportați, toți, mai puțin 15.000, fuseseră trimiși direct la lagărul de concentrare Auschwitz-Birkenau din sudul Poloniei. La momentul sosirii lui Wallenberg, în Ungaria mai rămăseseră doar 230.000
Raoul Wallenberg () [Corola-website/Science/307560_a_308889]
-
1952 într-un moment când sovieticii puneau la cale un mare proces-spectacol antisemit la Moscova, „”. Ei au acuzat medici evrei de un complot de a ucide lideri sovietici. Numeroși evrei sovietici se temeau, aflând că planul sovieticilor era de a deporta un număr mare de evrei în Siberia după posibila execuție a doctorilor. Ideea că „criminalii lui Wallenberg” ar fi fost sioniști din Budapesta a fost susținută în principal de liderul comunist maghiar , așa cum demonstrează o notă transmisă de el primului
Raoul Wallenberg () [Corola-website/Science/307560_a_308889]
-
sosește Nabucco, în sunetele unui marș. Zaccaria îl amenință că o va sacrifica pe Fenena, asupra căreia a și ridicat pumnalul. În finalul de tablou, Nabucco poruncește soldaților să dea foc templului. Ne aflăm acum la Babilon, unde au fost deportați în robie și prizonierat evreii rămași în viață. Ne sunt înfățișate grădinile Abigaillei. Ea găsește un pergament ce dovedește că nu e fiica lui Nabucco, ci doar o sclavă pe care el o adoptase. Îl regăsim pe profetul Zaccaria cufundat
Nabucco () [Corola-website/Science/307613_a_308942]
-
de mici comandouri. Garnizoana germană s-a predat la sfârșitul războiului. Cea mai mare parte a populației de origine evreiască de pe insulă a reușit să se refugieze în Anglia, totuși cei câțiva evrei care au rămas pe insulă au fost deportați în lagărul de concentrare de la Auschwitz. "Vedeți: Indiile Orientale Olandeze." La începutul războiului, Aliații au cerut ca Iranul să alunge toți germanii care se aflau în acel moment în țară. Englezii se temeau de acțiunile de sabotaj ale spionilor naziști
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
moldoveni români din nordul Basarabiei - satul Tarigrad, Drochia. Tatăl autorului - sergent al Armatei Române - a căzut prizonier la ruși la Cotul Donului. A revenit la ai săi în 1948, iar curând după aceea, cu toată familia, în 1949, au fost deportați în Siberia, apoi strămutați în stepele Kazahstanului, la minele din Karaganda. De unde, cum s-a întâmplat cu mulți basarabeni, s-au întors, în 1958. După absolvirea școlii medii ruse din Drochia, R. Moldova, a urmat studiile la Harkov (Ucraina), la
Ion Costaș () [Corola-website/Science/307686_a_309015]
-
cu gardiști din Transnistria și cazaci din Rusia. s-a născut în anul 1944 în satul Țarigrad (raionul Drochia), într-o familie de țărani de etnie română. Între anii 1949-1957, s-a aflat împreună cu părinții în Kazahstan, unde aceștia fuseseră deportați ca urmare a condamnării la 25 ani de muncă silnică (fiind acuzați că sunt complici fasciști). A absolvit Școala Militară Superioară de Aviație din orașul Harkov (1967), Academia Forțelor Aeriene "Iuri Gagarin" de la Moscova (1976) În perioada 1967-1984 e ofițer
Ion Costaș () [Corola-website/Science/307686_a_309015]
-
a mai trimis o altă notă "Despre particularitățile culăcimii basarabene". La aceste note informative, s-a adăugat și o rezoluție din 17 martie 1949 a Partidului Comunist din Moldova, prin care I.V. Stalin era rugat "de a permite să fie deportați din republică culacii și alte elemente antisovietice". Ca urmare a acestor informări și rugăminți, la 6 aprilie, Biroul Politic al CC al PCUS a adoptat hotărârea "cu privire la deportarea de pe teritoriul RSS Moldovenești a culacilor, foștilor moșieri, mari negustori, a complicilor
Iosif Mordoveț () [Corola-website/Science/307687_a_309016]
-
persoanelor care au colaborat cu organele de poliție germane și române, a participanților la activitățile partidelor și organizațiilor profasciste, a albgardiștilor, membrilor sectelor nelegale, precum și a familiilor tuturor categoriilor enumerate mai sus". Numărul total de persoane care urmau să fie deportate se ridica la 11.280 familii (40.850 de oameni). În aceeași hotărâre, s-a menționat ca deportarea "să se facă pe vecie" în regiuni din Kazahstanul de Sud, RSS Kazahă, precum și în ținutul Altai, regiunile Kurgan, Tiumeni, Tomsk ale
Iosif Mordoveț () [Corola-website/Science/307687_a_309016]
-
urmare a celor hotârăte la Moscova, la 28 iunie 1949, Sovietul Miniștrilor de la Chișinău a adoptat hotărârea "Despre deportarea din RSS Moldovenească a familiilor culacilor, foștilor moșieri și mari negustori", prin care se aprobau listele persoanelor ce urmau să fie deportate, precum și transmiterea acestor liste "Ministerului Securității de Stat al RSS Moldovenești (tov. Mordoveț)". La data de 12 iulie 1949, ministrul moldovean al securității, Iosif Mordoveț și împuternicitul KGB al URSS la Chișinău, I. Ermilin, au trimis la Moscova un raport
Iosif Mordoveț () [Corola-website/Science/307687_a_309016]
-
pentru Armata Roșie. Victoria a avut un efect uriaș asupra moralului lui Adolf Hitler, care a lăudat victoria ca pe reușita din cea mai mare bătălie a istoriei. În timpul ocupației germane, sute de mii de civili au fost uciși sau deportați pentru muncă forțată din regiunea Kievului. Kievul a redevenit teatru de lupte în anul 1943, trupele sovietice eliberând orașul pe 6 noiembrie. Kiev a primit titlul de Oraș Erou în 1965. La începutul lunii august a anului 1941, orașul-port Odesa
Oraș Erou () [Corola-website/Science/307715_a_309044]
-
Gaston a participat la eliberarea orașului francez Carmaux, capturând 120 soldați germani. Câteva zile mai târziu, el a eliberat orașul Albi, prefectura departamentului Tarn. În decursul celui de al doilea război mondial, familia sa care locuia la Cluj, a fost deportată la Auschwitz, unde tatăl său a fost imediat exterminat prin gazare, mama sa fost împușcată ca și sora sa, care se îmbolnăvise de scarlatină. După cel de-al doilea război mondial, a revenit în România, fiind trimis mai întâi la
Gheorghe Gaston-Marin () [Corola-website/Science/306585_a_307914]
-
172 de persoane). 98 de băieți de până la această vârstă au fost duși într-un lagăr de concentrare din [[Łódź]] ([[Polonia]]). Cu excepția a 12, trimiși la „germanizare”, ceilalți au fost fost gazați în lagărul de la [[Kulmhof]]. Femeile (195) au fost deportate în lagărul de concentrare din [[Ravensbrück]], unde 52 au fost omorîte. Implicarea liderilor serviciul de informații al armatei, [[Abwehr]], îndeosebi a șefului acestuia, amiralul [[Wilhelm Canaris]], în complotul împotriva lui [[Hitler]] (soldat cu nereușita încercării loviturii de stat din [[20
Heinrich Himmler () [Corola-website/Science/306580_a_307909]
-
Marea Schismă din 1054. Luptătorii primei și a celei de-a doua cruciade făcuseră mari pagube Constantinopolului în trecerea lor spre Țara Sfântă, iar grecii fuseseră acuzați de trădare de către cruciați. Un mare număr de negustori vențieni fuseseră atacați și deportați în timpul răscoalelor anti-latine din capitala bizantină din 1182. Propunerile pricipelui bizantin Alexios prevedeau restaurarea domniei tatălui său în condițiile în care Constantinopolul nu ar fi fost prădat. Bonifaciu a fost de acord cu aceste codiții, iar papa și principele bizantin
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
-o în 1916 , cu minaretul ei impozant (astăzi aproape de două ori mai înalt), poate fi văzută și astăzi lângă litoralul Tel Avivului. Cei 9000 de evrei din Yaffa si Tel Aviv, priviți cu neîncredere de autoritățile turcești sunt până la urmă deportați în aprilie 1917 , o parte în alte zone ale Palestinei ,mai ales în Galileea, sau în Egipt. Autoritățile turcești operează în acelaș timp arestări și deportări în masă și în rândurile populației arabe majoritare din oraș, care era deja ahtiată
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]