9,951 matches
-
în condiții foarte bune. ?n Gară mi-am pierdut chiar și actele și am devenit un “om liber”. Am fost un om extraordinar de liber - n-aveam decât cerul deasupra, nu ma caută nimeni, nu mă întreba nimeni, nu ma deranja nimeni, nu ma bruia nimeni, nu mai aveam familie, nu mai aveam prieteni, nu mai aveam pe nimeni să mă pisălogească. Nu mai aveam angajați -la un moment dat firma mea avea 14 angajați- și am ajuns așa de liber
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367375_a_368704]
-
Guvidul trăgea nervos de momeală, iar eu aveam râmă neagră, plăcerea lui, după pipota proaspătă de un roșu carmin, mai ales dacă este de la pasărea de țară, de rață, curcan sau gâscă. Dar valurile se accentuau din ce în ce mai tare. Nu mă deranja mărimea lor, ajunsă la un metru înălțime, ci faptul că veneau dinspre mal spre larg. Tangajul bărcii îmi provoca neplăceri la stomac și amețeli, însă eu încercam prin conversații cu nenea Nicu, așa îl chema pe bătrân, să uit cum
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367403_a_368732]
-
pomenești, și de cel al bigotismului ori al pietismului!... Și acest fapt ar fi în opoziție cu icoana modernă a televizorului sau a calculatorului, nu?!... Am senzația tot mai pregnantă că spiritul cel autentic cu toate ale sale, incomodează și deranjează pe unii, deoarece constituie o realitate existențială, puternică și cât se poate de compactă, conținând niște precepte moral-creștine foarte clare și corect definite. Acest lucru estompează sau atenuează unora duhul lor foarte zdruncinat și de-a dreptul exhaustiv, ajungând (sărmanii
DESPRE VALOAREA SFINTELOR ICOANE.. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367379_a_368708]
-
Nebunie! A luat premiul Nobel, hologramele ei, la fiecare colț de stradă, ne invitau să devenim fericiți folosind aceste device-uri, iar cadavrul nu i-a fost găsit niciodată pentru că prea răsturnase lumea noastră cu care ne obișnuisem de milenii și deranjase o mulțime de interese. Cu toate acestea omenirea a intrat într-un alt circuit economic, pentru prima oară în existența ei. Abia acum se putea pune în practică deviza comunistă: de la fiecare după posibilități, fiecăruia după necesități! Iar necesități erau
ÎN SFĂRŞIT, COMUNISM! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/367418_a_368747]
-
naveta de la Ciocănești la Dorobanțu? - Da, șase zile pe săptămână, de peste doi ani. - Nu-i obositor? - Ce este ușor în viață, domnule doctor? - Asta cam așa este. Atunci hai să mergem că scapi autobuzul. - Mulțumesc. Repet, nu trebuie să vă deranjați. Mă descurc cu un taxi până la gară. - Nu-i nevoie. Este plăcerea mea. Sper să ne mai vedem cât timp este mama dumitale internată la noi. - Desigur. - Ești căsătorită? - Nu. Nu am avut timp și nici condițiile să o fac
SUFLETE NEDESPARTITE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367387_a_368716]
-
documente de peste 1000 de pagini, sub bagheta editorului YP Kirilenko. Documetele au apărut în limba rusă în 2014 și nici până astăzi istoricii români specializați pe istoria modernă nu s-au grăbit să le traducă și publice în țara noastră. Deranjează? Cercetarea acestor documente ar dezvălui negocierile secrete duse de Ionel IC Brătianu cu reprezentanții Rusiei țariste, între 1914 - 1916, care se pare că istoriografia contemporană axată pe o singură cale de interpretare, cea strict occidentală, le consideră delicate. Mi-a
ÎNȚELEGERI SECRETE RUSO-ROMÂNE DE ELIBERARE A CONSTANTINOPOLULI, ÎNTRE ANII 1914-1916, DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/367464_a_368793]
-
spălau creiere, se dorea un om nou care, de fapt, a apărut ceva mai târziu, în vremurile post-comuniste, născut din ură și răzbunare, moștenitor al certificatului de om al urii și al răzbunării. Nimic nu-i mai face plăcere, îl deranjează totul, i se pare că toți se opun idealurilor sale de pură materialitate, pentru el voința înseamnă în primul rând dorința de putere și luptă cu arme care rănesc și ucid oamenii corecți, blânzi, sensibili, nevinovați. Lev Tolstoi considera că
URA – SENTIMENTUL VIEŢII NEÎMPLINITE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 576 din 29 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366759_a_368088]
-
motorul, gașca de pisici a dat năvală și mi-au înconjurat mașina. Aveam și eu clienții mei fideli, de zi cu zi! Nu aveau bani, însă aveau o foame nestăvilită și nepotolită. Dacă altă mașină parca în zonă, aceasta nu deranja cu nimic somnul pisicilor, care își făceau veacul între cele două blocuri, spate în spate. Numai când soseam eu, se stârnea nebunia printre mâțe! De când pescuiam cu barca, pisicile au reținut două lucruri foarte importante pentru ele: zgomotul motorului la
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
ca și cea care se însera deja, dar cu mai multă captură în minciog. Niciodată, zilele pe mare nu seamănă una cu cealaltă. În ziua aceea, marea era ca un imens lighean, unde apa nu se unduia decât foarte rar, deranjată de fuga bancului de puiet de chefal din calea vreunui răpitor. Atunci, parcă vedeam în adânc o balerină pe poante, într-un dans languros. În altă zi poate, valurile ne vor ține la mal și nu vom putea ieși cu
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
sau nu auzea''destul'', cică hiba o avea din război când i-a bubuit o bombă în urechi, de fapt i-a zis și colonelul, '' Băi Petre te-ai făcut fudul de urechi dar ai scăpat, mă!''. Hiba nu-l deranja prea mult pe nea Petre, era fericit de tăcerea cel înconjura pentru că-i dădea po- sibilitatea să vorbească numai cu el, cu el se sfătuia,cu el se certă, cu el se împacă, deci trăia în lumea lui numai cu
PETRU ŞI ROZA, POVESTIRE DE ION DOREL ENACHE-ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366883_a_368212]
-
erau gustate și apreciate de foarte mulți și diferiți ori deosebiți ascultători. Volumele de predici ale Părintelui stau acum să apară la Editura „Harisma”. El a fost un om foarte popular, dar care nu a trăit din asta. Chiar îl deranjau evocările și elogiile făcute la adresa lui. Se spune astăzi, și poate pe bună dreptate, că teologia a devenit scolastică, academică. Părintele Galeriu poate constitui un model de teolog și duhovnic care desființa și distrugea, prin naturalețea sa, orice tipar, stereotipie sau
PARINTELE CONSTANTIN GALERIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366865_a_368194]
-
au dat “buzna” năpustindu-se și întronându-se ca atare ci preluarea acestora s-a făcut cu cap, acomodând și adaptând prin inserție organică, tălmăcită într-un limbaj propriu elementele străine, “amputându-le” exprimările de formă și conținut radicale care deranjează și supără ochiul, face respingător mesajul decolorându-l și înstrăinănu-i destinația, minimalizându-i expresia, pecetea măiestriei artistice. Chiar dacă, probitatea și structura produsului de consum și de însușire estetică este adesea și discutabilă. Nici măcar de cosmopolitism nu l-aș învinui, pentru că
JOCURI DE NOROC ŞI CÂTE CEVA DESPRE ALTELE ÎN LAS VEGAS(VIII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366900_a_368229]
-
categorie ar fi mitocanii. Corect, ăștia trebuie extirpați din orice comunitate literară. Libertatea ta nu are voie să-mi lezeze libertatea mea. O altă categorie ar fi compusă din cei care prea își dau frâu liber ideilor intime. Ei, asta deranjează, domnule! Cum adică, dumneata gândești? Și te mai și exprimi? Asta se cheamă îngrădirea libertății de expresie și nu se face. A treia categorie de victime o reprezintă cei care au tupeul să-i spună unui membru al aparatului central
CÂND VOM ÎNVĂŢA TĂCEREA? AUTOR VIOREL PLOEŞTEANU de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366921_a_368250]
-
domnule Trăistaru? Luați loc vă rog. Apoi adresându-se salariatului care i-a adus în biroul său: - Nae, spune-i Elenei să aducă cafele și ceva răcoritoare. - Gata, șefu', am plecat. - Închide ușa, te rog. - Nu-i nevoie să vă deranjați pentru noi, domnule Hrubaru. Am venit să încercăm să facem o mică „afacere” împreună, spuse Mircea zâmbind. - Afacere cu mine? În ce ar consta aceasta? M-ați făcut curios. Ce afacere poate să-mi propună un profesor universitar? Vreți să
MAX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366861_a_368190]
-
-i noapte de vârf, interveni Mircea, considerând că așa mai poate obține un bonus la preț de la patron. - Poate fi și la sfârșit de săptămână, nu-i nicio problemă. Lăsați că este bine și-n salonul de protocol. Nu vă deranjează nimeni acolo, avem noi această grijă. - Mulțumesc. Sper ca pe la ora două să încheiem petrecerea, tot insista Mircea. - Puteți sta toată noaptea, nu-i nicio problemă. Stabilim ce doriți să serviți și totul vi se aduce în salon de către salariații
MAX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366861_a_368190]
-
neplăcerea de a se ciocni de un om supraponderal, îmbrăcat neglijent, care mirosea urât și care nu făcea nimic toată ziua decât să stea într-un colț și să anunțe închiderea sălii de lectură cu zece minute înaintea orei 18. Deranjat de mirosul acelui angajat neglijent, scriitorul a fost de părere că acest fel de oameni trăiesc degeaba și ar fi mai bine să moară. La o primă privire de ansamblu asupra situației ai putea să fii de aceeași părere. Și
CALEA SPRE FERICIRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367592_a_368921]
-
vreodată impresia că lumea s-a oprit? Măcar o clipă? O secundă în care oamenii nu se mai bucură, nu mai plâng, nu mai râd, nu mai țipă? Să știi că sunt cu tine. Acum. Ești furtuna ce mi-a deranjat și așezat lucrurile. Nu ești bogat până când nu ai ceva ce materialul nu poate să cumpere. Ne mai supără unele lucruri, dar nu uita să te bucuri. Te las să dormi, sper să-mi simți prezența. Mă duc să-mi
MESAJ de ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367606_a_368935]
-
vreodată impresia că lumea s-a oprit? Măcar o clipă? O secundă în care oamenii nu se mai bucură, nu mai plâng, nu mai râd, nu mai țipă? Să știi că sunt cu tine. Acum. Ești furtuna ce mi-a deranjat și așezat lucrurile. Nu ești bogat până când nu ai ceva ce materialul nu poate să cumpere. Ne mai supără unele lucruri, dar nu uita să te bucuri. Citește mai mult MesajBună! Ești frumoasă pentru că simt ceva când sunt cu tine
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
putea.Ai avut vreodată impresia că lumea s-a oprit? Măcar oclipă? O secundă în care oamenii nu se mai bucură, nu mai plâng,nu mai râd, nu mai țipă?Să știi că sunt cu tine. Acum. Ești furtuna cemi-a deranjat și așezat lucrurile.Nu ești bogat până când nu ai ceva ce materialul nu poate să cumpere.Ne mai supără unele lucruri, dar nu uita să te bucuri.... VI. ATRACȚII, de Alexandru Cosmin Crăciun, publicat în Ediția nr. 2103 din 03
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
din spate. Linia mediană continuă era tot mai greu de urmărit și se orienta mai sigur după zăpada înălțată pe marginea șoselei, peste glisierele metalice. La ieșirea dintr-o curbă foarte strânsă, tocmai când se bucura că nu-l mai deranjează farurile din spate, acestea au apărut brusc. A înțeles că mașina aceea va intra în depășire și a ridicat piciorul de pe pedala de accelerație pentru a-i facilita manevra. În câteva fracțiuni de secundă, un autoturism puternic, cu dimensiuni mai
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
-se în pat mult mai liniștită și chiar mulțumită de hotărârea luată. Instinctiv, privirile i s-au oprit pe telefon și gestul de a-l deschide o uimi pentru că, de regulă, îl ținea mereu în poșetă pentru a nu fi deranjată și în timpul liber. Erau adeseori intervenții ale prietenelor ori cunoscuților, care o căutau pentru informații diverse cu privire la unele aspecte profesionale sau doar pentru a fi un umăr pe care amicele să poată plânge. Este grea și... ipostaza de confidentă... Nu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
să își ascundă o clipă fața pe care o simțea că-i arde. „Doamne! Ce are bărbatul acesta în el de nu-mi vine să-l scap din ochi? Vai mie, ce rușine!” se apostrofă în gând. - Doamna Laura, vă deranjează..., adică... nu vă supărați dacă vă propun să testăm împreună pârtia? Este o zi superbă și, dacă sunteți singură..., trebuie să vă bucurați de ea. Ei, nu! Nu mă deranjează, dar eu știu? Doriți cu adevărat? Sunteți singur, așa... ca
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
mie, ce rușine!” se apostrofă în gând. - Doamna Laura, vă deranjează..., adică... nu vă supărați dacă vă propun să testăm împreună pârtia? Este o zi superbă și, dacă sunteți singură..., trebuie să vă bucurați de ea. Ei, nu! Nu mă deranjează, dar eu știu? Doriți cu adevărat? Sunteți singur, așa... ca mine? - Păi..., cred că... așa ca dumneavoastră. Doresc să cred că este așa, răspunse Iustin râzând și încercând să o privească în ochi. Este așa larmă aici și noi... pierdem
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
a povestit că Topârceanu obișnuia și el să se așeze acolo. Venind, într-un rând, iarna, tocmai s-a așternut să scrie ceva, dar pe biroul acela era și un ceas deșteptător, cu bătaie puternică. Zgomotul ăla sacadat, l-a deranjat. Și-a pus căciula pe el, ca să nu-l mai audă și i-a spus duduiei Otilia, improvizând pe loc: „Hodoroaga asta, parcă e nebună!/ I-auzi cum mai bate, i-auzi cum mai sună:/ Am s-o-arunc odată în Eternitate
GÂNDURI DE SUB PLEOAPE: PRIN IAŞII STUDENŢIEI MELE de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367639_a_368968]
-
deveniseră supărătoare. Chiar dacă se anunțase o zi cu nebulozități, între cele două maluri înalte ale lacului Limanu era destul de cald. Am umplut suportul umbrelei cu apă din lac și am instalat umbrela în dreptul pescăriței, astfel ca nimic să nu o deranjeze de la ocupația care-i captivase atenția. Eu mă feream de razele soarelui cu pălăria din pai, nelipsită din arsenalul uneltelor mele de pescuit. Miruna scotea pește după pește și mă tachina veselă, spunându-mi că eu, la lansete, șomez. Fiecare
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]