4,974 matches
-
trimis cu gândul, constant, prin noblețea lor funerară, la corurile tragediilor antice. Ce legătură au toate acestea cu spiritul clasic? Probabil, nici una. Dar mă grăbesc să întreb: ce legătură au statuile grecești, cum le vedem noi azi, albe, de o desăvârșită simplitate, cu aspectul lor inițial (obraji fardați cu roșu, gene artificiale și pupile de cuarț)? Nici templele nu-și întîmpinau credincioșii, în antichitate, cu acea simplitate ascetică pe care azi o socotim atât de grecească. Erau colorate și pline de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
zi curată, limpede ca un izvor! mi-a venit să exclam. Cu atât mai neplăcută a fost surpriza să aflu că școala lui Pitagora era, în realitate, ceva între fortăreață, închisoare și mănăstire. Novicele trebuia să respecte regula celei mai desăvârșite tăceri. N-avea voie să râdă, nici să discute învățăturile primite ori să exprime vreo îndoială. De aceea i se arăta o statuie înfășurată într-un lung văl, cu un deget pe buze: muza tăcerii. Obiecțiile, nedumeririle erau interzise. Discipolilor
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
America, naivi care ar cumpăra parcele în rai. Până acum n-am întîlnit nici o dovadă că bârfa aceasta ar avea un temei serios. Toate avertismentele publicitare pe care le-am văzut se refereau la "viața de acum", cu un dispreț desăvârșit pentru metafizică. Și nicăieri acest dispreț nu e mai evident ca la Las Vegas. Tot ceea ce stârnește dorințe ține aici, teoretic, de "accesibil". Te poți căsători pe loc, la orice oră, din noapte sau zi. La ieșirea din capelă, ți
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
iubitor frate Mihai Nu uita te rog... înainte de zi întîi a lui ianuariu! 28 [GHEORGHE ȘI RALUCA EMINOVICI]. Viena, în 10 februariu 1872 Scumpii mei părinți, Astăzi ies pentru prima oară din casă după o troahnă îndelungată și după o desăvârșită lipsă de apetit, care-a ținut mai douăzeci de zile. Înainte de două zile am început a avea un apetit mai bun și acum reintru în obișnuințele de mai înainte și în traiul ce-l duceam înainte de boală. Mă simt mai
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
noastră peltic, nu e cu putință nici politică națională, nici literatură națională. Peste aceasta se mai adaogă că cei mai mulți dintre acești indivizi își petrec tinerețele la Paris, de unde ne vin cu totul stricați, îmbibați cu idei străine de cosmopolitism, șarlatani desăvârșiți, căutând a trăi fără muncă din spinarea poporului nostru. Necunoscători de țară, de popor, de datini - ei văd în maimuțarea ipercivilizațiunii franceze idealul poporului românesc. Putea-se-va să-i facem, prin muncă și stăruință, să-și vie în fire
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
mijloace de subsistență în care mă aflu. Dacă vă este cu putință de a-mi veni în ajutor, vă rog s-o faceți cât mai în grabă căci cea mai neagră mizerie bate la poarta mea și m-amenință cu desăvârșită - [V. G. MORȚUN] [Botoșani, 22 noiembrie 1887] Iubite amice, La întîia mea scrisoare de acum douăsprezece zile nu am primit nici un răspuns, deși în ea descrisesem lipsa absolută de mijloace în care mă aflu. De mai bine de un an
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
și în special pentru poezia română; văzând apoi că Eminescu este atins de o boală cronică foarte grea și crudă care-l pune în imposibilitate absolută de a-și câștiga mijloacele de existență și în sfârșit luând cunoștință de sărăcia desăvârșită în care se află poetul, așa încît este silit să trăiască din liberalitățile publicului generos, a crezut că este bine ca statul să-i vină în ajutor cu o pensiune viageră. Precum odinioară, în alte cazuri, Adunarea deputaților a dovedit
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
lipsești pe oameni de aceste sentimente, îi vezi cum se preschimbă în câini furioși. Câte crime nu s-au făptuit numai pentru că autorul lor nu mai putea să-și îndure vinovăția! Am cunoscut odinioară un industriaș care avea o nevastă desăvârșită, admirată de toată lumea, și pe care totuși o înșela. Bărbatul acesta turba de-a binelea la gândul că e vinovat, că lui nu-i stă în putință nici să primească și nici să-și dea brevet de virtute. Cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
pe care totuși o înșela. Bărbatul acesta turba de-a binelea la gândul că e vinovat, că lui nu-i stă în putință nici să primească și nici să-și dea brevet de virtute. Cu cât nevasta se arăta mai desăvârșită, cu atât creștea și turbarea lui. În cele din urmă nu și-a mai putut îndura vina și ce credeți c-a făcut? N-a mai înșelat-o? Nu. A omorât-o. Iată cum am avut prilejul să-l cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
logofăt, scriindu...cum acel satu Zărneștii hiindu dat de ctitori acei sfinte mănăstiri Bârnovii și mănăstire fiind neistovită desăvârșit și Gavrilaș logofăt fiindu la cinste, au dat acel satu Zărneștii călugării...de la...Bârnova lui Gavrilaș logofăt...să facă aceea...mănăstire desăvârșit...și într-acee vreme Gavrilaș logofăt...s-au tâmplat de au murit, rămas-au acel satu la mâna ficiorilor...Și l-au stăpânit câțiva ani...și nici ei n-au avut prilej ca să o săvârșască,...au socotit ele că iaste cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
la 24 august 1680 - după 14 ani - când biserica era și împodobită, deja mă întreb: când i-au dat călugării de la mănăstirea Bârnova satul Zărnești lui Grigoraș, fost mare logofăt? „...să se apuce dumnealui să o facă acea sfântă mănăstire desăvârșit?” Îndată după mazilirea lui Miron Barnovschi (1629) sau după moartea lui Istratie Dabija voievod (1666). Și care călugări, din moment ce mănăstirea nu era desăvârșită să poată primi călugări nici după moartea lui Dabija vodă, după cum aflăm din scrisoarea Doamnei Ecaterina, soția
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
prea mult, pentru că din lăstărișul de pe marginea cărării am auzit lovituri de sapă...Am dat frunzișul în lături și m-am trezit în fața unei adevărate grădini. Am rămas descumpănit. Toate erau croite ca pentru pitici, dar puse într-o ordine desăvârșită. Prin mijlocul grădinii susura un pârâiaș, iar bătrânul tocmai făcea cale apei către tufele de pătlăgele. Doamne-ajută! am strigat eu îndată ce am pus piciorul în acel colț de Rai. Mulțămesc, fiule, și bine ai venit! a răspuns călugărul, cu ochii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ea singură. Marcian în ziua aceea nu părăsea nici un moment pe executanți, sta cu ei laolaltă. Deși nepremeditată, procedarea marelui artist crea muzicei o stare de fapt excelentă și una morală la fel muzicanților. Solidaritatea cu animatorul determina o interpretare desăvârșită. In realitate, Marcian se adăpostise acolo dintr-un sentiment de teamă pricinuit de coralul pe care i se părea acum că-1 oferă Elenei ca pe un buchet de flori, rare, e drept, dar cu manșetă de hârtie, la o aniversare
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
verticalitatea morală și competențele acestui mare ostaș român așa cum a reținut și de la confratele filosof cu care a împărtășit martirajul detenției comuniste, Petre Țuțea, care afirmă: ”Elitele morale sunt superioare celor intelectuale”, numai că Mareșalul Ion Antonescu era și un desăvârșit om al culturii ca și al artei militare. I-au rămas ghid precizările acestui erou venit la cârma țării mutilate la începutul lui Septembrie 1940: “Drumul nostru este cinstea Puterea noastră este munca Arma noastră este jertfa Casa noastră este
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Naționale. Îi revin în minte și cuvintele regelui Ferdinand când i-a înmânat statmajoristului Ion Antonescu Ordinul Mihai Viteazu: „regele mai mult decât oricare altul din această țară știe cât îți datorează România Mare...” Regele avea în fața sa un militar desăvârșit, un ofițer genial și un om de mare caracter. De aceea nu-l surprinde pe Savel numirea lui Ion Antonescu în funcția de atașat militar în Franța, în 1923 și peste un an în Anglia, până în 1926. El consideră că
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
adus ordinul de evacuare la 12 noaptea, în data de 13-14 Aprilie 1944. Întors la centru operativ, urma să revină la orele 3 noaptea, pentru a ne conduce la debarcader. În scopul desprinderii de inamic prin discreție totală și liniște desăvârșită, am primit ordin să organizez o incursiune formată din 3 voluntari, în poziția inamică, pentru a răpi un soldat cu stea roșie în frunte, de la care să aflăm informații privind dispozitivul și planul de luptă al lor pentru a doua
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Moldovei). De ce oare au pierit, de-a lungul vremurilor, atâtea zeci și sute de mii de români, pentru credință, pentru neam și pentru țară, dacă nevolnicii zilelor noastre ne sfarmă, ne ciuruiesc și ne risipesc?! Nica sfânt!” Zguduitoare mărturisire! Peisagist desăvârșit, Ion Muscalu descrie minuțios locurile și toponimia pe unde își poartă eroii, dovedinduse un profund cunoscător al genealogiilor familiilor domnești românești și nu numai, ci și a celor tătărăști și creștine din Crimeia, de unde Ștefan cel Mare și-a ales
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93064]
-
loc confruntarea directă Geoană-Băsescu. Sondajele măsluite dau procentaje ridicate în favoarea lui Geoană, cu intenția vădită ca la o eventuală înfrângere, să poată acuza cu voce tare fraudarea apropiatelor alegeri. Din această confruntare observ oarecare nesiguranță la Geoană și un calm desăvârșit la Băsescu... Mai mult încă, Geoană îi tot repeta obsesiv lui Băsescu că mai are doar 3 zile de mandat. De unde avea acea siguranță urmată de afirmația puerilă repetată că mai are doar atâtea zile de mandat? E clar că
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
se încovoie în valea îngustă. Înconjurat de păduri ruginite, din chelia unui pisc golaș îl pândea un foișor scheletic. Cu pași de uriaș, foișorul se întoarse și se cufundă sub pământ. M-a trecut un fior. În zare tăcerea era desăvârșită. Pâlpâiră sub un pâlc de salcâmi case albe. Ca o claie înmiresmată, le acoperea liniștea. Pufăind, niște bărboși se lățeau pe acoperișe. Parcă țineau sfat, în vreme ce câteva lămpașe licăreau neliniștit sub deal. Cred că voiau s-o fure pe zâna
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
sedusă, iubită, înșelată, trecută din mână în mână. Pentru ea s-au tras focuri de armă, chiar se vorbea de o sinucidere. Cu siluetă de amforă vie care, din creștet până în vârful degetelor, unduia sub priviri, cu chip din rotunzimi desăvârșite și urechiușe lucrate în arabesc, cu frăgezimea pielii care trezea irezistibil pofta masculilor în uniformă, cum să nu se întâmple atâtea ? Târgul era mediocru iar fata avea altă vocație decât tihnita viață a groasei burghezii. Fiind mai realizată decât cei
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
numără picăturile. Nici n-au știut cînd au fost duse valizele În Mercedesul vișiniu, afară, În noapte, Susan oftă din greu, din adîncul sufletului. Trista veste o surprinsese Într-o perioadă cînd era grozav de frumoasă și de o eleganță desăvîrșită și acum părea o lebădă rănită plutind pe apă, lăsîndu-se dusă de vînt spre malul pe care-l atinse În clipa cînd sună telefonul pentru ea. „Cel puțin tu ai cum să-ți omori timpul“, Își zise Santiago văzînd-o că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe care-l alesese el și aștepta să le vadă urcînd, cînd deodată i se făcu rău și Începu să vomite. Murdări pantalonii unui domn care stătea lîngă el, bineînțeles că domnul se supără, dar Juan Lucas, cu distincția lui desăvîrșită, rezolvă problema cu cîteva cuvinte bine alese și cu o batistă de mătase parfumată pe care i-o Întinse cum ai Împărți foi volante, uitîndu-se În altă parte. — Nu uitați de Santiago, le spuse, luîndu-și rămas-bun. Și plecă fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ore, o tăcere Înghețată s-a strecurat În chilie, maica Îi părăsise definitiv. Dar cum puteau Înțelege ei așa ceva! Maica stareță fusese cuprinsă de una din acele scurte și dese stări de extaz miraculos, care Încununau o viață de bunătate desăvîrșită... Nu țineau deeît o clipă: biata de ea, Își dădu seama imediat că nu-i sosise ceasul morții, stătu cîtva timp descumpănită, ca și cum cineva ar fi luat În fața ei de pe o tavă tocmai prăjitura care-i plăcea mai mult, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Își scoase pieptul Înainte, Își puse mîinile În șold și-l măsură cu o privire de pisică Înfuriată, cu o căutătură mai cruntă ca niciodată. „Ți-e frică de Silva!“, strigă unul din bandă, nu prea isteț, desigur, fiindcă stăpînirea desăvîrșită de care dădea dovadă Arzubiaga numai frică nu era. „De ce vrei să te bați?“, Întrebă el, spre disperarea lui Martinto care simțea cum Îi bat În piept minutele care mai rămăseseră din recreație. „Lașule!“, i-o trînti În față Silva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lecțiile și fusese chemat să stea la masă cu cei mari, alături de frații lui... Părintele Brown le-a vorbit, jumătate În engleză, jumătate Într-o spaniolă foarte stricată și a plecat lăsîndu-i pe toți cu gurile căscate, Într-o liniște desăvîrșită; numai bietul Sánchez Concha avea conștiința Încărcată, Înspăimântat cum era de chinurile iadului fiindcă tocmai Îi șterpelise guma lui Del Castillo. Ceilalți, În schimb, așteptau să se ivească bunul Dumnezeu În fiecare clipă, chiar dacă cel mai firesc lucru era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]