3,459 matches
-
restul de informații pe care le-am solicitat. Se mai uită o dată peste raport. Fibre și organizații ilicite de epurare etnică... Alte mistere. Pentru moment însă, vor fi pasate altcuiva, căci Rhyme are alte enigme pe care trebuie să le deslușească și asta într-un timp cât mai scurt: nota cu privire la ceasurile sparte îi reamintise că mai au mai puțin de trei ore să-l oprească pe Magician să lovească din nou. Crima de la Școala de Muzică - descrierea făptașului: brunet, barbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mânerul servietei. Într-un final, după cinci minute care părură interminabile, văzu ceea ce aștepta și pentru ce călătorise atâția kilometri: mașina neagră Lincoln Town Car cu plăcuțe oficiale. Aceasta încetini la o stradă distanță de Școala Cartierului. Pastorul încercă să deslușească ce era scris pe plăcuțele de înmatriculare. Da, era mașina pe care o aștepta... Mulțumesc, Doamne! Doi bărbați tineri îmbrăcați în costume negre coborâră din mașină. Priviră în toate direcțiile, insistară pentru o scurtă perioadă cu privirea chiar pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Kadesky nu mai e. Și dacă el a murit, înseamnă că și cariera lui s-a terminat. - A, da, Cirque Fantastique, incendiul, clătină Rhyme din cap cu gravitate, adăugând: Și totuși... Loesser se încruntă, măturând încăperea cu privirea, încercând să deslușească sensul celor spuse de Rhyme: - Ce? Ce vrei să spui? - Ia gândeșet-te un pic. Mai devreme în seara aceasta. Ești în Central Park, privești flăcările, fumul, distrugerea, asculți țipetele... Te gândești că ar fi mai bine să pleci, căci vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
am întrebat dacă folosirea forțată a numelui ei ar reuși s-o scoată înapoi la mal. Am decis să fiu îndrăzneț și am privit repede insigna de pe pieptul ei, parțial îngropată de adâncimile toracelui cu carouri verzi. Abia puteam să deslușesc primele cuvinte din mesajul vesel de întâmpinare: „Salut! Mă bucur să te ajut! Eu sunt St...“, dar continuarea era bine ascunsă vederii. N-am reușit să mă gândesc imediat la numele care i s-ar potrivi - nu prea părea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Mie mi-a plăcut cartea aia. Jesse zâmbi. — Cum se chema cealaltă...Jurnalul unei dădace? — Categoric un roman clasic. — Mmm, murmură Jesse, iar Leigh își dădu seama că el își pierduse deja interesul. De-acum îi cunoștea gesturile, expresiile, putea desluși înțelesul unor sprâncene încruntate sau al unui zâmbet reținut. Fusese la Hamptons de patru ori în ultimele trei luni și, cu fiecare întâlnire, lucrurile mergeau din ce în ce mai bine. A doua oară stătuse tot la American Hotel, deși abia dacă petrecuse câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
groaznic vroia să însemne absolut fantastic. S-a întors în camera de oaspeți unde l-a găsit pe Jesse în pat, încă dezbrăcat, dar acoperit cu pătura. Lumina care venea dinspre fereastra de lângă pat îi lumina chipul și Leigh a deslușit cât era ceasul: 7:23 A.M. El a ridicat privirea și, pentru prima dată după atâtea ore, ea s-a simțit cuprinsă de jenă. Stătea în picioare, complet goală în lumina zilei, în fața acestui bărbat pe care abia îl cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pe care profesorii și colegii mi-au acordat-o. Era o casă acoperită cu viță sălbatică, cu un singur etaj, ușa mare de lemn era Întredeschisă, iar În Întunericul Încăperii, protejat de covoare grele și mobile umflate de umezeală, se deslușeau, lângă teracota albastră, o oglindă mare, ovală, În care se izbea un petec de cer, acoperișul fabricii de ciocolată și o parte a zidului ce o Înconjura pe care, cu greu se mai vedea, desenat, un soare stângaci. Adică, Votați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de pe accelerație, aceasta Încetinea până ajungea la aceeași viteză cu a lui Sam. Ce se Întâmplă? spuse Ruby uitându-se Înspre Porsche, mașină fioros de mare față de Audi-ului lui Sam. —E doar o glumă cretină a vreunui nesimțit. Putea să deslușească șoferul. Era solid și cu o față de maimuță. În spatele volanului părea o gorilă conducând o mașină de jucărie. Mai și rânjea la Sam. —De ce Îți zâmbește? Îl Întrebă Ruby. Te știe? Nu l-am mai văzut În viața mea! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ar fi existat niciodată o casă acolo. Totul a fost un vis. Și într-o secundă m-aș trezi în cealaltă lume. Dar casa era la locul ei. Am răsuflat ușurat și am intrat pe alee. O pată alb-albăstruie se deslușea în oglinda laterală. Piciorul stâng coborî pe frână. Nu am oprit brusc, doar am încetinit puțin. Am întors capul ca să văd ce îmi atrăsese atenția. Scottie Wiener - cu fața spălată, cu părul ud dat pe spate, purtând niște pijamale în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
rame groase pe ochii mici și roșii, avea zece ani, dar părea mai mic. Vorbea puțin și politicos, În propoziții echilibrate, deși uneori Îi surprindea pe adulți prin alăturări izbitoare de cuvinte și printr-o inventivitate cultivată, În care Fima deslușea sau Își imagina doar că deslușește o ușoară notă de ironie. Tatăl său Îl numea uneori Albert Einstein Levantinul, iar Yael se plângea că În casa ei creștea un copil viclean, manipulator. Stătea În camera de zi, În fotoliul mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
roșii, avea zece ani, dar părea mai mic. Vorbea puțin și politicos, În propoziții echilibrate, deși uneori Îi surprindea pe adulți prin alăturări izbitoare de cuvinte și printr-o inventivitate cultivată, În care Fima deslușea sau Își imagina doar că deslușește o ușoară notă de ironie. Tatăl său Îl numea uneori Albert Einstein Levantinul, iar Yael se plângea că În casa ei creștea un copil viclean, manipulator. Stătea În camera de zi, În fotoliul mare al tatălui său, ghemuit Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
existau amprente, linii drepte și zigzaguri în spatele brazdelor răsturnate, de-a lungul străzii, pe câmp, înaintând spre pădure și m-am aplecat asupra acestor adâncituri, mi-am vârât mâinile în ele ca să pipăi sub zăpada viscolită forma dură. Așa puteam desluși ce animal trecuse pe aici și în ce direcție o luase, spusese tata, fie mergând tiptil, fie cu pas de fugar - în limba vânătorilor, asta se numea „urmă“ și, în vreme ce urcam scara în spatele tatei ca să ajung în sala de gimnastică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu adevărat cu gura căscată era că mama îl servea plină de amabilitate. Din trunchiul masiv al bărbatului ieșea un gât ca un soclu de beton pe care se afla o față, un fel de fațadă, simplă și ușor de deslușit, dezvelindu-și privirile din ochii săpați în orbite adânci. În jurul gurii se schița un zâmbet neschimbător; nu devenea nici mai accentuat, nici mai lejer, stăruind doar ca o aluzie, un semn inofensiv ca un tapet luminos lipit peste trăsăturile plate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
jăratice, zeci de curcani, trecuți prin prăjină. Pivnița era inundată de vinuri. Ostașii treceau cu cizmele prin lichidul scurs din poloboacele cu caneaua lăsată dinadins deschisă de cei care își umpluseră gălețile. Poate fiindcă bubuiturile tunurilor abia se mai puteau desluși, o bucurie delirantă cuprinseră pe toți. Gâlgâia în beregăți coniacul sângerui din bidoanele umplute mereu. Numai Moses, băiatul hahamului, care ori de câte ori murea vreunul dintre noi plângea de mila lui, căzuse leșinat, după ce scăpase dintre genunchi o gâscă pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-i obiceiul lor. Și înainte și dupăă Când rămân goală în fața lor, câte unul mă întreabă cât de grele îmi sunt cozile. Pensionara de alături scoase, ca din somn, un țipăt slab. Scârțâitul intens se opri apoi deodată. Putui să deslușesc zornăitul pașilor împintenați, îndepărtându-se pe coridor. Priveam de la fereastră șiroaiele de sânge, reflectate pe asfaltul ud de felinarul roșu pironit la poarta casei. - Sărut mâna și zi-mi „bonjur”, mi se adresă domnișoara, îndreptându-mi cu degete tremurătoare cravata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
frunțile înalte și ochi albaștri, de nuanța cerului italian, în contrast picant cu părul lor negru și scurt retezat. Până și prin glasul lor sonor, și molatic, nu se deosebeau la început cu nimic între ele. Abia mai târziu am deslușit la una - un accent oarecum tărăgănat pe care l-am mai auzit odată, de mult, în cântecul unei italience. Femeia aceea împărțea secretele destinului dintr-o cutie cu trapez minuscul de pe care papagalul cenușiu, cu lunete albe și coada colorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
obicei, costum și ghete negre, pălăria tare și cravata rândunică, prinsă de butonul din față al gulerului dublu, lucios și întotdeauna alb ca zăpada. Mă minunam în vis de agerimea văzului meu, fiindcă de îndată ce l-am zărit, i-am putut desluși chipul arămiu și smead, cu mustața căruntă și scurtă. Tata era copleșit de o mare tristețe. Făcui câțiva pași, întâmpinându-l fericit căci într-un cadru atât de frumos nu ne-am întâlnit niciodată în viață. - Să mergem, fiule! Zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
una din aceste inutile evadări cu pocăite reîntoarceri o văzui pe Amidé, în fundul unei curți. Era desculță, cu genunchii ușor îndoiți. Stătea în picioare, aplecată din șale, cu mâinile înfundate în apa din găleata puțului. Prea departe ca să-i pot desluși chipul, mă înclinai rezemându-mă cu coatele de zidul scund al curții. Ulița pietruită grosolan era pustie în calmul alb ca varul. Septembrică fu lumea în amiaza aceea. Amidé tresărise, la primul șuierat și rămase în ascultare, neclintită. La a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
distingea și cimentul crăpat de pe jos, și peretele acoperit cu plăci de faianță, cam până la un metru înălțime. Fantoma care ne deschise ușa nu avea de gând să facă lumină. De altfel nici nu era nevoie, căci chipurile ni se deslușeau destul de clare. Văzui atunci că arătarea în alb, cu cămășuța până la glezne, nu era un copil ci o femeie slabă și măruntă și nu în prima tinerețe. Între oalele de pe perete atârna un violoncel. - Ioșca, cine cântă? întrebai cu vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
orgoliul meu care ar putea fi călcat în picioare, dacă, prin absurd, Gloria va înțelege într-o zi, că borșul în care scuipă câteodată, e sângele ce mi se scurge în porții cotidiene. „Alerg spre Gloria. Iau primul tren, mă desluși Ferdinand Sinidis, continuând să-și strângă rufăria. Vina catastrofei o port întreagă. Gloria nu putea respira înălțată și singură ca floarea reginei, cu petalele plușate, și fragedă chiar în ierbarul alpinistului temerar, îndrăgostit de dânsa. Am greșit în nopțile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
era prea lat acum. Accentul ei suav, căruia-i simțeam lipsa. Degetele ei scurte, puternice. Lipsit, brusc, de orice tandrețe, în urma ei rămânea un biet câine scheunând, ale cărui scâncete încerc acum să le silabisesc; dar încercarea mea de a desluși gândurile celui părăsit se dovedește zadarnică. Până acum părăsise și el fete și femei, atunci când apărea foarte repede plictiseala, fără ca măcar să-și ia bun rămas. Acum, se vedea decuplat și tras pe o linie moartă. Prietenul Geldmacher, care cânta până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
soiul de oameni. — Cum așa? De două zile transportăm oameni din Guam: fizicieni, matematicieni, biologi, tot ce vreți. Toți au fost aduși aici, la capătul lumii, În mijlocul Oceanului Pacific. — Dar ce se petrece aici? Pilotul Îi aruncă o privire imposibil de deslușit prin ochelarii de protecție. — Nu ni s-a dat nici o explicație, domnule. Dar dumneavoastră ce v-au spus? — Mi-au zis că ar fi vorba de un avion prăbușit. — Aha, făcu pilotul. Sunteți chemat de obicei În astfel de situații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
din nou la impulsivitatea ei, pe care cu câteva clipe În urmă o admirase. Acum n-o mai admira. — Beth? — Vorbim mai târziu. Submarinul se Întoarse În profil și putu vedea În brațele-clești ale acestuia niște cutii roșii. Deși nu deslușea inscripțiile de pe ele, i se păreau vag familiare. Submarinul trecu peste aripa Înaltă a astronavei și apoi se așeză pe fundul oceanului. Una din cutii fu eliberată și căzu ușor pe fundul mâlos. Învolburând sedimentele, submarinul se puse din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cuvintele. PERICOL - EXPLOZIBIL TEVAC U.S.N. - NUMAI PENTRU CONSTRUCȚIl/DEMOLĂRI DURATA SECVENȚEI DE DETONARE 20:00 CONSULTAȚI MANUALUL U.S.N./VV/512 -A NUMAI PERSONAL AUTORIZAT PERICOL - EXPLOZIBIL TEVAC Mai scria ceva dedesubt, dar literele erau prea mici și nu le putea desluși. — Norman! Ce-ai de gând cu explozibilele mele, Norman? Norman nu-i răspunse. Studie modul de cablare. Un fir subțire intra În baza conului, iar un altul ieșea de acolo. Acesta din urmă se Întindea pe fundul noroios până la conul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Harry fusese drogat pentru treisprezece ore. Acum probabil că, din punct de vedere clinic, era mort - creierul nu-i mai funcționa. Norman n-avea nici un motiv să rămână. Nu-i mai rămăsese nimic de făcut. Submarinul era deja aproape. Îi deslușea accesoriile pe fondul galben al carcasei. — Norman, te rog... am nevoie de tine. „Îmi pare rău“, Își spuse el. „Eu am s-o șterg de-aici.“ Ocoli pe sub elicea propulsoare și observă numele pictat pe suprafața curbată: Deepstar III. Urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]