3,122 matches
-
În ultima săptămână. După o perioadă cu zile calde și Însorite, cu parfum de struguri și pere coapte, au Început ploile și frigul. Eram tare, tare dezamăgită. Tot ce am plăsmuit În gând, În tot acest timp, Începea să se destrame, să umbrească momentul mult așteptat. Era noroi peste tot, și numai Încălțat cu ghete sau chiar cu ciubote de gumă, puteai face față situației. Ce se va alege de rochia mea albă, șosete și săndăluțe? Am adormit cu dorința și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
m-am zărit În apa limpede și argintată. M-am aplecat, chemată de un duh nevăzut al apei, Încercând să prind În pumni propriu-mi chip oglindit. Îndată ce am atins suprafața strălucitoare și ademenitoare a apei, imaginea reflectată s-a destrămat și a Început să curgă În picături mici, care formau cercuri unduitoare, pierzându-se mai apoi În freamătul abia sesizabil al lacului. „Ce-ai făcut!?” mi s-a părut că aud dintr-o dată, salcia șoptind, scuturându-și supărată pletele, de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pentru cultura românească, pentru a le reaminti pășcănenilor opera marelui sciiitor” (Oana Sandu). Când ne-am Întors spre liceu, citeam regretul În ochii acestor frumoși și entuziaști elevi, regretul că evenimentul era spre sfârșite, că magia zilei Începe să se destrame. Sunt convinsă că nu vor uita niciodată această zi memorabilă și-și vor aminti cu aceeași emoție, peste ani, de acest minunat eveniment, de frământările care se duceau În sufletele lor tinere și Încrezătoare, totuși, În viitorul necunoscut, care li
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
avea nevoie de ilustrații vulgare, în vreme ce legătura de piele descrisă se potrivea unei elite exclusiviste. Ținând cont de toate acestea, se putea afirma că o asemenea carte nu existase niciodată. Voi spune cum s-a terminat totul, cum s-a destrămat legătura noastră modestă. Noi trăiam despărțiți de lume - eu cu opera la care lucram, ea în Parlament. Umanitatea în general nu ne interesa. Dar trebuie să amintesc mai întâi două amănunte care, eventual, ar putea fi utile subiectului meu: Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
om mai vedea Eu nu știu. Eu mă duc, mândro, de-acasă, Eu mă duc, mândro, de-acasă, La armată, nu la coasă, Mândro, când ne-om mai vedea Eu nu știu”... După un timp, cântecul a început să se destrame, sfârșind într un murmur împletit cu câte un oftat... ― A fi ceva vreme de când n-am mai cântat cântecul aista - a vorbit a scuză căciula țurcană, care îl cântase atât de frumos! ― D-apoi câtă vreme să fi trecut de când
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a devenit dintr-odată auriu. Misty era foarte frumoasă, vulnerabilă și atrăgătoare. O judecasem greșit. Mi-era clar că și Mike gândea același lucru. O privea atât de înmărmurit încât îmi era frică să mă mișc de teamă să nu destram privirea aceea care se țesea între ei. Dar stați! Misty voia să mai spună ceva! —Mike, când o să le spui să-ți pună bromură în ceai? Pur și simplu nu poți să mă lași în pace, așa-i? i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la povestea vieții lui Neil, pe care acesta o citise într-o ședință înainte de venirea mea. Cu o acuratețe care nu lăsa deoparte nici cel mai mic detaliu, Josephine i-a disecat viața ca și cum ar fi tras de un fir destrămat dintr-un pulover. —N-ai spus aproape nimic despre tatăl tău, a zis ea pe un ton surprins. Găsesc că omisiunea asta e foarte interesantă. — Nu vreau să vorbesc despre el, a mârâit Neil. Asta e foarte clar, a replicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să stea alături de acesta. Ori de câte ori îl chema la el, avea grijă să-l oblige să stea așezat pe scaun iar el se ridica în picioare. Se cunoscuseră cu zece ani în urmă, la scurtă vreme după ce fosta Uniune Sovietică se destrămase și Republica Moldova își declarase independența. La Chișinău, apele politicii erau tulburi și formațiunile politice se luptau pentru putere. Vlad Mihailovici era directorul unei întreprinderi de comerț exterior din capitala tinerei republici Moldova. Îl curtau atât comuniștii cât și firavele partide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Apoi, izbucnise conflictul transnistrean și țara intrase în război civil. Pentru Vlad, noua conjunctură era mană cerească. Nu pregetase nici o clipă și, fără a renunța complet la vechile activități, se reprofilase imediat pe contrabanda cu echipamente militare. Unitățile armatei se destrămau una câte una și debandada domnea peste tot. Cumpăra și vindea orice, de la cazarmament la arme de toate calibrele, mirându-se de unde au oamenii bani ca să achizițio neze toate aceste lucruri. Odată, un fost șef de post îi ceruse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
afla. Se simțea împlinit plutind așa, contopit cu întreaga fire. Se hotărâse deja, nu-și mai dorea nimic altceva decât să rămână acolo în contemplare. Era pregătit să rupă legătura firavă care îl ținea captiv. În clipa aceea, întunericul se destrămă dintr-o dată. O lumină orbitoare îl înconjura din toate părțile. Deși nu vedea nimic, din cauza razelor orbitoare, știa că nu mai e singur. Mai multe entități se aflau acolo, lângă el. N-a sosit încă vremea! spuse o voce puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
O vizuină, i-a răspuns Regele Lup. Un iglu, i-am zis și eu. Un castel. Dar ce credeai? Lăsați vizuina și castelul, ne-a vorbit spiritul muntelui. Mai bine mergeți mai departe, pentru că aici stați degeaba, iar furtuna o să destrame orice. La câțiva pași de voi e pădurea. Acolo e destul adăpost. Dar e posibil să întâlniți Pantera. Aveți grijă. Și trebuie să urcați. Și spiritul muntelui s-a îndepărtat. Hei, am strigat eu după rotocoalele dantelate. Care e adevărul
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
opt au alergat, care cu ce-avea, să verse găleți cu apă, care parcă mai rău întețeau focul. Atunci, nu mai știu care dintre oameni a urlat să ne depărtăm toți și din drum am văzut cum șandramaua s-a destrămat ca un castel din cărți de joc în toate punctele cardinale, a rămas o grămadă fumegândă albicioasă. Abia atunci a ieșit ca din pământ Țârțâc, între câinii care lătrau să trezească tot satul. Las’ c-o să vin-acuma poliția, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
în același timp realizam că nu-mi venise timpul. Sâmbătele de la discotecă începeau să-mi facă rău. Intram în sală aproape toată clasa odată și parcă formam un întreg, apoi, când o melodie lentă umplea golul dintre noi, cercul se destrăma, iar eu rămâneam de fiecare dată singur. Ieșeam afară și mă ascundeam după cantină să pot savura o țigară în tihnă. Mă cocoțam cu picioarele pe o bancă cu multe scânduri lipsă și deveneam dintr-o dată monumentul perfect al celor
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cum bănuiam. Îmi pare cumplit de rău, Alisia, dar mă văd nevoită să-ți spun nu. Cu asta, Îmi Închise telefonul În nas. Am rămas mută, cu ochii Înlăcrimați, În timp ce visul meu și ultima mea speranță de-al Împlini se destrămau În fața mea. M-am Întors la masă cu pași lenți. Chiar mă așteptasem la mai multă Înțelegere din partea ei. Cine era ea, să mă oblige să-mi abandonez munca de o viață? ― O, Doamne! zise Maria imediat cum mă văzu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Tot ce rămăsese viu în mine plângea angrenat într-o dezlănțuire ce nu mai putea fi stăvilită. Și, ciudățenie, plânsul acesta îmi făcea așa de bine! Găsisem un sâmbure de fericire chiar în lacrimi. Când a tăcut orchestra, s-a destrămat și vraja care mă smulsese din realitate. Revenindu-mi luciditatea, m-am îngrozit de aventura în care mă angajasem. Atunci s-a întîmplat ceva uluitor: mi s-a părut că masa noastră a luat foc, că localul în care mă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
confruntare cu cineva de măsura ei. Nu era pentru prima dată când Uran asistă la o asemenea manifestare din partea zeiței, de aceea nu se mișca de la locul unde se afla și aștepta ca starea de surescitare a ei să se destrame, ca apoi să poată discuta cu ea. Și cum sta așa Uran și privea, a văzut că la un moment dat ciudățenia din fața lui își împreunează ghearele și de tare ce le strângea se auzea un zgomot ca atunci când se
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ambiție, dragostea de suprafață a femeii înseamnă doar a-ți lega o piatră uriașă de gât, care te țintuiește locului! Aceste simțăminte, ce m-au păstrat pe mine îndelungă vreme într-o stare de neîncetată încordare, au început să se destrame unul câte unul în clipa - de grea apăsare chiar și acum - în care (chiar dacă, în aceste urâte momente, nu mi se pare în asta nimic mai firesc și mai previzibil, pe atunci nu avea, în mintea mea, nicio noimă; era
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Zeus știe că patronează o înșelăciune? Dacă știe, înseamnă că și zeii mint. Dacă nu știe, înseamnă că nici zeii nu sunt atotputernici. Imaginația grecilor a pus capcane chiar și în, aparent, cele mai simple povești. Zicem că Penelopa își destramă, noaptea, pânza țesută ziua și că face asta din fidelitate. Așa am crezut și eu până ce m-am izbit de un amănunt care-mi scăpase până atunci. Când Telemac, sfătuit de Athena, îi spune mamei sale să se întoarcă la
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
i-ar suporta pețitori să petreacă în preajma ei, noaptea. Oricât de agresivi s-ar arăta, le-ar striga să iasă afară din casă Penelopa acceptă, însă, vecinătatea pețitorilor și îi duce de nas cu faimoasa ei pânză pe care o destramă pe ascuns. Îi felul acesta, își păstrează o dublă șansă. Dacă Ulise nu se va întoarce, nu va rămâne singură. Iar dacă se va întoarce, va avea meritele unei femei credincioase. Tot ce aș putea accepta e că ambiguitatea îți
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și nu se vede nimic, jos. Aș vrea să zăresc Clevelandul. În Cleveland (de care am auzit înainte de a auzi de București) au imigrat, înainte de primul război mondial, numeroși țărani din satele fîgărășene. N-am noroc, însă. Norii, în loc să se destrame, devin mai compacți. Intrăm în pâclă și avionul înaintează acum, parcă, peste gropile din București. O jumătate de oră, avansăm precum cârtițele. Timpul trece greu până ce, printr-o spărtură a norilor, văd un drum și un fragment de pădure. Chicago
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pare rău că nu știu să mă plătesc în vreun fel. Niciodată n-o să pricep exact ce se numește fericire, așa aspectul ei variază după om și după clipă. Parcă e valul superb care se întinde până la mine și se destramă înainte de a detaila toate farmecile din el. Pot numi fericire aceste extaze și torturi ce se succed mereu și aceste potoliri, pentru un scurt timp, în fața mării?! Scot din toate aceste atâtea emoții, atât orgoliu de a trăi intens, de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu ți-am mai dat nici o veste. - Totuși, când ne-am întîlnit, erai chiar în centrul orașului, și nu te mai ascunseseși. - N-am mai putut lupta. De ce atâția ani voința ei n-a avut nici o ezitare, dar s-a destrămat deodată într-o zi - părîndu-i-se că orice luptă este de prisos - n-o să poată înțelege nimeni niciodată. Am întîlnit-o chiar în centru, singură. Era firavă, cu obrazul supt, galben, cu pistrui mulți: așa o transformase munca istovitoare și lupta din
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
închipuire. Nu mai recunosc nimic din propria lor viață trecută și nici nu au ambiția s-o salveze, pentru a avea o scuză. Ca valul fermecat care se apropie de mine, plin de sunete și de scântei, dar curând se destramă, ca să încerce o nouă construcție. Se plînge: "Mai teribil decât orice în dragoste sunt așteptările. Preferam să-ți anunți venirea după un timp mai lung decât să nu vii exact. Mă uitam mereu la ceas sau pe fereastră și, în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
oră. - R... - E tot ce găsești să spui.... Ironii oribile. - Nici nu mă gândesc să fiu ironică; am pornit să învăț pe r, l-am spus de o mie de ori, și acum îmi scapă involuntar. - Ai reușit să-mi destrami orice entuziasm. - Așa de iute? Ce vei face atunci peste o lună la București? Ceconversație ridicolă! R, r, r, r... Acest r sună strident, anunță furtunile apropiate. Dar clar nu pot să pricep ce se petrece îndărătul lui. Pe mine
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
aceea, pur și simplu ar fi fost prea multe regrete. Așa că mai scotea încă o săgeată și o potrivea în coarda arcului. Asculta zbârnâitul corzii iar și iar, părând să-și risipească mânia cu fiecare săgeată. În sfârșit, coarda se destrămă, iar arcul fu gata să se rupă. — Săgeți! Nu mai am săgeți! Mai aduceți-mi! Continuând să strige în urma sa, Nobunaga începu să ridice și să tragă chiar și săgețile inamice care nu-l nimeriseră și care căzuseră pe coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]