4,111 matches
-
întâlnit, ne-am dus dincolo de terenul pârjolit de incendiu. Înaintam, ferindu-ne de mărăcini. În jurul nostru, ierburile înalte, în parte verzi, înspicate, în parte uscate de căldură, foșneau tainic și îmbietor. Am găsit o adâncitură și acolo Laura și-a dezbrăcat halatul. Apoi, tăvăliți între mirosurile grele, de bălării cu sucuri amare și iuți, am uitat de toate în beția plăcerii. Mai lunecam încă în această beție când am auzit un zgomot în spate. Am sărit ca ars în picioare. Apăruseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
alesese pe mine din pricina caracterului meu și că trebuia să se întâmple tot ce s-a întâmplat. În schimb, mi-am adus aminte ce pățisem la școala de corecție când un supraveghetor bădăran, ca să mă pedepsească, mă silise să mă dezbrac în pielea goală și să mă urc pe o masă, pe care o ocolea lovindu-mă de câte ori putea peste testicule cu nuiaua, în timp ce colegii mei se prăpădeau de râs. Pe coridor, dacă ieșeam, aveam impresia că văd în ochii celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
moralist. Aici Încercăm să refacem Istoria, nimic nu trebuie să ne Înspăimânte.“ L-am lăsat să continue, subjugați de energia lui. „Ceea ce frapează În genocidul evreilor e lungimea procedurilor, mai Întâi sunt ținuți În lagăre să sufere foamea, apoi sunt dezbrăcați În pielea goală, apoi dușurile, apoi conservarea meticuloasă a munților de cadavre, Înregistrarea veșmintelor, recenzarea bunurilor personale... Nu era un procedeu rațional, dacă ar fi fost vorba numai de ucidere. Devenea rațional dacă era vorba de a căuta, de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
un pic paranoic. A auzit și el de „cei care dobîndesc meșteșuguri“, dar nu știe de ce Îi servesc tot pe bogați, și nu pe cei nevoiași. Sandina Îl conduce către o bancă de lemn din grădină. O privește În timp ce se dezbracă hainele, apoi face și el la fel. Este bronzată și aurie și deloc stînjenită de goliciunea ei. Îi ia de mînă, Îi examinează trupul alb ca un vierme, apoi Îl trage către saună, unde o căldură parfumată Îi Învăluie. Sandina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cu băiatul ăsta? Întreabă Wakefield. Caddy Încă Își mai ține brațul după gîtul puiului de anarhist. — Să-l fac să protesteze pînă ejaculează. Își mișcă șoldurile și se lipește de băiat. Mă rog, fetele se așează În cerc și le dezbracă pe cele două Îndrăgostite foarte Încet, avînd grijă să le sărute un pic și să le mîngîie pe ici, pe colo.... Apoi le vezi ridicate și atîrnate de frîngii cu cătușe de catifea. Acum se află amîndouă cam la juma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
artizanală; distrugerea este mult prea simplă. Tehnologii joase. Sau nici un fel de tehnologii. CÎnd revine În cameră, Franțoise, Cybelle și barmanul se bălăcesc deja goi În piscină, cu paharele lor de Corbu pe măsuța de sticlă alături de prosoape. Wakefield se dezbracă și li se alătură. Apa este caldă ca pentru baie, vibrînd de energia trupurilor lor. Apa, spune Cybelle, Înotînd către el, este un mediu atît de perfect. Este originea trupurilor noastre. După zbenguieli copilărești - femeile se transformă În țîșnitori ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de cafetieră de parcă ar fi fost o pernă de salvare și se îndreptă spre colțul opus al camerei. Mai târziu în aceeași noapte, după ce spălase vasele și întorsese seara pe toate părțile, Henrietta tăbărî asupra soțului ei în timp ce acesta se dezbrăca și îl târî în pat. El fu atât de surprins încât nu putu decât să capituleze. Așadar, îl întrebă Henrietta, desfăcându-i nasturii de la cămașă cu o viteză amețitoare, ce părere ți-a făcut Laurence Westcott? — Mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
al lui, lăsându-i iar capul să alunece pe pernă. — Ești sigură că ești pe deplin conștientă acum? o întrebă încet. Fran îl trase din nou lângă ea. Nici unul din ei nu mai șovăi după asta. Reușiră cumva să se dezbrace de haine și să se strecoare în așternut, iar ea simți căldura trupului lui Jack, lipit de al ei. Îi săruta pielea catifelată de la baza gâtului, o mângâia, îi alunga durerea cu dorința lui pătimașă. Îi simțea deja erecția, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
acest „draga mea“ alăturat pronunțării atât de formale a numelui ei întreg o descurajă din start -, asta e ceva serios. Persoanele care suferă de Alzheimer fac tot felul de lucruri din astea. Se îmbracă în miez de noapte. Dispar. Se dezbracă în momente nepotrivite. Ăsta ar putea fi doar începutul. Știu că îți iubești tatăl, dar cred că are nevoie de îngrijire specializată. Orice altceva n-ar fi corect față de el. — Dar cum rămâne cu casa lui, cu lucrurile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
adusese tatăl ei dintr-o excursie în Hong Kong. Începuse să se rărească, dar avea să-l poarte până când avea să se rupă de tot. Aprinse toate luminile din apartamentul ei pustiu și dădu drumul la apă în cadă. Tocmai se dezbrăcase și pusese un picior în cadă când sună telefonul. Îi veni să-și tragă palme că uitase să pornească robotul. Cu o incredibilă tărie de caracter, îl ignoră până când în cele din urmă se opri. Se cufundă cu totul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mie?! - Putea să i se întâmple oricui. Și, în timp ce vorbeam cu el, m-am pus la spatele lui și am început să-l mângâi pe cur. Dacă am văzut că nu spune nimic, i-am dat bermudele jos, m-am dezbrăcat și eu și l-am regulat. Grija lui era ca să nu spun la nimeni, pentru că el a stat că îi era milă de mine că am pedeapsă mare. Și nici nu am spus, nimănui. Bineînțeles că de câte ori vroiam să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
acolo, o lună de zile, am venit să mă-nsor cu ea. Când am venit acasă - n-am venit cu ea, am venit singur -, m-am uitat așa, pe geam. M-am uitat la mama, era cu mortul. Mortul era dezbrăcat complet. „Cu mortul“? I-am lăsat să-și continue treaba. Aveam de-atunci una-n cap: „Vezi cum faci. Te duci la poarta făbricii la ora 5 dimineață și ori i-o dai, ori vezi ce faci“. Nu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
sănătos. „Luați, mă, și mâncați!“ Tot nu eram bun... Nu am fost bun niciodată. Eram bun numai atunci când dădeam. Mă blestema, ardea lumânări cu curul în sus, se punea în genunchi la icoană. M-a legat de puț... m-a dezbrăcat complet, m-a legat de puț. Stăteam în stația de mașini. Casa mea - în stația de mașină; mașina mă lua din stație, mă lăsa în poartă. Și era consignația lângă noi și trecea numai fete, c-acolo era numai oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pe poștașul Îți aduce și răvașul. De atâta săpătură S-a împuținat la gură. Se înalță și se-ndoaie Ca un arc multicolor Ce apare după ploaie Să bea apă de izvor. Îl găsești pe tot pământul, Iarna nu-și dezbracă straiul; Printre crengi când bate vântul Cântă ca Zamfir cu naiul. Mi-am făcut din el o grindă Și-un butoi pentru Fetească, Dar am strâns și-un sac cu ghindă, Alți copaci în loc să crească. E vânjos mai abitir Decât
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
sure/ Acolo legi multe prietenii/ Te culci noaptea cu fata hangiului.// Sub nuci - pe unde trece vîntul greu ca o grădină de fîntîni/ O să jucăm șah ca doi farmaciști bătrîni/ Și soră-mea o să citească gazetele în hamac...// Ne-om dezbrăca pe deal în pielea goală/ Să se scandalizeze preotul, să se bucure fetele,/ Vom face ca agricultorii cu pălării mari de pae/O să facem bae lîngă roata morii/Să ne întindem la soare fără sfială/ Și-or să ne fure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
metafizice sau al angoasei expresioniste („Septembrie. Ciornă“, „Dintr-o vară“, „Doleanțe“, „Pantelimon“ ș.a.). În schimb, primele poeme ale lui Tzara - pline de îndemnuri iconoclaste: „să ne coborîm în rîpa/care-i Dumnezeu cînd cască”, „să plecăm, să plecăm”, „ne-om dezbrăca în pielea goală...” - conțin destui germeni ai insolenței dadaiste. Poemele erotice ale lui Vinea au un „ce” liric, magic incantatoriu („Ioana“, „Fira“). În poemele lui Tzara („Am sădit în corpul tău“, „Prietenă Mamie“ ș.a.), lirismul se naște din aliajul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pare că nu mai dormise de mult într-un așternut cald. De când a plecat de la Takamori, l-a găzduit o noapte Higurashitei, iar apoi a dormit la hanul din Sanya, în camera aceea mică de trei rogojini, fără să se dezbrace măcar. Privindu-l cum se străduia să zâmbească în timp ce Shizu și Mă-chan îl ajutau, Takamori și Tomoe și-au dat seama că încearcă să-și ascundă tristețea provocată de pierderea lui Napoleon. În seara aceea Takamori și-a întins așternutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
neclintită identitate (rotunjit în sine a este a) nu ceri nimic. Nici măcar rugăciunea mea. Iată stelele întră în lume deodată cu întrebătoarele mele tristeți. Iată o noapte fără ferestre-n afară. Dumnezeule, de-acum ce mă fac? În mijlocul tău mă dezbrac. Mă dezbrac de trup ca de-o haină pe care-o lași în drum. ÎN MAREA TRECERE Soarele-n zenit ține cântarul zilei. Cerul se dăruiește apelor de jos. Cu ochi cuminți, dobitoace în trecere își privesc fără de spaimă umbra
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
rotunjit în sine a este a) nu ceri nimic. Nici măcar rugăciunea mea. Iată stelele întră în lume deodată cu întrebătoarele mele tristeți. Iată o noapte fără ferestre-n afară. Dumnezeule, de-acum ce mă fac? În mijlocul tău mă dezbrac. Mă dezbrac de trup ca de-o haină pe care-o lași în drum. ÎN MAREA TRECERE Soarele-n zenit ține cântarul zilei. Cerul se dăruiește apelor de jos. Cu ochi cuminți, dobitoace în trecere își privesc fără de spaimă umbra în albii
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
cresc. Glasuri se irosesc. Ființe se opresc. Vițelul în trupul vacii îngenunchează ca-ntr-o biserică. Maică Precistă, tu umbli și astăzi râzând pe cărări de jocuri de apă pentru broaște țestoase. Între ierburi înalte și goale copilul ți-l dezbraci și-l înveți să stea în picioare Când e prea rău îl adormi cu zeamă de melci. Pentru tine lumea e o pecete pusă pe-o taină mai mare: de aceea mintea nu ți-o muncești cu nimic. În casă
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
mai ieșim În oraș, iar ideea unei vacanțe nici măcar nu-mi trece prin cap În clipa de față. Primăvara a fost ploioasă și tristă. Au existat vreo două săptămîni Încîntătoare la sfîrșitul lui mai, cînd toată lumea din parc s-a dezbrăcat aproape la piele, Încercînd să profite la maximum. Acum, În iunie, s-a făcut iarăși cald și plouă ușor, iar eu, sinceră să fiu, am uitat cum mai arată lumina soarelui. Dar azi a fost o zi frumoasă și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
topless În avion, spune Trish, iar eu rîd, pentru că lipsa de inhibiții a Lisei nu contenește să mă uimească. Și-a făcut operația acum vreo două luni, deși nu părea a fi nevoie și, de Îndată ce s-a vindecat, s-a dezbrăcat În mijlocul camerei de zi și a insistat să punem mîna pe ei. Eu și cu Trish ne-am conformat, dar cu oarecare reținere. E greu să fii obiectivă cînd una dintre cele mai bune prietene ale tale stă În fața ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Ah, mersi, Dan. E una dintre cele mai bune prietene ale mele. — Încetează, Îmi spune el. M-ai Întrebat, iar eu ți-am răspuns. — Nu pot să cred ce ticăloasă e maică-ta, zic cîteva minute mai tîrziu, În vreme ce ne dezbrăcăm. Ce ticăloasă nenorocită. Dan se Întoarce către mine, răstindu-se: — Ellie! Nu vorbi așa de mama. — Bine, bine, Îmi cer scuze. Dar de ce-a fost nevoie să spună toate lucrurile alea? De ce-ar crede așa ceva? De ce mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
comanda lui Gundo, despicând pari și străpungând împletituri de trestie. O alergare până la marginea așezării, apoi o nouă baie spre asfințit și cina la căderea întunericului. Așa că, seara, mă prăbușeam în pat de oboseală. Uneori adormeam fără să mă mai dezbrac și mă trezeam dimineața cu mari dureri în tot corpul, încât de-abia mă mai mișcam. Dar, puțin câte puțin, totul a devenit mai ușor. După două luni, Rotari citea și scria, chiar dacă mai făcea greșeli, în vreme ce eu, instruit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o groapă săpată în podeaua de pământ. Nu erau nici mobilă, nici așternuturi, dar podeaua era uscată, și acoperișul nu avea găuri; ceea ce ni s-a părut extraordinar. Fereastra era închisă cu un oblon care se manevra dinăuntru. Ne-am dezbrăcat și ne-am pus la uscat hainele leoarcă, agățându-le în cârligele bătute în pereți de cei care aduceau mâncarea în coșuri. Lemne erau din belșug, ceea ce ne-a căzut bine. Și, fiindcă fumul ieșea mai greu prin gaura de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]