6,113 matches
-
puțin specifică. Recontextualizarea constă în a repune în context. Terapeutul pune întrebări precizând amănunte în legătură cu nemulțumirile pacientului: Pacientul - M-am săturat! Terapeutul - De ce v-ați săturat cel mai mult? sau Când v-ați săturat cel mai mult azi? Pacientul - Sunt disperat. Terapeutul - Care este cea mai profundă disperare? sau Care este situația care vă provoacă cea mai mare disperare? Pacientul - Nu mă voi descurca! Terapeutul - In legătură cu ce credeți cel mai mult că nu vă veți descurca? sau Care sunt
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
evitarea devine regulă: această persoană evită sistematic ceea ce ar putea să-i fie util și benefic. Cursorul utilizării „cu bună știință” al evitării este dereglat și funcționează conform principiului „totul sau nimic”. Se evită totul sau, din contra, epuizat, exasperat, disperat, se acționează precipitat într-un mod imprudent, ceea ce conduce la eșec care, la rândul său, întărește evitarea care precede expuneri la riscuri mai mari, sortite, la rândul lor, eșecului. Cercul s-a închis. Inseamnă asta oare că nu toată lumea este
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a pierdut 4 kg. Gwen avea 17 ani atunci când între părinți au izbucnit conflicte. Tatăl lui Gwen călătorea din ce în ce mai mult datorită serviciului său, lucru pe care mama sa nu-l suporta. Ambianța era tensionată. Gwen simțea că mama sa era disperată și trăia un sentiment de mânie ascunsă împotriva tatălui său, pe care îl considera vinovat pentru suferința mamei. Ea vedea cum fratele său devenea neatent la școală și se îngrijora pentru viitorul său. Aceasta este perioada când, pentru prima dată
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
crizele sale de bulimie-vomisment se dublează și s-a prăbușit într-o stare de depresie severă. A luat în greutate (59 kg) și a început atunci să abuzeze de laxative pentru a ajunge din nou la 55 kg. Epuizată și disperată, ea i-a mărturisit mamei sale că dorea să sfârșească cu viața. Aceasta a relatat situația medicului de familie, care a îndrumat-o pe Gwen spre un psiholog (pentru psihoterapie) și spre un psihiatru (pentru psihofarmacoterapie) specializați în terapii cognitiv-comportamentale
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
protocoalelor de cercetare ce includ un grup de control cu selecție aleatoare - vor permite o mai bună identificare a elementelor terapeutice eficiente. 2. Studiu de caz Prezentarea cazului Ca urmare a unei rupturi sentimentale provocate de către prietenul său, Doamna B., disperată, a înghițit mai multe medicamente cu alcool, apoi i-a telefonat acestuia pentru a-și lua rămas bun. Spitalizată într-o clinică de boli somatice timp de mai multe zile, ea a fost îndrumată către un serviciu de terapie cognitivă
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de data aceasta însoțit de o călugăriță răpită de la Mănăstirea Dintr-un Lemn. Trădat și aparent înțelepțit, se întoarce la București, dar avatarurile lui sentimentale, de altfel savuroase, nu contenesc, fiind legate de alte două neveste, pe care le conjură, disperat și zadarnic, să-i fie fidele. În 1842 realizează însă o performanță profesională: este orânduit protopsalt la Biserica Domnească de la Curtea Veche și profesor de cântări la Seminarul Mitropoliei. Mai mult decât atât, în 1843 ajunge proprietar de tipografie. Spirit
PANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
tipărite. S-a păstrat, într-o broșurică, doar un „act comic”, Ce se cuvine lui Jupiter (1942), fără nici un haz. Cu o competență deloc lipsită de stil, K. știe să vorbească de la inimă la inimă „suratelor” ei care, impudice sau disperate, i se confesează. Compătimind, mângâind, certând cu blândețe, ea se arată mereu înțelegătoare și solidară cu bietele „victime” ale obtuzității masculine, vulnerabilizate și de „nevroza timpurilor moderne”. Ca să le tonifieze sufletește, probabil, le oferă câte o istorioară despre curtezane cu
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
programe catehetice destinate adolescenților, tinerilor sau adulților. Nu s-ar fi putut oare ca tinerii să discute împreună probleme de orientare etică și intelectuală la început de secol XXI? N-au fost frecvente nici acele inițiative care să fi răspuns disperatei nevoi de integrare și socializare a liceenilor și studenților. Sătui de terciul moralist al părinților, educați într-o etică apoasă de tipul „Să fii bun și să crești mare”, acești tineri cu cercei în urechi și tatuaje pe umeri sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ezită să recurgă la plagiat - o practică cunoscută, de altfel, și la case mai mari. Mascarada zecilor de examene pe sesiune se transformă într-un reflex al superficialității. Cum nu orice student îl are ca patron pe Giordano Bruno, soluția disperată în fața cumulului de examene o reprezintă furtul sau, în termeni eufemistici, arta memorării cu ajutorul fițuicii 3. Mita, argumentele ad baculum și instrucția forțată n-ar trebui atât de ușor tolerate. Contactele cu școlile bune de teologie din Răsărit și din
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
alfabetul Vieții cele noi. La fel, ispita de-a cădea în vorbăria fideistă, mărturisind o credință din care sufletul abia își ghicește un licăr. Pe scurt, păcatele cărturarilor le pot întrece pe cele ale fariseilor... Dar dacă mărturisirea rămâne acel disperat strigăt al tatălui vitregit - „cred, Doamne, ajută necredinței mele” -, dacă mărturisirea nu vrea să convertească, ci doar să rostească de pe acoperiș lucrurile spuse în șoaptă, atunci poate „orgoliul” mărturisirii ne va fi iertat. Așa cum bărbații gâtuiți de patima desfrânării nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
civilizația euro-atlantică riscă să devină un imens parc de distracții. Lumea contemporană se zbate între uitarea modernă a păcatului (Gott ist tot) și păcatul postmodern al uitării (Tod ist Gott). În fața celebrării imanenței, umaniștii nu pot răspunde decât cu o disperată apologie a responsabilității morale. Aspectul „interesant” al oricărei istorii individuale sau colective justifică cunoașterea istorică nu în termenii unei experiențe estetice (S. Kierkegaard), ci ca angajament etic (E. Levinas). Caracterul „interesant” al istoriei nu saturează poftele curiozității vulgare, ci introduce
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
neutralizează ori transmută toate micile grupuri angajate într-un fel de girardiană „violență circulară”. Merită amintită în acest context frustrarea fostului președinte Constantinescu, provenit din mediul universitar, care s-a declarat trădat de intelectuali tocmai când consilierii săi încercau mai disperat să-l justifice, iar liste lungi de semnături ale unora dintre cei mai distinși oameni de știință, cultură și artă chemau la constituirea unui fel de partid peronist (sau, mai elegant și francofon spus, partid gaullist, un model imitat și
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și Jacques Derrida, mari spirite; dar nu mai puțin „spirite nesăbuite”. Ajunși la capătul analizelor lui Mark Lilla, tot nu am reușit să răspundem fără echivoc marii noastre întrebări inițiale: de ce vor intelectualii să servească pe tirani? Întrebarea și mai disperată este: de ce devin tiranofili unii dintre intelectualii care trăiesc în societăți democratice, libere? Se pot oare găsi răspunsuri definitive? Pot fi aceste răspunsuri căutate mai ales pe tărâmul filozofiei politice și morale, pe tărâmul psihologiei și metafizicii, așa cum încearcă Lilla
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
calmantelor sau al altor medicamente. Cât de minunată ar fi lumea dacă toți am învăța cum să folosim tehnica magică a vindecării prin reflexologie! Acupuncura și reflexologia. Lumea este interesată acum de tehnica acupuncturii chineze. Se pare că mulți oameni disperați recurg la ace pentru tratamentul diverselor boli și afecțiuni pe care medicina convențională nu pare a ști să le vindece. Să învățăm modelul occidental de vindecare prin masaj și să lăsăm deoparte acele. Rezultatele sunt la fel de bune dacă folosiți instrucțiunile
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
minute, femeia era în aceeași poziție și tușea tot mai tare. Atunci mi-am pus cumpărăturile în mașină, m-am dus la ea și i-am spus: «Vreți să vă ajut să scăpați de tuse?Ă. Ea s-a uitat disperată la mine și mi-a făcut semn din cap că «daă, în plină criză. I-am spus să-și pună degetul mare la baza arătătorului și să apese foarte tare. S-a uitat la mine cu neîncredere, dar mi-a
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
și iubitoare, ca o fiică și trei copii veseli și rumeni la față; în fiece duminică se ducea cu familia la o biserică frumoasă, construită într-un crîng. Dar într-o noapte întunecoasă, ascunzîndu-se sub o deghizare abilă, un tîlhar disperat se strecură în căminul său fericit și-i fură totul. Fără să știe, chiar fierarul îl introdusese pe tîlhar în sînul familiei lui, ceea ce era și mai îngrozitor! Tîlharul acesta era Demonul vîrît într-o sticlă: destupînd-o, din ea a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Comentatorii demonstrează de ce aceste nuvele „constituie un real aport adus cauzei socialismului”, detectează slăbiciunile „care mai persistă”. Deci: Horia BRATU 16: „Personajele chiaburești sunt prinse În toată hidoșenia caracteristică clasei. Ura chiaburilor este arătată cu tot veninul ei, acțiunea lor disperată pentru a-și apăra pozițiile, zugrăvită În mod realist. Setea de Înavuțire se Împletește cu dorința nestăvilită de a păstra inegalitatea socială. (Ă). Petru Dumitriu a reușit să arate cum În viața de familie a chiaburilor se reflectă mentalitatea specifică
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
una morală, că purtarea lui a fost curajoasă, chiar eroică. Vom putea astfel aprecia mai bine cât de profundă este dilema pe care o pune acest caz în fața judecății morale sănătoase. Este firesc să ne întrebăm dacă într-un caz disperat cum este acesta nu ne-ar putea ajuta filosoful. Poate, oare, imperativul categoric kantian să ne ofere soluția, să ne indice ceea ce ar fi trebuit făcut în această situație? În limbaj kantian, suntem aici în fața a două maxime în conflict
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
să trăiască”. Pur și simplu, trebuie să devină conștienți de boală și de efectele acesteia asupra lor ca să ajungă la un nivel de acceptare a lucrurilor care există În prezent, oricît de dureroase sau de neplăcute ar fi. Prin Încercări disperate de a scăpa de anumite simptome fizice, s-ar putea, de fapt, să fi blocat orice formă de Înțelegere a lecției pe care boala Încearcă să le-o dea. Totuși, indiferent de ce se Întîmplă, este fundamental să nu fim critici
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
începând cu americanul Allan Poe și continuând, în crescendo, cu britanicul Conan Doyle și școala cvasiparanormală a acestuia. Detectivul trebuie să fie un om de rând, pentru că numai un om de rând e suficient de generos, dar și suficient de disperat pentru a face această meserie. Aristocrații, miliardarii, savanții excentrici se pot, firește, implica într-un caz sau altul de urmărire a unui criminal, dar nu-și fac niciodată din asta o carieră. În orice caz, nu în viața reală. Ca
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
unor asedii amoroase pe cât de pline de energie, pe atât de ridicole. Ceva din nervozitatea și inferioritatea morală a scriitorului veșnic refuzat se va fi transmis și personajului. Simțul artistic a funcționat la Raymond Chandler chiar și în cele mai disperate momente. Își dă foarte repede seama că se afla pe un drum greșit și decide să se oprească. Scrisoarea către același Maurice Guinness reprezintă, de fapt, răspunsul corect adresat erorii în care căzuse copilărește. Scrisoarea datează din 21 februarie 1959
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
din altă celulă, așa că s-au înțeles între ei ce să declare în cazul în care nu vor rezista torturii. Imediat au apărut în celulă, pe post de iscoade, Constantin Bogos și Cornel Pop, pe care Plapșa l-a simțit disperat și scârbit de ceea ce făcea. De altfel, Gheorghe Popescu l-a întrebat pe Pop de ce nu are fese, iar acesta a mințit jenat că avusese o furunculoză. A doua zi, victimele au fost duse la camera 4-spital, unde s-au
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
ei: două lovituri în cap cu o bară de metal l-au amuțit pentru totdeauna. Bețivul s-a mutat în canalele orașului de frică... Corina are aproape 17 ani. Un copil în pântecele care-i pare un miracol... nu este disperată, este dură, așa cum a fost viața cu ea. Urăște tot ce este pe fața pământului. Chiar nu iubești pe nimeni? Nu, îi urăsc pe toți. Nici pe el? O întreb, arătând spre pântecele ei. Corina izbucnește în lacrimi... Pe el
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
nici caracterul inadaptat sau excesiv al unor astfel de conduite. Ca apărare a personalului îngrijitor împotriva angoasei provocate de un pronostic letal, „încrâncenarea terapeutică” arată prin însăși formularea sa („încrâncenare”), ca și în fapt, că reacțiile ce țin de activismul disperat sunt totuși în general acceptate, ba chiar așteptate. Istorictc "Istoric" Deși activismul, în calitatea sa de conduită cu semnificație patologică, este cunoscut de multă vreme, funcția sa defensivă sau temeliile sale inconștiente au fost puțin studiate. Termenul activism îmbrăca mai
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sunt reproșuri adresate obiectului iubit, care sunt întoarse dinspre acesta asupra persoanei proprii”. Celălalt caz, lipsa totală a sentimentului unei culpabilități și deci absența apărării împotriva propriei agresivități, este descris de Winnicott (1958/1969). Criminalul este angajat într-o tentativă disperată de a resimți culpabilitatea. Se pare că, într-un stadiu precoce al dezvoltării sale, i-a lipsit cadrul afectiv și fizic care i-ar fi permis elaborarea capacității de a se simți vinovat. La el s-ar înregistra „un avort
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]