3,349 matches
-
viitor, mai ales că viața noastră interioară a slăbit mult și nu știm dacă vom mai avea măcar un sfert din credința, răbdarea și puterea celor ce au pătimit odinioară. În societatea contemporană provocările sunt diferite. Cei ce odinioară îi disprețuiau pe monahi, astăzi s-au obișnuit cu acest mod de viețuire. Astăzi din mila Lui Dumnezeu există mănăstiri pe toate continentele Pământului. Viețuitorii lor poate nu mai deranjează atât de mult și nu mai sunt necesare decrete ca cel din
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
-l prea sumbru, a trecut apoi la Camil Petrescu, la Somerset Maugham (Geniul și zeița, din păcate) și aidoma s a oprit la Nichita Stănescu, la Nietzsche (degeaba), la Marin Preda... Fiara acestei obsesii trebuia să se exprime. Degeaba o disprețuia pe Violeta, fiindcă oricum cuvintele lui nu puteau nimic În preajma ei - iar tânăra Îl privea ca pe un extraterestru: felul lui de a-i vorbi se schimbase, devenise ironic, sarcastic, făcea paradă de o cultură sibilinică, Îi arăta el la
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
toți ceilalți, că Își dau copiii la aceleași școli cu cei pe care Îi toarnă, că au rude la țară, unde se duc de Paște și de Crăciun, să zică „Hristos a Înviat“ și să facă pe Moș Gerilă... Sunt disprețuiți și temuți, cei mai mulți dintre ei sunt izolați, unii Îi Înjură pe față, fără frică, mai ales cumnații, verii, unchii, bunicii... Nu mai e vremea uciderii aproapelui, e timpul disprețului fără nuanțe, așa ne creștem odraslele, așa le trimitem În viitor
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
familie? Pentru că să nu crezi că În familie ne vom mai uita la tine ca Înainte, cu drag și seninătate. — Nu știu, deocamdată constat că mă consideri un „oricine“, căruia nu i se cuvine să intre În presa culturală. Îmi disprețuiești aspirațiile. — Aspirațiile? În țara asta nu ai aspirații, băiatule. — Încetează să Îmi mai spui „băiatule“ - și a ieșit pe ușă furios, trântind-o În urma lui. — Tu să nu Îmi trântești mie ușa În nas! l-a mai auzit pe taică
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
simțea legănat de valurile amețelii de parcă țărmul câmpiei aceleia ar fi fost o mare murdară, unde plutea răvășit un cimitir. Un cimitir fără gard, fără nici o alee, fără nici un fel de logică, cu gropi săpate la Întâmplare, În care zăceau disprețuiți oamenii și fantomele lor. Undeva Într-o parte relicva unui avion cu aripi duble, din Primul Război Mondial. Ruginit, lipsit de roți, găurit, părea că se află acolo ca să transporte morții În cerul apus al lui Hades. Cortegiul funerar s-
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
care Își băteau joc de el, tristețe de demult. Și fără să Înțeleagă prea bine de ce, o lacrimă i s-a oprit În mustață, sărată. I s-a părut că trăiește degeaba și că toți nenorociții ăștia pe care Îi disprețuiește și de care Își bate joc se vor răscula Într-o zi fără să știe de ce, dar hotărâți să termine odată cu mascarada comunistă, ca să instaureze o altă mascaradă, o altă mascaradă a disperării. 5 Vasile citea când a venit Siboiu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
revoltă. Numai cine nu a muncit și nu știe câtă trudă și transpirație sunt încorporate în fiecare fărâmă de pâine poate să o arunce în pubelele pentru gunoi sau, pur și simplu, pe stradă. Cei care săvârșesc asemenea fapte reprobabile, disprețuiesc o componentă vitală a existenței noastre, disprețuiesc o lume, lumea truditorilor care produc pâinea. Și e păcat! Gânduri despre satul de odinioară Viața patriarhală se scurgea călăuzită de un cod moral ale cărui repere de bază erau: credința în Dumnezeu
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
nu știe câtă trudă și transpirație sunt încorporate în fiecare fărâmă de pâine poate să o arunce în pubelele pentru gunoi sau, pur și simplu, pe stradă. Cei care săvârșesc asemenea fapte reprobabile, disprețuiesc o componentă vitală a existenței noastre, disprețuiesc o lume, lumea truditorilor care produc pâinea. Și e păcat! Gânduri despre satul de odinioară Viața patriarhală se scurgea călăuzită de un cod moral ale cărui repere de bază erau: credința în Dumnezeu, cinstea, dreptatea, munca, dragostea față de copii și
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
puterea magică de a transfigura și de a investi cu frumusețe artistică urâtul natural, anormalul, diformul. Această însușire magică a artei l-a făcut pe Pascal să o denunțe ca “vanitoasă”, întrucât mijlocește un paradox: ne face să admirăm ceea ce disprețuim în realitate. La greci, imaginile încep să fie apreciate pentru frumusețea realizată în ele însele. Pentru prima dată în istoria omenirii arta este concepută ca fiind legată de realizarea frumosului și devine un scop în sine. În concepția anticilor, frumusețea
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
mânerul splendidei sale săbii de paradă, acea ensis cu două tăișuri. — Un singur senator din cei șase sute s-a ridicat și a spus că fiica lui Augustus a fost lăsată să moară încet de sărăcie și inimă rea, slabă, înfometată, disprețuită de toți. Ceilalți cinci sute nouăzeci și nouă au tăcut. Pe când vorbea astfel, tribunul îl văzu pe fiul lui Germanicus apropiindu-se, dar nu-și coborî glasul. — Onoruri imperiale, repetă intenționat, ca să fie bine înțeles. Maestrul răsucea arma deasupra flăcărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a insistat cu siguranța unei asexualități care o apăra de comparații, dezgust sau repudiere. A supravegheat și a evaluat, asemenea unei sultane, primejdia pe care o reprezentau femeile ce intrau în camerele lui de intelectual neliniștit și complicat. I-a disprețuit în taină slăbiciunile de bărbat și îi cunoștea atât de bine felul de a gândi, încât îl putea dirija, controla, învenina fără ca el să-și dea seama. Nu-i ceruse niciodată nimic - încât părea că nu are nici un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu emfază. Exploratori și colonizatori de noi teritorii artistice, „contimporanii” au o acută conștiință de înainte-mergători, educatori și promotori ai gustului artistic de avangardă. Publicul - „timid” pînă atunci - începe treptat „să înțeleagă”. Membrii grupării impun „stilul nou” în toate artele, nedisprețuind „succesele practice”. Nici succesul literar nu le e indiferent (vezi considerațiile - evident, mult exagerate - privind receptarea volumelor Joc secund de Ion Barbu, Paradisul suspinelor de Ion Vinea și Exerciții pentru mîna dreaptă și Don Quijotte de Jacques G. Costin... Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a indicat astfel preferințele pentru aventură, pantomimă abstractă. (...) retorica a trecut în politică - e arta politicei - logica a trecut în economie: e geniul ei. Esteți de sanatoriu au tratat cu dispreț cabaretul: cabaretul s’a impus ca forță vie; au disprețuit circul, deși pălăvriau admirativ despre arena elină. (...) Fotogenia la rîndu-i a înțeles pantomima: a creiat dintr’însa basm abstract și dur (vezi creațiile Charlie Chaplin, frații Fratellini)”. Concluziile sînt aceleași ca și cele ale lui B. Florian: „Teatrul a socotit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
trei". Această poreclă colectivă nu avea, însă, nimic răutăcios în ea. Toți trei erau până-n măduva oaselor pasionați de matematică; toți trei îl iubeau și îl admirau pe profesorul Barbilian pentru stilul său degajat și neconformist; toți trei, în fine, disprețuiau din tot sufletul brutalitatea, demagogia și prostia cultivate de regimul comunist. Bucureșteanul Paulică Dobrescu era de felul său un tip cam zeflemist și foarte vesel, vorbăreț și glumeț, mare amator de bancuri și vorbe cu două tăișuri, gata oricând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
l-a Înfruntat. A fost cumplit, Arthus Îl adora pe fiul lui mai mare. Erwan l-a acuzat de trădare față de mama sa, de cruzime și de iresponsabilitate față de Yvonne, l-a făcut laș și mincinos. Să-și vadă fiul disprețuindu-l era ceva ce trufia lui Arthus de Kersaint nu putea suporta. Tăcu o clipă. Marie se aplecă spre ea și, cu blîndețe, o Încurajă să meargă mai departe. Jeanne Își contemplă fata cu o expresie Îndepărtată, apoi dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și, eventual, a îngerului ei.) Cu toate că incanta rugăciunea cu regularitate, fără prea mare convingere, Pulcheria, în modestia ei, nu cerea niciodată nimic. Totuși, într-o zi, când era foarte supărată de duritatea și lipsa de afecțiune a mamei, ce o disprețuia pentru slăbiciunea și nehotărârea ei, i-a cerut totuși îngerului un frate mai mare sau un prieten, care s-o protejeze, să-i poarte de-a pururi de grijă și s-o iubească. Și, cu toată iscusința mea de înger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
De aceea era apreciată și lăudată de unii colegi, care în fapt o compătimeau! Alții o invidiau, fiind complet opaci și insensibili la suferința și condiția ei. Până și părintele-confesional vădea prea puțină compasiune pentru Tanti Eugenia; mai degrabă o disprețuia pentru enormitatea sentimentelor și pentru naivitatea ei. În același timp, o pizmuia pentru natura ei pozitivă și capacitatea ei de transpunere și de depășire a realității, pentru talentul ei de-a deveni atât de ușor fericită. Fără a o califica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
făcusem voinic, eram aproape frumos, voiam să fiu batjocorit. Când mergeam în rânduri strânse și negre, vara, pe sub soarele din Grenoble, și când ne întâlneam în cale cu fete în rochii subțiri, eu nu-mi plecam ochii în pământ, le disprețuiam, așteptam să mă batjocorească, și uneori le auzeam cum râd. Atunci îmi spuneam: "De m-ar lovi și de m-ar scuipa în obraz", dar râsul lor asta și făcea, râsul lor întors către mine cu dinți și cu tăișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
credința lui, cu atât va fi mai mare biruința aceluia ce-l va fi înfrânt și al cărui nume îl va slăvi. Cât de jalnic era idealul preoților noștri, să aduci pe calea cea dreaptă câteva biete oi rătăcite, îi disprețuiam pentru că ar fi putut atât de mult și îndrăzneau atât de puțin, nu știau să creadă cu tărie dar eu știam, voiam ca înșiși călăii mei să-mi înalțe laude, vroiam să-i fac să cadă în genunchi și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Randall fusese unul dintre acei bieți copii - ba chiar o surprinsese pe Vivian în hol, după ce actual sexual se consumase. O amintire pe care Vivian o reda cu un umor abraziv. M-am cutremurat. Încă un motiv pentru care o disprețuiam pe Vivian. — Ăăă, Bea, vrei să te ajut cu cina? am întreabat, disperată să închei subiectul aventurilor lui Vivian. Îmi lasă gura apă din cauza mirosurilor care vin din bucătărie! — Ei, Harry e bucătarul din seara asta. Ne pregătește rețeta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Cel mai mare bine se aseamănă celui făcut de apă. Bunătatea apei este faptul că întreține cele zece mii de ființe Și totuși nu se luptă pentru a i se acorda atenție, Ci se mulțumește cu locurile pe care oamenii le disprețuiesc. Aceasta face ca apa să fie atât de aproape de Cale. Prin asociere, acest pasaj implică și virtutea superioară a tuturor lucrurilor simbolizate de apă, cum ar fi femela speciei, care dăruiește viață tuturor ființelor prin naștere și maternitate și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
și despre politică, deși își formula conceptele prin intermediul obișnuitelor sale metafore inteligente. Pe parcursul lucrării Tao teh ching, el ridiculizează idealurile umane înalte cum ar fi bunăvoința, evlavia, loialitatea și moralitatea, condamnând toate convențiile sociale ca fiind artificii de duzină și disprețuind concepția că oamenii pot fi conduși de o ideologie. El atrage atenția asupra faptului că simpla necesitate a regulilor impuse de lege și a amenințării cu pedepsirea indică faptul că societatea a atins deja un grad avansat de decadență. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
un membru umil din familia buricului-apei, care crește în luncile tropicale ale Asiei. În acea vreme, majoritatea oamenilor de știință din Vest în atenția cărora a intrat cazul lui Lee i-au luat în derâdere pretențiile de longevitate și au disprețuit planta simplă pe care o recomanda, dar câțiva oameni de știință iluminați l-au crezut pe cuvânt și au făcut cercetări. Biochimistul francez Jules Lepine a găsit un alcaloid puternic în frunzele și semințele aceste plante care are efecte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
vidul. Moartea și nemurirea Pentru a înțelege cu adevărat sensul vieții, natura condiției umane și semnificația „nemuririi”, trebuie mai întâi să înțelegem natura morții, căci moartea este singura certitudine a vieții. Majorității oamenilor le este frică de moarte și o disprețuiesc și, de aceea, trec prin viață ca și cum moartea nu ar exista și viața ar continua la nesfârșit. Taoiștii și budiștii spulberă această iluzie comună văzând viața ca un vis și moartea ca o trezire. În Taoism: Road to Immortality John
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
era cu putință ca grămada de mașini vechi de toate mărcile În care nimerise să se transforme În Salon internațional auto. Mai potrivit ar fi fost Într-un sanatoriu sau spital de recuperare. Nu avea nimic Împotriva lor. A le disprețui era ca și cum s-ar disprețui pe sine. Uneori, i se Întâmpla acest lucru. Îi trecea Însă repede și resemnarea lua locul revoltei. Își sprijini spatele de o mașină, ca de un zid sau ca de un copac, cum i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]