4,906 matches
-
atât de beți, Încât au intrat În curtea lui Vieru deschiși la prohaburi și cu socotelile În vânt, fără să țină cont că ar fi putut da cu ochii de ei nevasta, soacra și copiii gazdei. Trebuie spus că și distinsul domn Vieru era beat clampă, Își cânta singur pe la patru dimineața, bea vin roșu dintr-o oală de pământ și mușca cu pasiune dintr-o gâgâlice de pepene murat. Sosirea celorlalți netoți se prea poate să-i fi umplut sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se zbăteau și se îmbrânceau ca peștii încercând să sară dintr-un iaz. Ostașii de deasupra călcau în picioare spinările, umerii și capetele propriilor lor tovarăși. Unul după altul, aceștia erau sacrificați jalnic pentru oribila goană prin mocirlă. Dar, datorită distinsului lor serviciu nevăzut, în curând începură să răsune răcnete triumfale de pe culmea zidurilor Templului Honno: — Eu sunt primul! Ceilalți ajungeau atât de rapid la zid, încât era greu să se distingă cine era primul și cine al doilea. În interiorul zidurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ca pe un decor pentru propria-ți făptură neînsemnată, ca să primești plecăciunile familiei Oda și ale generalilor săi. Da, asta e. Și, dacă aș fi fost prezent, aș fi avut plăcerea să-ți zbor capul de pe umeri. Seniorul Katsuie și distinșii oaspeți aici de față sunt atât de bine crescuți, încât încep să-mi pierd răbdarea și... În acel moment, Katsuie, care stătuse la vreo două locuri distanță de Hideyoshi, își goli ceașca și privi în jur spre ceilalți. — Genba, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
devenise și mai țeapăn. Ajunsese atât de departe și n-avea de gând să se întoarcă din drum. Refuză să-l primească pe emisar, dar omul nu era un vasal mărunt. Mesagerii care veniseră în acea zi erau cu toții oameni distinși, însă al cincilea era un membru deosebit de puternic al anturajului lui Katsuie. — Știu că s-ar putea ca emsiarii trimiși la dumneata să nu ți se fi părut satisfăcători, dar acum Seniorul Katsuie a început să se gândească să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dragostea noastră de bătrâna cetate a Iașilor, încât am încercat - imaginar măcar - să ștergem colbul de pe fruntea lui. Cum? Cu ajutorul neprecupețit al celor zece volume intitulate “Documente privitoare la istoria orașului Iași”, scoase la lumină - prin muncă de Sisif - de distinsul profesor universitar Ioan Caproșu. Acestea - până la această dată - luminează istoria cetății noaste între anii 1408 și 1800... Pe care uliți n-am umblat noi? La câte porți boierești n-am bătut? Pe câți voievozi nu i-am întâlnit? La câte
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
constată izbitor de clar, iubirea de lege, un mare talent de scriitor în proză și versuri într-o limbă românească pe care o stăpânea foarte bine, precum și o nouă tipografie. Această activitate îl așează pe Mitropolitul Dosoftei între cei mai distinși ctitori ai literaturii românești. Îndemnat de Dosoftei, Gheorghe Duca a scris conducerii Bisericii Ortodoxe din Liov, care avea una din cele mai mari tipografii, să-i ,,tipărească 400 de psaltiri în limba română ca să poată înțelege mai lesne poporul, care
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
seară în cadrul liniștii și reculegerii mănăstirii. Aici toți aveau garantate momente de înălțare spirituală și de creație literară. Iată în câteva cuvinte portretul unui stareț al mănăstirii, care ne face cinste și ne dă curaj să fim monahi ai acestei distinse chinovii. Unul dintre ucenicii lui este părintele arhimandrit Nicodim, starețul de la Hadâmbu. Este ucenicul cu care părintele Mitrofan s-a mândrit cât a trăit, deoarece l-a ascultat în tot ceea ce a făcut la această reînființată mănăstire. În anii de
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
parcul curat cu gazon îngrijit și cu mulți trandafiri. Părinții de astăzi sunt păstrători ai rânduielilor și tradițiilor înaintașilor lor și fac tot ce le stă în putere pentru a duce mai departe tezaurul spiritual, cultural și istoric al acestei distinse mănăstiri. Cetățuia, cu temeliile ei adânc înfipte în trecutul poporului român este mândră și înfloritoare. Ea privește Iașul care se înnoiește zi de zi și se întinde până departe în zări și dă mărturie de vrednicia poporului român de a
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
mine, cu chipul luminat de un zâmbet șugubăț: Ei! Ai văzut despre ce este vorba? Știam eu că atunci când ai să te întorci ai să dorești să le mai răsfoiești...Eu cred că este nevoie să-i mulțumești încă o dată distinsului istoric profesor universitar Ioan Caproșu, de la Universitatea ieșeană, pentru această minunată culegere de Documente privitoare la Istoria orașului Iași, cuprinsă în cele opt volume publicate, pornind de la anul 1408 și terminând cu anul 1790. Și câte încă or mai veni
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
de mărturia vornicilor de poartă din 1 martie 1745 (7253) privitoare la un loc de casă din preajma mănăstirii Dancului. Asta-mi place la tine, fiule. Îmi ghicești pur și simplu gândurile. Vinovat nu sunt eu, părinte. De vină sunt cărțile distinsului istoric profesor universitar pe care sfinția ta mi le-a dăruit... Știam eu ce fac când ți le-am pus în brațe. Și acum să auzim ce spun vornicii de poartă. „Facem știre cu această mărturie a noastră că, din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
o curajoasă, îmi spun cu toții. Niciunul din noi nu a îndrăznit să spună asta. Nici noi nu am înțeles nimic...nimic...Povestea mea a circulat mult timp, în liceu. Dar ceea ce m-a bucurat a fost faptul că severa și distinsa mea profesoară nu a acordat mare caz curajului meu și m-a tratat onest. Pentru ea am rămas „fetița cea simpatică din clasa a IX-a D”, până la sfârșit. Sfârșit care a venit peste doi ani, pentru că a murit de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
depune altcineva, nu te va putea face să-ți iubești obârșia... Și, venind mai aproape, aș spune că tu ai iubit din totdeauna Iașul, dar scânteia care ți-a luminat calea spre înțelegerea devenirii lui ai descoperit-o în cărțile distinsului profesor universitar Ioan Caproșu, care prin munca și strădania lui a scos la lumină - până acum - acele opt volume de „Documente privitoare la istoria orașului Iași”... Stau și îl ascult cum vorbește în timp ce se apropie de mine. Ochii mijiți sunt
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
a continuat să lipăiască pe cărare grăbit. Așa-i el. Nu-i plac laudele... Ajunși la chilie, a deschis portița: Poftește, căutătorule de comori! Mă înalți prea sus, sfințite. Sunt și eu un biet scormonitor printre filele minunatelor cărți ale distinsului profesor universitar Ioan Caproșu. Dacă mă pot lăuda cu ceva, aceea este curiozitatea. Și... atât. O curiozitate creativă, dragule, fiindcă există și o curiozitate maladivă, care nu face decât rău celor din jur. Acum, dacă nu ți-i cu supărare
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
țesute între zidurile mănăstirii Sfântul Spiridon. Eu aș preciza, sfințite, că în cutia memoriei mele se găsește câte ceva din acea neprețuită serie de „Documente privitoare la Istoria Orașului Iași”. Să știi, dragule, că mi-a șoptit o păsărică precum că distinsul profesor universitar Ioan Caproșu are sub teasc cel de al nouălea volum. Ei, ce zici? Îl aștept cu viu interes, părinte. Și va fi spre folosul tău... Nu am alta de făcut decât să-i mulțumesc domnului profesor pentru această
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pentru a scoate din ele o recoltă cât mai bogată... Și ai reușit, sfințite? Am reușit și asta mă bucură. De aceea vei fi bine venit oricând. Cât vei sta departe de mine, povață ți-or fi cărțile tălmăcite de distinsul profesor universitar Ioan Caproșu. Să nu le lași din mână. Negreșit așa voi face, părinte. Uite că soarele a și pornit să urce. Rămâi cu bine, sfințite, și Dumnezeu să te aibă în paza lui. Mergi sănătos, fiule! M-am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
tăiate, nu o auzea. Nu auzea nici ciocănitul allegro al tocurilor pe caldarâm. Nu vedea curcubeiele fustelor fâlfâind în vântul subțire, luciul scurt al ciorapilor aurii sculptând în aer picioarele fus ale păsării flămânde, primăvara. Nu auzea, nu vedea nimic distinsul domn, cufundat în răsfoitul ziarelor. — Așa e omul, uită repede, se auzi iarăși vocea bătrână. Avem țara asta frumoasă, climă de rai... Dar s-a zis cu natura! Numai cu natura nu mai faci nimic. Omul face totul, mintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Iar prietenul și vecinul meu era plecat să-l caute pe Marele Scenarist, zâmbi, satisfăcut de gluma sa, lectorul întors la bucuriile lecturii. M-am odihnit puțin, într-un parc. E o primăvară agresivă, aș zice... adăugă, conspirativ și sfios, distinsul cititor, îndreptându-se spre locul său obișnuit, în fund, lângă fereastră. Pe masa domnului Matei Gafton se înălțară, curând, coloane de cărți și ziare vechi. Activitatea Ministerului Afacerilor Interne sub regimul domnului Mareșal Antonescu, Societatea Națională de Editură și Arte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ticul făcutului cu ochiul. Adormise cândva, pierdut în stratosferele nopții. Avionul se leagănă lin, domnul se apleacă puțin în stânga, spre mica fereastră. Scaunele vibrează ușor, un scurt curent de alarmă frisonează pântecul de știucă metalică al avionului. Pasagerii privesc spre distinsul turist, ca și cum comportarea acestuia ar fi, de fapt, adevăratul test al zborului. Își consultă, agitați, ceasurile, se uită îngrijorați unii la alții. Elegantul străin nu dă, însă, nici un fel de semne de neliniște. Privește spre vecinul său, un tânăr îngust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
importanta sa figură, primejdia. Turistul e calm, nici o grijă. Avionul se leagănă lin, domnul se apleacă spre stânga, spre mica fereastră. Scaunele vibrează din nou, scurt curent de alarmă prin pântecul de știucă metalică al avionului. Pasagerii privesc iar spre distinsul pasager, ca și cum comportarea acestuia ar fi, de fapt, adevăratul test al zborului, ca și cum de el depinde soarta lor. Își consultă, agitați, ceasurile, se uită îngrijorați unii la alții. Elegantul străin nu dă, însă, nici un semn de neliniște. Se întoarce spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fără lapte. O cafea neagră, oarecare, cafeaua standard, cafea înlocuitor de cafea, din năut, orz, arpacaș, mălai, ce-o fi. Sau un ceai, măcar un ceai. Rusesc, chinezesc, englezesc saude mușețel, de mentă, de tei, de mătrăgună, ce-o fi. Distinsul oaspete nu se ridică, enervat, părăsind falsa cofetărie, în care nici bomboane, nici prăjituri nu erau, ci doar rânduri rânduri de borcane cu gem și aceleași vechi pungi obosite cu biscuiți. Nu cere condica de reclamații, nici să vină responsabilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și declanșase, pregătită de mult. „Cuceritorii au procreat cu indigenele. Da, lăcomia de timp și spațiu se răzbuna în pântecul femeilor. Singuraticul care nu respectă nimic. Indigena prostituată, curtezana, eventual amanta. Bordelul a rămas în America Latină o instituție durabilă, clasicizată.“ Distinsul domn profesor nu ridicase bărbița din registrul contabil, șeful ierarhic Gică holba ochii, ca la urs. „Albul a introdus depravarea, cruzimea. Soțiile spaniole locuiau împreună cu amantele metise, copiii legitimi cu bastarzii. Rezultatul? Metisul frustrat, abrutizat ignoră mila. Consideră iubirea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
treia dimensiune... Un om ca Ianuli reprezintă ceva profund, drept și nobil, să știi, domnule. Dar Emilia e voluta care lipsea... o binefacere. Domnul Gafton se ridicase în picioare. În costum alb, cu părul și mustața albe, perfecte, înlocuia un distins epicureu, de o sceptică și blândă înțelepciune. Ca să vezi, ca să vezi: înlocuitorul Marcel, de necrezut! — Hai să mergem, e târziu. Cucoana Veturia nu suportă s-o las multă vreme singură. Se încurcaseră unul pe altul în ușa rotitoare. Gafton dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
iae, aie... ceva, cumva... scâncetul infirmului abia se deslușea. Vehiculul pătrunsese deja în hală, elegantul domn în alb îl dirija cu mare demnitate. Fular roșu, lucios, în jurul gâtului, chelie, siguranță cosmopolită. Spectatorii se dădeau, sfioși, în lături, să facă loc distinsului samaritean și rudei sale infirme. Cuplul ajunse în fața tejghelei. Patru pachete, comandă intrusul. Vânzătorul nici nu-l privi, pungile zburaseră deja spre cântar, 109 lei, se auzi. Patru pui, 109 lei, se auzi verdictul. Domnul întinse 110 lei, refuză, lehamite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
locuri libere, perforez biletul, dau să mă așez, nimeni nu vede pe nimeni, ei poftim, în fața mea, profilul canin, de rasă. O fi stat și el în stație la Izvor, să aștepte autobuzul, nu-l observasem. Ce credeți că făcea distinsul exemplar al trecutului meu și al dumneavoastră? Același lucru ca și în tramvai, n-o să credeți. Ceilalți călători nu observau. Sunt obosiți, storși de plictiseală, de frică, de vicleniile zilnice ale supraviețuirii, dacă găsesc un loc și pot sta jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
am descoperit că are unul exact la fel, așa că mă gândeam să‑l returnez. — Uite! zic, revenind în cameră. Puneți ăsta. E Paul Smith. Tarquin își trage puloverul simplu negru pe cap, și‑l aranjează și - ce diferență! Pare chiar distins. — Părul, zic, privindu‑l critic. Trebuie să facem ceva cu el. Îmi ia zece minute să i‑l ud, să i‑l usuc cu foehnul și să i‑l dau pe spate cu puțin gel. Și... nu‑mi vine nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]