7,734 matches
-
rol mai important sau mai șters în funcție de civilizații. Pentru cele care practică rituri magice, de pildă, cunoașterea numelui cuiva conferă o putere asupra persoanei respective, iar rostirea sau nerostirea lui nu e indiferență, mai ales dacă e vorba de numele divinității. În civilizațiile semite care au produs Biblia și Coranul, numele date copiilor aveau întotdeauna o semnificație: ele exprimau o convingere religioasă sau o cerere, sau erau legate de un eveniment. E de înțeles, în aceste condiții, că numele divine sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
complexitate. E limpede, prin urmare, ca „Numele” divine nu se încadrează strict în categoria gramaticala a numelui: pot fi chiar verbe la mod personal, participii active sau pasive, ori propoziții nominale. Numitorul lor comun îl constituie funcția referențiala: ele desemnează divinitatea afirmând totodată ceva despre ea. Ceea ce afirmă numele este uneori simplu și ușor de înțeles („Unul”, „Cel dintâi și Cel de pe urma”, „Creatorul”), dar de cele mai multe ori generează interpretări multiple și transferuri foarte variate în alte limbi. De aceea, orice înțelegere
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nume unui loc sau unei persoane însemna a le determina rolul său destinul. Cand Dumnezeu schimba numele lui Abram în Abraham, sau pe al lui Iacob în Israel, aceștia încep o viață nouă. De aceea, și cunoașterea, si rostirea numelui divinității aveau implicații majore: semnifică relația de apartenență și chema binecuvântarea divină. Numele, aici, are o functie revelatoare a existenței, identității și comportamentului celui care îl poartă. Mesajul profetic se autentifica prin semnătură pe care o constituie Numele. „Care e numele
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
introducere în care se arătă relația numelui cu persoana în Biblie, cu concluzia că persoana lui Dumnezeu e concentrată în numele său, autorul (B.W. Anderson) vorbește pe rând despre Numele revelat în vederea legământului - Yahweh, apoi despre numele date de Israel divinității: El (El-Shaddai, El-Elyon, El-Olam, El-Bethel, El-Roi, El-Berith, El Elohe-Israel), Elohim, Eloah, Baal, Adon și, în sfârșit, la capitolul „Alte apelative” Stâncă, Tata - Frate, Rege - Judecător - Pastor și expresiile descriptive Dumnezeul cel viu, Cel Dintâi și Cel de pe Urma, Cel Vechi de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
care îl traduce pe ’elohm trebuie să fie net diferit. • Un grup aparte îl constituie lucrările de tipul celebrei cărți Perì theiôn onomatôn, „Despre numele divine”, a lui Dionisie pseudo-Areopagitul, care se ocupă de fapt de cognoscibilitatea și atributele divinității tratate filosofic și spiritual. Acest tratat, compus la sfârșitul secolului al V-lea sau începutul secolului al VI-lea, se situează în continuitatea tradiției neoplatonice. Numele divine sunt împărțite în funcție de distincția fundamentală între „numele care se cuvin realităților divine înlăuntru
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Nume suprem și ne este cunoscut. Dar părerile sunt foarte împărțite. Acest nume ar fi: - Huwa, datorită neîntrecutei forțe de implorare a formulei Y" huwa, y" mân l" huwa ’ill" huwa, y" mân bihi huwiyyat kulli huwa. - All"h, căci divinitatea îl folosește pentru a se autodesemna, lui îi aparțin cele mai frumoase nume (cf. 7,180); dacă i se scoate litera cu litera, ceea ce rămâne este tot nume: lill"h, lahu, huwa; formulă prin care cineva devine musulman, celebra Šah
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
orice alt domeniu al culturii, deoarece imaginația omului este nelimitată când elaborează idei despre factorii supranaturali, observă Nida53. Cum le-ar putea analiza traducătorul? Acest fapt va fi determinat, probabil, opțiunea primelor traduceri biblice de a folosi, pentru a denumi divinitatea, cuvinte indigene, ca theos, deus; acestea nu aveau cum fi echivalente exacte ale concepției biblice despre Dumnezeu, însă, fiind nume generice, posedă un nucleu esențial de sens. Întrucât este imposibil de dat rețete în acest domeniu delicat, Nida se mărginește
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
unități ce aparțin altui nivel sau registru al limbii) sunt aspecte ale adaptării care sunt frecvente mai ales in traducerile mai noi ale Bibliei și se remarcă și în cazul restrâns al traducerii numelor divine. Capitolul 2tc " Capitolul 2" Numele divinității în Islam și traducerea lor în limba românătc "Numele divinității în Islam și traducerea lor în limba română" Ale lui Allah sunt numele cele mai frumoase! Invocați-l cu ele...! (Coran 7, 180) Menite să reveleze atributele divinității, dar totodată
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
aspecte ale adaptării care sunt frecvente mai ales in traducerile mai noi ale Bibliei și se remarcă și în cazul restrâns al traducerii numelor divine. Capitolul 2tc " Capitolul 2" Numele divinității în Islam și traducerea lor în limba românătc "Numele divinității în Islam și traducerea lor în limba română" Ale lui Allah sunt numele cele mai frumoase! Invocați-l cu ele...! (Coran 7, 180) Menite să reveleze atributele divinității, dar totodată să sublinieze transcendență ei absolută, aceste „nume frumoase” constituie faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
2" Numele divinității în Islam și traducerea lor în limba românătc "Numele divinității în Islam și traducerea lor în limba română" Ale lui Allah sunt numele cele mai frumoase! Invocați-l cu ele...! (Coran 7, 180) Menite să reveleze atributele divinității, dar totodată să sublinieze transcendență ei absolută, aceste „nume frumoase” constituie faptul de stil cel mai izbitor pentru cel care citește în original Coranul. În introducere am vorbit deja de listele tradiționale - lista lui Wald b. Muslim al-Dimašq, a
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
închide și deschide șmânaț” (v. 2, 245). Corpusul la care ne-am oprit este alcătuit după aceleași principii că lista lui Sufy"n, din nume atestate ca atare în Coran sau derivabile de la verbe care au ca subiect sau obiect divinitatea și care sunt recunoscute ca atare de musulmani. Această din urmă precizare este limitativa, deoarece, daca am derivă toate numele posibile de la verbe din Coran care il au pe Dumnezeu ca subiect sau obiect am ajunge la un număr foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
precizare este limitativa, deoarece, daca am derivă toate numele posibile de la verbe din Coran care il au pe Dumnezeu ca subiect sau obiect am ajunge la un număr foarte mare64. Multe au fost motivele pentru care s-au cercetat numele divinității în Islam: li s-au căutat originea, corespondenții ebraici sau cei prezenți în alte culturi din zonă, li s-a cercetat sensul lexical, adesea pentru a le determina mai bine sensul teologic, acesta făcând obiectul numeroaselor tratate numite Kit"b
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a le determina mai bine sensul teologic, acesta făcând obiectul numeroaselor tratate numite Kit"b al ’asm"’ wa al-œif"t. În sfârșit, o imensă literatura a fost dedicată „interiorizării” numelor divine, ca o cale de conformare a vietii credinciosului cu divinitatea: este ceea ce s-a numit al-taƒalluq bi-’aƒl"q All"h sau al-taƒalluq bi-’asm"’ All"h65, cu convingerea că tocmai concretizarea numelor/atributelor divine în viața celor care îl caută pe Dumnezeu le poate descoperi oamenilor ceva din măreția
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
că pe un nume propriu. Oricum, cititorii și auditorii Coranului așa l-au perceput și îl percep. Din exemplele de traducere citate, constatăm că traducătorii optează fie pentru păstrarea numelui ca atare, fie pentru echivalarea lui cu cuvântul ce desemnează divinitatea supremă în limba-țintă. În lucrarea să pe tema traducerii Coranului, George Grigore consideră că nu trebuie păstrat cuvântul Allah ca atare, că nu cumva să se înțeleagă că e vorba de altă divinitate decât cea adorata de adepții celorlalte două
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
pentru echivalarea lui cu cuvântul ce desemnează divinitatea supremă în limba-țintă. În lucrarea să pe tema traducerii Coranului, George Grigore consideră că nu trebuie păstrat cuvântul Allah ca atare, că nu cumva să se înțeleagă că e vorba de altă divinitate decât cea adorata de adepții celorlalte două religii monoteiste. E drept că unii chiar și-au pus serios problema dacă este, de fapt, vorba de aceeasi divinitate 73. Dezbaterea respectivă era strict teologica. Până la urmă este vorba de intenția traducătorului
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ca atare, că nu cumva să se înțeleagă că e vorba de altă divinitate decât cea adorata de adepții celorlalte două religii monoteiste. E drept că unii chiar și-au pus serios problema dacă este, de fapt, vorba de aceeasi divinitate 73. Dezbaterea respectivă era strict teologica. Până la urmă este vorba de intenția traducătorului în relație directă cu destinatarii. E firesc că cine își propune să sprijine demersul unor credincioși musulmani care nu posedă suficient limba arabă pentru a accede pe
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
urmă este vorba de intenția traducătorului în relație directă cu destinatarii. E firesc că cine își propune să sprijine demersul unor credincioși musulmani care nu posedă suficient limba arabă pentru a accede pe deplin la textul original să mențină numele divinității cu care aceștia sunt familiarizați și pe care îl folosesc de obicei. Pentru cei ce vizează cititori din afara Islamului, există argumente pentru ambele opțiuni: spre a introduce mai bine în atmosferă specifică și a răspunde așteptărilor cititorului dornic de un
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în atmosferă specifică și a răspunde așteptărilor cititorului dornic de un anume exotism (cf. Kohn, 1983: 69), se va translitera numele arab; dacă se dorește însă facilitarea cunoașterii celuilalt pentru a determina o apropiere, e preferabila folosirea numelui generic al divinității din limba-țintă. „Constelațiile de nume” subliniază și nuanțează caracteristicile dumnezeirii. De aceea sunt atat de importante pentru oricine vrea să cunoască religia islamică. 2.1.2. Existent 2.1.2.1. al-′aqq: SOI, ASM, GG „Adevărul”; Marr „Veritas”; RB
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
dar se deosebesc prin punctele de vedere din care aceasta e privită: că realitate vs. irealitate, ca viata vs. moarte, ca posedând și totodată comunicând existența, că evident și totuși de nepătruns. Aceste puncte de vedere nu țin de esență divinității, ci îi aparțin omului care o contemplă. 2.1.3. Veșnic Acest câmp semantic se întrepătrunde cu cel al existenței. Conceptul de veșnicie elaborat de filosofia greacă și apoi de teologia creștină și musulmană - fără început și fără sfârșit, în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
alt Dumnezeu decât cel în care au crezut fiii lui Israel.” (GG) Semnificații de bază: unic, exclusiv. Acest câmp semantic este fundalul pe care se proiectează toate celelalte câmpuri în care se înscriu numele divine și determină înțelegerea tuturor atributelor divinității pe care ele le includ că incomparabile și exclusive. 2.1.5. Desăvârșit/transcendent 2.1.5.1. al-Quddós: SOI „sfanțul”; ASM „Cel Sfânt”; GG „Preasfântul”; Marr „Sanctus”; RB „le Très-Saint”; DM „le Saint”; „the Holy One”; Arb „the All-Holy
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
1.5.8. (al-)Ghan: SOI „avut”; ASM „Cel Deajuns pentru Sine”; GG „Bogatul”; Marr „Dives”; RB „Suffisant à soi-même”; DM „celui qui se suffit à lui-même”; YA „Free of all wants/Self sufficient”; Arb „All-sufficient”. Acest nume este aplicat divinității de 18 ori, dintre care în 10 locuri este asociat cu ≤amd, iar în altele cu ≤alm sau 9ó al-ra≤mă. Semnificația lui reiese mai limpede însă din expresia: ghan ‘an al-‘"lamn (3, 97/92; 29
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
2, 115/109): „Ale lui Dumnezeu sunt Răsăritul și Asfințitul. Oriunde v-ați întoarce, veți afla fața lui Dumnezeu, căci El este Cuprinzător, știutor.” (GG) Doar în acest context, w"si‘ poate fi înțeles fără echivoc că semnificând imensitatea, atotprezența divinității. În alte șase versete, unde apare asociat cu ‘alm, precum și în 4, 130/129, unde este asociat cu ≤akm, comentatori că Aš‘ar, Qušayr și luwayn îl consideră un echivalent al acestora, adică referindu-se la atotștiința divinității
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
divinității. În alte șase versete, unde apare asociat cu ‘alm, precum și în 4, 130/129, unde este asociat cu ≤akm, comentatori că Aš‘ar, Qušayr și luwayn îl consideră un echivalent al acestora, adică referindu-se la atotștiința divinității 93. Contextele însă ne obligă să-l plasăm în câmpul semantic al dărniciei divine 94. Semnificații de bază: atotcuprinzător, omniprezent. 2.1.5.10. Dó al-mal"l wa al-’ikr"m: SOI „cu slavă și cinste”; ASM „Cel plin de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
al lui Dumnezeu. În primul verset citat califica „fața lui All"h”, iar în cel de-al doilea, „numele Lui”, ambele semnificându-l pe Dumnezeu însuși. A suscitat interpretări divergențe: fie s-a considerat că ambii termeni se referă la divinitate - All"h merită să i se dea slavă și cinste - (Zamm"m), fie că se referă la fapturi - All"h își cinstește și își răsplătește cu generozitate prietenii - (Aš‘"r), fie că mal"l ar reprezenta un atribut al lui
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
că mal"l ar reprezenta un atribut al lui All"h -măreția, maiestatea -, iar ’ikr"m un act al omului - cinstirea Lui (Hatt"b). Qušayr, Ghaz"l și R"z dau o a patra interpretare: mal"l este atribut al divinității, iar ’ikr"m este cinstea pe care aceasta o dă adoratorilor săi95. În notă de la versetul 55, 27, Yusuf Ali, referindu-se la ’ikr"m, sintetizează opiniile despre acest atribut: „Two ideas are prominent în the word: the idea of
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]