KorAP: Find »[drukola/base=don & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...108 109 110 ...138 >

3,438 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219

om, iar acela era mort de-acum. Dantela spătarului de pai fusese spartă de-un pumnal. Sprijinit de brațele fotoliului cu spătar Înalt, cadavrul era țeapăn. Anglada a observat Îngrozit că incredibilul ucigaș se folosise de cuțitașul băiatului. Spune-mi, don Formento, cum făcuse tâlharul rost de arma aceea? — Mister. După ce și-a agresat tatăl, pe băiat l-a lovit strechea și și-a zvârlit sculele de gaucho În spatele hortensiilor. — Știam eu. Și cum Îți explici prezența micuței biciuști În odaia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
io. Parodi le-a oferit două băncuțe și a luat loc pe pat. Mariana a continuat molcom. — Ce dulce ogeac, și atât de deosibit de oroarea aia de living al cumnățichii, cu paravanele lui. Ați luat-o Înaintea la cubisme, don Parodi, care de-acum i s-a dus vremea. Io, În locu matale, aș da pe ușă c-o mână de Duco por Gauweloose. Mă fascinează fieru vopsit alb. Mickey Montenegro - nu vi se pare purcoi dă genial? - ne-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
ce parolau. Pepe - Formento, vreau să zic - pregătește o traducere populară din La soirée avec M. Teste. Da ca să meargă până-n inimă la mase, care la urma urmelor ele-s totu, i-a pus titlu pe limba noastră: Serată cu don Perspicacitate. Manuel, care nici c-a vrut să priceapă că, fără iubire, milostenia nu-i cu putință, făcea tot ce putea să-i taie chefu. Îi zicea că Paul Valéry le cere la ăilanți să gândească, da el nici că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
străine fac imposibilă afacerea, cu excepția cazului În care, din Întâmplare, nu ne plătiți anticipat costul colii tipografice și cheltuielile de depozitare În Magazia de Mobile Compresorul. În așteptarea plăcutelor dispoziții ale domniei voastre, Pentru subdirector, Rufino Gigena S.“ În sfârșit, don Isidro a putut articula: — Acest răvaș comercial ne pică din cer. Abia acum Încep să fac legături. E ceva vreme de când Îți faci o plăcere din vorbitul despre cărți. Asta pot s-o fac și eu. Ultima dată am citit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
o fac și eu. Ultima dată am citit chestia aia cu figuri atât de frumoase: care-ți pune picioroange sau te Îmbracă În copil sau În biciclist. Nici nu știi ce-am am mai râs. Cine-ar fi zis că don Formento, june poponar și funebru, dacă așa ceva o fi existând pe lume, știe să-și râdă așa de bine de-un neghiob. Toate cărțile lui sunt cu adevărat de sanchi: tu-mi trimiți Imnuri pentru milionari, iar băiețașul, plin de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
neliniștit. De data aceea, ai procedat ca și cum Într-adevăr ai fi pierdut ceva. Te-ai dus la unul care nu-i Încă la pârnaie, dar e polițist vestit. Apoi v-ați dus cu toții la țară, răposatul Muñagorri a mierlit-o, don Formento și un nerod au venit să mă deranjeze și eu am intrat la bănuieli. Mi-ai zis că ți se furaseră scrisorile. Chiar mi-ai dat de Înțeles că le furgăsise Formento. Voiai ca oamenii să vorbească de scrisori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
dezmințit afirmația; dar pentru asemenea desfătări obiceiul cere ca ușa să fie Închisă. Formento și-a ales bine arma. Cuțitul lui Pampa a contribuit la implicarea a două persoane: a lui Pampa Însuși, care-i aproape nebun, și a ta, don Anglada, care te dai drept amantul damei și nu o dată te-ai jucat de-a tartorul. A lăsat cuțitașul În odaia ta, să-l găsească poliția. Mie mi-a adus cartea cu poze, pentru ca bănuiala mea să cadă tot asupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
Juliei Ruiz Villalba - Pumita, pentru cei din lumea sa - se păstrează intacte În recipientul meu cenușiu. Voi fi neîndurător, fiți fără grijă; privesc lucrurile cu indiferența unui deus ex machina. Și vă voi impune decupajul transversal al faptelor. Vă somez, don Parodi: fiți un nerv auditiv. Parodi nu și-a ridicat privirile, constant ațintite pe poza doctorului Irigoyen; preambulul vigurosului poet nu-i aducea nici o noutate: cu câteva zile În urmă, citise o știrucă scrisă de Molinari despre neașteptata dispariție a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
a impostat vocea; Mariana, soția lui, a luat și ea cuvântul: — Carlos m-a făcut să iau drumu ocnei, taman când să mă duc să ard mangalu la conferința lu Mario despre Concepción Arenal. Ce idee grasă v-a venit, don Parodi, să mă scăpați de Casa Artei: acolo fanfaronii sunt niște nesuferiți, deși io zic Întruna că Monsenioru vorbește ca muntele dă elevat. Așa cum face de când se știe, Carlos va vrea să se bage În ciorbă, da, la urma urmelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
nu-s trasate coordonatele practicii. Eu voi fi agrimensorul de la cadastru. Și voi Întreprinde viguroasa sinteză. În Împrejurimile cabanei La Moncha, Pilar posedă parcuri, pepiniere, sere, observator, grădini, piscină, cuști cu animale, acvariu subteran, dependințe, sală de gimnastică, reduta lui don Commendatore Sangiácomo. Acest bătrân În floarea vârstei - ochi irefutabili, statură mijlocie, tentă sangvină, mustăți zăpezii, trunchiate de un trabuc festiv - e un ghem de mușchi pe pista de alergări, estrada de scrimă și trambulina de lemn. Trec de la instantaneu la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
se răsucea și gemea În scaunul cu rotile (anii paravanului japonist și ai velocipedului smintit), când orașul Rosario și-a deschis galant fălcile În fața unui imigrant italic; ba mint, a unui băiețaș italian. Eu Întreb: cine era acela? Eu răspund: don Commendatore Sangiácomo. Analfabetismul, maffia, intemperiile, Încrederea oarbă În viitorul Patriei i-au servit drept piloți de cabotaj. Un bărbat consular - confirm: consulul Italiei, contele Isidoro Fosco - a intuit dantelăria morală a tânărului și nu de puține ori i-a dăruit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
În 1921. Moartea (care, la fel ca poștașul, sună de două ori) l-a privat În același an și de promotorul său, care nicicând nu a refuzat să-l Îmbărbăteze, contele Isidoro Fosco. Spun și repet fără urmă de șovăială: don Commendatore era În pragul nebuniei. Cuptorul crematoriu Îi masticase carnea soției; rămânea produsul ei, amprenta sa: unicul fiișor. Adevărat monolit moral, tatăl s-a devotat educării și adorării sale. Subliniez contrastul: acest Commendatore - dur și dictatorial Între mașinile lui, precum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
strâns ca pumnul: marele romancier se ocupă de figurile centrale ale romanului și lasă penelor minore misiunea de a se ocupa de figurile minore. Requena (stimabil, fără doar și poate, În calitate de factotum) este unul dintre nenumărații fii naturali ai lui don Commendatore, nici mai bun, nici mai rău decît ceilalți. Mint: are o trăsătură individuală, nebănuita sa devoțiune pentru Ricardo. Sosește acum sub lupa mea un personaj pecuniar, de bursă. Îi smulg masca: Îl prezint pe administratorul domnului Commendatore, Giovanni Croce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
lui Jannings ie toate unu ș-acelaș Suntem din carne. Îți arată mereu acelaș șoz: la Început te copleșesc cu fericiri, apoi cu nefericiri, și la sfârșit Îți dau la cap. Ie tare plicticos, la fel ca realitatea. Pun pariu că don Commendatore ie de părerea mea. Domnul Commendatore a șovăit; Mariana a intervenit pe loc: — Și aia numa pencă eu am vrut să mergem. Și te-ai bocit ca Îngălata, fără să iei seama la rimmel. — Ie adevărat, a zis Ricardo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
de arme și bagaje. — Nu te fă că ne-ai dovedit, că nici vorbă să ne răzbești tu, care stăteai ca mutu, a replicat neiertătoare Mariana. — Și când te gândești că tot ce zicem va fi În carnetu adus de don Commendatore dân Salerno, a zis Pumita, cu mintea dusă aiurea. Croce, tenebrosul administrator, a dat să schimbe vorba: — Și ce mai zice pretenu Eliseo Requena? I-a dat răspuns, cu voce de crai bătrân, o huidumă jună și albinoasă: Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
de la ei. Oricât de futuriști vor fi fost, tot nu puteau concepe frumusețea funcțională a Marianei. (Carlos Anglada i-a relatat această convorbire cu satisfăcătoare fidelitate lui Parodi.) III Vineri, cu noaptea-n cap, Ricardo Sangiácomo stătea la taclale cu don Isidro. Sinceritatea angoasei lui Îți sărea În ochi. Palid, Îndoliat și nebărbierit, a mărturisit că nu dormise toată noaptea, că nu Închisese ochii de vreo alte câteva. — Se petrece o chestie grosolană. Una cât caru. Matale, domne, care ați dus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
sinucis singură, nu a Înghițit otrava Întâmplător și nici n-a fost asasinată. O să-i cer comisarului Grondona ca, de cum vă zărește, să vă bage de-adevăratelea la gros. Da io chiar vreau să vă dau o mână de ajutor, don Parodi; adică, vreau să vă rog să mă ajutați... — Foarte bine. Așa-mi plac bărbații. Dar să vedem, s-o luăm metodic. Răposata era Într-adevăr hotărâtă să se mărite cu tine? Știi sigur? La fel cum știu că io

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
Sangiácomo. — În vederea expunerii, vă stau la dispoziție cu toate resursele de care dispun, cu tot cornul abundenței mele verbale. Cât ai zice pește, vă voi schița În linii mari sinopsisul cazului. Nu voi ascunde foarte cordialei perspicacități a domniei voastre, don Parodi, că moartea Pumitei Îl afectase - mai bine zis, Îl răvășise - pe Ricardo. Cu siguranță că doña Mariana Ruiz Villalba de Anglada nu bate câmpii când afirmă, cu șarmul său de invidiat, că „Ricardo nu vede dincolo dă gloabele dă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
și totul fără lipsa de măsură de a-mi amâna sine die plata onorariilor și de a se Înfuria precum tigrul pe directorul tipografiei, rău platnic din fire. E mai bună favoarea ca dreptatea: o săptămână după publicarea Spadei etc., don José María Pemán a pus pe hârtie un encomion, Îndulcit, fără Îndoială, cu anume farfastâcuri și podoabe de stil care nu i-au rămas secrete preaiscusitului, căci nu concordă nici cu sintaxa de duzină a lui Requena, nici cu lexicul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
după ce a stat la parole cu baroneasa, Ricardo s-a dus acasă la Miss Dollie Vavassour, alunecoasa comediantă de limbaj, pe care nimic nu o putea ține În frâu și despre care știu că a fost colată cu el. Domnia voastră, don Parodi, veți da rasol, trecând peste supărarea lui, dacă eu rămân de căruță și o iau razna, vorbind de jupânița asta de doi bani. Doar o tușă ajunge pentru a o zugrăvi În mărime naturală, căci am avut față de ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
de la Înălțimea catedrei: absolvenții așa-ziselor noastre licee ignoră tainele dicționarului. Iată, Îi voi da lectură: domnia voastră veți fi războinicul cel mai Înflăcărat al acestei cruciade a vorbelor ticluite. Iată răvașul citit de Bonfanti doar cu câteva clipe Înainte ca don Isidro să-l dea pe ușă afară: „Mai rău ie că am fost todeauna fericit. Acum lucrurile s-au schimbat și vor continua să se schimbe. Mă omor, fincă nu mai Înțeleg nimic. Am trăit o continuă minciună. Dă la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
ăsta. Adio și uitați-mă“. Semnat: Ricardo Sangiácomo, Pilar, 11 iulie 1941 V Puțin mai târziu, pe Parodi l-a vizitat doctorul Bernardo Castillo, medicul familiei Sangiácomo. Au convorbit tainic și Îndelung. Aceleași epitete trebuie aplicate și discuției pe care don Isidro a avut-o În acele zile cu contabilul Giovanni Croce. VI Vineri, 17 iulie 1942, Mario Bonfanti - parpalac decolorat și lung până la genunchi, pălărie ponosită, cravată scoțiană În culori șterse și sweater Racing strălucitor - a dat buzna buimac În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
de cinste. Îi repet neostoit lui Bonfanti că bagajul său de proverbe și arhaisme nu e-n apele lui și, fără doar și poate, e vieux jeu; În zadar Îi ghidez lecturile: dieta riguroasă, cu Anatole France, Oscar Wilde, Toulet, don Juan Valera, Fradique Mendes și Roberto Gache, nu a ajuns În mintea lui rebelă. Bonfanti, nu fi capsoman și révolté, renunță chiar acum la empanada pe care tocmai ai sustras-o și deplasează-te motu proprio la Întreprinderea de lucrări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
sustras-o și deplasează-te motu proprio la Întreprinderea de lucrări sanitare Trandafirul Format, din strada Costa Rica 5791, unde prezența Îți poate fi utilă. Bonfanti a murmurat vorbele cu atenție, plecăciuni, urări de bine, bezele, și a fugit demn. — Domnia ta, don Montenegro, care călărești pe cai mari, a zis Parodi, fii amabil și deschide răsuflătoarea, ca nu cumva să ni se taie respirația de la asemenea empanaditas care, după miros, par să fie cu carne de porc. Ager ca duelgiii, Montenegro s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
an de când ați descifrat trista enigmă din Castellammare. În această atmosferă de cordială camaraderie, ridic paharul și vă amintesc că atunci mi-ați promis că astăzi, la capătul unui an-vedere, Îmi veți dezvălui sincer misterul. Nu vă voi ascunde, iubite don Parodi, că visătorul a schițat, În minute sustrase avocatului și omului de litere, o teorie foarte interesantă și plină de noutate. Poate că veți izbuti, cu mintea disciplinată a domniei voastre, să contribuiți la nobilul ei edificiu intelectual cu unele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]