7,291 matches
-
Asta era sculptura secretă la care lucra Sheba: mama cu copilul. Era mult mai mare decât mă așteptam - aproape trei picioare înălțime. Arăta impresionant. Apoi m-am dus s-o văd din față și mi s-a întors stomacul pe dos. Mama care stătea cu picioarele încrucișate era lucrată după chipul Shebei. Avea brațe lungi, subțiri și gene grele, romantice și nasul ușor coroiat. Chiar și părul amintea de claia dezordonată a Shebei. Cât privește băiatul-bărbat roșiatic care se revărsa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Salmon de zeci de ori. Sigur, întotdeauna există o doză de risc, dar tocmai de-asta e și așa de palpitant. Iar ție-ți plac lucrurile palpitante, Jina. Mi-am dat seama de asta de la-nceput. Zach i-a mângâiat dosul palmei cu degetul mare, iar ea s-a gândit la Earl, la primul ei soț, la cât de aproape fusese de momentul în care-ar fi ajuns să considere că o existență dusă în suburbii și-un bărbat pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
un om cumsecade. Ahmad a plecat și-abia atunci Irene i-a eliberat mâna lui Drew. Ghidul a bâlbâit repede o scuză ca să scape de-acolo; pe care Irene abia dac-a auzit-o. Se uita la fulgii albi de pe dosul palmelor și la oja care se redusese la câteva pete în dreptul cuticulelor. Mary și-a tras scaunul și mai aproape de cel al lui IRene. De fapt, a spus ea, mă crezi sau nu, Drew m-a ales pe mine. Irene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
printre gene. De atâta plâns, somnul vieții se apropie de ziua eternității. Mamă! În curând cui o să-i mai spun: MAMĂ! Fără provocări Plânsul estompează urletul care se zbate să rupă zăgazurile sufletului încorsetat de nemulțumirile unei existențe citită pe dos. Îmi pun ochelarii cu cele mai mari dioptrii pentru a înțelege mesajele, săgeți înfipte în toate mădularele de unde sângele nu mai vrea să țâșnească. Refuz să particip la provocări și merg oarbă pe drumul drept al destinului fără a putea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
deseori împreună cântecele ei și vocile noastre se împăcau de parcă s ar fi cunoscut dinainte de a ne fi întâlnit prima oară. Uneori scriam amândoi poezii și ne citeam unul altuia gândurile. Semănam în trăiri, dar ne manifestam cu totul pe dos. Eu, un zbuciumat gălăgios, ea, mai rezervată și atentă mereu la forma pe care o dădea cuvintelor... Nu știu când m am îmbrăcat și am ajuns în fața cantinei, dar când a apărut Sini, m-am trezit că o sărut scurt
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
merge de-aici. Dar ce mă interesa pe mine ce fac alții, ce rost avea să despic firul În patru? La prima vedere, clienta mea apare În postura nefericită de soție abandonată, dar... adevărul este că lucrurile stau exact pe dos: ea, sau fratele ei, sau amîndoi puteau fi luați drept violenții violenților și ce s-ar Întîmpla dacă tocmai ei ar fi ucigașii?... N-am ajuns neapărat la această concluzie... Și ce-ar fi dacă, Într-o bună zi, Împrejurările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
atmosfere În care nu interesează decît scopul practic imediat, dar atitudinea neprietenoasă a barmanului, ce-și scutura un picior În spatele barului, trecea oarecum dincolo de granițele practicului. Lăsîndu-mă pe un scaun de la bar, total neconfortabil, Tashiro o luă pe ușa din dos În căutarea lui Saeko. Era mult prea stăpîn pe mișcările lui ca să nu fie de-al casei. Un whisky dublu cu apă. Barmanul Își legănă mai departe piciorul fără să-mi răspundă, dar mișcările lui denotau agilitate și pricepere pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
privit-o fix pe femeie. Nu-mi dezlipeam ochii cu nici un chip. Încercam să-i scot cu forța privirile prin acea parte a părului care-i cădea ușor pește față. Mi-am potrivit, În secret, respirația cu pîlpîierea scobiturii din dosul genunchilor ei ce se Întindeau și se adunau ușor, o dată cu mișcarea lină a picioarelor de sub fusta foarte scurtă. În același timp, Îmi țineam urechile ciulite la perete. Fremătam la gîndul că, deranjat de gelozie, el va scăpa ibricul cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
creștea blocuri noi și piețe, apa curgea prin șurub. La rudele de la țară mai veneai să iei o găină și smântână și să te uiți de sus, deh, țărani. Astă vară am fost la Călan într-un bloc. Marquesianism pe dos. Blocurile sunt răpciugoase, scările - știrbite, șurubul cu apă - închis. Cocseria nu mai poluează. Stă. Vara trecută am mai trăit o experiență năucitoare. La Călan-Băi s-a făcut un motel excelent și o discotecă tip Ring în aer liber, pe lângă bazinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
întâi (adică nu cu haine transformate). Părinții mei progresau profesional. Sentimentul disoluției, al regresului, îl aveam doar la întoarcerea în satul bunicilor. Am prins o perioadă de școală pe care aș numi-o de grație. Proletcultismul ieșea pe ușa din dos. Marii clasici ai literaturii române se întorceau în manuale. Se publicau primele romane despre obsedantul deceniu și o mulțime de traduceri din literatura clasică și contemporană universală. N-am făcut nici măcar o oră de istorie pe varianta Roller; dimpotrivă, participam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mai mult de ziua de azi. Carpe diem e cu atât mai necesar pentru tine. Atunci nu l-am înțeles. Mă dureau toate. În mintea mea pluteau tacâmurile de pui, imaginea mea noaptea pândind gazele, bătutul discret la ușa din dos la o casă de comenzi unde aveam pile și tremuram că vine miliția economică și mă prinde în delict cu ruda de salam și patru pachete de unt, plătite, evident, dar „ilegitim” obținute: nu erau „drepturile” mele. Aveam vertigo. Albanezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
-n cot ce se întâmplă în lagărul cu robi amărâți de lângă ei. Era absolut paradoxal, și totuși nu era. Să aștepți mântuirea de rău de la cei care ți-au băgat cândva mortu-n casă. Gorbi era un fel de Stalin pe dos. Maestrul deconstrucției practice. Sigur, acum aș spune al deconstrucției de tip conservator: ușurel cu fata popii, lăsați-o să crape natural, cu încetișorul. Da’ la noi nu crăpa nimic. Acum zece ani pe vremea aceasta ne pregăteam de Congresul al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
devenise o realitate și pentru prunci. Tovarășul emana de toate. Le prohibea pe toate. Era un Deus ex machina. Nodul cauzal al tuturor cauzelor. Numele voinței voințelor. În acei ani, tata, însărcinat cu aprovizionarea subterană, a intrat pe ușa din dos la Hotel Rusca. Avea pile. Era comandantul regimentului de artilerie din Hunedoara. A plătit prețul pentru zece omlete și a venit acasă cu zece ouă, să facă mama cozonaci. Seara la 8 și-a scos papucii de casă și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și ceva noaptea, a venit un profesor. L-am preluat și l-am așezat lângă mine, ca să mă asigur că i se va servi tot meniul, că de, eu aveam autoritate asupra chelnerilor. Mă cam irita că părea întors pe dos. Am insistat să-mi spună de ce. - Nu cred că ai vrea să afli. - Ei, totuși, dom’ profesor, dacă nu e prea personal. A tăcut, dar eu nu-mi mișcam ochii de la el, ca și când, dacă nu-mi spunea, trebuia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
da’ nu știau cum să mă ia și erau mai rezervate. Mai târziu, pe vas, mi-am dat seama de ce. Una dintre ele, cu privirea tristă de femeie care știe că e cu soțul ei numai pe față, fiindcă pe dos el e cu alta și când rămân băieții între ei le-o arată el pe adevărata femeie dom-le, nu soție, mi-a spus cu delicatețe și jenă: - Doamnă, de ce nu ne-ați spus de ieri că nu v-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
importată din Polonia. Ea fiică de cum zice el acum: Intelligence, you know, securist important, cum zicem noi. Inserție, 2004. De-abia recent am reînvățat pe speze proprii că te pui degeaba cu stilul securistic. Tu lupți pe față, ceilalți pe dos. Habar nu ai cum vor acționa. Te surclasează complet. Cu o condiție: lipsa solidarității celorlalți. Șederea lor pe margine, mulțime tăcută și oportunistă. Dacă aceștia capătă chip și revoltă, există speranță și pentru cei transparenți în luptele lor. Greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în America aeroportuară nu se face doar cu picioarele goale (în fața aparatelor de detectat, pasagerii se descalță, își pun pantofii în lădiță și lipăie în șosete), ci și cu palmele puse la amprentat. 19 ianuarie Azi am fost întoarsă pe dos și într-o stare foarte aproape de o mică depresie. Habar nu am ce m-a răscolit, cred că e ceva telepatic pe care nu am reușit să îl depistez. Liviu a plecat dimineață, iar eu am început să caut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu departe de port, cu mărfuri indigene dar și de contrabandă, din Levant, acestea din urmă vândute „pe sub mână”)! Poveștile ascultate din copilărie îi țineau ochii deschiși, melancolici, într-o permanentă visare, și acum, deodată, toate s-au întors pe dos. El e pensionar; a fost registrator șef la primărie, e adevărat, dar cel care ocupa un asemenea post la timpul acela era respectat și cunoscut de aproape toți cetățenii urbei, era salutat pe stradă cu condescendență, el le răspundea amabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
stratul puștii și am așteptat un sfert de ceas; pe urmă, iar am bătut și am așteptat. Nimeni. Și în hanul pustiu pătrundea întunericul serii de toamnă. Pe tejghea stăteau, bine rânduite, măsurile, ulcelele și paharele; un scaun era în dosul tejghelei; în rafturi, câteva sticle - și atât. Am căutat în ulcele apă, vin sau rachiu. N-am găsit. Prin întuneric, am pășit în altă odaie. Laviți, scaune, o masă de brad. Dar nimeni înlăuntru. În a treia încăpere, păreții erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
prietinilor asalturile și vitejiile împintenaților săi, cu amănunte și înflorituri. Cucoana Caliopi era acuma sură pe la tâmple și tot nu se mai săturase de dragoste. Cetea romane și cânta, sara, cu glas tremurat, melodii arzătoare; când vorbea, întorcea ochii pe dos, dădea din cap, își umfla nările și își subția buzele; dar cuconul Gheorghieș nu vroia să știe de fleacurile acestea: după ce-și bea cafeaua, adormea în jâlț gândindu-se la galițele lui colorate. Alți vecini erau: Th.Th. Gavrilescu, grefierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nopții slăbea. Ajunsei. Nu părea departe de la foc - dar mersei o bună bucată de vreme. O căsuță joasă, acoperită cu stuf, care de-abia se deslușea prin întuneric. Lumina ieșea printr-o singură ferăstruie cât palma. Bătătura goală, curată. În dos, zaplaz, ogradă, grădiniță, care se bănuiau, dar nu se vedeau. Strigai: — Neică Marine!... și așteptai un timp. Nimeni nu ieși. Mă apropiai mai tare, cu calul după mine. —Neică Marine!... Cineva trase zăvorul ușii. Mă pregăteam să spun ceva despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu baba Gahița: să-i deie Ilenei baba apă din pumni, să beie, căci altfel se duce fără să ierte pe lumea cealaltă... Și s-a apropiat baba și îndemnau vecinele, ș-a venit și Ion - da’ Ileana făcea cu dosul mânii semn de împotrivire spre ușă: Nu! nu! - și șoptea: — Să mă lese, să mă lese să mor în pace! Și n-a vrut să beie apă din pumni - ș-așa nici pe baba Gahița n-a iertat-o, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Asta s-a întâmplat acu trei ani... Iaca, așa stam într-o sară aici, la focuri, sub plopi... și ca acuma focurile se potoleau, se potoleau, și pe urmă, odată s-au luminat ferestrele hanului... Iar oile ungurului erau în dosul hanului... Poposiseră cu ele ciobanii: i le aduceau de la munte. Și cum stam, dintrodată auzim clopotele sunând, și prind a se frământa oile... Stau o leacă, iar sună un clopot, altă frământare... ș-aud ș-un behăit de jale... Văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
port modest... Nu-mi place luxul. Chiar să am avere, tot așa aș purta-o... Și el colinda pe drumurile lui, iar fata se năcăjea singură să se îmbrace. Singură își plivea și-și prășea o grădiniță de zarzavat din dosul casei, și hrănea vreo cincisprezece găini care-i dădeau ouă. Avea o odăiță curățică, cu lăvicere de petici colorate pe jos, cu „tablouri“ pe păreți - Othello întinzând un braț spre depărtări și povestind Desdemonei isprăvile lui, Romeo sărutând pe Julieta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
deasupra lucrului pe care-l avea pe brațe. Din când în când se oprea și țintea asupra cărții pe care o ținea Tudorița doi ochi arzători, pe care îndată și-i pleca, umeziți, și-i ștergea încet, pe furiș, cu dosul palmei. —Tare-i frumos! zicea ea la urmă, în amurg; și pleca cu părere de rău spre casă. Multă vreme, înainte de a adormi, prin cap îi vâjâiau vorbe și-i tremurau în ochii închiși icoane nelămurite. Tudorița era singură în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]