4,261 matches
-
Ducatul Burgundiei () a fost un ducat medieval, vasal al Franței. Teritoriul ducatului crespunde în mare parte cu acela al regiunii administrative franceze actuale omonime. Înființat în 880, a fost condus de o succesiune de duci mai mult sau mai puțin dependenți de regele francez. În secolele XIV și XV, aceștia își extind
Ducatul Burgundia () [Corola-website/Science/315030_a_316359]
-
în mare parte cu acela al regiunii administrative franceze actuale omonime. Înființat în 880, a fost condus de o succesiune de duci mai mult sau mai puțin dependenți de regele francez. În secolele XIV și XV, aceștia își extind domeniile, ducatul fiind una dintre cele mai importante domenii ale unui important stat independent de facto. La moartea ultimului dintre aceștia, Carol Temerarul, în 1477, ducatul este reintegrat în Regatul Francez, până la Revoluția franceză făcând parte din domeniul regal, fiind astfel lipsit
Ducatul Burgundia () [Corola-website/Science/315030_a_316359]
-
sau mai puțin dependenți de regele francez. În secolele XIV și XV, aceștia își extind domeniile, ducatul fiind una dintre cele mai importante domenii ale unui important stat independent de facto. La moartea ultimului dintre aceștia, Carol Temerarul, în 1477, ducatul este reintegrat în Regatul Francez, până la Revoluția franceză făcând parte din domeniul regal, fiind astfel lipsit de autonomie. Burgunzii erau unul dintre popoarele germanice care au umplut vidul de putere lăsat de prăbușirea Imperiului Roman de Apus. În 411, au
Ducatul Burgundia () [Corola-website/Science/315030_a_316359]
-
Autun. În 898 primește dreptul de a le fuziona, devenind astfel marchiz, iar în 918 primește tilul de "duce de Burgundia". Fiul lui Richard, Raoul, îi urmează acestuia la tron, dar în 923 urcă pe tronul Franței. Acesta utilizează resursele ducatului pentru a-și consolida poziția, ducatul rămânând în posesia fratelui său Hugues. Acesta deține teritorii de o parte și de cealaltă a râului Saone, dar la moartea lui Raoul, Hugues este atacat fracțiunea opusă acestuia, și pierde teritoriile ducatului de
Ducatul Burgundia () [Corola-website/Science/315030_a_316359]
-
a le fuziona, devenind astfel marchiz, iar în 918 primește tilul de "duce de Burgundia". Fiul lui Richard, Raoul, îi urmează acestuia la tron, dar în 923 urcă pe tronul Franței. Acesta utilizează resursele ducatului pentru a-și consolida poziția, ducatul rămânând în posesia fratelui său Hugues. Acesta deține teritorii de o parte și de cealaltă a râului Saone, dar la moartea lui Raoul, Hugues este atacat fracțiunea opusă acestuia, și pierde teritoriile ducatului de Burgundia. La moartea succesorului lui Hugues
Ducatul Burgundia () [Corola-website/Science/315030_a_316359]
-
resursele ducatului pentru a-și consolida poziția, ducatul rămânând în posesia fratelui său Hugues. Acesta deține teritorii de o parte și de cealaltă a râului Saone, dar la moartea lui Raoul, Hugues este atacat fracțiunea opusă acestuia, și pierde teritoriile ducatului de Burgundia. La moartea succesorului lui Hugues, Gilbert de Chalon, teritoriile sunt reunite prin căsătoria dintre Otton de Burgundia, fiul titularului titlului ducal și dintre fiica lui Gilbert, singura moștenitoare a acestuia. Otton moare prematur în 965, iar ducatul îi
Ducatul Burgundia () [Corola-website/Science/315030_a_316359]
-
teritoriile ducatului de Burgundia. La moartea succesorului lui Hugues, Gilbert de Chalon, teritoriile sunt reunite prin căsătoria dintre Otton de Burgundia, fiul titularului titlului ducal și dintre fiica lui Gilbert, singura moștenitoare a acestuia. Otton moare prematur în 965, iar ducatul îi revine fratelui acestuia, Henric. La moartea acestuia fără moștenitori direcți în 1002, ducatul se află din nouîntr-o luptă pentru succesiune, Otte-Guillaume, Contele de Burgundia pierzând lupta în fața regelui Franței Robert al II-lea în 1004. Acesta integrează ducatul în
Ducatul Burgundia () [Corola-website/Science/315030_a_316359]
-
reunite prin căsătoria dintre Otton de Burgundia, fiul titularului titlului ducal și dintre fiica lui Gilbert, singura moștenitoare a acestuia. Otton moare prematur în 965, iar ducatul îi revine fratelui acestuia, Henric. La moartea acestuia fără moștenitori direcți în 1002, ducatul se află din nouîntr-o luptă pentru succesiune, Otte-Guillaume, Contele de Burgundia pierzând lupta în fața regelui Franței Robert al II-lea în 1004. Acesta integrează ducatul în regatul său. Ducatul îi revine în 1032 lui Robert I, fiindu-i oferit de către
Ducatul Burgundia () [Corola-website/Science/315030_a_316359]
-
iar ducatul îi revine fratelui acestuia, Henric. La moartea acestuia fără moștenitori direcți în 1002, ducatul se află din nouîntr-o luptă pentru succesiune, Otte-Guillaume, Contele de Burgundia pierzând lupta în fața regelui Franței Robert al II-lea în 1004. Acesta integrează ducatul în regatul său. Ducatul îi revine în 1032 lui Robert I, fiindu-i oferit de către fratele său, regele Henric I. Pentru următoarele 300 de ani, ducatul va rămâne în posesia Capețienilor, peste 12 duci ocupând tronul ducal. Ultimul duce, Filip
Ducatul Burgundia () [Corola-website/Science/315030_a_316359]
-
fratelui acestuia, Henric. La moartea acestuia fără moștenitori direcți în 1002, ducatul se află din nouîntr-o luptă pentru succesiune, Otte-Guillaume, Contele de Burgundia pierzând lupta în fața regelui Franței Robert al II-lea în 1004. Acesta integrează ducatul în regatul său. Ducatul îi revine în 1032 lui Robert I, fiindu-i oferit de către fratele său, regele Henric I. Pentru următoarele 300 de ani, ducatul va rămâne în posesia Capețienilor, peste 12 duci ocupând tronul ducal. Ultimul duce, Filip I moare în 1361
Ducatul Burgundia () [Corola-website/Science/315030_a_316359]
-
Burgundia pierzând lupta în fața regelui Franței Robert al II-lea în 1004. Acesta integrează ducatul în regatul său. Ducatul îi revine în 1032 lui Robert I, fiindu-i oferit de către fratele său, regele Henric I. Pentru următoarele 300 de ani, ducatul va rămâne în posesia Capețienilor, peste 12 duci ocupând tronul ducal. Ultimul duce, Filip I moare în 1361 de ciumă la vârsta de 15 ani, fără a lăsa urmași. Datorită Războiului de o sută de ani, pentru a rezolva cât
Ducatul Burgundia () [Corola-website/Science/315030_a_316359]
-
duce, Filip I moare în 1361 de ciumă la vârsta de 15 ani, fără a lăsa urmași. Datorită Războiului de o sută de ani, pentru a rezolva cât mai repede problema succesiunii, Regele Ioan al II-lea al Franței oferă ducatul fiului său cel mai mic, Filip. Prin căsătoria acestuia cu fiica unică a Contelui de Flandra, Filip devide unul dintre principalii seniori ai regatului, deținând pe lângă ducatul Burgundia și Flandra și Comitatele Artois și Franche-Comté. Acesta din urmă fiind vasal
Ducatul Burgundia () [Corola-website/Science/315030_a_316359]
-
cât mai repede problema succesiunii, Regele Ioan al II-lea al Franței oferă ducatul fiului său cel mai mic, Filip. Prin căsătoria acestuia cu fiica unică a Contelui de Flandra, Filip devide unul dintre principalii seniori ai regatului, deținând pe lângă ducatul Burgundia și Flandra și Comitatele Artois și Franche-Comté. Acesta din urmă fiind vasal al Sfântului Imperiu Roman, îi permite lui Filip să joace un rol important în conflictul dintre Franța și Anglia. Fiul acestuia, Ioan fără frică îi urmează în
Ducatul Burgundia () [Corola-website/Science/315030_a_316359]
-
elvețiene, de cea a ducelui de Lorena și de ce a regelui Franței, Ludovic al XI-lea. În timpul asediului orașului nancy, în 1477 Carol moare domeniile sale fiind împărțite între Ludovic al XI-lea și Maria de Burgundia. Primul obține teritoriile ducatului Burgundia, pe care le integrează în Domeniul Regal, titlul de Duce de Burgundia fiind oferit de regele Franței doar în mod onorific diverșilor prinți de la curtea acestuia. Maria reușește să conserve mare parte din teritoriile din Țările de Jos, precum și
Ducatul Burgundia () [Corola-website/Science/315030_a_316359]
-
(, , , ) a fost un ducat medieval din cadrul Imperiului carolingian și ulterior al Sfântului Imperiu Roman. Teritoriul ducatului este rezultatul mai multor partaje succesive ale Imperiului Carolingian. În urma Tratatului de la Verdun din 843 teritoriul imperiului Carolingian este împărțit între Francia occidentală, Francia orientală și Francia de
Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/315052_a_316381]
-
(, , , ) a fost un ducat medieval din cadrul Imperiului carolingian și ulterior al Sfântului Imperiu Roman. Teritoriul ducatului este rezultatul mai multor partaje succesive ale Imperiului Carolingian. În urma Tratatului de la Verdun din 843 teritoriul imperiului Carolingian este împărțit între Francia occidentală, Francia orientală și Francia de Mijloc. Lothaingia Inferioară aparține acesteia din urmă, dar la moartea lui Lothar
Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/315052_a_316381]
-
primește partea de nord, cunoscută drept Lotharingia. După moartea lui Lothar II teritoriul său este incorporat treptat în Francia Răsăriteană, precursorul Sfântului Imperiu Roman. În 959 ducele de Lotharingia, Bruno, hotărăște împreună cu fratele său, împăratul Otto cel Mare să divizeze ducatul în două: Ducatul Lotharingiei Inferioare și Ducatul Lotharingiei Superioare. Ducele Bruno îl instalează drept vice-duce de pe Contele de Hainaut Godefroy dar la moartea sa în 964 acesta nu este succedat. Abia în 977 este instituit un nou duce, în persoana
Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/315052_a_316381]
-
nord, cunoscută drept Lotharingia. După moartea lui Lothar II teritoriul său este incorporat treptat în Francia Răsăriteană, precursorul Sfântului Imperiu Roman. În 959 ducele de Lotharingia, Bruno, hotărăște împreună cu fratele său, împăratul Otto cel Mare să divizeze ducatul în două: Ducatul Lotharingiei Inferioare și Ducatul Lotharingiei Superioare. Ducele Bruno îl instalează drept vice-duce de pe Contele de Hainaut Godefroy dar la moartea sa în 964 acesta nu este succedat. Abia în 977 este instituit un nou duce, în persoana lui Carol de
Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/315052_a_316381]
-
După moartea lui Lothar II teritoriul său este incorporat treptat în Francia Răsăriteană, precursorul Sfântului Imperiu Roman. În 959 ducele de Lotharingia, Bruno, hotărăște împreună cu fratele său, împăratul Otto cel Mare să divizeze ducatul în două: Ducatul Lotharingiei Inferioare și Ducatul Lotharingiei Superioare. Ducele Bruno îl instalează drept vice-duce de pe Contele de Hainaut Godefroy dar la moartea sa în 964 acesta nu este succedat. Abia în 977 este instituit un nou duce, în persoana lui Carol de Lotharingia Inferioară, fiul regelui
Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/315052_a_316381]
-
la moartea sa în 964 acesta nu este succedat. Abia în 977 este instituit un nou duce, în persoana lui Carol de Lotharingia Inferioară, fiul regelui Franței Ludovic al IV-lea. La moartea fiului lui Carol, Otto al II-lea, ducatul revine casei de Verdun. Cel de al doilea duce al acestei familii, Gothelon I, devine în 1023 duce de Lotharingia Inferioară iar în 1033 Duce de Lotharingia superioară. La moartea acestuia în 1044, fiul său Godefroy al III-lea "cel
Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/315052_a_316381]
-
în 1033 Duce de Lotharingia superioară. La moartea acestuia în 1044, fiul său Godefroy al III-lea "cel Bărbos" îi succede în Lotharingia superioară dar nu și în Lotharingia inferioară. Iritat de aceasta, se revoltă, dar este învins și pierde ducatul. Împăratul Henric al III-lea îl numește duce pe contele de Malmedy, Frederic. Titlul își pierde treptat din importanță și intră în posesia conților de Bouillon. În 1096 Godefroy de Bouillon vinde titlul Episcopilor de Liège pentru a-și finanța
Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/315052_a_316381]
-
dietei de la Hall își pierde autoritatea teritorială, fiind limitat la teritoriul conților de Louvain, deveniți între timp duci de Brabant. Titlul de "Duce de Lothier" se va transmite succesorilor ducilor de Brabant până la Revoluția Franceză. În urma slăbirii puterii toriale a ducatului, fiefurile feudale au devenit state independente în cadrul Sfântului Imperiu Roman. Cele mai importante sunt: Teritoriile următoare au rămas sub autoritatea ducilor titulari (Ducii deLothier): La Formation territoriale des principautés belges au Moyen Âge, Léon Vanderkindere, Bruxelles, 1902 Lista conducătorilor Lorenei
Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/315052_a_316381]
-
(, ), cunoscut până în 1047 ca Ducatul Lotharingiei Superioare (, ), a fost un stat medieval din cadrul Sfântului Imperiu Roman. Teritoriul ducatului este rezultatul mai multor partaje succesive ale Imperiului Carolingian. În urma Tratatului de la Verdun din 843 teritoriul imperiului Carolingian este împărțit între Francia occidentală, Francia orientală și Francia
Ducatul Lorena () [Corola-website/Science/315051_a_316380]
-
(, ), cunoscut până în 1047 ca Ducatul Lotharingiei Superioare (, ), a fost un stat medieval din cadrul Sfântului Imperiu Roman. Teritoriul ducatului este rezultatul mai multor partaje succesive ale Imperiului Carolingian. În urma Tratatului de la Verdun din 843 teritoriul imperiului Carolingian este împărțit între Francia occidentală, Francia orientală și Francia de Mijloc. Lorena aparține acesteia din urmă, dar la moartea lui Lothar I
Ducatul Lorena () [Corola-website/Science/315051_a_316380]
-
primește partea de nord cunoscută drept Lotharingia. După moartea lui Lothar II teritoriul său este incorporat treptat în Francia Răsăriteană, precursorul Sfântului Imperiu Roman. În 959 ducele de Lotharingia, Bruno, hotărăște împreună cu fratele său, împăratul Otto cel Mare să divizeze ducatul în două: Ducatul Lotharingiei Inferioare și Ducatul Lotharingiei Superioare. Primul ducat își pierde autoritatea în 1190, fiind divizat în numeroase alte fiefuri feudale, în timp ce cel de al doilea este la originile Ducatului Lorena. Ducele Bruno îl instalează drept vice-duce de
Ducatul Lorena () [Corola-website/Science/315051_a_316380]