6,588 matches
-
de calviniști sunt uciși la Foix. În august 1567, în urma unei tentative de răpire a regelui de către protestanți, reîncepe războiul religios. Protestanții sunt învinși la Saint-Denis de conetabilul Anne de Montmorency (10 noiembrie 1567) și la Jarnac și Moncontour de ducele de Anjou. Se încheie pacea de la Longjumeau în 23 martie 1568, semnată între Caterina de Medici și prințul de Condé, confirmată mai târziu de pacea de la Saint-Germain-en-Laye în 1570. Diplomatic, Carol se apropie de Anglia și de Sfântul Imperiu Roman
Carol al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/312545_a_313874]
-
familia de Nassau, în conformitate cu pactul de la 30 iunie 1783 și al articolului 71 din Tratatul de la Viena din data de 9 iunie 1815. În alineatul 2, al Articolului 8 din Constituție, cetățenii statului au următorul jurămînt “Jur fidelitate față de Marele Duce. Jur să mă conformez Constituției și legilor țării” Constituția reprezintă legea supremă în Marele Ducat de Luxemburg.
Constituția Luxemburgului () [Corola-website/Science/312588_a_313917]
-
a fost fiica Lordului Cancelar Edward Hyde. A fost botezată în credința anglicană la capela regală a palatului St James. Sora ei mai mare, Maria, a fost unul dintre nași împreună cu arhiepiscopul de Canterbury Gilbert Sheldon și Ducesa de Monmouth. Ducele și Ducesa de York au avut opt copii, însă numai Anna și Maria au supraviețuit adolescenței. Copil fiind, Anna a suferit de o afecțiune a ochilor care s-a manifestat prin udarea excesivă a ochilor. Pentru tratament medical a fost
Anna a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312548_a_313877]
-
a făcut cunoștință cu Sarah Jennings, care mai târziu îi va deveni prietenă apropiată și unul dintre cei mai influenți consilieri ai ei. Jennings s-a căsătorit cu John Churchill (viitorul Duce de Marlborough) în 1678. El era fratele amantei Ducelui de York, Arabella Churchill, și va deveni unul dintre cei mai importanți generali ai Annei. În 1673 convertirea la catolicism a tatălui Annei a devenit publică. El s-a căsătorit cu o prințesă catolică, Mary de Modena, care era cu
Anna a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312548_a_313877]
-
Annei a devenit publică. El s-a căsătorit cu o prințesă catolică, Mary de Modena, care era cu numai șase ani și jumătate mai mare decât Anne. Carol al II-lea nu a avut copii legitimi care au supraviețuit așa încât Ducele de York era al doilea în linia de succesiune, urmat de cele două fiice ale sale din prima căsătorie, Maria și Anna. În următorii zece ani, noua Ducesă de York a avut zece copii însă toți au murit la naștere
Anna a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312548_a_313877]
-
-o pe Maria în Olanda. Ca urmare a isteriei anticatolice, tatăl și mama ei vitregă s-au retras la Bruxelles în martie 1679; Anne i-a vizitat la sfârșitul lunii august. În octombrie Anne s-a întors în Anglia iar Ducele și Ducesa în Scoția. Ea șia vizitat tatăl și mama vitregă în Scoția din iulie 1681 până în mai 1682. A fost ultima ei călători în afara Angliei. Vărul de-al doilea al Annei, George de Hanovra (și eventualul ei succesor) a
Anna a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312548_a_313877]
-
Mare Amiral dându-i controlul Marinei Regale. Anna a dat controlul armatei Lordului Marlborough pe care l-a numit general căpitan. Marlborough a primit numeroase onoruri de la regină; a fost numit cavaler al Ordinului Jartierei și a primit rangul de duce. Deși Ducesa de Marlborough a acceptat binefacerea pe care afecțiunea reginei o răspândea asupra ei și a soțului ei, o judeca pe Anna cu severitate: În discuțiile obișnuite vorbele ei nu erau nici strălucite nici spirituale; când se discutau chestiuni
Anna a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312548_a_313877]
-
marcată de dezvoltarea unui sistem bipartid: "Tory"(conservatori) și "Whigs" (liberali). Primul ministru era din Partidul Tory însă liberalii whigs - care erau, spre deosebire de tory, energici susținători ai războiului de succesiune din Spania - au căpătat o influență mult mai mare după ce Ducele de Marlborough a obținut o mare victorie în Bătălia de la Blenheim în 1704. Aproape toți tory au fost înlăturați de la ministere. Deși formal șeful guvernului era Lordul Godolphin, puterea era de fapt deținută de Ducele de Marlborough și de cei
Anna a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312548_a_313877]
-
influență mult mai mare după ce Ducele de Marlborough a obținut o mare victorie în Bătălia de la Blenheim în 1704. Aproape toți tory au fost înlăturați de la ministere. Deși formal șeful guvernului era Lordul Godolphin, puterea era de fapt deținută de Ducele de Marlborough și de cei doi secretari de stat (Charles Spencer, al 3-lea Conte de Sunderland și Robert Harley).
Anna a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312548_a_313877]
-
cerință și au dat instrucțiuni Lordului Cancelar să aplice sigiliul fără consimțământul regelui. Această ficțiune juridică a fost denunțată de către Edmund Burke ca o "minciună evidentă", ca o "absurditate palpabilă", și chiar ca un "fals, înșelăciune". Fratele Prințului de Wales, Ducele de York, a descris planul ca "neconstituțional și ilegal". Cu toate acestea, alții din Parlament au considerat că o astfel de schemă a fost necesară pentru a menține un guvern eficient. În consecință, la 3 februarie 1789, la mai mult
George al IV-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/312572_a_313901]
-
an der Wien). Martin Vogel, critic austriac spunea despre Ion Buzea într-o emisiune televizată că tenorul clujean devenise unul dintre idolii publicului de operă vienez. Repertoriul sau a cuprins roluri din muzică italiană, franceza și germană: Manrico din Trubadurul, Ducele din Rigoletto, Alfredo din Traviata, Don Alvaro din Forța destinului, Riccardo din Bal mascat, Radames din Aida, Don Carlo din opera cu același nume, Ernani, Macduff din Macbeth, Calaf din Turandot, Mario Cavaradossi din Țoșca, Rodolfo din Boema, Turiddu din
Ion Buzea () [Corola-website/Science/312599_a_313928]
-
în Franța ca al doilea fiu al lui Richard Plantagenet, al 3-lea Duce de York și al Ceciliei Neville. El a fost cel mai mare fiu din cei patru fii care a supraviețuit maturității. Pretinderea dreptului la coroană a Ducelui de York în 1460 a fost escaladarea conflictului cunoscut sub numele de Războiul celor Două Roze. Când tatăl său a fost ucis în Bătălia de la Wakefield, Eduard a moștenit revendicările sale. Cu sprijinul vărului său, Richard Neville, al 16-lea
Eduard al IV-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312608_a_313937]
-
Henric Percy și Lordul Clifford. În plus, fiul lui Somerset, Henric Beaufort Conte de Devon și Buckingham, au fost răniți grav. Aceasta a fost prima bătălie a conflictului care a devenit cunoscut sub numele de Războiul celor Două Roze. Afirmația Ducelui de York asupra coroanei în 1460 a fost cheia de escaladare a Războiului celor Două Roze. Când Ducele de York a fost ucis în timpul bătăliei de la Wakefield la 30 decembrie 1460, cererea sa la tronul Angliei a trecut la Eduard
Eduard al IV-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312608_a_313937]
-
fost răniți grav. Aceasta a fost prima bătălie a conflictului care a devenit cunoscut sub numele de Războiul celor Două Roze. Afirmația Ducelui de York asupra coroanei în 1460 a fost cheia de escaladare a Războiului celor Două Roze. Când Ducele de York a fost ucis în timpul bătăliei de la Wakefield la 30 decembrie 1460, cererea sa la tronul Angliei a trecut la Eduard. Eduar și Warwick s-au unit pentru a-i învinge pe Lancasteri într-o succesiune de bătălii: la
Eduard al IV-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312608_a_313937]
-
Răscumpărarea lui Henric al VI-lea", iar Eduard s-a refugiat în Burgundia, însoțit de fratele său mai mic, Richard, Duce de Gloucester. Conducătorul Burgundiei era cumnatul lui, Carol, Duce de Burgundia și sora Margaretei de York. În ciuda faptului că Ducele de Burgundia a fost inițial dispus să-l ajute pe Eduard, francezii au declarat război în Burgundia. Acest lucru l-a determinat pe Carol să-i acorde ajutorul lui Eduard, iar Burgundia a ridicat o armată pentru a ajuta la
Eduard al IV-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312608_a_313937]
-
nici un rebel după restaurarea lui iar linia Lancaster era aproape stinsă, singurul rival rămas fiind Henric Tudor care trăia în exil. În 1475, Eduard a declarat război Franței, ajungând la Calais în iunie. Cu toate acestea, eșecul aliatului său Carol, Ducele de Burgundia, de a oferi orice asitență militară semnificativă l-a determinat să întrerupă negocierile cu francezii. El a venit cu termenii Tratatului de Oicquigny, care i-au oferit o plată imediată a sumei de 75.000 de coroane și
Eduard al IV-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312608_a_313937]
-
-lea (bunicul patern), Prințul Knud al Danemarcei (unchiul patern), Prințul Axel al Danemarcei (văr primar patern), regele Gustaf al V-lea al Suediei (străbunicul matern), Prințul Moștenitor Gustaf Adolf al Suediei (bunicul matern), Prințul Gustaf Adolf al Suediei (unchiul matern), Ducele de Connaught (tatăl bunicii materne). A fost numită Margareta după bunica maternă, Prințesa Moștenitoare Margaret a Suediei, Alexandrine după bunica paternă, regina Alexandrine și Ingrid după mama ei, Prințesa Moștenitoare Ingrid. Pentru că regele Christian al X-lea a fost și
Margareta a II-a a Danemarcei () [Corola-website/Science/312661_a_313990]
-
Cornel Coman) trimite o telegramă domnitorului Carol I al României (Sergiu Nicolaescu) prin care cere ajutor Armatei Române. Guvernul condus de Ion C. Brătianu (Emanoil Petruț) îi propune domnitorului să se acorde ajutor trupelor rusești. Carol I primește de la Marele Duce Nicolae comanda Armatei de Vest din fața Plevnei, având sun comanda sa mai multe divizii române și rusești. Armata Română traversează Dunărea pe un pod de vase și bombardează Plevna. La propunerea Marelui Duce Nicolae, Armata de Vest atacă la 30
Pentru patrie (film) () [Corola-website/Science/312636_a_313965]
-
trupelor rusești. Carol I primește de la Marele Duce Nicolae comanda Armatei de Vest din fața Plevnei, având sun comanda sa mai multe divizii române și rusești. Armata Română traversează Dunărea pe un pod de vase și bombardează Plevna. La propunerea Marelui Duce Nicolae, Armata de Vest atacă la 30 august 1877 mai multe redute turcești (Grivița I, Grivița II, Opanez) aflate pe drumul spre Plevna. Ca urmare a unor greșeli (generalul rus Skobelev a început atacul mai devreme de ora stabilită, alte
Pentru patrie (film) () [Corola-website/Science/312636_a_313965]
-
Eduard a fost unul dintre sfinții naționali ai Angliei până la Regele Eduard al III-lea, care a adoptat Sfântul George ca sfânt în jurul anului 1350. Eduard s-a născut la Islip, Oxfordshire. În 1013, mama sa Emma de Normandia, sora Ducelui Richard al II-lea al Normandiei, i-a dus pe Eduard și pe fratele său Alfred în Normandia pentru a scăpa de invazia daneză din Anglia. După o încercare nereușită de a-l îndepărta de pe tronul Angliei pe Harold Picior-de-Iepure
Eduard Confesorul () [Corola-website/Science/312678_a_314007]
-
Albert de Saxa-Coburg-Gotha verișor și soț al reginei Victoria. În familie, pe tot parcursul vieții sale a fost cunoscut sub numele Bertie. Fiind cel mai mare fiu al unui suveran britanic a primit în mod automat la naștere titlurile de Duce de Cornwall și Duce de Rothesay. Ca fiu al prințului Albert el a primit, de asemenea, titlurile de Prinț de Saxa-Coburg-Gotha și Duce de Saxonia. Regina Victoria și-a numit fiul Prinț de Wales și Conte de Chester la 8
Eduard al VII-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/312662_a_313991]
-
aspectul său, precum și o comparație a ADN-ului mitocondrial cu doi descendenți ai surorii lui Richard. Richard s-a născut la Castelul Fotheringhay, ca cel de-al optulea și cel mai tânăr fiu a lui Richard Plantagenet, al 3-lea Duce de York (care a revendicat tronul regelui Henric al VI-lea) și al Ceciliei Neville. Richard a petrecut o mare parte a copilăriei sale la castelul Middleham în Wensleydale, sub tutela vărului său Richard Neville, al 16-lea Conte de
Richard al III-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312654_a_313983]
-
a supraviețuit și după fiicele sale) și practic era proprietara moșiilor familiei Beauchamp, lăsate de tatăl ei care nu avusese moștenitori de sex masculin. Cronica Croyland înregistrează că Richard a fost deacord cu un contract prenupțial cu următorii termeni: "căsătoria Ducelui Gloucester cu Anne a avut loc și el are să dețină teritoriile contelui care ar trebui convenite între cei doi prin intermediul unui judecător, în timp ce restul are să rămână în posesia Ducelui de Clarence". Data scrisorii lui Paston sugerează că mariajul se afla
Richard al III-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312654_a_313983]
-
a fost deacord cu un contract prenupțial cu următorii termeni: "căsătoria Ducelui Gloucester cu Anne a avut loc și el are să dețină teritoriile contelui care ar trebui convenite între cei doi prin intermediul unui judecător, în timp ce restul are să rămână în posesia Ducelui de Clarence". Data scrisorii lui Paston sugerează că mariajul se afla încă în curs de negociere în februarie 1472 și dispensa papală necesară nu fusese obținută până în 22 aprilie. Acest lucru sugera că termenii dispensei subestima deliberat gradul de înrudire
Richard al III-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312654_a_313983]
-
a acordat ducatul de Gloucester pe 1 noiembrie 1461 și la 12 august în anul următor i s-au acordat moșii mari din nordul Angliei, inclusiv domeniile Richmond, în Yorkshire și Pembroke din Țara Galilor. El a câștigat terenurile pierdute ale ducelui de Oxford, în Anglia de est. În 1462, de ziua lui, el a fost făcut Conetabil de Gloucester și a preluat Castelele Corfe, fiind numit guvernator al nordului și devenind cel mai bogat și cel mai puternic nobil din Anglia
Richard al III-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312654_a_313983]