9,239 matches
-
inspirație întâmplătoare e un cuvânt de-a ne atinge de această gingașă și frumoasă zidire, în care poate că unele cuvinte aparțin unei arhitecturi exotice, dar în ideea ei generală este însăși floarea sufletului etnic al românimii."102 În virtutea acestor ecuații ontologice, cuvântul grăiește adevărul chiar și atunci când vrea să-l ascundă. Sau mai ales atunci. Eminescu se reîntâlnește aici cu subterana dostoievskiană și cu subtilitățile inconștientului dezvăluite de Sigmund Freud, C.G. Jung sau de Jacques Lacan. Sub cuvântul Basarabia, rușii
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Numai că țarul i-a tras pe sfoară și pe austro-ungari, refuzându-le "bonificația", după ce au pus mâna pe cele trei județe basarabene și pe Balcani. Cum s-au comportat elitele politice, economice și culturale românești în această foarte complicată ecuație istorică, în care România a fost la un pas de a fi rasă de pe harta Europei? Eminescu acuză nu doar pe guvernanții liberali de inadecvare istorică în chestiunea războiului ruso-româno-turc, el "incomodează", totodată, și pe comilitonii conservatori, după principiul aristotelian
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
compensații pentru Basarabia, precum nu există vro plată pentru o palmă măcar din pământul patriei. Aceste lucruri sunt sfinte, cari se pierd sau se câștigă prin împrejurări istorice, dar nici se vând, nici se cumpără, nici se schimbă."158 Refuzând ecuația confuză Basarabia-Dobrogea, Eminescu are a se lupta, de-acum încolo, cu o nouă problemă, cea a Dobrogei. El se temea că guvernanții vor trata Dobrogea cu aceeași superficialitate ca pe Basarabia. Mai mult, că vor trimite administratori incompetenți și corupți
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
a imperiului, era Constantin Stere: el aștepta iminența acestei revoluții care va destrăma imperiul țarilor. Anihilarea uriașei armate țariste prin războiul civil declanșat de Lenin și Troțki îndrituia poziția lui Stere că Antanta va deveni vulnerabilă prin scoaterea Rusiei din ecuația războiului și că balanța va înclina de partea Puterilor Centrale. Dar următoarea provocare a hazardului, ignorată, desigur, a fost intrarea Statelor Unite de partea Antantei. Între cele două aruncări de zar ale istoriei a fost posibilă înfăptuirea idealului național: România Mare
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
să se europenizeze din interior, iar faptul era așteptat de la o revoluție care se cocea și care eșuase la 1905. Iată de ce pariul istoric al lui Stere, în privința Basarabiei, era revoluția din Rusia, singura în stare s-o scoată din ecuația instrumentată de Anglia. Gradoarea acestei priveliști istorice face obiectul vastului ciclu epic În preajma revoluției, titlu pe deplin sugestiv. S-a dovedit că Stere a avut dreptate: revoluția din Rusia a readus Basarabia la patria-mamă. Orb, în schimb, a fost Stere
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
rolul monedei de schimb (altădată Dobrogea), fiind acum Transilvania, promisă, spre amenințare, Ungariei, chiar dacă aceasta continuase războiul antisovietic. Desigur, acum și Dobrogea devenise monedă de schimb pentru Bulgaria. Încă înainte de Pactul Molotov-Ribbentrop, Germania făcuse alianță cu Ungaria și Bulgaria, în ecuație intrând și Uniunea Sovietică la 1939. Aceste înțelegeri antiromânești produseseră cedarea Cadrilaterului și a părții de nord a Ardealului, prin Dictatul de la Viena. Moscova a sprijinit iredentismul lui Horthy (C.A. Macartney, Gerhard L. Weinberg). Acum exista o nouă coaliție
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
că Jurnalul inedit publicat în anii din urmă, arată elemente surprinzătoare. Puțini știu că Sadoveanu a oscilat, în anii cei mai grei din istoria României moderne, între "naționalismul" Mișcării Legionare și internaționalismul comunist, cei mulți cunoscând doar ultimul membru al ecuației. Mihail Sadoveanu a avut de ales, în 1944, între a fugi din apropiatul comunism și a rămâne. O primă intenție a fost să plece în Elveția, până va trece primejdia, dar frații masoni l-au avertizat că România este deja
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
descrieri structurale ale unor stări de lucruri. El îl urmează în această privință pe fizicianul german Heinrich Hertz, care, în cartea lui din 1894 despre principiile mecanicii, caracterizează construcțiile acestei științe teoretice drept imagini sau modele ale sistemelor fizice.15 Ecuațiile diferențiale ale mecanicii descriu posibilități care sunt sau nu realizate în sistemele fizice reale. Ca imagini sau modele, ele posedă aceeași multiplicitate ca și sistemele pe care le descriu. Consecințele derivate din modele vor putea fi comparate cu caracteristici ale
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
nu mai este chinuită, încetează să-și pună întrebarea care nu este îndreptățită.“62 Explicațiilor ipotetice ale legilor confirmate de experiență, Hertz le-a opus simpla descriere de cel mai înalt nivel de generalitate a faptelor printr-un sistem de ecuații diferențiale. Sistemul propus de Hertz consta din puncte de masă și relații între ele care dau socoteală de mișcările accesibile observației. Această concepție asupra științei naturii, care se distinge prin austeritatea ei extremă, pare să-l fi atras pe tânărul
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
M reprezintă exporturile și importurile unui anumit produs; K reprezintă capitalul fizic (mașini, utilaje, etc); H se referă la capitalul uman (nivelul de educație și calificare al forței de muncă); L reprezintă nivelul de ocupare în industrie. După cum rezultă din ecuația modelului (1.2), între exporturile nete și volumul de capital utilizat, precum și nivelul de ocupare există o legătură inversă, cu alte cuvinte ramurile industriale care utilizează cantități de capital și forță de muncă mai mari au exporturi nete mai reduse
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
și volumul de capital utilizat, precum și nivelul de ocupare există o legătură inversă, cu alte cuvinte ramurile industriale care utilizează cantități de capital și forță de muncă mai mari au exporturi nete mai reduse. Pe de altă parte, din aceeași ecuație se observă că, exporturile nete sunt direct corelate cu calitatea capitalului uman, ramurile industriale, în care nivelul de pregătire și calificare a forței de muncă este mai înalt, caracterizându-se prin exporturi nete de o valoare superioară. Rezultate similare au
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
sunt evidențiate două aspecte importante cu privire la schimburile economice internaționale: economiile de scară și concurența monopolistă. În modelul propus de Krugman, munca era considerată singurul factor de producție. Economiile de scară (care sunt spre deosebire de modelul Kemp, interne firmelor) sunt incluse în ecuația pentru determinarea cantității de forță de muncă (Li) necesare realizării unor nivele diferite ale produsului final (Qi): Li = a + b ⋅ Qi (1.3) unde: a reprezintă o constantă determinată tehnologic b specifică cantitatea de muncă necesară la creșterea cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
Li) necesare realizării unor nivele diferite ale produsului final (Qi): Li = a + b ⋅ Qi (1.3) unde: a reprezintă o constantă determinată tehnologic b specifică cantitatea de muncă necesară la creșterea cu o unitate a volumului producției unei anumite firme. Ecuația 1.3 arată că dublarea volumului producției necesită o creștere mai mică decât de două ori a cantității de resurse utilizate, lucru care atestă existența economiilor de scară. Krugman presupune că toate firmele din economia considerată se bazează pe același
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
arată că dublarea volumului producției necesită o creștere mai mică decât de două ori a cantității de resurse utilizate, lucru care atestă existența economiilor de scară. Krugman presupune că toate firmele din economia considerată se bazează pe același tip de ecuație a necesarului de forță de muncă, intrând într-o contradicție evidentă cu teoria clasică, potrivit căreia, datorită unor costuri de producție constante, cantitatea de forță de muncă utilizată se află în relație constantă cu volumul producției care o încorporează ( Li
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
producția totală Q se poate determina prin înmulțirea volumului total de forță de muncă (LT) dintr-o țară (presupus egal cu populația totală) cu consumul pe locuitor (c), formula 1.4 devine: P = b + S a LT ⋅ c (1.5) Ecuația 1.5 stă la baza reprezentării grafice a curbei ZZ. Din punct de vedere economic, atunci când consumul pe locuitor crește, producția totală se majorează și încep să apară economiile de scară. Reducerile costului unitar rezultate conduc la scăderi corespunzătoare în
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
locuitor de la valoarea c1 la c2. Reducerea bruscă a consumului pe locuitor din fiecare produs în parte a avut loc deoarece un număr din ce în ce mai mare de varietăți din fiecare au început să fie disponibile pe piața lărgită. Cu toate acestea, ecuațiile lui Krugman au arătat că producția totală și ca urmare și consumul fiecărui bun au înregistrat o tendință ascendentă, datorită faptului că fiecare produs este vândut în două țări în locul uneia singure. Astfel, conform relației (1.4) rezultă: P = b
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
exporturile și importurile din fiecare grupă de produse i sunt egale). În acest studiu, autorul a presupus că un nivel mai înalt al venitului pe locuitor dintr-o anumită țară este corelat cu un comerț intra-industrial mai intens. În ecuațiile sale de regresie, Balassa a utilizat ca variabile independente distanța dintre partenerii comerciali, existența unei granițe comune între aceștia și gradul de deschidere spre exterior sau al absenței restricțiilor comerciale. În general, ipotezele au fost confirmate, un venit superior pe
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
atribut important al liderului; persoanele care au o stimă de sine ridicată pot deveni lideri mai ușor decât neîncrezătorii, ezitanții (Cowley și Cocs, În 1928 4.Empatia și sensibilitatea interpersonală sunt caracteristici ce nu pot lipsi liderului; persoana receptivă la "ecuația" personalității altora și capabilă să cunoască pe cei din jurul său, are șanse maxime să devină lider. 5.Alte caracteristici ale liderului sunt: - capacitatea și puterea de decizie (Haroux și Praet; - reușita școlară, În cazul liderului clasei; - capacitate de dominare (Cecil
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
fiecărui membru al său. În concluzie, documentele auxiliare supuse analizei acordă o importanță redusă activității de cunoaștere științifică a grupului școlar. Deși teoretic problema s-a bucurat de mare atenție din partea specialiștilor În ultimele decenii, practic, rămâne Încă o ecuație cu multe necunoscute. Apreciem că În acest sector al curriculum-ului reforma se lasă așteptată. 6. Concluziile investigației Din analiza datelor obținute prin completarea itemului 1 al chestionarului (prin care se urmărea evidențierea importanței acordate de cadrele didactice activității educative
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
el -, prezentată în secolul nostru drept știința științelor, e în realitate religie. Religia religiilor. E de fapt poezie "dură". Poezia poeziei poeziilor (...) Fiecare cuvânt, dacă l-am scrie cu cifre, iar nu cu litere. și-ar găsi concordanța într-o ecuație..." (Știința fizicii reinventată de un om care nu știe fizică). Teribilismele iau un aer infantil, ingenuu, franc-jovial. După ce, la Vatican, a pipăit cu ochii celebra Pietà de Michelangelo, vizitatorul a "devenit un om cult". Cel dintâi și "cel mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
care-l istovește pe Iov. "Ci omul își naște singur suferința, precum vulturii se ridică în aer, prin puterile lor"i. Prietenii lui încearcă zadarnic să găsească o explicație pentru suferința lui neîntemeiată, îi caută păcate neștiute pentru a restaura ecuația suferinței și a pedepsei. Esența deznădejdii lui Iov nu privește suferința lui propriu-zisă, ci incapacitatea de a-i sesiza sensul. Cartea care-i poartă numele se deschide cu plângerea lui despre nedreptatea sorții, și se poate crede că el caută
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
1. Marginalismul matematic Pentru Leon Walras, analiza utilității marginale constituie un foarte valoros instrument științific pentru transformarea economiei în matematică aplicată. El utilizează o metodă centrată pe elaborarea unui model ipotetic de economie ce constă într-un sistem matematic de ecuații simultane egale numeric cu numărul de necunoscute. Adaptarea modelului la nevoi se face cu ajutorul cîtorva ipoteze. Coeficienții de producție sunt presupuși a fi constanți, ceea ce înseamnă că cantitățile relative de servicii productive pe unitatea de produs, utilizate în procesul de
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
realiști fiind înțeleși aici adepții școlii scolastice, potrivit căreia conceptele abstracte fac și ele parte din realitate. E aici o influență din partea filosofiei hegeliene. Dar Pareto a refuzat să discute subiecte ca natura activității omului sau esența valorii, afirmînd că ecuațiile economico-matematice surprind relații "obiective" între cantități și nu relații între concepte. Ipotezele adoptate pentru a-și dezvolta teoria sa matematică asupra econo miei au fost alese nu funcție de valoarea lor intrinsecă, ci pentru că permit deducții prin care s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
a unui concept de echilibru mecanic în acest sistem ar fi garanția valabilității ipotezei potrivit căreia toate forțele ce determină comportamentul varia bilelor sunt contrabalansate de alte tendințe de valoare egală, ca în modelul walrasian, deci un asemenea sistem de ecuații simultane, cu relații reciproce determinate între variabile, ar putea fi unul de echilibru. Abordînd gusturile și dorințele, Pareto utilizează conceptul de ofelimitate, care la origini înseamnă o preferință individuală. Practic, Pareto a înlocuit termenul walrasian de raritate cu cel de
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
considerații de natură etică ș.a. Sistemul economic imaginat de Pareto este regizat de principii mecanice stricte. Suntem sceptici, neînțelegînd cui folosesc aceste utopii cum sunt divizibilitatea infinite zimală a dorințelor și utilităților, substituibilitatea infinită între acestea, aplicarea de sisteme de ecuații simultane folosind variabile ce sunt elemente ale unor serii temporale, natura problematică a curbelor de indiferență ș.a. Utilitatea unui astfel de model a fost criticată și de alți autori, care au cerut introducerea factorului timp în analiza economică, analiza relațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]