3,571 matches
-
Doilea Război Mondial, mulți evrei polonezi au devenit adepți ai sionismului și, ulterior, au emigrat în timpul Mandatului Britanic în Palestina. În urma Holocaustului, marea majoritate a evreilor polonezi rămași în viață s-au mutat în Israel. Polonia este locul de unde au emigrat cei mai mulți evrei în Israel. Cultura Poloniei are o istorie de 1.000 ani. Situată în Europa Centrală, caracterul culturii s-a dezvoltat ca rezultat al geografiei sale, fiind la confluența culturilor din Europa Centrală (germană, ucraineană, cehă și austriacă) și
Polonezi () [Corola-website/Science/305998_a_307327]
-
Emile Combes care avea o viziune și mai anticlericală. Acesta nu s-a mai ținut de promisiunile predecesorului, iar cererile călugărilor erau respinse. Ordinele călugărești și congregațiile nu mai puteau funcțina legal în Franța și mulți călugări și călugărițe au emigrat. S-a constituit o comisie parlamentară care trebuia să elaboreze o lege privind separarea bisericilor de stat. Aristide Briand a inițiat legea care a fost votată în decembrie 1905 care propunea separarea bisericilor. S-a renunțat la Concordat, iar drepturile
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
în limba germană, în cadrul Festivalului Cibinium 71. Textele lui Haas în domeniul rachetelor și aspectele esențiale ale Coligatului de la Sibiu, au fost prezentate la congresele internaționale de la Braunschweig (1966), Madrid (1966) și Mar del Plata (1967). În 1983 Frieder Schuller, emigrat în 1978 din Sibiu la Bonn, a realizat pentru televiziunea austriacă un film documentar despre Conrad Haas. HAAS este numele unei rachete proiectată la Asociația Română pentru Cosmonautică și Aeronautică să transporte sateliți în spațiul cosmic. În prezent există o
Conrad Haas () [Corola-website/Science/306021_a_307350]
-
de deputat în Knessetul (Parlamentul) statului Israel. s-a născut în anul 1916 în România într-o familie de evrei. A fost membru al mișcării sioniste socialiste de tineret Ha’Shomer Hatzair din România. După absolvirea liceului în România, a emigrat în anul 1938 în Palestina. În Palestina, tânărul Levenbraun a fost încadrat ca membru al kibbutz-ului Ruhama, unde a lucrat în perioada 1938-1944. În anul 1954, a devenit membru al Partidului Comunist din Israel. După sciziunea Partidului Comunist Israelian
Avraham Levenbraun () [Corola-website/Science/306030_a_307359]
-
la data de 7 aprilie 1903 în România. A efectuat studii elementare de ebraică tradițională, urmând apoi Liceul la Chișinău și Facultatea de Drept. A fost unul dintre fondatorii și activiștii Mișcării "Tineretul Sionist" din România. În anul 1925 a emigrat în Palestina. În Palestina, s-a remarcat prin activitatea sa în cadrul organizației clandestine de autoapărare Hagana. A făcut parte din administrația localităților, fiind secretar al Consiliului Muncitorilor din localitățile Kfar Saba (1930-1934), Rehovot (1934-1943) și Ierusalim (1943-1949). Este unul dintre
Reuven Sheri () [Corola-website/Science/306029_a_307358]
-
A studiat la Liceul clasic mixt din București, locuind pe Strada Știrbei Vodă. Ca urmare a faptului că tatăl ei era anchetat de Securitate, fiind acuzat că a avut o fabrică și că era de "origine burgheză", familia ei a emigrat în Israel în anul 1950, imediat dupa încetarea Războiului de Independență. După încheierea serviciului militar, s-a înscris la Facultatea de Științe Politice și Relații Internaționale din cadrul Universității Ebraice din Ierusalim, deși i se oferise o bursă la Sorbona. A
Colette Avital () [Corola-website/Science/306023_a_307352]
-
funcția de ministru al afacerilor interne în guvernul israelian condus de Ariel Sharon. (Pozmantir) s-a născut la data de 9 august 1945 în orașul București (România). Familia lui Poraz era originară din orașul Dorohoi. A părăsit România pentru a emigra în Israel împreună cu familia sa în anul 1950, când avea numai 5 ani. Avraham Poraz vorbește și astăzi românește. El a absolvit Facultatea de Drept a Universității Ebraice din Ierusalim, devenind de formație avocat. Serviciul militar obligatoriu l-a absolvit
Avraham Poraz () [Corola-website/Science/306022_a_307351]
-
viața politică și să fie vreme de 8 luni (ianuarie - septembrie 2011) președintele temporar al Partidului Muncii, aflat într-o perioadă de criză. Michael Harish (Hirsch) s-a născut la data de 28 noiembrie 1936, în municipiul Timișoara (România). A emigrat împreună cu familia sa în Israel în anul 1950. Studiază la Universitatea Ebraică din Ierusalim, obținând o licență în economie și științe politice. Efectuează serviciul militar obligatoriu, devenind ofițer în brigada „Golani”. Harish își începe carierea în serviciile publice, fiind unul
Michael Harish () [Corola-website/Science/306032_a_307361]
-
a manifestat ca un militant activ în Mișcarea Sionistă din România de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. A fost membru al conducerii Mișcării Generale Sioniste “Dor Hadash”. Badian pleacă din România în anul 1947 cu scopul de a emigra în Palestina. Prins de către trupele britanice, este internat într-un lagăr de imigranți ilegali din Cipru între anii 1947-1949. Este ales ca membru al Înaltului Comitet al Imigranților Ilegali din Cipru. Abia în anul 1949, i se permite să emigreze
Elyakim Badian () [Corola-website/Science/306031_a_307360]
-
emigra în Palestina. Prins de către trupele britanice, este internat într-un lagăr de imigranți ilegali din Cipru între anii 1947-1949. Este ales ca membru al Înaltului Comitet al Imigranților Ilegali din Cipru. Abia în anul 1949, i se permite să emigreze în Israel. A studiat la Universitatea Politehnică din orașul Haifa, obținând diploma de inginer. Ulterior a absolvit și un Master în Administrarea Afacerilor (MBA) la Universitatea din Tel Aviv. În perioada studenției, a fost membru al Prezidiului Uniunii Studenților Sioniști
Elyakim Badian () [Corola-website/Science/306031_a_307360]
-
Dash. Ulterior a deținut funcția de deputat în Knesset-ul (Parlamentul) statului Israel. Meir Zoréa s-a născut cu numele de Meyer Zarodinsky la data de 14 martie 1923 în orașul Chișinău din Basarabia (pe atunci parte a României). A emigrat împreună cu familia sa în Palestina în anul 1925, schimbându-și numele în cel de . În calitate de civil, Zorea a fost membru al Mișcării de Cercetași a Israelului și s-a numărat printre fondatorii kibuțului Ma'agan Michael. De asemenea, a lucrat
Meir Zorea () [Corola-website/Science/306039_a_307368]
-
României). A absolvit liceul la Cernăuți și a studiat apoi la Școala Superioară de Studii Politice din Berlin (Germania). Reîntors în România, Ben-Aharon devine unul din conducătorii mișcărilor HaShomer Hatzair și “Ha’Halutz” din această țară. În anul 1928 a emigrat în țara lui Israel (pe atunci Palestina aflată sub mandat britanic). În anul 1933, devine membru al kibbutz-ului Giva'at Haim și după scindarea din anul 1952 a Mișcării Kibbutz HaMeuchad (unde activa din momentul imigrării), a rămas ca
Yitzhak Ben-Aharon () [Corola-website/Science/306038_a_307367]
-
(în ) (n. 16 octombrie 1949, România) este un politician israelian originar din România, care a deținut funcția de deputat în Knesset-ul (Parlamentul) statului Israel. s-a născut la data de 16 octombrie 1949 în Transilvania, România. A emigrat împreună cu familia sa în Israel în anul 1959. Studiile academice efectuate sunt incomplete. A activat ca instructor al tineretului în Corpurile de Artilerie de Recunoaștere (Gadna). Ca ofițer rezervist, a servit în unitățile de recunoaștere ale Corpurilor de Artilerie israeliene
Zvi Hendel () [Corola-website/Science/306035_a_307364]
-
ca membru al conducerii acestei mișcări. A ajutat la salvarea copiilor evrei din lagărele de deportare din Transnistria. S-a implicat în organizarea imigrării clandestine a evreilor din Europa către Palestina aflată sub mandat britanic (1944-1946). În anul 1946 a emigrat și el în Israel. În perioada 1947-1950 a fost membru al colectivului agricol „Bambak” (care a creat așezarea Aloney Abba). Ajuns în Israel a studiat la Facultatea de Drept și Economie din cadrul Universității Țel Aviv, obținând diplomă de avocat. În
Yitzhak Artzi () [Corola-website/Science/306033_a_307362]
-
(în ) (n. 1929, Buhuși, județul Bacău, România) este un politician israelian originar din România, care a deținut funcția de deputat în Knesset-ul (Parlamentul) statului Israel. s-a născut în anul 1929 în orașul Buhuși din România. A emigrat în Israel în anul 1948. A activat în cadrul Armatei de Apărare a Israelului, ieșind la pensie cu gradul de maior în anul 1964. Din acel an, a lucrat în cadrul administrației locale a orașului Haifa. A absolvit Facultatea de Resurse Umane
Moshe Sharoni () [Corola-website/Science/306036_a_307365]
-
este un politician israelian originar din România, care a deținut funcția de deputat în Knesset-ul (Parlamentul) statului Israel. s-a născut la data de 1 iunie 1947, în orașul Seini (județul Maramureș), într-o familie de etnie evreiască. A emigrat în Israel în anul 1963. Și-a efectuat serviciul militar în cadrul trupelor paramilitare. A lucrat ca electrician, printre altele la Compania Israeliană de Electricitate, manifestându-se foarte activ în cadrul sindicatului lucrătorilor acestei companii. A fost membru al Consiliului Director al
Alex Goldfarb () [Corola-website/Science/306034_a_307363]
-
1914 în orașul Cetatea Albă din Basarabia (astăzi în Ucraina), cu numele de Baruch Kaminschi (sau Kaminker). A absolvit Facultatea de Agronomie a Universității din Chișinău. Kamin a fost unul din liderii Mișcării de Tineret Gordonia din România. El a emigrat în Palestina în anul 1939, după absolvirea studiilor. În Palestina, Kamin a fost membru al kibbutz-ului Nir Am (1939-1947). În anul 1944 este parașutat în România. Între anii 1945-1946, este delegat pentru "Mișcarea de Evadare" din România" (denumirea sub
Baruch Kamin () [Corola-website/Science/306037_a_307366]
-
in ortografie engleză Katchalski) la 16 mai 1916 la Kiev unde familia sa, originară din Łódź, Polonia, ajunsese în împrejurările primului război mondial. În anul 1920 a revenit împreună cu ai săi în Polonia, iar după 5 ani, în 1925, a emigrat în Palestina (Eretz Israel), aflată atunci sub mandat britanic din partea Ligii Națiunilor. Din copilărie, a aderat la organizația de tineret a partidului social-democrat MAPAI, „Habaharut hasotzialistit” („Tineretul socialist”). Apoi a fost instructor în organizația social-democrată de tineret „Hanoar haoved” („Tineretul
Efraim Kațir () [Corola-website/Science/306050_a_307379]
-
stat. După Căderea Constantinopolului, domnii Moldovei și Valahiei (Principatele Dunărene) au devenit binefăcătorii multor instituții de cultură de pe pământul Greciei Otomane, inclusiv a mai multor mânăstiri de la Muntele Athos. Un mare număr de nobili, funcționari și oameni de rând au emigrat în cele două principate, care, deși vasale ale otomanilor, se bucurau de o foarte largă autonomie internă. Grecii sosiți în Țările Române s-au integrat în viața economică și politică de aici, unii dintre ei ocupând demnități însemnate, până la a
Istoria grecilor din România () [Corola-website/Science/306057_a_307386]
-
34%). În toate celelalte orașe și comune din România grecii dețin o proporție de sub 1%. Recensământul din 1992 dădea cifra de 19.594 greci trăitori în România. Diferențele sunt rezultatul unei tendințe a etnicilor greci din afara granițelor Greciei de a emigra în patria-mamă ca "homogeneis" (ομογενείς - persoană cu obârșie grecească). Ministerul afacerilor externe al Greciei, prin instituțiile sale specializate, afirmă că pe teritoriul Românie mai trăiesc 14.000 de greci. "Uniunea Elenilor din România", fondată în 1990, reprezintă interesele comunitătii grecești
Istoria grecilor din România () [Corola-website/Science/306057_a_307386]
-
viață) ai unei familii evreiești. Tatăl său, Ozer (1850 - 1911), se ocupă cu exploatarea forestiera și comerțul de lemne. Mama sa, Rahel Lea, născută Cĭmerinski, (1852 - 1939) era născută în Motal'. La nouă ani după decesul soțului ei, ea a emigrat în Palestina unde, la Haifa, a înființat un cămin de bătrâni. În casa familiei Weizmann domnea o atmosferă tradițională evreiască îmbinata cu interesul pentru modernitate, în spiritul mișcării Haskala, si pentru reașezarea poporului evreu în țară strămoșeasca, în Palestina, potrivit cu
Haim Weizmann () [Corola-website/Science/306044_a_307373]
-
de persoane , iar Isaac Abravanel de 300.000 ) . Și totuși , estimările actuale reduc significativ aceste cifre (Henry Kamen estima că , dintr-o populație aproximată la 80.000 de evrei , aproximativ jumătate - 40.000 - au optat pentru emigrare). Evreii espanioli au emigrat în principal în Portugalia ( de unde se întorceau , fiind expulzați în 1497 ) și în Maroc . Mai târziu , “sefardí” , descendenții evreilor spanioli , stabileau înfloritoare comunități în multe orașe din Europa cum ar fi : Amsterdam , în Africa de Nord și , mai ales , în Imperiul Otoman
Inchiziția spaniolă () [Corola-website/Science/306060_a_307389]
-
din regiunea Korçë (sudul Albaniei) în perioada otomană în decursul mai multor secole. Există însă și mulți albanezi musulmani (în Dobrogea, comunitatea albaneză musulmană datează încă din perioada otomană, pe când celelalte comunități albaneze musulmane s-au format în perioada interbelică, emigrând din motive economice din Iugoslavia), numărul lor fiind estimat la aproximativ 3.000 persoane. Fiind o minoritate recunoscută oficial, albanezii au un reprezentant în Camera Deputaților. Acest deputat este desemnat de "Liga Albanezilor din România". Comunitatea albaneză din Țările Române
Albanezii din România () [Corola-website/Science/306072_a_307401]
-
erau sârbi, 144 evrei și 35 armeni. În 1720, populația orașului Arad cuprindea 177 familii românești, 162 sârbești și 35 maghiare. După ce secțiunea frontierei militare Tisa - Mureș a fost desființată, foarte mulți sârbi din Pomorišje au părăsit regiunea și au emigrat în Imperiul Rus (în principal în Nova Serbia și Slavo-Serbia) în 1752. După semnarea Tratatului de la Versailles (1919), care a definitivat granița dintre Regatul României și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, cam 65.000 de sârbi au rămas de partea
Sârbii din România () [Corola-website/Science/306071_a_307400]
-
vorbitoare a dialectul torlakian al limbii sârbe, locuitori ai județului Caraș-Severin, unde constituie majoritatea populație din localitățile Carașova (84,60%) și Lupac (93,38%). Originile carașovenilor sunt considerate a fi cursul superior al râului Timoc din estul Serbiei, de unde au emigrat în Banat în secolul al XIV-lea. Dat fiind faptul că ei sunt de religie catolică, ei nu se consideră în ultima vreme ca fiind sârbi, cei mai mulți carașoveni declarându-se de etnie croată în ultimele recensăminte. Etnografie
Sârbii din România () [Corola-website/Science/306071_a_307400]