2,911 matches
-
care a lăsat-o, nu ar fi pomenită azi drept cea mai importantă femeie din Renașterea franceză. Protectoare a lui Rabelais și a lui Pierre de Ronsard, a corespondat cu Erasmus și Calvin. Teologii de la Sorbona au acuzat-o de erezie. Generozitatea ei față de cei mai străluciți artiști și scriitori ai epocii nu a fost egalată decât de grija pentru cei mai umili dintre supuși. A construit spitale și trei mănăstiri, a insistat pentru traducerea Bibliei în limba franceză, dar și
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
nostru Ibn Hatib an-Nasiri, naibul" (reprezentantul) "cadiului șeicul, Izzuddin Șamsuddin ibn Aminuddovle, cadiului suprem Fathuddin al-Maliki și cadiul suprem Șihabuddin al-Hanbali se discută cazul" (lui Nasimi). El a sedus din calea adevărului pe câțiva nebuni și ei aflându-se în erezie și ateism, i se supuneau. Despre aceasta i-a informat pe cadii și teologi din oraș, unul cu numele Ibn al-Șangaș Alhanadan. Arbitrul i-a spus: "Dacă tu vei dovedi că vorbești despre Nasimi, nu te voi execută". Nasimi a
Nasimi () [Corola-website/Science/309216_a_310545]
-
face o paralelă cu lucrarea "Mirouer des simples ames" ("Oglinda sufletelor simple") scrisă de beghina franceză Marguerite de Hainault, numită La Porete Deși lucrarea are multe similarități cu cea a Angelei de Foligno, Marguerite La Porete a fost condamnată pentru erezie și arsă pe rug la Paris în 1310. Aceasta arată că nu întreaga ierarhie a bisericii catolice aproba exaltarea Angelei de Foligno și explică faptul că, după moartea ei, cartea ei a fost uitată timp de câteva secole. O altă
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
din Nonsuch, Surrey, dar, în loc să livreze corespondența, și-a petrecut întreaga zi cu Marlowe și cu ceilalți doi. 3. pare o coincidență prea mare că moartea lui Marlowe a avut loc la doar câteva zile după ce a fost arestat pentru erezie. 4. modul în care a fost arestat Marlowe sugerează cauze mult mai profunde decât ar indica o simplă acuzație de erezie. El a fost eliberat în ciuda probelor prima facie. Astfel, pare probabil că s-a intenționat ca investigația să fie
Christopher Marlowe () [Corola-website/Science/308940_a_310269]
-
coincidență prea mare că moartea lui Marlowe a avut loc la doar câteva zile după ce a fost arestat pentru erezie. 4. modul în care a fost arestat Marlowe sugerează cauze mult mai profunde decât ar indica o simplă acuzație de erezie. El a fost eliberat în ciuda probelor prima facie. Astfel, pare probabil că s-a intenționat ca investigația să fie în primul rând un avertisment pentru politicienii de la “Școala Nopții” și/sau că a avut legătură cu o luptă puternică chiar
Christopher Marlowe () [Corola-website/Science/308940_a_310269]
-
ortodoxă. Apoi l-a invitat pe Plataris să se adreseze synaxis-ului antiunioniștilor, în biserica de lângă Sfânta Sfofia, unde obișnuia să se întrunească. A făcut acolo o mărturisire publică a otodoxiei sale, condamnându-l pe papă, Conciliul de la Florența și toate ereziile latinilor. Ascultătorii au fost unși la inimă. Plataris a devenit un erou popular și un agent potrivit al propagandei antiunioniste. S-a întors la Praga în ianuarie 1452, înarmat cu un document de la sfântul sinod ortodox din Constantinopol, în care
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
statutul de religie tolerată, fiind favorizată de împărat. Creștinismul a căpătat o pondere tot mai semnificativ în defavoarea cultelor politeiste. Însă religia creștină a întâmpinat probleme în privința definirii principilor sale, că natura lui Isus Christos. Astfel, și-au făcut apariția numeroase erezii, pe care reprezentanții bisericii și împăratul, reuniți în concilii, le-au combătut. În 392, împăratul Teodosiu I a emis documente prin care a interzis cultele considerate păgâne, iar la moartea sa, creștinismul devenise religia oficială a imperiului. Sub împărații Iulian
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
celor recent convertiți, cunoscuți ca "conversos" sau "marranos". Instituția inchizitorială nu este o creație spaniolă. A fost creată prin intermediul bulei papale Ad abolendam, emisă la sfârșitul secolului al XII-lea, de papa Lucio III ca un instrument de combatere a ereziilor din sudul Franței. Au existat tribunale ale Inchiziției pontificale în mai multe regate creștine, de-a lungul Evului Mediu. În Castilia nu a existat niciodată un tribunal inchizitorial. Responsabilii cu supravegherea și pedepsirea delictelor care țineau de credință erau anumiți
Inchiziția spaniolă () [Corola-website/Science/306060_a_307389]
-
lungul Evului Mediu. În Castilia nu a existat niciodată un tribunal inchizitorial. Responsabilii cu supravegherea și pedepsirea delictelor care țineau de credință erau anumiți preoți, prin intermediul Inchiziției Episcopale. Totuși, în timpul Evului Mediu în Castilia s-a acordat foarte puțină atenție ereziilor. Mare parte a Peninsulei Iberice fuseseră sub dominație arabă, iar regiunile din sud, în special teritoriile vechiului Regat de Granada, aveau o importantă populație musulmană. Până în 1492, Granada a rămas sub dominație arabă. Marile orașe, în special Sevilia și Valladolid
Inchiziția spaniolă () [Corola-website/Science/306060_a_307389]
-
a deschis un cabinet în Agen, localitate pe fluviul Garonne și s-a căsătorit cu o tânără cunoscută ca fiind bogată, foarte frumoasă și apreciată. Aveau ,deja, o fiică și un fiu, când Inchiziția, instituție a Bisericii menită să suprime erezia, a intervenit în viața lor. Nostradamus (cum își spunea la acea dată) a fost chemat în fața unei instanțe ecleziastice, pentru că ar fi făcut o afirmație ireverențioasă despre o statuie a Fecioarei Maria. Când s-a întors acasă, a aflat că
Nostradamus () [Corola-website/Science/306068_a_307397]
-
în Germania, Boemia, Austria, Ungaria și Polonia. Cele mai mari biserici nu au făcut față mulțimilor, așa că a predicat în piețe; la Brescia a propăvăduit unui public estimat la 126 000 de oameni. Când nu ținea predici, scria tratate împotriva ereziei de orice fel. Acest aspect al vieții lui Giovanni este descris cu detalii amănunțite de către primii biografi ai săi, Nicholas din Fara, Christopher din Varese și Girolamo din Udine. Așadar pe când evangheliza, era activ ocupat să-l ajute pe Bernardino
Ioan de Capistrano () [Corola-website/Science/304780_a_306109]
-
-l ajute pe Bernardino cu reformele Ordinului Franciscan, mai ales în interesul mai strict al disciplinei ierarhice. Ca și Sf. Bernardino din Siena, a propăvăduit intens devotamentul pentru Numele Sfânt al lui Isus, și împreună cu el, a fost acuzat de erezie din această cauză. În 1429 Giovanni, laolaltă cu alți călugări, a fost chemat la Roma și acuzat de erezie, fiind ales de ceilalți ca apărător; călugării au fost achitați din ordinul cardinalilor catolici. A fost agajat adeseori ca ambasador de
Ioan de Capistrano () [Corola-website/Science/304780_a_306109]
-
Sf. Bernardino din Siena, a propăvăduit intens devotamentul pentru Numele Sfânt al lui Isus, și împreună cu el, a fost acuzat de erezie din această cauză. În 1429 Giovanni, laolaltă cu alți călugări, a fost chemat la Roma și acuzat de erezie, fiind ales de ceilalți ca apărător; călugării au fost achitați din ordinul cardinalilor catolici. A fost agajat adeseori ca ambasador de papii Eugen al IV-lea și Nicolae al V-lea, în care și-a făcut datoria cu strictețe. În
Ioan de Capistrano () [Corola-website/Science/304780_a_306109]
-
Savoia (antipapa Felix al V-lea); în 1446 a fost trimis la regele Franței; în 1451 a fost trimis la cererea împăratului ca nunțiu apostolic în Austria. În această perioadă Giovanni a vizitat toate zonele Imperiului, predicând și luptând împotriva ereziei husiților; de asemenea a vizitat Polonia la rugămintea regelui Cazimir al IV-lea. În calitate de reprezentant al papei sau inchizitor, i-a persecutat pe ultimul Fraticelli din Ferrara, pe iezuiții din Veneția, pe evreii din Sicilia, Moldova și Polonia, și mai
Ioan de Capistrano () [Corola-website/Science/304780_a_306109]
-
mai presus de toți pe husiții din Germania, Ungaria și Boemia; scopul său în ultimul caz a fost să facă imposibile întâlnirile dintre reprezentanții Romei și cei ai Boemiei, pantru că orice încercare de reconciliere i se părea că permite erezia. Din nefericire, talentele de orator ale lui Capistrano au fost folosite nu doar ca să inspire credința religioasă, dar și ca să incite mulțimile la crime în masă împotriva evreilor în mai multe orașe din Germania. De exemplu, 41 de evrei au
Ioan de Capistrano () [Corola-website/Science/304780_a_306109]
-
ținând cont de faptul că textul care există azi este trecut prin filtrul cenzurii pioase a numeroșilor editori care au scos sau modificat tot ceea ce acestora li se părea insuficient de pios sau ceea ce, din punctul lor de vedere, friza erezia. Nu trebuie uitat nici faptul că nu Marco Polo însuși a scris cartea despre peripețiile lui în Orient, ci un individ care în epocă era cunoscut ca fiind scriitor de povești de dragoste și romane cavalerești, și care în afară de a
Arca lui Noe () [Corola-website/Science/304827_a_306156]
-
1450 - 1750, cu toate că masele denunță deja vrăjitoare într-o perioadă anterioară autoritățile nu i-au luat măsuri de pedepsire a acestora.Motivul principal al prigonirii vrăjitoarelor de către inchiziție nu sunt de fapt vrăjitoarele ci pedepsirea ereticilor, pentru a împiedica extinderea ereziei. Instituționalizarea proceselor de vrăjitorie în Transilvania, s-a făcut sub domnia principelui Mihai Apafi I. Astfel, primele procese de vrăjitoare s-au derulat în secolul XVI-lea, 25 dintre ele petrecându-se în orașele Cluj și Dej. Unul din cele
Vrăjitoare () [Corola-website/Science/304882_a_306211]
-
încercărilor de a dovedi adevărul creștinismului prin recurs la filosofie. Pentru aceasta, Tertullian, neliniștit mereu, gata în orice clipă să atace pentru a apăra puritatea creștinismului, gândea că filosofia duce la erori și, mai grav, că ea este sursă de erezie, filosofii greci, patriarhi ai patriarhilor, fiind prima sursă a ereziilor. Trebuie să observăm că Tertullian nu se înșală în această privință cu toate că viza discreditarea filosofiei. Ca alți aplogiști, Tertullian a gândit că, creștinismul își are sursa sa veritabilă în trampe
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
Pentru aceasta, Tertullian, neliniștit mereu, gata în orice clipă să atace pentru a apăra puritatea creștinismului, gândea că filosofia duce la erori și, mai grav, că ea este sursă de erezie, filosofii greci, patriarhi ai patriarhilor, fiind prima sursă a ereziilor. Trebuie să observăm că Tertullian nu se înșală în această privință cu toate că viza discreditarea filosofiei. Ca alți aplogiști, Tertullian a gândit că, creștinismul își are sursa sa veritabilă în trampe, în credința sufletelor "vulgare" care sunt, în esența lor, naturale
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
cel Mare (331-379) a scris împreună cu Grigorie de Nazians, Filocalia, o antologie din creația lui Origene, precum și o lucrare cu caracter dogmatic, exegetic, a cunoscut filosofia antică, P.7 Aristotel în special, a luptat împotriva arianismului și, în genere, a ereziilor. Susține ideea unui Dumnezeu că o singură substanță în trei persoane, Dumnezeu este necreat, Fiul asemenea, pentru că provin din aceeași esență. Fiul este generat ca persoană, deci nu ca esență. Grigore de Nazianz (330-389/390) s-a distins prin viziunea
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
avut loc o condamnare a aristotelismului, de către Episcopul Parisului, printr-un act ce cuprindea 219 teze considerate eretice. Actul conținea și trimiteri la adresa lui Siger din Brabant și Boethius din Dacia. Siger a fost convocat să răspundă în fața unor acuze de erezie. Ulterior, Siger și Boethius din Dacia au plecat în Italia, unde au murit în condiții mizere. Siger preia într-un mod ortodox principiile filosofiei averroiste, singurele care puteau asigura accesul la interpretările arabe asupra filosofiei lui Aristotel. Datorită acestui lucru
Siger din Brabant () [Corola-website/Science/305545_a_306874]
-
asupra filosofiei realiste. Spre deosebire de cele anterioare, ea nu mai interzice explicit predarea textelor lui Aristotel, ci "vehicularea" anumitor teze care, de astă dată, aveau proveniențe diferite. Devenise clar că textele lui Aristotel singure nu mai constituiau sursa prin excelență a ereziilor. Comentariile arabe conțineau un număr mult mai mare de asemenea erori și, oricum, disputele universitare produseseră un set semnificativ de tratate latine, cum erau cele ale lui Albert cel Mare, Toma din Aquino sau Siger din Brabant, care ar fi
Condamnarea din 1277 () [Corola-website/Science/305549_a_306878]
-
toate actele interpersonale care nu aveau loc între un bărbat și o femeie. Raționamentul lui Benedict era că pedeapsa pentru aceste acte avea scopul de a proteja creștinismul de intervenția divină, precum dezastrele naturale din cauza păcatelor carnale, dar și de erezie, superstiții și păgânism. El argumenta că din acestă cauză toate instituțiile laice trebuie să fie supuse puterii ecleziastice, cu scopul de a preveni ca laxitatea religioasă și morală să stârnească mânia divină. [citation needed] Pentru o perioadă de aproape două
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
conotate cu sodomia) din Evul Mediu și perioada modernă timpurie.[ 35] Persecuția catarilor și bogomililor din Bulgaria a dus la formarea unui termen înrudit cu sodomia: "buggery" [en.] derivat din francezul "bouggerie", care înseamnă „din Bulgaria”.[36] Asocierea sodomiei cu erezia, satanismul și vrăjitoria era încurajată în procesele Inchiziției. Infamarea sodomiei rezultată din acestea a motivat continuarea discriminării și persecuției homosexualilor pe termen lung după terminarea perioadei medievale.[citation needed] „Cartea Înțelepciunii”, inclusă în canonul biblic de ortodocși și catolici, dar
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
comunitatea creștină locală. Deși hagiografiile ortodoxe și catolice, și mai târziu și erudiții care studiau istoria Bizanțului, au concentrat atenția în ce-l privește pe Ioan Damaschinul asupra scrierilor polemice ale acestuia contra iconoclasmului, operele lui principale sunt dedicate combaterii ereziilor locale, din lumea orientală, melkită, din care făcea parte, anume iacobismul, nestorianismul și alte astfel de erezii care mai atrăgeau sau confruntau încă populația melkită (a arabilor creștini fideli împăratului bizantin), aflată sub dominație islamică. Sf. Ioan Damaschinul (Yanah ibn
Ioan Damaschinul () [Corola-website/Science/305597_a_306926]