4,069 matches
-
spiritul, de veghe, se lasă pătruns, Înregistrează pulsațiile și somația confuză, urgentă, a „trupului” care, oricât ar spera altminteri eroina, nu mai este doar trup. Totul se Întâmplă, constată uimită Claudine, doar pentru că absenta, pentru câteva zile, de acasă!... Riscantă evadare din privilegiile fericirii, care se dovedesc prea repede fragile și riscante. Ce este trecutul, de fapt?, se Întreabă rătăcita. „Cel mai simplu răspuns era că ea se schimbase.” Intrusul fără chip și nume care o silise la dedublare În noaptea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
așadar! Ba, am și scris, la Întoarcere, Într-o candidă și excesiv codificată nuvelă, pe care a trebuit s-o rescriu, ulterior, În exil fiind, despre aventura unui fel de Aschenbach răsăritean, căruia i se Îngăduie o scurtă tentație a evadării și a morții În Kinderlandul Occidentului colorat, competitiv, consumist, văzut În fugă și turistic. Un text cu titlul de față am Început să scriu, cu intermitență, abia de curând, alăturând, cum s-a Înțeles, un personaj fictiv de o persoană
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Înverzite, de rinoceri, erau „fiare Înlănțuite”, Întruchipând „bestialitatea și nelimitata prostie a omenirii și a cosmosului”, iar cântecele lor un „răget de fier, cu vorbe de fiere și fier, scuipând fiere și fier”. Rinocerita avea să reapară, Însă, și după evadarea lui Ionescu din Patria rinocerizată... Rinoromânia socialistă, cine ar putea-o uita? „Tot ce am făcut rău mi se datorează, tot ce am făcut bine datorez Partidului”, declarau, prin ședințele deceniilor postbelice, rinocerii roșii. Da, „growth and improvement”... nu era
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ambalaj. N-a părăsit orașul când fusese ocupat de nemți, pentru a putea ajuta, În continuare, acțiunile ilegale de emigrare. Într-o zi caldă, de primăvară, avea Întâlnire clandestină cu un prieten de familie. Încerca să-i găsească soluția de evadare. Acesta aștepta, crispat, În colțul de stradă convenit, când a văzut, Îngrozit, apropiindu-se o figură ieșită din caricaturile antisemite ale vremii. Arătarea, Înfășurată Într-o imensă blană groasă, l-a salutat, de departe, zgomotos și vesel: «Slavă Domnului, frigul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
văzut un deținut în lanțuri, sunt necesare câteva lămuriri, pentru o înțelegere mai corectă a situației. Condamnații la pedepse mai mari de 10 ani, când erau mutați dintr-o închisoare în alta, pentru a se evita o eventuală încercare de evadare, erau puși în lanțuri în timpul transportului. Adică, la fiecare gleznă i se fixa o brățară metalică, formată din două bucăți ovale, legate printr-o balama, care cuprindea glezna la mijloc. Cele două brățări de la un picior și de la altul erau
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Niculae! Rămân, cu voi toți, aici în mijlocul furtunii. Ce a urmat știm: jertfă continuă de la arestarea abuzivă pentru un proces banal de calomnie, până la moarte. Dar după ce fusese condamnat când era încă la Râmnicul Sărat, când se aranjase, în amănunt evadarea și el n-a vrut să plece, ca să-si continue drumul jertfei. Era ceea ce trebuie și eu să fac „jertfa” orgoliului meu pentru cei mulți. De altfel cred că toată lumea va înțelege, că niște declarații sau autoanalize, cum sunt numite
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
deodată, la o comandă, alți 14 oameni după ce aceștia fuseseră legați de mâini și de picioare (la picioare având și lanțuri), de băncile din două mașini polițienești și apoi să mai fie și împușcați în ceafă ca să simuleze intenția de evadare, iar în final să-i îngroape într-o groapă comună sub o placă uriașă de beton peste care să așeze pământ și să semene iarbă, aparțin de un ritual satanic ad-hoc... Nicolae Petrașcu s-a hotărât în cele din urmă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
om foarte precaut. Nu se lasă el prins cu una, cu două. Când i-a auzit umblând la ușă, a fugit. Deci, tu crezi că e în siguranță undeva la suprafață? — Nu, nu-i chiar atât de simplu. Culoarul de evadare e un adevărat labirint prin care trece prin cuibul Întunegrilor. În cel mai bun caz se poate parcurge în cinci ore. Dar aparatul de ținere la distanță a Întunegrilor nu funcționează decât jumătate de oră. Așa că bunicul e încă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
la mine prea târziu. — M-am îmbolnăvit, am zis. — Am auzit. Aș fi vrut-o mai devreme ca să am timp să pun niște lucruri la punct, ca să fac un plan ca lumea înainte de venirea iernii. — Plan? — Da, un plan de evadare de-aici. N-am mai discutat lucrul ăsta? Ce alt plan puteam să fac? Ce-a fost în capul tău? Crezi că te-am pus să faci harta asta ca să ai o ocupație? Să găsesc o soluție pentru a-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
punct niște amănunte, n-am cum să te conving. Mai acordă-mi puțin răgaz și sper să mă dumiresc definitiv. Numai să nu fie prea târziu atunci! Slăbesc pe zi ce trece din pricina iernii. Chiar dacă pun la punct planul de evadare, nu știu dacă o să mai am forța necesară să-l pun în aplicare. De aceea mi-ar fi trebuit harta mai devreme, înainte de venirea iernii. Am ridicat ochii și-am privit ulmul. Se zăreau printre crengile lui petece de nori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
La nevoie, voi găsi eu o cale să iau legătura cu tine. Dacă ne întâlnim prea des, o să trezim suspiciunile Paznicului. Este extrem de precaut. Dacă începe să bănuiască ceva, o să-mi fie și mai greu să lucrez la planul de evadare. Dacă te-ntreabă ceva, spune-i că nu prea ne-am înțeles. — Bine. — Cum a fost? m-a întrebat Paznicul când am intrat în gheretă. Ți-a făcut plăcere s-o vezi după atâta vreme, nu? — Știu eu ce să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Cum ți se pare? întrebă ea. — E foarte bine, am zis. — Oare o să mai sclipească? — O să sclipească cu siguranță. Am luat-o în brațe, încercând să-i absorb toată căldura și s-o păstrez pentru mine. 38 La capătul lumii Evadarea Sclipirea craniilor pălea tot mai mult o dată cu apariția zorilor. Lumina palidă pătrundea printr-o ferestruică aflată sus, aproape de tavan. Amintirile din bezna densă dispăreau una câte una. Mi-am trecut palmele peste cranii, absorbindu-le și ultimele fărâmițe de lumină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
toate oasele azi noapte, a fost cumplit de frig. — Te iau în cârcă. Umbra a clătinat din cap. Nu accept așa ceva. Eu nu mai pot fugi și ar însemna doar să te încurc. S-a zis cu mine. — Ideea de evadare a fost a ta. Nu mai poți da îndărăt acum! Te scot de-aici chiar dacă trebuie să te car în spate tot drumul. Umbra m-a privit cu ochii duși în orbite. Dacă tu crezi că mă poți ajuta, îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să-ți tragi puțin sufletul? mă întrebă ea. — Îmi pare rău, dar trebuie să stau cinci minute. Îmi revin imediat. Nu-i nimic. Stai cât vrei. Regret nespus că nu pot fugi. Te-am mai bătut la cap și cu evadarea asta. — Ai făcut-o și de dragul meu, nu? Să n-ai nici o îndoială în privința asta, zise Umbra. Am lăsat Umbra jos ca să mă odihnesc puțin. M-am așezat pe vine și-am oftat din rărunchi. Eram atât de încălzit, încât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
continuă ea. Nu se pune în discuție Poarta. Paznicul ne-ar prinde imediat pentru că știe fiecare petec de pământ din zonă. În plus, e primul loc la care se gândește cel care vrea să fugă. Orașul nu permite nimănui o evadare atât de simplă. Zidul e imposibil de escaladat. Poarta de est e zidită, iar la gura râului e un grilaj imens de fier. Deci, nu ne-a mai rămas decât lacul de sud. Evadăm și noi împreună cu râul. — De ce ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
primăveri”, unde cei doi îndrăgostiți pot pluti „ca-ntr-o poveste albă”, „veșnicii de-a rândul”, cuprinși de o „fericire grea”. Lipsit de inventivitate, poemul rezistă întrucâtva doar printr-o versificație atent echilibrată, textualizare fluentă a unei dorințe confuze de evadare și salvare. Bobâlna (1950) și Doja (1952) sunt lungi versificări conformiste, în care este prea evidentă teza înfierării celor bogați și a sanctificării celor săraci, în înșiruiri de afirmații nefirești și scene convenționale. Multe dintre colaborările lui F.-R. la
FLOREA-RARISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287027_a_288356]
-
până la anihilarea operei prin indeterminare și disponibilitate permanentă. O urmare firească este denudarea procesului creator („Nu trebuie ascunse sforile - spune Eugen Ionescu -, ci făcute mai vizibile, deliberat evidente, ajungându-se la grotescul profund, la caricaturi”) și, odată cu aceasta, prozaizarea poeziei, evadarea de sub teroarea locului comun „aulic” prin imersiune directă în banal și cotidian. Cuvinte și expresii simple, antistil, antifrază devin instrumente utile în alimentarea efortului vizând deconvenționalizarea tuturor artificiilor și clișeelor. Rupând convențiile anterioare prin eliberarea semnificantului, poezia pornește în căutarea
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
lui D. Bodin. La fel, studiile de estetică și sociologie, prin titluri ca O știință a vremii noastre: sociologia (7-8/1926), Între artă și realitate. Concepția artistică a lui André Gide (1-2/1928), Între literatură și etică (3-4/1928), Literatura evadării din actual (4-6/1931), toate aparținându-i lui Al. Dima. Literatura română este abordată din aceeași perspectivă orientată spre tradiționalism. Întrunesc sufragiile V. Cârlova, B. P. Hasdeu, Ioan Slavici, C. Sandu-Aldea, Elena Farago, D. Anghel, Bucura Dumbravă, Cezar Petrescu, Ion
DATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286699_a_288028]
-
de aceasta. Dar nu insistă În confesiune, ci, pentru a semnala evaporarea vrăjii erotice, descrie lichidul sleit al unei beri pe care, În urmă cu cîteva minute, Înainte să sune telefonul, o sorbea cu nesaț alături de frumoasa chinezoaică. Momentul de evadare din fugă - atunci cînd Îi lași pe ceilalți să alerge singuri, tu ai ieșit, te odihnești sau pur și simplu nu mai crezi În fugă - este momentul În care lumea se spațializează și devine geometrică, În care muchiile se tocesc
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pe sacou de Înlăturat, un pahar de vin de terminat, un televizor de aprins sau un avion de luat pentru a nu cădea pradă derelicțiunii care le dă târcoale. Viața de zi cu zi Înseamnă, pentru personajul echenozian, o permanentă evadare din raza de acțiune a nonsensului, tentativa sisifică de a nu deveni un Mersault, un condamnat din pornire. Deși primul său protagonist, din romanul suscitat, se sinucide. “Ceea ce mă interesează nu este atât comportamentul său [al personajului, n.n.], ci protocoalele
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
vânzărilor, acumularea costisitoare de stocuri de produse finite, subutilizarea frecventă a capacității de producție și, În consecință, reducerea marjei unitare de profit. Pentru un producător de materii prime, integrarea În aval contribuie la diferențierea mai pronunțată a produsului și la evadarea din constrângerile unui război dur al prețurilor și ale fluctuațiilor cerere-ofertă. Pentru fabricile de manufacturare, integrarea În aval se poate realiza fie prin stabilirea unei rețele de francize sau magazine proprii, fie prin angajarea unor reprezentanți de vânzări regionali. Forma
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
limitată, cu o cerere foarte stabilă și inelastică În funcție de preț, pe care nou-intratul o domină complet. Breșa și produsul fiind clar definite și statice, nu sunt deloc atractive pentru concurență; În plus, blochează și expansiunea firmei dominante; rareori aceasta reușește evadarea În alte breșe strâns Înrudite cu prima, dar succesul atrage atenția unor firme mari, care o Înglobează prin achiziție. b) Strategia calificării În specialitate se referă la breșele mari și unice pe care o firmă le poate domina printr-o
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
să creeze valoare, partenerii trebuie să Îndeplinească o serie de criterii, numite sugestiv „cei opt I”: • excelența individuală: partenerii dețin o competență distinctă care contribuie la reușita alianței, având justificări pozitive (urmărirea oportunităților viitoare) și nu negative (mascarea slăbiciunii sau evadarea dintr-o situație dificilă); • importanța: Înțelegerea corespunde opțiunilor strategice majore ale partenerilor și joacă un rol-cheie În obiectivele pe termen lung ale acestora; • interdependența: partenerii au nevoie unul de celălalt, deoarece resursele și competențele de care dispun sunt complementare, asigurând
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
de la Octavian Goga la Aron Cotruș și, îndeosebi, la Mihai Beniuc - a cărui replică israeliană pare a fi C. Direcțiile tematice esențiale cultivate de poet sunt căutarea unui loc sub soare în care identitatea națională să se poată dezvolta nestingherită, evadarea din cotidian în universul etern al divinului, iar la polul opus, ancorarea în cotidianul pus sub semnul tutelar al neființei, al morții care îl amenință, îl veghează, îi hotărăște forma de exprimare. Prima este o temă a ardenței, a doua
CARMEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286111_a_287440]
-
scriitorul Ion Pas, a semnat și Sărina Cassvan-Pas. Publică volume de schițe și povestiri (Carnavalul vieții, 1921, Săptămâna unei îndrăgostite, 1924), române (Trupul care își caută sufletul, 1932, S.O.S., 1935, atribuit unui anonim, Femeia și cătușele ei, 1946, Evadare, 1947), reportaj (30 de zile în studio, 1933). În 1925 depune la Teatrul Național din București dramă de atmosfera fantastică Calvar, respinsă de Comitetul de lectură. Premiată de Asociația Criticilor Dramatici, Calvar este acceptată și reprezentată de Teatrul Național din
CASSVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286137_a_287466]