5,276 matches
-
simbolic în text de cele trei țigănci. Prima dintre aceste stări este starea de Chikay-Bardo, care reprezintă acea stare de conștiință pe care mortul o are între cele două momente: al morții și al reîncarnării. În starea de Chikay, mortul experimentează întâlnirea cu lumina orbitoare care este o reflecție a lui Buddha. Dacă sufletul recunoaște lumina și nu se sperie, atunci i se acordă șansa de a ieși din Samsara, de a depăși lumea fenomenală și de a intra în Nirvana
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
sidpa, în care defunctul intră într-o nouă reîncarnare pe care el și-o alege. Gavrilescu își va aminti de Hildegard. Experiența morții este unul dintre motivele recurente și în proza lui Eliade. Adrian, din În curte la Dionis, va experimenta întâlnirea cu lumina orbitoare (prima stare, chikay), pe care nu o va pierde ca personajul din nuvela La țigănci, Gavrilescu. Va pierde însă cea de a doua stare, cea de chanyd, pentru că va privi înapoi. Dintre cele trei stări pe
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
în care se relaționează cu copiile sale fidele. Existența se oglindește deformat în toate aceste spații în ideea surprinderii esenței vieții. Atracția față de toate acestei locuri va fi oarecum stopată în momentul în care, intrat în teatru, naratorul personaj va experimenta o întâlnire ciudată cu un alt personaj, personificare parcă a bolii însăși pe care acesta o va trăi. Nu întâmplător, după această experiență, vor urma tentativa de sinucidere și prima criză simțită ca ,,o dispariție a unei importante cantități din
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
lui Kafka din Metamorfoza, Gregor Samsa, intră în această stare odată cu metmofozarea sa, fapt care coincide cu conștientizarea terorii sociale la care este suspus din cauza serviciului pe care-l are, a familiei etc. Sunt autori ale căror personaje nu vor experimenta niciodată această stare. Toate personajele camil petresciene, cu excepția lui Ștefan Gheorghidiu, vor eșua în procesul conștientizării și al asumării situației reale. Gheorghidiu experimentează această stare, conștientizând faptul că adevărata dramă este cea a războiului. Aschenbach, personajul lui Thomas Mann din
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
suspus din cauza serviciului pe care-l are, a familiei etc. Sunt autori ale căror personaje nu vor experimenta niciodată această stare. Toate personajele camil petresciene, cu excepția lui Ștefan Gheorghidiu, vor eșua în procesul conștientizării și al asumării situației reale. Gheorghidiu experimentează această stare, conștientizând faptul că adevărata dramă este cea a războiului. Aschenbach, personajul lui Thomas Mann din textul care asimilează ideea morții încă din titlul său, sub formă articulată Moartea la Veneția, va experimenta ,,starea de deschidere" în momentul conștientizării
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
și al asumării situației reale. Gheorghidiu experimentează această stare, conștientizând faptul că adevărata dramă este cea a războiului. Aschenbach, personajul lui Thomas Mann din textul care asimilează ideea morții încă din titlul său, sub formă articulată Moartea la Veneția, va experimenta ,,starea de deschidere" în momentul conștientizării iubirii pentru Tadzio. Personajul simte cu pasiune pentru că refuză în plan teoretic. Conform opiniei sale, frumosul este un act spiritual și doar prin dominarea simțurilor poți ajunge la el. În acest context, apropierea de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
sale, frumosul este un act spiritual și doar prin dominarea simțurilor poți ajunge la el. În acest context, apropierea de Muntele vrăjit este evidentă: Claudia Cauchat îi amintește lui Castorp de colegul său de școală. Spre deosebire de personajele lui Mann care experimentează moartea celuilalt: Hans Castorp contemplă moarte bunicului, Hanno Buddenbrook, moartea membrilor familiei, Aschenbach asistă neputincios la moartea fetei care-l va îngheța afectiv, dar și ale lui Dostoievski Aleoșa Karamazov, de exemplu, va fi martorul morții părintelui Zosima, personajele lui
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
nu mai fi". O astfel de moarte are rolul de a scoate personajul din ceea ce Heidegger numea ,,starea de a fi căzut", o stare inautentică, acea stare zilnică care blochează accesul sinelui către sine. După moartea lui Quitonce, Emanuel va experimenta stări angoasante, ființa sa ,,se va deschide sieși ca grijă"275. De altfel, dintre toate personajele romanului, Emanuel și Ernest sunt cei care constată conștient dispariția lui Quitonce, singurii care percep moartea celuilalt ca o posibilă moarte a sinelui. Moartea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
cea pe care și-a ales-o parteneră în "cultura spirituală". Ritualul presupune ca acesta să doarmă în aceeași cameră cu partenera, la picioarele ei, înfrângându-și orice dorință. După aceste patru luni, urmează încă patru, în care cel care experimentează iubirea trebuie să doarmă în pat cu femeia aleasă, în partea stângă. Numai după ce îi va îngriji trupul, ,,neofitul" poate să-și aleagă poziția în care va dormi. Tot acest scenariu continuă cu îngrijirea picioarelor femeii alese, după care bărbatul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
cei șapte chakre. Văzute în proiecție, aceste chakre constituie o mandala, al cărei centru este marcat de brahmarandhra. În acest "centru" se va produce ruptura de nivel, săvârșindu-se actul paradoxal al transcendenței. În acest centru, personajele ar trebui să experimenteze depășirea samsarei și "ieșirea din Timp". Simbolul prin excelență al transcendenței îl constituie actul final al ascensiunii Kundalini-ei, unirea ei cu Siva în creștetul cutiei craniene, în sahasrara. Cei care practică acest ritual se ipostaziază în perspectiva regelui și a
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
scăpat dintr-un teribil accident, își reluase firul logic al iritației 300. Emanuel este prins în capcana propriului său eu, imersiunea în apă este un vis al dobândirii stării inițiale, imposibil de realizat. O altă iluzie pe care o va experimenta Emanuel, efect al nevoii unei alte identități, este părăsirea sanatoriului. Emanuel, la fel ca cei care vor părăsi acest sanatoriu, în viață Ernest și Tonio, va simți dureros efectele spațiului în care au dorit să se claustreze. Influența sanatoriului lasă
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
va simți dureros efectele spațiului în care au dorit să se claustreze. Influența sanatoriului lasă urme și asupra celor sănătoși, nu numai asupra celor bolnavi. Aproape că cei sănătoși devin mai bolnavi decât bolnavii adevărați. În acest sens, Solange va experimenta viața după Emanuel metamorfozându-se într-un bolnav autentic. Inima sa, după cum personajul însuși declară, se cicatrizează asemenea rănilor bolnavilor: ,, Mi-e sufletul înghețat, Emanuel... a înghețat ceva în mine... mi-e rece... mi-e rece aici înăuntru, și arătă
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
personaj este martorul propriei suferințe dar și a celor din jurul său. Fiecare bolnav are istoria lui, în spatele acesteia se ascunde drama. Robert Vanderkich, Teddy Pelisier, tânărul conte venit la sanatoriu pentru un scurt tratament arsenical sunt ipostaze ale suferinței umane. Experimentând poveștile lor, naratorul trăiește heideggerian ,,moartea celuilalt". Părăsirea sanatoriului după o perioadă de îndelungată suferință îi dă personajului iluzia vindecării. Parisul devine un spațiu al libertății spirituale, în care cu disperare va încerca să identifice ,,locuri bune". Va părăsi Parisul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
că într-o zi vor putea fi altfel. Erosul oscilează între iluzie și realitate, imaginea a ceea ce înseamnă cu adevărat să iubești în acest spațiu fiind ilustrată în scena în care Solange îl vizitează pe Emanuel la vila Elseneur. Solange experimentează la un alt nivel boala lui Emanuel. Se pare că într-un asemenea loc, prin empatie, cei sănătoși suferă asemenea bolnavilor. Întâlnirea celor doi amintește de un alt tabloul a lui Edvard Munch, deosebit de sugestiv, Ashes. Edvard Munch, Ashes, 1894360
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
cât și la Poe, în interiorul unui eu suferind și bolnav, exasperat de limitele în care este nevoit să trăiască. Proiecțiile imaginare iau naștere datorită nevoii stringente pe care o simt ambii autori de a analiza ,,situațiile limită" pe care le experimentează. Exteriorul și psihologicul, în egală măsură, sunt generatoare de circumstanțe neașteptate în care sunt amplaste personajele. În povestirile lui Poe, personajul fie este supus unei experiențe neașteptate, fie, ca în cazul celebrei nuvele Inima care-și spune taina, o declanșează
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
lor dureros sau sfâșietor 398. Astfel, nefiind interesat de logica evenimentelor, luciditatea lui Blecher nu va exclude ,,lumile imaginare" și posibiltatea eroului de a trăi într-o altă realitate. Folosind termenul lui Mircea Eliade, putem afirma că personajul lui Blecher experimentează ,,eterna reîntoarcere" într-o lume pe care o configurează la nesfârșit. Este și o metodă ingenioasă pe care acesta o găsește pentru a conserva timpul, care inevitabil se scurge într-o singură direcție. Disputa dintre ceea ce este real și ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
surprind imaginea ,,subiectului transcendent" care reușește instalarea într-un ,,nivel de realitate" în care nu mai există reminiscențe ale realității unidimensionale. Cu toate acestea, finalul textului întărește ideea că armonia între ,,ființa individuală" și ,,ființa socială" nu se poate realiza. Experimentând diferite ,,niveluri de realitate", reușesc oare personajele blecheriene să aibă o ,,atitudine transdisciplinară"? Să ,,păstreze o orientare constantă, imuabilă, indiferent de complexitatea unei situații și șansele vieții ?"432 Atâta timp cât naratorul-personaj din textul lui Blecher este ,,deschis" pentru a ,,păstra o
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
în urmă cu un an, eleva era privită cu admirație de colegii de clasă, în prezent părerea acestora s-a schimbat în sens negativ. Eleva manifestă o atitudine de superioritate în raport cu aceștia si se comportă ca si cum ar fi mult mai experimentată în problemele de viață decât ei. B.G.N. relaționează mai bine cu băieții decât cu fetele, pe care le consideră mult prea naive. Profesorii sunt de părere că eleva are o influență negativă asupra colegilor de clasă. Relația elevei cu asistentul
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3141]
-
în psihicul devenit conștient, limita vieții, moartea, devine și ea conștientă și previzibilă. Psihicul primitiv este atît de profund înfricoșat în fața misterului vieții din cauză că misterul animării include inevitabil misterul morții. Anticiparea morții este cea care obligă ființa devenită conștientă să experimenteze întreaga profunzime-elevație a vieții și a misterului ei. Numai acest eveniment extraordinar, pătrunderea violentă a morții în viața conștientă, a putut declanșa răsturnarea totală, mutația cea mai decisivă: nevoia de orientare spre sensul vieții. Orice spaimă, chiar și cea față de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de reformă, politici economice de urmat. Pe scurt, teoria ne spune ce este; doctrina ne spune ce trebuie să fie, ce trebuie făcut și ce nu trebuie făcut. Teoria servește ca instrument de analiză; doctrina vine, prin intermediul politicii economice, să experimenteze. Teoria economică utilizează metode empirice și descriptive, în vreme ce doctrina este, în esență, o gîndire normativă, ea sugerează calea pe care trebuie consumate eforturile spre binele individual și social. Studiul doctrinelor economice presupune, așadar, atît înțelegerea miezului ideatic al teoriilor pe
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ordinea spontană și atunci ideea de justiție dispare, deoarece procedura este renegată. În sens invers, putem noi fi siguri că orice stadiu selecționat în mod spontan este cel mai bun posibil? Răspunsul este foarte probabil negativ (cu toate că nimeni nu a experimentat vreodată ordinea spontană), lucru de care Hayek însuși este perfect convins. 4.1.3.6. Ce este o societate justă? Harsanyi, Hayek, Nozick, Rawls sunt autori emblematici. A gîndi astăzi teoriile justiției sociale fără ei pare dificil, dacă nu imposibil
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Dumnezeu. Să-I permită să dea valoare la ceea ce i se întâmplă Și să o redirecționeze. Să exploreze ceea ce i-ar putea spune Dumnezeu prin experiența prin care trece și să învețe să gândească pozitiv, creativ Și pios față de ceea ce experimentează<footnote ALISTER MCGRATH, Suffering, Hodder & Stoughton, London-Sydney-Auckland, 1992, p. 80 sq. footnote>. Reacția activă împotriva suferinței poate să reprezinte o adevărată dinamică ce transformă ființa, deschizând-o spre alții. De aceea suferința nu este un rău absolut, un rău care
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
Dumnezeu. Să-I permită să dea valoare la ceea ce i se întâmplă Și să o redirecționeze. Să exploreze ceea ce i-ar putea spune Dumnezeu prin experiența prin care trece și să învețe să gândească pozitiv, creativ Și pios față de ceea ce experimentează<footnote ALISTER MCGRATH, Suffering, Hodder & Stoughton, London-Sydney-Auckland, 1992, p. 80 sq. footnote>. Reacția activă împotriva suferinței poate să reprezinte o adevărată dinamică ce transformă ființa, deschizând-o spre alții. De aceea suferința nu este un rău absolut, un rău care
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
mai riscante, necesită, pe cale de consecință, obținerea consimțământului informat al pacientului. Nu trebuie să omitem faptul că, uneori, în contextul creat de dorința de a continua cercetarea științifică, iau naștere conflicte de interese între acest obiectiv profund motivat de a experimenta și a îmbunătăți permanent, constant, cunoștințele în medicină, pe de o parte, și poziția pacientului, mai ales din perspectiva riscurilor pe care acesta este dispus să și le asume, pe de altă parte. Oamenii de știință au dreptul de a
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
o parte, și poziția pacientului, mai ales din perspectiva riscurilor pe care acesta este dispus să și le asume, pe de altă parte. Oamenii de știință au dreptul de a persevera în căutarea de noi informații, precum și dreptul de a experimenta, însă aceasta nu înseamnă că au și dreptul de a experimenta fără a obține în prealabil un consimțământ informat adecvat; o astfel de faptă ar avea cu siguranță conținut infracțional. Relația între medic/cercetător și pacient depinde în cele mai multe cazuri
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]