KorAP: Find »[drukola/base=extaz & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...108 109 110 ...125 >

3,103 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

ce v-a spus. Ceva despre baloane, despre confetti, despre hârtia creponată? ARTUR: Ceva, ceva... CĂLĂUL (Către ARTUR.): Vă amăgește. Nu v-am vorbit nimic. V-am păzit doar, ca să nu adormiți... GARDIANUL: Nu v-a turnat o poveste cu extazul? ARTUR (Iluminat.): Ba da! Ceva despre o bijuterie... Ceva frumos... GARDIANUL: Așa! Așa! V-a amețit cu vorbe și a încercat să vă taie capul. ARTUR (Furios, către CĂLĂU.): Da? CĂLĂUL (Plânge.): Domnule, sunt blestemat... Vă asmute împotriva mea... GARDIANUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
în două... (Bea.) Artur! (Bea.) Copilul nostru! (Bea.) Tot ce avem noi... (Bea.) Iartă-ne că suntem atât de lași... (Bea.) GARDIANUL (Umăr la umăr cu Grubi; bea.): Iartă-ne că suntem două gunoaie, două otrepe... ARTUR: Să uităm... CĂLĂUL (Extaz confesiv.): Eu mi-am dat seama din prima clipă... că sunteți un profet... un mesia... Vă jur că nu voi pune mâna pe secure... decât dacă va fi nouă... GARDIANUL (Sticla circulă între Grubi și Bruno într-un consens tacit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
rezist... (Bea tot.) Mulțumesc. ARTUR: Așezați-vă puțin. Trăgeți-vă sufletul. COLONELUL (Se aează.): Adevărul e... că mi-aș trage mai degrabă o cizmă... Mă supără groaznic. Vreți să mă ajutați puțin? ARTUR: Care? COLONELUL: Asta... (ARTUR încalecă și trage.) Uah! (Extaz în fața piciorului eliberat.) E grozav să nu porți cizme... Nimic nu e mai plăcut pentru picior... și pentru om, în general... (Scoate un șobolan mort din cizmă.) Ia te uită! Pe unde o fi intrat? (Contemplă gaura din talpă.) Poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Nici o certitudine, vreau să zic. COLONELUL (Stupefiat un timp; își masează piciorul.): Aha. (Redevine milităros.) Domnule, eu pentru altceva am venit aici! ARTUR: Vreți să treceți în locul meu? COLONELUL: Dacă se poate... Își introduce piciorul în apă.) Oooo! Ce nebunie... (Extaz.) Domnule, n-ați văzut pe aici doi derbedei? ARTUR: Ba da. COLONELUL (Roșu de furie.): Unde? ARTUR: Tocmai s-au culcat. COLONELUL (Se ridică.): S-au culcat? Îi omor! (Se repede la Grubi și Bruno și-i lovește sălbatic.) Vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
era altfel? ARTUR: Era mai verde și mai groasă... Ca un aluat. GUFI: Extraordinar! Și eu am aceeași senzație. Dar iarba, iarba nu vi se pare că era și ea... altfel? ARTUR: Iarba? Era mai subțire și mai înaltă. GUFI (Extaz.): Dar câinii? Câinii cum erau? ARTUR: Câinii? Erau mai scurți și mai leneși. Dar erau mai mulți. GUFI: Extraordinar! Sunteți extraordinar! (Șoptit.): Dar iepurii? ARTUR (Încurcat.): Iepurii, iepurii... GUFI: Gândiți-vă bine, gândiți-vă... (Mimează un iepure.) Cum erau? ARTUR

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Uiii! AL DOILEA BĂRBAT (Făcându-și vânt cu pălăria.): Așa da! Ți-am spus eu c-o să se-ntâmple ceva groaznic? PRIMUL BĂRBAT: De aici nu mai iese nimeni viu. (Păsările urcă din groapă.) AL DOILEA BĂRBAT: Bestiile! Bestiile! (În extaz.) Au început să zboare! PRIMUL BĂRBAT: Unde or fi învățat? AL DOILEA BĂRBAT: Gata! Gata! S-a terminat cu buboiul! O să avem apă! O să ne putem plimba cu barca. (Țopăind în jurul gropii.) S-a copt groapa, s-a copt! PRIMUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
pauză; nimeni nu face nimic; apoi, încet, foarte încet, extrem de gradat, groapa începe să cânte; muzica urcă foarte delicat, pătrunde de undeva de foarte departe și lasă impresia că se și produce undeva, foarte departe; GRUBI face un gest de extaz, vrea să se ridice, să plece, dar renunță și rămâne să asculte; BRUNO ascultă iluminat; bucata muzicală trebuie astfel aleasă încât să provoace iluminare; pe sunetele muzicii din groapă se aprind luminile în sală; scena e pustie, personajele au fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
explica. E pura relație cu neantul, senzație supremă a inutilității în univers, dacă îmi dați voie să fiu puțin mai prețios. Haideți, nu vă codiți. (Cei doi se așază pe marginea gropii alături de BRUNO și GRUBI; MAJORDOMUL e în plin extaz; VIZITATORUL intră mai greu în joc, dar se lasă inițiat și începe să respire puternic, voluptuos.) MAJORDOMUL: Ei? VIZITATORUL: Mda. MAJORDOMUL (Către BRUNO și GRUBI.): Hai, băieți, fruntea sus! BRUNO (Nemulțumit.): Tțțț! MAJORDOMUL (Împăciuitor.): Ha-ha! Hai, că doar e loc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
BRUNO: Nu! Nu! Nu! Eu te-am trimis după vârf. (Mustrător.) Ce dracu’? GRUBI: În sfârșit... Important e că unul dintre noi s-a dus după vârf. Ei? Ce credeți ca s-a-ntâmplat cu vârful? MAJORDOMUL (Iluminat, în culmea extazului, către VIZITATOR.): Ei? Vă dați seama? GRUBI și BRUNO ( Într-un glas.): Ei? VIZITATORUL (Strivit.): Ei?! GRUBI (Dezumflat.): Nu pricepe! BRUNO: Stai! Stai s-o luăm de la cap. (Începe reconstituirea.) Eu stăteam așa. (Se așază.) Tu erai după vârf. Du

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
lipește cu fața de oglindă.) Ehe-he... (Se privește admirativ.) Nebuniile! (Duios.) Nebunaticule! Se sărută pe sine de câteva ori, zgomotos, în oglindă.) Brrr... (Se privește extatic.) Bzzz... (Își rotește buzele, cu alint, pe suprafață oglinzii.) Bzzz... Na! (Pupătură macabră.) Țoc! (Extaz, își apropie ochiul de oglindă, se privește atent în ochiul stâng.) Uuuu... Își mângâie ochiul, clepfăie, își smulge câteva fire de păr din geană.) Na! Nnnna! (Mirat până la demență, își privește pupila, și-a lipește de fața oglinzii, fluieră nemulțumit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ca și cum ai mirosi o floare.) MACABEUS: Vreau! Vreau! (Umblă cu gura ca să apuce.) PARASCHIV: Na! (Îi dă în gură lui MACABEUS; apoi ia și el.) E bună! INAMICUL: Uaaa! (Îi dă și el în gură lui MACABEUS; ia și el; extaz, jubilație.) MACABEUS: Ce chestie! Ce chestie! (Primește când de la unul, când de la celălalt.) PARASCHIV (Către INAMIC.): De unde ai furat-o? INAMICUL (Iu-hu! de acolo, de departe...) PARASCHIV: Mai sunt? INAMICUL (Câte vrei... plin, peste tot, una lângă alta.): Multe! PARASCHIV

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
nu trebuie să le crezi și totuși le asculți, știi că te înghit și că se întind pe sufletul tău ca o plagă monstruoasă... dar nu poți fără ele... Sunt singurele noastre puncte luminoase, în tot ce facem... (Moment de extaz; își revine după câteva zeci de secunde.) Dar ce voiam să vă spun? Peste noapte puteți dormi acolo, în camera de la etaj. Veți fi singur, în tot etajul, veți putea privi de acolo... tot peronul... și chiar mai departe, toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
o, mi-am dorit atât de mult... atât de mult... Am jinduit, m-am chinuit, am sperat... Ori de câte ori venea ploaia fugeam de acasă, da, alergam pe câmpuri, prin iarbă, mă târam printre șiroaiele de apă... încercam, încercam... să simit ceva... Extazul! Încercam să simt extazul, senzația aceea deosebită, așteptam extazul... Da... Mă lăsam acoperit de apă, mă lipeam de pământ și așteptam să treacă apa prin pielea mea... (Chinuit.) Domnule, era cât pe ce să reușesc! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și? Nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
atât de mult... atât de mult... Am jinduit, m-am chinuit, am sperat... Ori de câte ori venea ploaia fugeam de acasă, da, alergam pe câmpuri, prin iarbă, mă târam printre șiroaiele de apă... încercam, încercam... să simit ceva... Extazul! Încercam să simt extazul, senzația aceea deosebită, așteptam extazul... Da... Mă lăsam acoperit de apă, mă lipeam de pământ și așteptam să treacă apa prin pielea mea... (Chinuit.) Domnule, era cât pe ce să reușesc! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și? Nimic? ȘEFUL GĂRII (Înfrânt.): Nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
mult... Am jinduit, m-am chinuit, am sperat... Ori de câte ori venea ploaia fugeam de acasă, da, alergam pe câmpuri, prin iarbă, mă târam printre șiroaiele de apă... încercam, încercam... să simit ceva... Extazul! Încercam să simt extazul, senzația aceea deosebită, așteptam extazul... Da... Mă lăsam acoperit de apă, mă lipeam de pământ și așteptam să treacă apa prin pielea mea... (Chinuit.) Domnule, era cât pe ce să reușesc! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și? Nimic? ȘEFUL GĂRII (Înfrânt.): Nimic... Ani în șir am încercat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
păcat... CASIERUL: Nu-i ascultați, nu-i ascultați, nu le dați atenție. Asta e obsesia lor, sunt niște ratați, fiecare a vrut să fie cândva călător prin ploaie, de aici a pornit totul. Eu, când eram mic, începusem să simt extazul, vă jur, începusem să visez forma norilor, în timpul somnului. Era magnific, se făcea, de pildă, că începusem să cobor într-o prăpastie... Da. Ha, ha, ha... HAMALUL: Să-l ducem la culcare. Bătrânul s-a prostit de tot. ȘEFUL GĂRII

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
se înfruntă prin sunetele amplificate de ecou.) Aaaa... IOANA (Comportament de fetiță naivă, bate din palme etc.): O să ne jucăm! O să ne jucăm toată noaptea! ȘEFUL GĂRII (Dintr-o dată, serios.): Brrr! Ce frig s-a făcut! HAMALUL (Revenindu-și din extazul produs de ecou.): Ce să fie asta, domnule? CASIERUL (Către ȘEFUL GĂRII, pe urmele unor gânduri comune.): Credeți că... s-ar putea să fie... să fie... IOANA (Arătându-l pe CĂLĂTOR.): El a văzut și o pată albastră... ȘEFUL GĂRII

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209

nicăieri și nu garantează nimeni. Bravo, flori, felicitări! Ei, și cu-asta ce-am făcut? Fără parola fiecărui cont, totul e, scuză-mă, simplă loțiune Diana la picior de pirat șchiop... Cugetare: pe cât de lung e drumul de la agonie la extaz, pe atât de scurtă e ruta inversă. Revenit cu coada Între picioare și cu picioarele pe pământ, mă uitam a pagubă la jalnicele hârtii de pe masă. Deșertăciunea are multe fețe, Într-adevăr. Las’ că nici Eveline nu deborda de entuziasm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910

arhați care "își iau zborul în văzduh spărgând acoperișul palatului", care, "dorind să zboare, sparg acoperișul casei și se înalță în văzduh" etc.9 Aceste imagini pot fi interpretate în două feluri: pe planul experienței mistice, este vorba de un "extaz", deci de zborul sufletului prin brahmarandhra; pe plan metafizic, este vorba de abolirea lumii condiționate. Cele două semnificații ale "zborului" arhaților exprimă însă ruptura de nivel ontologic și trecerea de la un mod de a fi la un altul sau, mai

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
se va preoți, pleacă în octombrie, la Coimbra, să studieze Dreptul și Teologia. IX. SALAZAR: STUDENT ȘI PROFESOR LA COIMBRA. Oliveira Salazar ajunge la Coimbra în octombrie 1910 - odată cu Republica. Studenții trăiau în acele zile de toamnă calmă cele dintâi extaze revoluționare. Curtea bătrânei Universități clocotește de glasuri tinere; entuziasmul tribunilor improvizați nu mai cunoaște margini. Victoria de la Rotondă, beția libertății, magia exercitată de numele eroilor revoluționari - toate acestea înfierbîntă până la delir mințile crude. "Academia" - cum e numit tineretul universitar - nu

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
atât de mult!..." Vorbind muncitorilor catolici din Coimbra, Salazar se adresa, de fapt, țării întregi, anunțîndu-i, într-un anumit fel, noul drum pe care în curând știa că va fi chemat să-l arate. Portugalia trăia, atunci, încă unul din extazele sale patriotice, atât de surprinzătoare pentru un observator neavertizat. La Geneva, experții europeni acceptaseră în sfârșit, după mai bine de un an de pertractări, să acorde un mare împrumut Portugaliei. Dar cu condiția ca anumiți controlori ai Societății Națiunilor să

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
Lisabona - unde e primit cu triumf. Gestul bărbătesc al generalului electrizează din nou națiunea. Dictatura militară, departe de a ieși compromisă prin eșuarea împrumutului - așa cum speraseră oamenii politici - cunoaște, dimpotrivă, un răsunător succes de opinie publică. Portughezii tratau din nou extazul patriotic de pe timpul ultimatumului englez. Și toți se declarau gata să-și dea viața pentru salvarea patriei. Era exact ceea ce îndemna Salazar pe muncitorii de la Coimbra să nu facă. Salazar ghicea că această răbufnire viguroasă a orgoliului național e amenințată

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
au făcut-o anumite grupări politice și anumiți intelectuali, nutriți de idealuri străine, obsedați de transformări himerice. De când o mână de doctrinari și revoluționarii portughezi hotărâseră omogenizarea Portugaliei, marea majoritate a neamului se mulțumise să suporte experiențele lor, visurile lor, extazele lor. Portugalia devenise monarhie constituțională, devenise apoi republică, și ar fi putut deveni republică sovietică, fără ca această masă amorfă să știe și să participe la toate aceste revoluții. De un secol, istoria fusese confiscată de o mână de oameni care

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407

mimetică, o exuberanță și un rafinament ce depășesc cu mult capacitatea de apreciere a unui prădător. Am descoperit În natură desfătările nonutilitare pe care le căutăm În artă. Amândouă sunt o formă de vrajă, amândouă sunt un joc complicat Între extaz și deziluzie. 3 Am vânat fluturi În diverse clime și travestiuri: sub Înfățișarea unui băiat frumușel În pantaloni până la genunchi și beretă de marinar; a unui expatriat cosmopolit slăbănog, Îmbrăcat cu pantaloni sport și bască; a unui bătrân gras În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
alta. Vizitatorii n-au decât să se Împiedice. Și bucuria cea mai mare a senzației de atemporalitate - Într-un peisaj ales la Întâmplare - o am atunci când mă aflu printre fluturi rari și uzinele lor de hrană. Pentru mine este un extaz și În spatele extazului mai e ceva, greu de explicat. Este ca un vacuum momentan În care năvălește tot ce iubesc. O senzație de unicitate cu soare și piatră. Un fior de recunoștință față de tot ce Îl produce - față de geniul contrapunctic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]