3,053 matches
-
cu putință, fiindcă genialitatea e înainte de toate voință, pasionată voință spre o altă existență”. Și cum sfințenia se caracterizează prin aceeași năzuință, nu e oare genialitatea o altă sfințenie decât cea canonică? Berdiaev n-are nici o îndoială asupra acestui lucru. Extazul creator e, pentru el, tot așa de religios ca și extazul mistic și „cultul genialității” trebuie să stea pe picior de egalitate cu cel al sfințeniei. Dar în cugetarea filosofului, sfințenia e ceva care aparține trecutului, pe când genialitatea reprezintă tranziția
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o altă existență”. Și cum sfințenia se caracterizează prin aceeași năzuință, nu e oare genialitatea o altă sfințenie decât cea canonică? Berdiaev n-are nici o îndoială asupra acestui lucru. Extazul creator e, pentru el, tot așa de religios ca și extazul mistic și „cultul genialității” trebuie să stea pe picior de egalitate cu cel al sfințeniei. Dar în cugetarea filosofului, sfințenia e ceva care aparține trecutului, pe când genialitatea reprezintă tranziția către „epoca de creație”. Din acest punct de vedere, geniul e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
moarte, pentru Dostoievski ele încep încă din viața aceasta, ca stări subiective ale sufletului omenesc. Omul în viziunea romancierului rus crește în jos, cuprinzând în ființa lui torturată emisfera subterană a patimilor infernale sau în sus, cuprinzând emisfera supraterestră a extazului paradisiac. Demonicul din natura păcătoasă e întrupat cu deosebire în figura halucinantă a lui Ivan Karamazov sau a lui Nikolai Stavroghin din romanul Posedații. Seraficul e întrupat în Alioșa Karamazov și în Prințul Mîșkin din romanul Idiotul. Pentru preocupările noastre
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
oamenilor. Sensul ei spiritual se lămurește din Oda bucuriei a lui Schiller, muzicalizată aici de Beethoven. Bucuria e fiica raiului și esența ei e iubirea frățească. Iubiți-vă unii pe alții, îmbrățișați-vă ca frații și vă veți simți în extazul bucuriei „ca un heruvim în fața lui Dumnezeu!” O îmbrățișare milioanelor de oameni! Un sărut întregii lumi! Fraților, frângeți genunchii. Lume, nu simți tu dincolo de stele că tronează un Părinte, care e creatorul tău?... Simfonia IX e un sărut pe inima
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
frângeți genunchii. Lume, nu simți tu dincolo de stele că tronează un Părinte, care e creatorul tău?... Simfonia IX e un sărut pe inima lumii nefericite, e o pereche de brațe gigantice, care îmbrățișează milioanele de oameni și-i smulge în extazul bucuriei până la pragul cerului. Surdul acesta, exaltat de nenorocul pământesc, a strâns toate sunetele din univers și a clădit din ele un munte sonor și aerian. Din vârful lui, dă drumul în văzduh acelui strigăt de regăsire a izvorului 308
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
diferite modalități de a vedea cunoașterea. Bonaventura identifică "întreita modalitate a teologiei: simbolică, proprie și mistică"136. În cazul analizei simbolice se realizează cunoașterea pornind de la lucruri, în cazul celei proprii reprezintă cunoașterea celor inteligibile, iar cea mistică pornind de la extazul supranatural. Modalitatea simbolică de cunoaștere subliniază faptul că natura este privită ca semne ale divinității. Ființa trebuia cunoscută ca ansamblu în toate părțile ei "ca parte și întreg, ca imperfectă și perfectă în potență și act, după ceva și separată
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
ideal de viață, de regulă bazat pe echilibru și armonie; (!!) cum este însăși natura; de unde rolul terapeutic al pastelului; - pastelul propune evocarea naturii, a anotimpurilor, a unei anumite geografii poetice; - contemplarea naturii sub aspecte diverse (deci: prilejul unei strări de extaz, dar și de meditație); - peisajul este poetizat, interiorizat, asumat; deci, ridicat la expresia unei valori psihice, sufletești; de aceea tabloul naturii este realizat cu o sensibilă și delicată plasticitate; putem vorbi de o pluralitate perceptivă și asociativă; - exteriorul peisagistic și
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
silogismelor, un Oedip translucid și germanic, apoi o evadare în vis, totul tratat rapsodic conform canoanelor poetice ce mi le-am trasat, cu acea sonoritate imanentă de care-ți vorbeam. Poezia pentru Ion Barbu rămîne o atitudine de vis și extaz firească la un fervent al infrarealității. Pe 15 octombrie 1927, tot în "Viața literară", într-un dialog cu F. Aderca, la periodizarea primilor săi zece ani literari pe care i-o propune: parnasian, antonpanesc, expresionist și "șaradist", vine cu cîteva
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cei doi mari poeți: "D-l Blaga știe precis unde trebuie căutată poezia. Propriile sale investigații și experiențe fragmente din acești ultimi nouă ani îl obligă să cunoască principiul poeziei ca o spiritualitate a vizualității: "Geometria înaltă și sfîntă"". Condiția, extazul pitagorician trebuie manifestat. Cerul cristalelor transpus: "Lirica nu poate fi umplută de toată coloristica sau de toată muzica. E mai bogată, într-un fel, și mai săracă, într-altul, decît amîndouă. Dar cuprinderea, și spirituală, nu se poate lipsi de
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Să alegi între grațios și Grație, între încîntare și Mîntuire, iată canonul întrebării. Suflet mai degrabă religios decît artistic, am vrut în versificările mele să dau echivalentul unei stări absolute ale Intelectului și viziunii: starea de geometrie și, deasupra ei, extaz". Poezia proprie rămîne adevăratul chivot al lirismului absolut. Este cu totul refractar, în asceza sa, la melodioasele plîngeri ale poeților. În marginea ierarhiei din Legile lui Platon - nu și în ce privește poziția Poetului - alungat de filosof din Cetate, Ion Barbu crede
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și procedează asemănător omului de știință - "își propune să extrapoleze adevărurile experimentale dobîndite, își propune să prevadă și chiar să revadă procesul istoric" (I.B.). Vocalele rimbaldiene sînt argumentul la care apelează Ion Barbu și în care vede o revizuire - prin extaz - a zilelor enorme ale creațiunii: "Este interesant să menționăm o anumită simetrie care apropie faimosul sonet de cea mai grandioasă dintre poemele umane, Apocalipsa sfîntului Ioan. Acolo, la fiecare sunet de trîmbiță a îngerului, un sector de soare se acoperă
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
eseistul. La Bolintineanu, în poemele sale descoperim un întreg inventar al pietrelor prețioase. Iubitor al sudului și al mărilor ce scaldă Florile Bosforului este și primul nostru poet al mării, căreia îi cîntă inspirat metamorfozele, loc în care sînt cununate extazul și moartea. Conrad, capodopera bolintineană, adună totalitatea temelor care l-au preocupat pe poet: tema nimicniciei omului și a trecerii vieții, tema matinalului, tema armoniei, tema creatorului proscris și a despotismului sălbatic etc. Un discurs vast, în care mitologicul și
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ce se lasă călăuzit de "lumină" generată de lumea "de dincolo", i.e., a memoriei (visului), spre o viziune nouă, în care elementele lumii poetice se încarcă de sensuri inedite și îl înaltă pe culmile beatitudinii - "that ecstasy în which" [acel extaz prin care], spune Mallarmé, "we become immortal for a brief hour, free of all reality, and raise our obsessions to the level of creation" [devenim nemuritori, pentru un timp, si ne ridicăm obsesiile la nivelul creației]53: O neistovit spectacol
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
rezultă din fidelitatea să, în viață și arta, față de "dragostea supremă", Frumusețea, spre care avansează neabătut, dar în armonie cu întreg universul. Și la Poe, imaginația artistului de geniu transforma emoția naturală în sentiment estetic, iar prin asta sentimentul poetic", extazul generat de contemplarea Frumuseții Divine, devine vehicul al cunoașterii adevărate: Ordinea mai înaltă a geniului trebuie să combine și chiar combină ceea ce este original, cu ceea ce este natural - nu în sensul vulgar, (obișnuit) - ci în sens artistic, cu referință la
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
pentru că poetul, prin vorbele lui, nu aduce lucrurile intru existența. Poezia nu este nici o încercare de a imita frumusețea supranaturala, care rămâne inimitabila [s.n.], ci derivă din "sentimentul poetic": Aceasta repetiție nu este poezie. Cel care cântă cuprins doar de extaz, în tonalități armonioase, indiferent cât de vie și adevărată este imitația priveliștilor ori sunetelor pe care le percepe, la fel ca toți oamenii - nu se dovedeste demn de titlul divin [s.n.]. Mai rămâne o dorință de satisfăcut, pe care însă
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Este o anticipare a unei frumuseți viitoare [s.n.]. Este o pasiune ce nu poate fi satisfăcută de priveliști sublunare, de sunete, ori sentimente; sufletul, astfel însetat, se străduiește să iși aline febră, prin eforturi zădarnice de creație. Inspirat de un extaz vizionar generat de frumusețea de dincolo de mormânt, el se străduiește să anticipeze, prin noutatea multiforma a combinației dintre lucrurile și gândurile ce există în Timp, o parte a acelei frumuseți ale cărei elemente, probabil, aparțin doar Eternității; iar rezultatul unui
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
creatorul unei poezii "de experiență și transfigurare"34, esența efortului intelectual 35, este cum să transpună realitatea dinamică, astfel descoperită, în cuvinte, să găsească "formă", care să anuleze genunea, ce separă viziunea, de expresie - cum "să definești indefinibilul"36: Dar extazul pitagorician trebuie manifestat. Cerul cristalelor transpus. Problemă de distribuire a unei lumini calitative - se ridică aproape insolubile. În ce chip vei realiza imanentul, in ce chip vei înlătura "placatul"?37 "În ce chip vei înlătura "placatul?" Formulă barbiana nu doar
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
savant autentic: odată ce a descoperit legile domeniului de observație, "își propune să extrapoleze adevărurile experimentale dobândite", cu alte cuvinte să generalizeze, dar să le și verifice valabilitatea: "Ce altceva poate fi celebrul sonet al Vocalelor, daca nu o revizuire - prin extaz [s.n.] - a zilelor enorme ale creațiunii?"74 Extazul liric barbian recuperează, în bună măsură, atributele corespondentului sau mistic, așa cum acesta este înfățișat, de Jean de la Croix', în lucrarea doctrinara intitulată "La nuit obscure de l'âme" [Noaptea întunecată a sufletului
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
observație, "își propune să extrapoleze adevărurile experimentale dobândite", cu alte cuvinte să generalizeze, dar să le și verifice valabilitatea: "Ce altceva poate fi celebrul sonet al Vocalelor, daca nu o revizuire - prin extaz [s.n.] - a zilelor enorme ale creațiunii?"74 Extazul liric barbian recuperează, în bună măsură, atributele corespondentului sau mistic, așa cum acesta este înfățișat, de Jean de la Croix', în lucrarea doctrinara intitulată "La nuit obscure de l'âme" [Noaptea întunecată a sufletului]75, a cărei metaforă centrală, sugerând privațiunile și
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
mărturisească că pe vremea când era copil, gin de a ca un copil : Îmi amintesc că... îl consideram pe inimitabilul Spenser un poet mediocru in comparație cu traducerile psalmilor lui Du Bartas date In iveală de Sylvester și cădeam în extaz când citeam aceste versuri : Now when the winter's keen breath began To chrystallize the Baltic ocean, To glaze the lakes, to bridle up the Floods, And periwig with snow the baldpate woods. * 35 * Când se pornește-al iernii vânt
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
al poetului : astfel, în Songs and Sonnets (Cântece și sonete), unde sânt reunite poemele de iubire profană ale lui Donne, limbajul metaforic este luat în permanență din lumea catolică a iubirii sacre ; iubirii trupești el îi aplică noțiunile catolice de extaz, canonizare, martiriu, relicvă, în timp ce în unele dintre ale sale Holy Sonnets (Sonete sacre) el i se adresează lui Dumnezeu în imagini erotice violente: Yet dearly I love you, and would be loved fain But am betrothed unto your enemy. Divorce
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
în termeni tehnici, de experiență spirituală eliberatoare: Asceza dialogului, a întîlnirii : a muri pentru celălalt, pentru a renaște împreună cu el ; a deveni celălalt. Să facem loc în noi, în rugăciune, în meditația și conformația noastră, celuilalt. E începutul umil al extazului. Ieșire din tine prin interioritate și prin celălalt. în contrast cu identitatea statică centrată pe ego, mereu ispitită să-și obiectiveze și să-și justifice limitările, potențial născătoare de exclusivism, atenția față de semenul diferit se corelează cu o identitate a depășirii și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
îngrădirea specialității tale și să iei în serios o etică a ideilor, o morală care se opune însă unei estetici (fuga după original, picant și paradoxal) și, în egală măsură, unei mistici a ideilor (o pretinsă putere de ispită, de extaz a acestora). Cel ce își sparge limitele propriei profesii este numit de Morin metaintelectual. Spuneam că intelectualii alcătuiesc, poate, cea mai teribilă putere a unei comunități. În sistemul nervos al puterii, ei sînt marile sinapse, agenții cei mai lucizi ai
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
frigul, cu boala, cu timpul, cu zeii chinezilor, câteodată cu câte-o femeie aprigă asemeni lui pe care nu ezită s-o numească diavoliță. Singurul său combustibil este cherosenul credinței care biruie tot. Chiar și bătrânețea. Aproape singura emoție este extazul, iluminarea care inundă și imediata lui proximitate. Omul acesta împrăștie liniște, pace, mulțumire, fericire. Nu este măcinat de vreo îndoială, de vreo nemulțumire, nu are frustrări, nici temeri. Niciun pericol nu i se pare destul de puternic încât să-l întoarcă
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
îl și consacră. De America îl leagă și o stranie prietenie, cea cu Culianu. Aproape i se pare straniu cum ambii erau preocupați până la absorbție, de aceleași două teme, despre care scrie fiecare fără să știe de celălalt: magia și extazul. Când se cunosc, realizează că îi leagă mai mult decât interesele cognitive, îi leagă o fantastică prietenie, aproape intimitate. Ceea ce îi desparte, este mai degrabă o atitudine: atitudinea față de Eliade. Dacă Idel îl amintește ori de câte ori are ocazia, Culianu, deși-i
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]