3,141 matches
-
la recunoștință și comision, nu le ieșea nimic și amândoi înghit politicoși în sec. I-o plătesc eu, gândește Loredana, care nu iartă pe nimeni, niciodată. Nu mi-a dat mie banul, o să-l dea la alții. Intră Neli cu fânul pentru friptură (va fi o raritate, carne de miel, făcută în mirodenii și fân!)... Mirosul... nările Maestrului se umflă suspect, nu știu ce-a mâncat maică-mea în timpul sarcinii cu mine de am eu mirosul atât de dezvoltat, există o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
I-o plătesc eu, gândește Loredana, care nu iartă pe nimeni, niciodată. Nu mi-a dat mie banul, o să-l dea la alții. Intră Neli cu fânul pentru friptură (va fi o raritate, carne de miel, făcută în mirodenii și fân!)... Mirosul... nările Maestrului se umflă suspect, nu știu ce-a mâncat maică-mea în timpul sarcinii cu mine de am eu mirosul atât de dezvoltat, există o cultură intrauterină a mirosurilor, adulmeci acolo cu năsucul, vin toate în lichidul amniotic, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
e nevoie să le și văd, chiar dacă stau cu spatele, știu cine e, ne-am jucat în facultate cu asta mereu, e incredibil!, izbucneau băieții! Câte nu poate să facă mirosul!, deblochează memoria, creează emoții, povești, nu?... Neli intră cu fânul, cu roșii, salate și câțiva ardei iuți, trece discret spre bucătărie, acolo spală ardeii și îi aduce la masă, pe o farfurie, Lori se simte o clipă minunat, unghiurile ascuțite ale feței se îndulcesc, transpiră de fericire, se vede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
omenirea nu face nimic, nimic???, păi, hai să punem muzică, ce muzică să-ți pun, Căpșuno?, mai bine du-te tu la combina muzicală și rezolvă, eu trec la miel, să pun la cuptor friptura aia rară, îmbrac cotletele în fân, să vedeți ce parfumuri în farfurie... — Să ne cânte maestrul, nu vreau CD, eu vreau căldură, vocea caldă a Maestrului, se alintă Căpșuna, nu acuma, răspunde el cu ochii în jos, în chiuveta cu vase, încă e supărat din cauza vorbelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și omul mințea... Mi-au luat iezii, tata i-a vândut în toamna aia, am început școala, clasa a treia, și blonda s-a măritat cu poștașul satului, un flăcău robust, plin de sănătate. Mă culcam singur pe pologul de fân din saltea, mă aromea, dar nu mă mai adormea ca înainte, ceva mă râcâia greu, simțeam că vorbele mele curseseră ca acidul peste întâmplarea din care învățasem atâtea, vorbele curseseră peste Romanița aceea unică, albă și curată, cu țâțele ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a doua oară, întorcând capul. Eu?, eu n-am urmat-o pe Anita în nici un fel, eu am fugit în brațele altor femei. Asta e, ăștia suntem toți, cine mai moare astăzi din dragoste?... E toamnă târziu și, prin grădini, fânul e cosit, așezat în căpițe care au în vârf bucăți de plastic să nu-l plouă, porumbul, tăiat, prunele de țuică sunt în butoaie, dovlecii albi, culeși, așezați în grămezi, toată iarna, femeile vor desface semințele albe pentru presa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Degeaba mărul care își răsucea rădăcinile în același pământ, degeaba fructele coapte demult, în toamnă, atârnând ca niște stranii globule roșii înflorite pe copaci, luminând roșu cerul, degeaba Neli obosită acum, dar frumoasă ca totdeauna, degeaba lucerna, trifoiul, căpița de fân uscat, clădită artistic de oamenii care veneau la treabă, pădurea de liliac și de caprifoi din spatele casei, departe, la gardul cu vecinii, degeaba copacii toți, nimic n-o mai poate ține acolo. Actrița se ridică greu, sunt ca o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
căutarea unui loc de unde să surprindem frumusețea și trăinicia peisajului din partea locului. După câteva momente de nehotărâre, am cotit-o pe o cărăruie se se ițea de lângă un ogor cu porumb și în spatele căruia se zăreau vîrfurile unor căpițe de fîn. Am urcat ceva mai sus și fără a ne sfătui, ne-am oprit aproape instantaneu amândoi în același loc. Era o fâneață mai de mult cosită, cu trei căpițe de fân ce străjuiau maiestuoase întinderea dealurilor molcome. Fără să stăm
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
și în spatele căruia se zăreau vîrfurile unor căpițe de fîn. Am urcat ceva mai sus și fără a ne sfătui, ne-am oprit aproape instantaneu amândoi în același loc. Era o fâneață mai de mult cosită, cu trei căpițe de fân ce străjuiau maiestuoase întinderea dealurilor molcome. Fără să stăm prea mult pe gânduri, parcă de teama de a nu pierde acea lumină în care totul părea că face parte dintr-o lume asupra căreia timpul nu-și pusese amprenta, am
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
nu-și pusese amprenta, am început amândoi să schițăm febril. în mai puțin de o oră era gata eboșa și începuserăm să punem luminile și umbrele, când, dându-ne binețe, trei țărani au început să încarce liniștiți într-o căruță fânul din căpițe. - Apăi, ce treabă-i asta dacă ne luați căpițele, oameni buni? - i-a certat în glumă prietenul Jan. La care, unul din cei trei, îndreptându-se agale către noi, cu un zâmbet ștrengăresc pe chipu-i adus din
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
îndreptându-se agale către noi, cu un zâmbet ștrengăresc pe chipu-i adus din povestirile lui Ion Creangă, după ce se uită pe rând, cu sfială și admirație la șevaletele noastre, zice: - D-apăi văd că dumnevoastră mi-ați luat deja tăt fânul! Și cu o vădită admirație, pe care o simți doar la omul sincer: - Apăi aista-i mare talent domnule! Că dacă mă uit bine, eu cunosc că aiestea-s clăile mele. Să-mi spuneți și mie la ce muzău sau expozâție
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
cunosc că aiestea-s clăile mele. Să-mi spuneți și mie la ce muzău sau expozâție le duceți ca să știu și eu mai încolo unde pot să văd cum arătau căchițele mele din anul 2001! - și râzând se întoarce să încarce fînul din cea de-a doua căpiță. Ne-am văzut în continuare fiecare de-ale lui și după o vreme, văzând că lasă furca din mână și umblă pe marginea ogorului privind printre buruienile din marginea porumbului, cel care punea fânul
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
fînul din cea de-a doua căpiță. Ne-am văzut în continuare fiecare de-ale lui și după o vreme, văzând că lasă furca din mână și umblă pe marginea ogorului privind printre buruienile din marginea porumbului, cel care punea fânul în căruță îl întreabă cu umor: - Da ce cauți bre, că zâua de ieri nă-i fi uitat-o prin buruieni! - Apăi caut batca! (pe care se ascute coasa). Că i-am dat-o dăunăzi lu Vasile și nu-ș ce dracu
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
am dat-o dăunăzi lu Vasile și nu-ș ce dracu o făcut cu e, că nu mi-o mai dat-o. Gîndesc c-o fi dosât-o pi-aici pi undeva. Cel de-al treilea, care țedea tăcut în picioare ațezând fânul în căruță și tăcuse pînă atunci, se oprește sprijinit în coada furcii și cu un ton de mucalit îi spune: - N-o mai căuta digeaba. Mi bini vezi c-o fi în tablou! Că dacă acolo-i fânul, poate-o
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
picioare ațezând fânul în căruță și tăcuse pînă atunci, se oprește sprijinit în coada furcii și cu un ton de mucalit îi spune: - N-o mai căuta digeaba. Mi bini vezi c-o fi în tablou! Că dacă acolo-i fânul, poate-o fi șâ batca ta! CEASUL DEȘTEPTĂTOR Prin anii 70, când eram în primul an de studenție, ziarul „Magazin” al cărui cititor consecvent eram, avea rubrica „O ilustrată pe adresa dumneavoastră”, din care mulți selectam adrese ale unor domnișoare
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
apă. Zilele sunt mai lungi, iar nopțile sunt luminate de milioane de stele. În grădini se coc cireșele, caisele și piersicile; în păduri apar fragii și murele. Lanurile de grâu, galben-aurii, se înconvoaie sub greutatea spicelor. Pe câmp oamenii cosesc fânul, îl strâng cu greblele și îl adună în căpițe. Vara este anotimpul vacanței. Școlarii merg în excursii și tabere la munte sau la mare. Copiii au mai mult timp să se joace, să citească și să se odihnească. Îmi place
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
jeturile de stropi de salivă din gura lui, ca o ploaie deasă. E sfârșit de februarie, au trecut două luni de la intrarea țării În Uniunea Europeană și Antoniu nu mai doarme nopțile, visează cu ochii deschiși niște poieni ciudate mirosind a fân cosit, nu mai simte frigul și nu-i prea mai arde să cerșească la gura metroului. Kawabata seamănă cu un ogar bătrân pe care nu-l mai ascultă picioarele. Mai nou se teame să rămână singur. Se plânge că vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ei? -E o situație tensionată.E dificilă,dar nu și incorigibilă. Are sentimentul că Jan n-a încercat mai mult...Văd că-ți place poezia. -Da.Imi plac versurile lui Minulescu din „Turism”:” O fată și-a pierdut cămașa/Prin fânul de curând cosit,”... -”Și-acum în poarta casei s-a proptit/Să-și mai arate-o dată sânii goi”,continuă Nic... -”Și trupul rumenit de soare/Turiștilor înfometați/ De farmecul unei idile trecătoare...”,încheie Alinta.Imi place Sorescu: „Auzi?In
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
oarecare român, Unul mai rău sau ...poate mai bun, L-a anunțat pe patronul-stăpân, Un tip încrezut, limitat și păgân, Ciupit de vărsat pe față și spân, Ce mai ! Un crai și prost și bătrân, Cu care vînzătoarea...păcătuise în fân! Urâtul șef de alimentară, A venit...furios, spumegând, Că a prins-o pe doamnă...furând, Și-a dat-o...afară! Viața e grea! Fără bărbat, Și cu șase copii mărunței, Vînzătoarea-doamna de alt'dat, A ajuns vai de zilele ei
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
fiecare sfert de oră o ceașcă din ceaiul de ierburi, până ce încetează vărsăturile, diareea și crampele. Bolnavul se va culca imediat și se va acoperi bine. Dacă arsurile nu vor să înceteze, abdomenului i se aplică comprese de pleavă de fân opărită cu apă, la acea temperatură pe care o poate suporta corpul. Pleava de fân curățită și opărită se așează pe abdomen, în saci lați. La picioare se vor pune cărămizi încălzite la cea mai mare temperatură suportabilă, întrucît convulsiunile
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
crampele. Bolnavul se va culca imediat și se va acoperi bine. Dacă arsurile nu vor să înceteze, abdomenului i se aplică comprese de pleavă de fân opărită cu apă, la acea temperatură pe care o poate suporta corpul. Pleava de fân curățită și opărită se așează pe abdomen, în saci lați. La picioare se vor pune cărămizi încălzite la cea mai mare temperatură suportabilă, întrucît convulsiunile de obicei se nasc în pulpe. Dacă apar convulsiunile, regiunea aceea se va fricționa în
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
nasc în pulpe. Dacă apar convulsiunile, regiunea aceea se va fricționa în continuu cu spirt camforat și cu flanelă. În holeră, moartea e cauzată de răcirea progresivă și de convulsiuni. Îndată ce prin încălzirea cu ceai, prin compresele cu pleavă de fân și prin fricțiunile cu flanelă și spirt camforat corpul se încălzește și transpiră, pericolul s-a terminat. Căldura se menține printr-o bună învelire. În asemenea încălziri, bolnavul simte sete mare; dar nu va bea decât ceai de ierburi și
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de mine, ca să mă poată privi mai bine! Începusem să scâncesc și să mă foiesc În scutecul Îngălbenit de vreme și de atâta folosință pentru alți frați, născuți Înaintea mea. Din salteaua ruptă pe alocuri, ieșeau la suprafață paiele și fânul care căpătaseră culori ciudate! Am Început să strâmb din nas din cauza izului de mucegai, pe care l-a sesizat chiar și mama. Ar fi bine să mai schimb, totuși, așternuturile! Cine știe?!” Poate mă trezesc cu vreo vecină curioasă, care
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nuci, viță de vie... După ora 16.00, mi-am luat o carte și un caiet, poșeta, În care aveam telefoanele mobile și multe altele, și am pornit prin livadă. Iarba era cosită de cel mult două zile. Mirosul de fân proaspăt te Îmbăta cu aduceri-aminte. Merele, abia se pârguiau, ca și prunele, de altfel. De culoare albastru Închis, cărnoase, ușor acrișoare, prunele mi-au făcut cu ochiul. Am cules câteva mai coapte și le-am mâncat mai apoi, la umbra
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
toți de când se știe. Eu nu scriu, am zis. Eu desenez. O linie, două, într-un desen pot spune mai mult decât toate literele din lume. în ținuturile noastre, mi-a zis Halsten Holm în vreme ce ocolea precaut un balot de fân, noi am făcut întotdeauna tablouri. Da, am răspuns eu. Fără îndoială, este un ținut aparte. Mulți dintre cei mai mari pictori au locuit în Norsjö, a continuat el. Hildur Halleborg, Helmer Harnesk, Karl Larsson, Bojan Vestermark, Karl Ström, Viktor Lundström
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]